Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuspizii de sprijin, numiți și activi sau primari, reprezentați de cuspizii vestibulari la dinții
mandibulari și cei linguali la dinții maxilari.Rolul lor principal este de a realiza RMM de ocluzie
numită intercuspidare maximă (IM). Secundar, participă la trituararea alimentelor în masticație.
Cuspizi de ghidaj, linguali mandibulari și vestibulari maxilari, sunt cuspizi secundari, ce intervin
în masticație, în triturarea alimentelor și în menținerea la distanță a structurilor moi de vecinătate
(limbă, obraji).
Perimetrul suprafeței ocluzale, alcătuit din cele 2 creste sagitale este completat prin 2 creste
marginale/proximale, una mezială și una distala . Fiecare creastă marginală este alcătuită din 2
mici versante, unul extern, orientat spre dintele vecin și unul intern orientat spre interiorul feței
ocluzale, unite printr-o muchie transversală numită coama crestei marginale. Crestele marginale
participă la funcționalitatea ocluzală prin delimitarea impreună cu zona de contact proximal
dentar a unei fose virtuale numită ambrazură ocluzală sau nișa masticatorie. Acest spațiu
reprezintă locul de contact cu versantele cuspidului antagonist atunci când se realizează IM, în
schema de articulare 1dinte-2 dinți. Cuspizii dentari și crestele marginale sunt principalele
elemente de relief pozitiv, cu semnificație în funcționalitatea ocluzală
4. Nișa masticatorie.
Fosele ocluzale: centrală, mezială, distală. Ele reprezintă locul de contact ocluzal cu cuspidul
antagonist, în schema de articulare cuspizi-fose, 1 dinte-1 dinte. Forma acestor fose (mai adâncă,
mai lată etc.), forma și volumul cuspidului antagonist, dictează numărul de contacte ocluzale
posibile.
Caninul este un dinte frontal situat la graniția dintre incisivi și dinții laterali. Acest dinte prezintă
elemente de morfologie caracteristice atât incisivilor (margine liberă, cingulum, forma concavă a
feței linguale) cât și elemente de relief caracteristice molarilor și premolarilor (formă de cuspid cu
vîrf, versante și pante).
Caninul este practic un cuspid cu 2 versante, unul vestibular și unul lingual, separate printr-o
creastă sagitală care este chiar marginea în formă de V a dintelui.
Fața linguală prezintă o zonă concavă delimitată în sens axial între marginea liberă și cingulum.
Pe fața vestibulară se evidențiază o creastă longitudinală care pornește din varful caninului și
împarte suprafața în 2 pante cu orientare mezială, respectiv distală.
• Forțele ocluzale resimțite de canin sunt mai mici deoarece dintele este situat la distanță de locul
de aplicare a forței musculare și locul de sprijin al mandibulei (ATM).
Pentru funcționalitatea ocluzală este importantă panta incisivă a dinților maxilari, delimitată între
cingulum și marginea liberă, pantă pe care glisează marginea liberă a incisivilor mandibulari în
mișcarea de propulsie a mandibulei, realizând ghidajul anterior.
Incisivii prezintă elemente de morfologie ocluzală, cu care participă în actul masticației la incizia
alimentelor. Acești dinți prezintă o margine liberă cu 2 muchii, una vestibulară și una linguală.
Pentru funcționalitatea ocluzală este importantă panta incisivă a dinților maxilari, delimitată între
cingulum și marginea liberă, pantă pe care glisează marginea liberă a incisivilor mandibulari în
mișcarea de propulsie a mandibulei, realizând ghidajul anterior. Zona efectivă de contact
ocluzal în ghidaj se delimitează între IM-CCP. În funcție de înclinarea pantei incisive și contactul
în IM ghidajul anterior al mandibulei poate fi mai lin sau mai abrupt. Din cauza diferitelor
anomalii dentomaxilare cu localizare la nivelul incisivilor, ghidajul anterior poate fi modificat,
preluat de alți dinți (ocluzie deschisă, inocluzie sagitală mare) sau inutil (ocluzie labiodontă,
ocluzie inversă)
Definiţie: contactele dento-dentare care opresc mişcarea de ridicare a mandibulei spre maxilar.
Clasificare:
•Intercuspidarea maximă
2. Tripodic
Cuspizi-creste marginale:
➢ 1dinte/2dinţi
Cuspizi-fose ocluzale:
➢ 1dinte/1dinte
Ligamentul capsular are și inserții mediale și laterale, astfel că articulația se împarte în două etaje:
superior se delimitează o cavitate între fosa mandibulară și suprafața superioară a discului iar
inferior o cavitate cuprinsă între suprafața inferioară a discului și condil. Cavitățile articulare sunt
căptușite pe interior cu celule endoteliale sinoviale, care secretă lichidul sinovial. Din acest punct
de vedere ATM este o articulație sinovială. Lichidul sinovial are mai multe funcții. Se constituie
în mediu metabolic deoarece articulația propriuzisă nu are vase, este agent lubrefiant în
perioadele funcționale, împiedicând frecarea suprafețelor netede articulare el se deplasează dintr-
o cavitate în alta și umectează suprafețele articulare care pot absorbi o parte din lichid.
Ea asigură mișcări de pendulare (rotație) ale mandibulei într-un sigur plan, fiind astfel o
articulație ginglimoidă, și simultan de glisare (translație) ceea ce îi conferă caracterul artroidal. În
consecință ATM este o articulație ginglimo-artroidală.
1. Sistem articular I alcătuit din condil+ disc sau etajul inferior, unde discul face exclusiv
rotație pe suprafața articulară a condilului. Complexul disc-condil
2. Sistem articular II, alcătuit din complexul disc-condil + suprafața articulară a fosei
glenoide unde la rotațiese adaugă translațiape panta articulară-etajul superior.
Ligamentul colateral /discal se inseră medial și lateral de marginea laterală a discului și de polii
condilului. Astfel se delimitează 2 etaje articulare superior și inferior.Ligamentul capsular
limitează mișcarea discului în raport cu a condilului, adică permite mișcarea pasivă a discului
împreună cu condilul, anterior și posterior. Inserțiile ligamentului discal permit rotația anterioară
și posterioară a discului pe suprafața articulară a condilului, respectiv mișcarea în axa balama, de
rotație. Ligamentul discal este inervat și vascularizat, astfel că întinderea excesivă produce
durere.
Ligamentul capsular se inseră superior de-a lungul marginii suprafeței articulare de la nivelul
fosei și eminenței articulare.Inferior ligamentul se inseră pe gâtul condilului. Rolul acestui
ligament este de protecție împotriva forțelor care tind să disloce articulația. Totodată, reține
lichidul sinovial, împiedicând ieșirea lui în afara articulației. Acest ligament este bine inervat, prin
proprioceptori de feedback specializați pentru poziție și mișcare.
1. Porțiunea externă oblică protejează dislocarea condilului din articulație (previne luxația
anterioară) la deschiderea excesivă a gurii. Totodată ligamentul temporomandibular
limitează rotația pură a condilului la deschiderea gurii peste 20-25 mm provocând
translația condilului pe panta condiliană .Astfel sunt protejate structurile vitale de
vecinătate.
Cursul 2
Este o pozitie posteruptiva, finala, fiziologica a dintelui. Locul unde se realizeaza echilibrul
fortelor antagoniste reprezentate de limba pe de o parte si buze/obraji pe de alta parte.
Contactul proximal dintre dinții vecini are un rol bine definit în menținerea alinierii dinților.
