Cateva idei despre ADA

Romanul este un exemplu de literatură română contemporană de valoare, o carte

scrisă cu multă sensibilitate și grație feminină de autoarea Ioana Stancescu, o poveste despre o
nouă șansă la viață, scrisă din suflet și pentru suflet. 
Personajul narator este Ada, o femeie matură, care suferă de cancer și care face o
analiză psihologică a eșecului, în scopul supraviețuirii și a reconcilierii cu sine și cu cei din
jur, găsind motivul și curajul de a lupta cu boala și de a o lua de la capăt, indiferent de
circumstanțe sau consecințe.
”Păraul aparține femeii, sânul-bărbatului”...”Cancerul e o boală a tristeții”...”mă
simt vinovată că îndrăznesc să fac ceva pentu mine și doar pentru mine. Că vreau să mă simt
femeie și nu mamă. O femeie care așteaptă un bărbat. Atât.”
Narațiunea ilustrează un jurnal de călătorie prin viața Adei, cititorul devenind
spectator la ecranizarea mai multor ipostaze și trăiri ale acesteia, ca fiică, elevă, adolescentă,
mamă, soție, iubită, pacientă, femeie divorțată, protagonistă în diferite scenarii și locații care
balansează între București și Paris, între România și Franța.
Povestea Adei trezește sentimente și emoție cititorului, prin notații ironice și
observații fine despre societatea post-comunistă, despre universul familiei văzut prin oglinda
universului gastronomic, despre psihologia personajului epuizat de boală și de eșecul
conjugal, despre iubirea din adolescență care devine un colac de salvare la maturitate, despre
București ca loc pentru terapie și divorț, despre Paris ca loc al iubirii și al romantismului,
prezentate într-o atmosferă cu iz balcanic și parizian.
Stilul direct al autoarei, jargoanele presărate pentru a spune lucrurilor pe nume,
utilizarea imaginilor artistice și a figurilor de stil, te prind într-un algoritm narativ care
asigură conexiunile din diferite etape ale vieții naratoarei.
Personajele care marchează destinul Adei sunt - F., iubitul regăsit după douăzeci de
ani, copilul ca fruct al căsătoriei cu M., tatăl răpus de cancer, mama și bunica din partea
tatălui.
Într-un moment de cumpănă al vieții, devotamentul pentru părintele dispărut îi oferă
Adei puterea de a lupta. Astfel, dragostea pentru francez și pentru Paris, devin singurele
alternative la tristețea Adei, refugiul și împlinirea ei, o nouă șansă la viață.