Există o tendință naturală de mezializare fiziologică a dinților cu scopul final de a realiza
contactul proximal cu dinții vecini. Uzura fiziologică a suprafețelor proximale ce apare în timpul
masticației duce la pierderea temporară a contactului proximal, care se reface prin mezializarea
fiziologică a dinților mai sus amintită. Refacerea contactului proximal se va face pe o zonă mai
extinsă decât cea inițială imediat posteruptivă, cu alte cuvinte punctele de contact se transformă în
suprafețe de contact.
Dacă se extrage un dinte erupt dinții vecini au tendința să ocupe spațiul liber nou apărut. Dintele
distal se înclină coronar spre spațiul liber, mezioversiune, mai rar se deplasează corporeal- prin
translație.Dintele situat mezial se poate înclina –distoversiune, translata cu apariția unei treme
interdentare. Pierderea contactului proximal perturbă poziția inițială a dinților provocând
schimbări de poziție care influențează relații ocluzale, fizionomia sau masticația pacientului.
Contactul ocluzal dintre dinți antagoniști previne erupția verticală după stabilirea poziției finale
posteruptive. Pierderea contactului ocluzal determină modificări de poziție prin erupția verticală a
dintelui cu tot cu procesul alveolar –egresiune, sau prin extruzie, fenomen ce desemnează
migrarea verticală a dintelui fără proces alveolar. Migrarea poate fi combinată și cu rotația
dintelui și se produce cu un ritm individual până la obținerea unui nou contact cu antagonistul.
• Contactul proximal
➢ Migrări dentare orizontale, consecutiv pierderii contactului proximal prin carie sau
extracție.
➢ Contactul ocluzal
Este un plan imaginar care trece prin vârfurile cuspizilor vestibulari și marginile incizale ale
dinților mandibulari, după care se extinde într-un plan ce include vârfurile cuspizilor vestibulari și
linguali de pe partea opusă.
Componente:
Plan imaginar ce trece prin vârful cuspizilor vestibulari și marginile incizale ale dinților
mandibulari.
Se poate observa că diagnosticul se pune pe baza poziției reperului mandibular. În funcție de acest raport,
pacienții sunt împărțiți în 3 clase de ocluzie:
În plan transversal
➢ Lingualizat
➢ Cu inocluzie transversală
➢ Invers
În plan vertical
➢ Acoperire ½ (psalidodont)
➢ Inocluzie verticală
➢ Lipsa contactului
➢ Supraacoperire
➢ mai mare de ½
Se examinează poziția incisivilor mandibulari în raport de cei maxilari, din aceeași normă
laterală.
Poziția neutrală ideală este psalidodontă, când fața vestibulară a incisivilor mandibulari se află în
contact cu fața palatinală a celor maxilari.
Se admite ca neutrală și poziția cap la cap a incisivilor mandibulari în contact, numită labiodontă.
În această situație overjet-ul este 0.
Inocluzie sagitală este un raport patologic prin lipsa contactului dintre fața vestibulară a dinților
mandibulari cu fața palatinală a celor maxilari. Dinții sunt poziționați sagital corect dar nu sunt în
contact. Ca atare, între fața vestibulară a incisivilor inferiori și fața linguală a celor superiori
există un spațiu de inocluzie. Această situație caracterizează anomaliile demtomaxilare clasa aII-a
Angle, când incisivii maxilari se află într-o poziție vestibularizată față de spațiul neutral. Valoarea
ovejetului în această situație reprezintă valoarea inocluziei sagitale.
• Ocluzie inversă frontală cu contact dento-dentar sau fără contact (cu inocluzie
sagitală). În această situație incisivii mandibulari sunt într-o poziție anterioară față de cei maxilari
astfel încât se inversează raportul fețelor dentare.Acest tip de raport caracterizează anomalila
dento maxilară cunoscută drept prognatism mandibular. În aceste situații vorbim de un overjet
negativ.
Poziţia cea mai înaltă (superioară) , posterioară, neforţată a condililor mandibulari în fosa glenoidă.
Raport mandibulo-maxilar în care condilii articulează cu porţiunea cea mai subţire, avasculară a discurilor
articulare corespunzătoare, iar complexul disc-condil este situat antero-superior în contact cu panta
tuberculilor articulari.
10
Axă imaginară care trece prin cei 2 condili mandibulari atunci când aceştia efectuează o mişcare
de rotaţie pură, situaţie întâlnită la deschiderea şi închiderea gurii în RC, pe o distanţă limitată la
20-25 mm.
RC este o poziţie funcţională utilizată pentru masticaţia alimentelor dure, deglutiţie şi deglutiţia
salivei în timpul somnului.
1. Poziţie ligamentară
2. Poziţie terminală
5. Poziţie diagnostic
13. Precizați diferența dintre ocluzie în relație centrică și contact prematur în relațiecentrică.
ORC, ocluzia în relație centrică este poziția de RC în care se stabilesc contacte ocluzale bilaterale
simultan. Prezența unui contact ocluzal unilateral în RC crează o situație de instabilitate a acestei
poziții în care sunt prezente forțe musculare suplimentare (contracții ale pterigoidienilor laterali)
care preiau funcția de stabilizare a condililor în fosa articulară. Solicitarea prelungită duce uneori
la oboseală musculară, apariția de spasme și chiar durere pe care pacientul încearcă să le evite. De
11
OCLUZIA DE NECESITATE-definitie:
IM diferită de cea iniţială produsă de un obstacol ocluzal în RC sau restaurare directă sau
indirectă înaltă care obligă mandibula să derapeze spre o altă poziţie de IM, de necesitate.
OCLUZIA DE OBISNUINTA-definitie:
IM diferită de cea iniţială provocată de un obstacol ocluzal ce a acţionat de mult timp, modificând
engrama masticatorie.
12
Definiţie:
IM diferită de cea iniţială produsă de un obstacol ocluzal în RC, restaurare directă sau indirectă înaltă
Caracteristici:
În concluzie, profilaxia IM de necesitate este un scop terapeutic în sine care se obține prin
adaptarea corectă a restaurărilor coronare în cadrul echilibrării ocluzale finale, manoperă care
evită riscul apariției unor obstacole ocluzale. Prevenirea ocluziei de obișnuiță se face prin
echilibrare ocluzală preprotetică, deoarece după efectuarea restaurărilor, mai ales cele protetice
fixe dizarmonia ocluzală se accentuează și o dată instalată ocluzia de obișnuință este mult mai
greu de tratat.
Atitudine terapeutică:
13
Tratament complex (ocluzal, protetic, ortodontic) dacă au apărut modificări patologice: mio-
articulare sau dento-parodontale.
Profilaxie: echilibrare ocluzală preprotetică (se evită astfel apariția obstacolelor ocluzale după
protezare)
Echilibru muscular între ridicători şi coborâtori care se află în contracţie tonică,realizând postura
mandibulei.
23. Determinarea clinică a dimensiunii verticale de ocluzie la pacientul fără contacte ocluzale.
Utilitatea practică apare atunci când IM este instabilă sau absentă și, pentru restaurarea arcadelor
dentare este nevoie de stabilirea unei valori corecte a IM. Prin scăderea valorii SIF din valoarea
DVR se obține valoarea DVO, ce corespunde dimensiunii vericale de ocluzie.
14
Această formulă devine valoroasă în tratamentul edentației totale și parțiale fără contacte dento-
dentare, pentru determinarea IM la nivelul viitoarelor lucrări protetice.
Noua DVO stabilită de medic în baza formulei aplicate se verifică prin teste funcționale, dintre
care testul fonetic este cel mai ușor de aplicat. La pronunția cuvintelor ce conțin sunetele s și z
spațiul interrcadic este cel mai mic, sub 1mm, deci la o dimesiune verticală a etajului inferior
foarte apropiată de DVO. Dacă valoarea DVO este prea mare, spațiul minim de vorbire se va
anul și pronunția sunetelor s și z se va face cu contact dento-dentar, ceea ce produce un zgomot
dezagreabil. În cazul unei valori prea mici a DVO spațiul minim fonetic se va mări și pronunția
sunetelor s ți z va fi șuierată, cu emisie de salivă. Testul fonetic este util și pentru verificarea
DVO la pacienții cu uzură dentară generalizată și restaurări protetice când se suspicionează
modificări de DVO.
3. Stresul psihic diminuă SIF, uneori până la anulare, dinții sunt în contact, pacientul face
bruxism.
Direcția de mișcare este mai puțin influențată de ATM dar există anumite particularități
morfologice care sunt implicate. La deschiderea gurii și propulsia mandibulei traseul de mișcare
15
• Determinantul posterior:
1. Articulaţiile temporo-mandibulare
2. Determinant anatomic
4. Poate influența și direcția unor mișcări, prin particularitățile morfologice ale structurilor
ATM:
5. Factor relativ fix (nu poate fi modificat decât de patologia articulaţiei, traumatic sau
chirurgical). Intervențiile terapeutice ale medicului dentist nu modifică caracteristicile
anatomice ale acestui determinant.
• Determinantul anterior:
1. Determinant anatomic
5. Dinții posteriori (PM șiM) asigură stopurile ocluzale la închiderea gurii în IM (RC)
pozițiile centrice.
16
2. Fonație
3. Susținerea buzelor
4. Estetică
➢ Muşchii masticatori:
➢ Maseter
➢ Temporal
➢ Ptrerigoidieni
➢ Muşchii limbii
➢ Muşchii suprahioidieni
➢ Muşchii infahioidieni
17
Determină amplitudinea şi direcţia mişcării. Se modifică prin patologie: paralizie, spasme, leziuni
structural.
Cursul 3.
Hipotalamusul este centrul de control al funcțiilor interne. El este răspuzător de senzațiile de foame și
sete. Stimularea hipotalamusului produce excitarea SNV simpatic, care determină vasoconstricție.
Creșterea nivelului emoțional produce excitarea hipotalamusului, care prin intermediul SNV simpatic
controlează impulsurile nociceptive. Stresul emoțional activează sistemul limbic și hipotalamusul,
determinând modificări ale reflexului miotactic, cu rezultat final creșterea tonusului muscular.
Mușchiul devine mai sensibil la stimuli externi, iiar intensificarea tonusului muscular conduce către
oboseală musculară și creșterea presiunii intraarticulare la nivelul ATM.
• Rol functional:
18
Se produce fără un răspuns specific cortical, ceea ce e important în obținerea relației de postură a
mandibulei. (contracția izotonică a m. ridicători)
Postura mandibulei se realizează prin contracția tonică a mușchilor ridicători, care astfel se opun
forțelor gravitației . Tonusul muscular este determinat în principal de reflexul miotactic , la care
se alătură impusurile aferente de la nivelul pielii și mucoasei și centrii nervoși corticali care pot
modifica pragul sensisibilității la stres.
Reflexul nociceptiv este un reflex polisinaptic, pe calea aferentă fiind implicați mai mulți neuroni
senzitivi. Rolul său este de protecție.ex. prezența unui aliment dur interdentar (os, pietricică)
determină în mod reflex deschiderea gurii și astfel sunt protejați dinții împotriva fracturii.
Nucleul principal este situat în trunchiul cerebral, substanța reticulată a punții, unde se crede că
este centrul de control al masticației. Acesta acționează ca un veritabil generator central, ce
stabilește un tipar al mișcărilor mandibulare, realizat printr-o sincronizare precisă a activității
musculaturii antagoniste,. De exemplu, în masticație centrul cortical de comandă inițiază
relaxarea mușchiilor SH și IH facilitând închiderea gurii, acțiunea fiind repetată până când bolul
alimentar este pregătit pentru deglutiție. Astfel putem spune că masticația este un act reflex
complex, controlat primar de centrul masticator , o activitate subconștientă care poate deveni în
orice moment controlată voluntar.
19
• Miotactic invers- reflex ce permite alungirea fibrei musculare peste valoarea maximă.
Iniţial mişcările mandibulei realizează suptul, apoi se defineşte un traseu geometric caracteristic
pentru masticaţia la adult.
Engrama masticatorie este elaborată la nivelul centrului masticator din substanța reticulată a
punții și poate fi modificată sub acțiunea unor factori ca: vârsta, starea de edentație, modalitatea
de protezare a crestelor edentate, afecțiuni algogene (dureri dentare, parodontale, musculare,
articulare), consistența alimentelor, factori psihici și de mediu.
➢ Vârsta
➢ Starea de edentaţie
➢ Afecţiuni algogene
➢ Consistenţa alimentelor
➢ Factori psihici
20
➢ Factori de mediu
Controlul central al masticației se face fie prin modelarea directă a contracției musculare, fie
indirect, prin modelarea recepției periferice, prin feedback pozitiv.
Vertexul CM reprezintă unghiul dintre cele 2 faze ale CM. Valoarea lui trebuie să fie cel mult
egală cu unghiul versantelor interne cuspidiene, pentru a nu apare interferențe ocluzale nedorite în
timpul masticației.
Forța de masticație la dentat variază ân funcție de zona topografică( valori maxime la nivelul
PM2 M1) și se poate situa între 20-400kgF în funcție de o serie de factori: consistența
alimentelor, divergența sau paralelismul arcadelor dentare, prezența durerii dentare, musculare,
vârsta individului, lungimea spațiilor edentate și modalitatea de protezare (fixă sau moblilizabilă).
21
• 30-50 % temporalii,
• 35% maseterii,
• 20-40% pterigoidienii.
Act funcțional ce se realizează prin contracții musculare coordonate ce determină trecerea bolului
alimentar în faringe și esofag. Activitate musculară voluntară și involuntară reflexă.
➢ Intensitatea gustului
22
Parametrii:
➢ DEGLUTITIA-caracteristici:
➢ Proces automatizat
➢ Iniţiat atunci când dimensiunea particulelor este de aprox. 0.02mm (apar contacte directe
dento=dentare la nivelul CO din CM)
Suportul neuromuscular:
➢ La dentat →trigemenul(V)
➢ Importanţă :
➢ poziţionarea mandibulei în RC
➢ Leziuni cuneiforme/abfracţii
➢ Mialgii /artralgii
23
➢ Cefalee recurentă
Deosebirile dintre cele 2 forme de bruxism, cemtric și excentric se face prin următoarele semne:
Evoluţie:
➢ Fără dureri
➢ Leziuni izolate (1, 2 dinţi) de necroză osoasă a ligamentelor periodontale, liză osoasă care
generează:
➢ Tratament:
Trauma ocluzală parodontală poate apare primar, prin mecanism exclusiv traumatic ocluzal, când
leziunile caracteristice apar pe un parodonțiu inițial sănătos. Forțele ocluzale sunt nocive prin
24
intensități excesive, direcție, durată sau frecvența de producere. Leziunile parodontale sunt izolate,
prezente la 1-2 dinți și constau în necroza ligamentelor parodontale și liză osoasă. Nu apar pungi și nu
migrează inserția epitelială. Dintele prezintă fremitus sau moblilitate patologică. Aspectul clinic
gingival este normal.
Secundară: ocluzia normală sau traumatică acţionează pe un parodonţiu bolnav prin boală
parodontală primară (parodontopatie)
➢ Anamneză
Cursul 4.
25
5. Tumefactie prezentă
7. Hemoragie gingivală,
Modificările de poziție dentară: primare sau secundare migrărilor. Acestea pot fi:
➢ Orizontale
26
Factorii determinanți cei mai frecvent implicați în producerea fracturilor dentare sunt:
• Agresiuni fizice
• Crize comiţiale
• Electroşocuri
• Obiceiuri vicioase
• Dentinogeneza imperfectă
27
Abraziunea generalizată este forma de uzură dentară caracteristică bruxismului centric. Uzura
dentară apare de la început pe toți dinții, este accelerată și neconformă cu vârsta biologică. Inițial
se aplatizează relieful ocluzal la dinții laterali și se reduce înălțimea dinților frontali. Tabla
ocluzală atingând valori maxime când distrucția ajunge la nivelul ecuatorului anatomic.Pierderea
de substanță dură continuă progresiv, distrugând în final țesuturile coronare cu tranformarea
dinților în resturi radiculare. Distrucția coronară determină consecutiv modificări ale planului de
ocluzie, mai ales a curbei transversale Wilson care se aplatizează în formele incipiente și se
inversează în formele tardive. De obicei uzura dentară este compensată de egresiunea dentară care
menține constantă DVO. Dacă procesul este foarte accelerat în unele cazuri DVO se reduce.
Diagnosticul diferențial al abraziunii generalizate trebuei efectuat pentru a stabili forma clinică de
bruxism: centric sau excentric stadiul tardiv.
Abraziunea în cupă este o formă de uzură ce interesează strict marginea liberă a dinților frontali,
maxilari sau mandibulari. Pierderea de substanță dură se produce în interior, fără afectarea inițială
a muchiilor incizale. Cu timpul, prin subțierea exagerată, muchiile se fracturează și dintele se
reduce în înălțime.
Abraziunea ad palatum este o formă izolată de uzură ce apare pe fețele linguale ale incisivilor
maxilari, a căror grosime vestibulo-orală diminuă progresiv. Frecvent această uzură este cauzată
de frecarea dinților prin obicei vicios sau bruxism excentric efectuat preponderent prin mișcări de
propulsie. Diagnosticul diferențial pentru aceste forme de uzură trebuie efectuat în raport de
eroziunile chimice întâlnite în boala de reflux gastric, bulimie și anorexie.
1. Dinți devitali
3. Fluoroză dentară
28
• Chestionar anamnestic
• Dialog medic-pacient
29
Se măsoară cu rigla (în mm) distanța dintre marginile libere ale incisivilor maxilari și mandibulari
la deschiderea maximă a gurii (DI)
DM = DI +OB
➢ Medicul se opune propulsiei efectuate de pacient dacă această mișcare se face cu deviere
de la planul mediosagital.
➢ Se observă prin inspecție direcția mișcării și dinții de ghidaj (de obicei incisivii)
30
➢ ILL
➢ Se cercetează clinic prin inspecție/ bandă de celuloid și se întreabă pacientul dacă simte
contacte ocluzale în zona nelucrătoare (dinții laterali)
Patologic:
1. Ghidaj canin
5. Ghidaj de grup incomplet( C şi 2, 3 dinţi laterali succesivi: ex. C PM1 PM2, C PM1 PM2
M1
6. Ghidaje funcționale:
31
10. De grup incomplet (canin + dinți laterali succesivi). Ghidajul C+ P1 trebuie evaluat
pentru a stabili dacă participarea P1 este funcțională sau patologică(ILL) identic cu
situația discutată la IL.
De grup frontal. Participarea IL în ghidaj poate fi funcțională sau patologică= ILL (fremitus,
retracție gingivală, etc)
19. Interpretați ghidajul dentar canin +premolar 1 în conducerea mișcării del ateralitate.
20. Interpretați ghidajul dentar în lateralitate dreapta realizat simultan de : 13, 15, 17 /43, 45, 47.
21. Interpretați ghidajul dentar în lateralitate stânga realizat simultan de 13, 27 / 43, 37.
La inspecţie se cercetează volumul masei musculare. Ex. hipertrofie maseterină unilaterală sau
bilaterală, spasme musculare (contracția masterină în afara masticației, indică de obicei semne de
parafuncție).
23. Precizați semnificația fațetelor de uzură dentară prezente pe versantele meziale la dinții
maxilari și cele distale la dinții mandibulari .
32
24. Precizați semnificația fațetelor de uzură dentară prezente pe versantele bucale la dinții maxilari
și cele linguale la dinții mandibulari .
25. Precizați semnificația fațetelor de uzură dentară prezente pe versantele linguale la dinții
maxilari și cele bucale la dinții mandibulari .
26. Investigații paraclinice uzuale recomandate pacienților pentru elaborarea diagnosticului final și
a planului de tratament.
Cursul 5
33
• carii MOD,
• distructii coronare extinse cu lipsa unui cuspid, a unghiului incizal, sau a marginii libere,
• Refacerea morfologiei coronare superioară, modelajul în afara cavității orale mai ușor de
realizat.
• Contact proximal corect, mai ușor de realizat în laborator, pe model, decât în condiții
clinice (izolare dificilă, vizibilitate relativă).
• Uzura dentară
34
• Anodonția
• Microdonția,
• Economie de ţesut dur dentar la nivelul istmului ocluzal (cavităţi de clasa aII-a)
• Nu colorează dintele
• Fixare adezivă
• Stabilitate coloristică
35
Nivelul precar al igienei orale și riscul de carie limitează utilizarea restaurărilor parțiale- coroane
¾, ecuatoriale, fațete vestibulare ca și coroane totale cu prag supragingival.
36
15. Soluții terapeutice pentru 46 vital cu carie MOD și fractură de cuspid MV.
• Rezecţie apicală
• Gingivectomie
• Amputaţie radiculară
37
Indicii morfologici coronari sunt factori importanți de decizie. Sunt cercetați următorii parametrii:
2. Indicele mezio-distal.
3. grosimea vestibulo-orală
Sisteme ceramice : fațete, incrustații, coroane totale metaloceramice sau integral ceramice. Trebuie
precizat că la ora actuală sunt numeroase sisteme ceramice accesibule cu diferite tehnologii de obținere.
Cursul 6
38
Obiective:
➢ Protecţia pulpei
➢ Protecţia parodontală
➢ evitarea supraconturării
➢ Adaptarea marginală
➢ Geometria marginală
➢ Consideraţii ocluzale
1. Alegerea metodei de restaurare care necesită cea mai mică reducere de țesut dur. Dacă
situația clinică permite se alege restaurarea directă în locul celei indirecte, se opteză pentru
incrustație în loc de coroană de acoperire și se alege coroana parțială în loc de coroană totală.
3. Convergența ocluzală a preparației să fie adaptată tipului de PFU: 6-10 grade pentru
coroana metalică, 10-20 grade pentru coroanele fizionomice.
4. Limita cervicală sub formă de prag supragingival. Forma, traseul peridentar (concav
vestibular și lingual, convex proximal) și lățimea pragului să asigure reducerea minimă necesară
pentru rezistența restaurării și sănătatea parodontală. Din păcate cele mai multe preparații pentru
PFU se realizează cu prag subgingival din rațiuni estetice și mecanice datorate lipsei de țesut dur
indemn în regiunea coletului.
39
La coroanele metalice este necesară o reducere minimă, dictată doar de criteriul rezistenței
mecanice.
7. Testele de vitalitate indică tendința spre necroza pulpară sau sunt negative.
8. Statusul general de sănătate al pacientului indică factori de risc infecțios sau necroză
pulpară.
40
➢ prepararea dintelui
➢ Şlefuire exagerată
➢ Nerespectarea morfologiei
➢ Patologia parodontală
41
Prepararea dinților vitali pentru PFU implică atenție deosebită în timpul actului terapeutic
deoarece lucrul cu turbina constituie un factor agresiv pentru sănătatea pulpei dentare. Prima
măsură necesară este combaterea durerii prin efectuarea anesteziei, preferabil cu o substanță fără
vasoconstrictor. În al doilea rând este necesară o radiografie retroalveolară a dintelui ce urmează
să fie preparat pentru a evalua grosimea țesuturilor dure, volumul și forma camerei pulpare,
informații utile pentru medic în stabilirea tipului de PFU ce poate fi realizată cu o reducere de
țesuturi dure care să nu pericliteze vitalitatea pulpei dentare. Dacă se preconizează o apropiere
prea mare de camera pulpară (dentina restantă sub 2mm) sau chiar posibilitatea deschiderii
accidentale a camerei pulpare în timpul preparării este mai bine să se devitalizeaze dintele
preprotetic. Suprafețele de risc care trebuie evaluate sunt ocluzală la molari și premolari, linguală
la frontali, dar și zona cervicală proximală unde se realizează limita cervicală a preparației.
În consecință necunoașterea sau nerespectarea unor regului de protecție pulpară pot conduce la
deschiderea accidentală a camerei pulpare. Situațiile mai frecvente sunt legate de : exereza
dentinei cariate, aplicarera crampoanelor pentru pinlay, lipsa șanțurilor de ghidaj, șlefuirea
exagerată (dentina restantă sub 2mm) sau nerespectarea morfologiei la prepararea dintelui.
Factorii care favorizează deschiderea accidentală sunt: volumul mic coronar (incisivi
mandibulari, dinți nanici), volumul mare al camerei pulpare (pacienți tineri), leziuni și tratamente
coronare preexistente, patologie parodontală prezentă.
Agresiunea exercitată asupra pulpei dentare în timpul preparării cu turbina apare în primul rând
datorită căldurii excesive care apare la contactul instrumentului rotativ cu suprafața dentară. În
apropierea camerei pulpare creșterea temperaturii la zona de contact instrument –suprafață
dentară poate produce necroza de coagulare pulpară în 11 secunde .
Pentru a atenua efectul termic produs de turbină se recomandă lucrul sub răcire continuă cu apă
direcționată pe suprafața de lucru, pauze dese, presiune moderată, instrumentar activ, eficient ca
formă, mărime granulație, corect centrat în piesa de lucru și respectarea tehnicii de reducere
anatoformă , minim necesară.
Zonele de risc pot fi prelucrate cu turație mai mică, recomandare valabilă și la prepararea
șanțurilor, casetelor ocluzale, linguale, proximale și a pragului cervical, când se apreciază o
apropiere riscantă de camera pulpară. În plus turația mare a turbinei poate produce aspirația
nucleilor celulelor pulpare prin canaliculele dentinare deschise în dentina secționată.
Dacă dintele prezintă leziuni carioase riscul de deschidere accidentală a camerei pulpare crește,
instrumentul putând derapa cu ușurință prin dentina cariată.
Zonele de risc pot fi prelucrate cu turație mai mică, recomandare valabilă și la prepararea
șanțurilor, casetelor ocluzale, linguale, proximale și a pragului cervical, când se apreciază o
apropiere riscantă de camera pulpară.
42
10. Factorii care condiționează reactivitatea pulpei dentare în tratamentul prin PFU.
Factorii care favorizează deschiderea accidentală sunt: volumul mic coronar (incisivi
mandibulari, dinți nanici), volumul mare al camerei pulpare (pacienți tineri), leziuni și tratamente
coronare preexistente, patologie parodontală prezentă.
➢ Protecţia parodontală
➢ Igienizare facilă
43
➢ Fizionomie
➢ Mărirea retenţiei
➢ Fizionomie
➢ Igienă defectuoasă
Pragul Chamfrein(chamfer) este un prag rounjit de lățime mică sub 1mm, indicat de elecție pentru
coroanele metalice. Pentru cele din aliaje de aur se recomandă o lățime de cca0,4-0,8 mm în timp
ce pentru Cr-Ni grosimea marginilor coroanei poate fi mult mai mică 0,2-0,3mm.
Teoretic orice prag chamfer se poate bizota pentru o finisare perfectă, dar pentru cele plasate
subgingival manopera este inutilă, deoarece nu se îmbunătățește adaptarea marginală.
44
Pragul de tip chamfer se realizează și la coroanele mixte parțial fizionomice (Weiser) pe zonele
axiale unde PFU este exclusiv din metal.
Același tip de prag se recomandă și la coroanele ecuatoriale sau ¾ sa 4/5 care se realizează din
aliaje nobile. De cele mai multe ori înălțimea coronară mare permite plasarea pragului
supragingival și se poate indica și bizotarea dat fiind faptul că PFU se realizează din aliaje de aur.
(unde se poate face brunisare, dinții sunt vitali și pot fi cercetați clinic mai ușor)
Bizotarea pragului nu se recomandă, mai ales la PFU cu margini ceramice , care fiind prea subțiri
se fracturează. În general la coroanele mixte se aplică metal pe toată suprafața pragului. Dacă
pragul se bizotează marginea metalică devine mai subțire și oferă condiții de estetică sporite.
Dacă în dotarea laboratorului există ceramică specială de colet aceasta poate fi aplicată direct pe
prag alături de metal (tehnica but-joint). În acest caz lățimea pragului trebuie să fie suficientă și
marginile pragului nu se vor bizota.
Pragul obtuz este un prag derivat din cel în unghi drept care se realizează la situațiile clinice unde
există leziuni de colet ce favorizează această formă a pragului (ex. Abfracție, eroziune). și pe fața
vestibulară la coroanele metaloceramice. Prin bizotarea marginilor și forma pragului metalul va fi
mai subțire la nivel cervical la coroanele mixte ceea ce va facilita aplicarea în grosime mai mare a
ceramicii, cu efect estetic superior.
Indiferent de forma sau topografia pragului cervical, marginea PFU trebuie să se adapteze corect
realizând o închidere marginală bună. Ideal hiatusul dento-protetic trebuie să fie mai mic de 10
microni penttru metal și mai mic de 50 de microni pentru ceramică. Joncțiunea dento-protetică
trebuie să fie netedă, fără trepte care să favorizeze retenția alimentară și de placă bacteriană. În
consecință pragurile trebuie realizate corect, finisate (netede pe suprafață și marginal) și
reproduse în amprentă. Bizotarea atunci cînd este permisă aduce un plus de beneficiu finisării
prin eliminarea certă a prismelor de smalț nesusținute.
Mic de 10 microni.
45
Mic de 50 microni
Convergența ocluzală a preparației să fie adaptată tipului de PFU: 6-10 grade pentru coroana
metalică, 10-20 grade pentru coroanele fizionomice.
Menținerea PFU pe preparații se realizează în principal prin forma geometrică a dintelui preparat,
pe care o vom numi formă de retenție. Menținerea PFU se realizează prin fricțiune ca mecanism
principal și secundar prin cimentul de fixare.
46
2. Conicizarea preparaţiei ( prea mare, favorizează mai multe axe de inserție și instabilitate).
Orice PFU trebuie să aibă un ax unic de inserție desinserție. Conicizarea ocluzală a preparației
trebuie să fie minimă de 6-10 grade pentru metal și 10-20 grade pentru coroanele mixte și total
fizionomice. Realizarea unei convergențe ocluzale exagerată este nejustificată. Pentru
îmbunătățirea formei de retenție trebuie realizate sisteme adiționale de tipul casetelor proximale și
șanțurilor. Uneori se extinde preparația în cameral pulpară, unde coroana va avea un cep ocluzal.
Aceste pregătiri sunt necesare pe dinții scurți sau foarte conici ocluzal.
3.Suprafaţa de retenţie (cu cât mai mare cu atât mai bine),este proporțională cu volumul coronar și
dependentă de cantitatea de țesuturi dure îndepărtată.
4. Concentraţia de stress poate fi mare datorită marginilor ascuțite nefinisate ale preparației,
care conduc la pierderea coeziunii cimentului de fixare. Proteza se va desprinde și se poate
observa că cimentul rămâne fixat atât de preparație cât și de intradosul coroanei.
47
7. Materialele din care se realizează proteza (metal, compozit, ceramică acrilat, polisticle).
Cimentul de fixare aderă mai bine de metalele nenobile decât de cele cu aur, mai bine de bonturi
reconstituite din amalgam decât din compozit sau aliaje de aur, deși unele studii indică rezultate
contradictorii.
8. Materialul de fixare, grosimea cimentului, tehnica de fixare. ( cel mai bune sunt cimentul
FOZ, CIS pentru fixarea clasică și răsinile compozite și adezive pentru fixarea adezivă). Cele
mai slabe sunt cimenturile EBA și carboxilice.
Stabilitatea PFU:
• Diametrul bontului, cu cât mai mic cu atât mai bine. Dinții scurți și groși nu au formă bună
de rezistență( ex molarii nanici). Se recomandă casete adiționale pentru creșterea formei de
rezistență. Incisivii scurți și subțiri oferă mai multă stabilitate.
29. Criterii de preparare pentru obținerea efectului estetic al coroanelor parțiale 4/5.
Prepararea dintelui include câteva aspecte particulare pentru atingerea obiectivelor estetice:
• Separarea proximală se realizează numai dinspre lingual, fără a atinge zona vestibulară.
48
• Ocluzal reducerea se oprește pe versantul intern vestibular înaintea crestei sagitale, sub
formă de contrabizou sau șanț de retenție adițional. La dinții frontali se realizează similar pe fața
linguală. La molari se preferă ramforsarea preparației cu un șanț decât contrabizou pentru o
margine mai groasă a restaurării. La molarii inferiori estetica este compromisă parțial prin
vizibilitatea metalului ocluzal.
• șanțul proximal mezial va fi plasat în ½ vestibulară a feței proximale cât mai apropae de
vestibular fără să afecteze estetica. Șanțul distal poate fi extins spre vestibular mai mult decât cel
mezial, în funcție de poziția dintelui.
• Margini subgingivale
Cursul 7
Ocluzia protejată mutual promovează susținerea pozițiilor centrice IM ORC prin stopuri ocluzale
la dinții laterali, dinții frontali fiind astfel menajați (contacte slabe sau absente) în timp ce
mișcările și pozițiile finale excentrice trebuie susținute de dinții frontali (ghidaj anterior în
propulsie și canin în lateralitate) , menajând astfel dinții laterali care sunt în inocluzie. Acest
concept se regăsește în multe dintre conceptele ocluzalre postulate de alungul aniloraprotecția
multuală i a fost demonstrată de faptul că dinții laterali pot suporta forțe ocluzale în axul lung,
lucru care se întâplă în RC și IM dar nu pot suporta forțe în afara axului lung așa cum se întîmplă
în mișcările excentrice. Dinții frontali au capacitate adaptativă mult mai mare la forțe oblice și
poziția lor , la distanță de punctul de aplicație al forței musculare și sprijin (ATM) face posibilă
preluarea acestor forțe fără consecințe patologice.
• atunci când există contacte premature (restaurări înalte, sau contacte apărute după migrări
dentare )
49
Argumentele care susțin acest criteriu sunt legate de faptul că dinții laterali nu au rol funcțional în
incizie, contactele posterioare sunt nocive prin direcția forțelor în afara axului lung, mandibula
este susținută doar prin contracții musculare care produc oboseală și îmbolnăvirea mușchilor
implicați. Incisivii suportă mai bine solictări în afara axului lung, solicitări care sunt moderate
datorită poziției dinților departe de locul de aplicare al forțelor (inserțiile musculare) și punctul de
sprijin (ATM). Aparatul proprioceptor al incisivilor este structurat să reziste la astfel de solicitări,
iar implantarea dinților este foarte bună (rădăcină lungă-suprafața mare de implantare în os cu
structură densificată).
➢ Forţele ocluzale (de incizie) sunt dirijate în afara axului lung al acestor dinţi
50
• Fie caninul în combinație cu dinți laterali succesivi: ghidaj de grup complet (canin+ toți
dinții laterali) sau incomplete (canin+ 2,3 dinți laterali succesivi.
Ghidajele de grup nu sunt funcționale dacă dinții implicați nu sunt succesivi . Forțele ocluzale
sunt mari pe partea lucrătoare,( aproape de ATM și inserțiile musculare) în afara perimetrului de
sprijin, deci dăunătoare pentru dinții laterali. Dinții frontali pot suporta mai bine sarcinile de
ghidaj de grup alături de canin dar și așa IL trebuie monitorizat și evaluat clinic și Rx atunci când
IC nu participă la ghidaj.
• Migrări postextracţionale
51
Modificările morfologice ale arcadelor dentare și lipsa de armonie între morfologie și funcție se
încadrează în sintagma de dizarmonie ocluzală sau malocluzie( ex. migrări dentare cu
modificarea curbelor de ocluzie)
Apariția unor semne subiective și obiective de suferință la nivelul structurilor ADM definesc
disfuncția ocluzală /TCM/DTM .
Disfuncția ocluzală este o formă clinică de TCM cu determinare etiologică primară dizarmonia
ocluzală.
Interferenţă nelucrătoare în propulsie→ molar de minte fără antagonist sau ultimul molar prezent
pe arcadă
• vestibularizare/ rotire
• Migrare verticală
52
➢ Mezioversiune M2, M3
➢ Linguoversiune M2, M3
➢ Distoversiune PM2
53
Cursul 5 + 6
• Anodonția
• Microdonția,
• modificări accentuate de formă,
• malpoziții dentare. ( unele cazuri se pot rezolva și prin fațetare directă)
– Carii
– Parodontopatie
– Foarte mobili
Nivelul precar al igienei orale și riscul de carie limitează utilizarea restaurărilor parțiale-
coroane ¾, ecuatoriale, fațete vestibulare ca și coroane totale cu prag supragingival.
Distrucțiile coronare extinse impun cel mai adesea devitalizarea dintelui și refacerea unui
bont protetic cu agregare intraradiculară în vederea acoperirii cu o coroană totală. Aceste
situații nu sunt favorabile pentru realizarea de restaurări parțiale: fațete ceramice sau
coroane ¾.
2. Indicele mezio-distal.
3. grosimea vestibulo-orală
Cursul 6
• prepararea dintelui
– Şlefuire exagerată
– Nerespectarea morfologiei
Zonele de risc pot fi prelucrate cu turație mai mică, recomandare valabilă și la prepararea
șanțurilor, casetelor ocluzale, linguale, proximale și a pragului cervical, când se apreciază o
apropiere riscantă de camera pulpară. În plus turația mare a turbinei poate produce aspirația
nucleilor celulelor pulpare prin canaliculele dentinare deschise în dentina secționată.
• Igienă defectuoasă
• Indice de carie crescut
Indicația de elecție o reprezintă preparațiile pentru coroanele metalice realizate din aliaje de
aur, unde se poate obține o închidere marginală perfectă prin bizotarea pragului și brunisarea
marginii coroanei în timpul cimentării. În general la coroanele mixte se aplică metal pe toată
suprafața pragului. Dacă pragul se bizotează marginea metalică devine mai subțire și oferă
condiții de estetică sporite.
10
se poate obține o închidere marginală perfectă prin bizotarea pragului și brunisarea marginii
coroanei în timpul cimentării. Bizotarea pragului nu se recomandă, mai ales la PFU cu
margini ceramice , care fiind prea subțiri se fracturează.
Convergența ocluzală a preparației să fie adaptată tipului de PFU: 6-10 grade pentru
coroana metalică, 10-20 grade pentru coroanele fizionomice.
Realizarea unei convergențe ocluzale exagerată este nejustificată.cu cat este mai mare cu atat
creste instabilitatea. Pentru îmbunătățirea formei de retenție trebuie realizate sisteme
adiționale de tipul casetelor proximale și șanțurilor. Uneori se extinde preparația în cameral
pulpară, unde coroana va avea un cep ocluzal. Aceste pregătiri sunt necesare pe dinții scurți
sau foarte conici ocluzal.
Convergenţa ocluzală
Tipul restaurării
Materialului de fixare
11
ii. Nu supraconturare
c. Materialul de restaurare
• Aliaje de aur tip I şi II → incrustaţii
• Aliaje de aur tip III şi IV → PFU şi PPF
• Aliaje nenobile → PPF lungi
• Alegerea în raport cu suprafaţa ocluzală a dinţilor antagonişti: smalţ, acrilat,
compozit, metal, ceramică
Pentru îmbunătățirea formei de retenție trebuie realizate sisteme adiționale de tipul casetelor
proximale și șanțurilor. Uneori se extinde preparația în cameral pulpară, unde coroana va avea
un cep ocluzal. Aceste pregătiri sunt necesare pe dinții scurți sau foarte conici ocluzal.
Creșterea stabilității se poate obține prin construirea de șanțuri și casete adiționale care au rol
antibasculant.
25. Criterii de preparare pentru obținerea efectului estetic al coroanelor parțiale 4/5.
• Menţinerea punctului de contact vestibular
• Prepararea convergentă lingual a feţelor proximale
• șanțul proximal mezial va fi plasat în ½ vestibulară a feței proximale
• Ocluzal reducerea se oprește pe versantul intern vestibular înaintea crestei sagitale
12
CURS 7
Promovează susținerea pozițiilor centrice IM ORC prin stopuri ocluzale la dinții laterali,
dinții frontali fiind astfel menajați (contacte slabe sau absente) în timp ce mișcările și
pozițiile finale excentrice trebuie susținute de dinții frontali (ghidaj anterior în propulsie și
canin în lateralitate) , menajând astfel dinții laterali care sunt în inocluzie.
Protecția mutuală a fost demonstrată de faptul că dinții laterali pot suporta forțe ocluzale
în axul lung, lucru care se întâplă în RC și IM dar nu pot suporta forțe în afara axului lung
așa cum se întîmplă în mișcările excentrice. Dinții frontali au capacitate adaptativă mult
mai mare la forțe oblice și poziția lor , la distanță de punctul de aplicație al forței
musculare și sprijin (ATM), face posibilă preluarea acestor forțe fără consecințe
patologice.
• atunci când există contacte premature (restaurări înalte, sau contacte apărute
după migrări dentare )
13
Ocluzia deschisă determină contacte statice și dinamice tot în regiunea posterioară unde
vor fi afectați prin același mecanism descris anterior dinții laterali implicați.
Aspectul lin sau abrupt al pantei incisive la dinții maxilari are importanță mai ales când
valorile pentru overbite și overjet sunt mari (există o acoperire mare a dinților sagitală sau
verticală). În aceste situații, deplasarea mandibulei din IM în CCP va avea amplitudine
mare, semnificativă fie pe orizontală (overjet mare, inocluzie sagitală mare), fie pe
verticală (overbite mare). În aceste situații, refacerea protetică a dinților incisivi trebuie
să reproducă înclinarea pantei de GA existent anterior protezării, pentru a fi în armonie
cu engrama de mișcări mandibulare a individului.
• Forţele ocluzale (de incizie) sunt dirijate în afara axului lung al acestor dinţi
14
ILL sunt nocive pentru structurile parodontale, musculatură și ATM printr-un mecanism
descris déjà anterior. Apariția lor are la origine cauze multiple:
i. vestibularizare/ rotire
• Mezioversiune M2, M3
• Linguoversiune M2, M3
• Distoversiune PM2
15
CURS 8
Instrumentar:
• piatra diamantata de turbină, cilindrică cu vârf rotunjit, granulaţie standard, 0,8mm
• piatra diamantata de turbină cilindrică cu vârf rotunjit ,granulaţie standard, 1,2 mm
• piatra diamantata de turbină efilată, granulaţie standard
• pietregranulaţie fină, freze din tugsten-carbid pentru contraunghi, gume, filturi
3. Care sunt criteriile de preparare ale fetelor axiale pentru coroana metalica
Criterii de preparare:
- Deretentivizare în sens cervico-axial (axul de inserţie)
- Respectarea curburii mezio-distale
- Obţinerea spaţiului suficient pentru grosimea metalului(0,6 mm cervical-1mm la
convexitatea maxima)
4. Care sunt etapele si ordinea lor in etapa de evaluare intraorala a unei coronae
metalice
Proba introrala a coroanei metalice urmareste mai multe aspecte, succesiunea de etape
recomandata fiind urmatoarea:
16
1. Contactele proximale
2. Adaptarea interna si marginala
3.Stabilitatea
4.Ocluzia
5. Care sunt dezavantajele coroanei mixte metalo-ceramice total fizionomice?
CURS 9
17
5. Dinții scurți, înălțime coronară mică , deoarece forma de retenție este deficitară
18
- pereții lor trebuie să fie bine exprimați pentru a realiza stabilitate si retentie
suplimentara
- la capătul ocluzal șanțurile proximale sunt evazate spre vestibular pentru a îndepărta
prismele de smalț rămase nesusținute la preparare
- dacă zona terminală este implicată în ghidaj limita coronară se prepară sub formă de
șanț/prag rotunjit tip chamfer
19
- Lungimea pivotului trebuie să fie cel puțin egală cu înălțimea viitoarei coroane de
acoperire
- Grosimea pivotului este variabilă dar nu trebuie să depășească o 1/3 din lățimea
radiculară
20
- Pivoții de formă conică autoînfiletate cresc tensiunile interne și crează un risc crescut
la fracturare.
CURS 10
- dinți frontali cu carii proximale și vestibulare la care estetica restaurărilor directe este
nemulțumitoare
21
- Limita cervicală se realizează sub forma unui prag plasat cel mai adesea 0,5mm
subgingival lat de 1mm care poate fi realizat drept sau ovalar ( long chamfer)
nebizotat.
- Manopera de realizare trebuie să fie cât mai puțin traumantizantă pentru parodonțiul
marginal, mai ales dacă acesta este subțire și aderent.
- sau care dezvoltă parafuncții –bruxism unde forțele ocluzale mari pot duce la
deteriorarea ceramicii
- pe dinții frontali unde există soluții estetice alternative mai conservatoare : obturație
de compozit, albire dentară, fațetă ceramică sau din compozit, coroană ¾, pinlay,
pinledge, tratament ortodontic.
22
23
- Relația ocluzală labiodontă sau adâncă , prezența unor parafuncții ocluzale sunt
factori care limitează utilizarea fațetelor ceramice.
- (in curs scrie: Igiena orală corespunzătoare și indicele mic de carie sunt tot atâția
factori care condiționează realizarea fațetelor ceramice)=> sunt CI la pacientii cu
igiena orala precara si indice mare de carie.
- leziuni coronare pe fața vestibulară sau proximale cu evoluție vestibulară care nu pot
fi restaurate corespunzător prin obturații de compozit
- discromie coronară
- cu unele precauții, fațetele ceramice pot fi aplicate pe dinți nanici sau cu morfologie
atipică, retracție gingivală inestetică, sau ca alternativă estetică la dinții tineri, cu
pulpă voluminoasă.
24
12. Etape de lucru specifice restaurărilor estetice ale arcadelor dentare prin fațete
ceramice
-preparare
-amprentare
-protezare provizorie
-fixarea adeziva
CURS 12
Amprentarea este o etapa clinica in cadrul tratamentului protetic pe in PFU, prin care se
inregistreaza datele campului protetic necesare transferului in laboratorul de tehnica dentara,
in vederea obtinerii piesei protetice.
Amprenta documentara, din care rezulta modelul documentar, este copia negativa a campului
protetic efectuata inainte de orice manopera terapeutica. In acest fel se inregistreaza si se
pastreaza informatii clinice legate de situatia initiala a cazului clinic.
Amprenta de studiu din care rezulta modelul de studio este copia negativa a campului
protetic, efectuata dupa ce medicul a realizat manopere de igienizare si asanare a cavitatii
bucale :detartraj profesional, periaj, extractii de dinti irecuperabili. Pe modelul de studiu se
construieste planul de tratament ce include si PFU.
25
Amprentarea efectuată înainte de prepararea dintelui se poate face și în scopul realizării unei
protezări provizorii prin metoda copierii. Această indicație este utilă atunci când dintele ce
urmează să fie preparat pentru PFU este integru coronar sau cu coroana dentară restaurată
100% prin metode directe (obturație coronară) sau indirecte (coroană veche ). Practic
această amprentă preliminară servește ca ghid pentru viitoarea proteză provizorie.
În protezarea mobilizabilă sau mixtă (fix+ mobilizabil) amprenta inițială a câmpului protetic
se realizează cu un conformator de arcadă numit lingură universală. Pe modelul preliminar ce
rezultă se poate construi planul terapeutic (deci este un model de studiu) și se realizează un
conformator individual –numit lingură individuală- cu care ulterior se ia o amprentă
secundară finală a cîmpului protetic.
Prin amprentarea modelului preliminar/de studiu se obține un model nou identic numit
model duplicat.
Amprenta câmpului protetic efectuată după prepararea dintelui este o amprentă finală ce
conduce la obținerea unui model final, numit și model de lucru sau funcțional, pe care
tehnicianul confecționează PFU. În protezarea mobilizabilă, protezarea pe implant ș.a.
amprenta finală sau secundară folosește drept conformator lingura individuală confecționată
pe modelul preliminar.
• Morfologia preparației
• Raportul preparației cu crestele edentate (acolo unde PFU este element de agregare
pentru PPF sau face parte dintr-un tratament combinat cu proteza mobilizabilă)
26
Cu cape portamprentă. După realizarea amprentelor unitare se toarnă modelele unitare pe care
tehnicianul construiește cape metalice sau acrilice. Medicul adaptează capele în cavitatea
bucală și cu ele aplicate pe preparații realizează o amprentă globală în lingură, astfel că la
îndepărtarea de pe câmpul protetic capele rămân poziționate în amprenta globală. Tehnicianul
introduce modelele unitare în capele din amprentă și toarnă modelul de arcadă. Această
metodă permite poziționarea foarte exactă a modelelor unitare, deci și această amprentă este
una de situație
27
În vederea realizării unei PFU cel mai frecvent se utilizează următoarea metodă:
▪ Pasta ZOE
▪ Răşini
▪ Polisulfuri
▪ Siliconi
28
13.Indicatiile alginatelor.
▪ Alginatele sunt materiale de amprentă foarte utilizate astăzi pentru o gamă largă de
indicații :
▪ Duplicarea modelelor
Producătorii de materiale oferă o gamă variată de alginate de mai multe tipuri cu indicații
precise de utilizare:
14.Alginatele.Particularitati.
▪ Îndepărtarea din cavitatea bucală se face prin mişcare unică (se evită
basculările, torsionările)
▪ Turnarea modelului trebuie făcută rapid, dacă se poate imediat pentru a evita
apariția unor procese nedorite care produc deteriorarera amprentei și pierderea
exactității detaliilor.În contact cu aerul amprenta de alginat se deshidratează
fenomen numit ratatinare. De aceea amprentele se învelesc în tifon sau șervet
de hârtie umed atunci când se trimit în laborator pentru turnare. Dacă stau în
mediu umed prea mult timp amprentele se dilată prin imbibiție. Din aceste
motive timpul scurs până la turnmarea modelului rebuie să fie cât mai scurt. În
plus, se poate produce și fenomenul de sinereză prin care apa iese din gel și se
depune la suprafața amprentei.
29
17.Siliconi de condensare.Caracteristici
18.Siliconi de aditie.Caracteristici
▪ Rigiditate
▪ Sterilizabile
30
▪ opace/transparente
Lărgirea temporară a șanțului gingival prin metode mecanice presupune în mod curent
folosirea unor fire speciale de evicțiune, comercializate sub diferite forme și dimensiuni.
Inserarea lor se face cu ajutorul unor instrumente de mână, deobicei 2 spatule cu care se
aplică la baza șanțului gingival. Firele folosite sunt confecționate din bumbac mercelizat sau
ață de cusut pielea. În cazul folosirii portamprentei unitare, tubul de cupru este cel care
realizează îndepărtarea temporară a gingiei, nefiind necesară o altă manoperă. În alte cazuri,
coroana provizorie adaptată subgingival realizează evicțiunea necesară.
31
Metoda combinată de evicțiune presupune cel mai adesea utilizarea firelor de evicțiune gata
impregnate cu substanțe hemostatice, astringente și decongestionante. Alteori se aplică firul
simplu de evicțiune, care ulterior se umezește cu substanța dorită. În această categorie sunt
grupat și alte materiale de tipul: benzi de retracție Merocel, inele de cauciuc impregnate,
expansyl-amestec de caolin și clorură de aluminiu- ,hidrocoloizi reversibili.
23.Amprenta bifazica.
24.Amprenta monofazica
32
Amprentele se dezinfectează înainte să fie trimise în laborator. Se cunosc mai multe metode
destinate dezinfecției amprentelor, în funcție de materialul de amprentă folosit. Dezinfecția se
realizează de regulă chimic folosind diferite substanțe și tehnici:
EXTRA:
Cursul 14
-La nivelul dinților laterali, molari și premolari este important ca prin restaurarea directă
să obținem contacte ocluzale și proximale stabile, care să împiedice migrările dentare
secundare și totodată morfologia restaurării să asigure transmiterea forțelor ocluzale în
axul lung al dinților. Acest ultim deziderat se poate obține urmărind refacerea unor contacte
ocluzale de tip vârf cuspid-fund fosă.
33
- Dacă factorul major etiologic este de natură ocluzală (contact prematur în RC, IM) se
efectuează șlefuirea selectivă prin care se elimină obstacolele ocluzale decelate.
- Dacă se fac restaurări protetice extinse (PFU multiple) după rezolvarea tulburărilor
funcționale și echilibrare ocluzală restaurările se vor realiza toate la noua relație ocluzală
stabilizată după SS
34
-este necesară doar atunci când sunt semne evidente de instabilitate ocluzală (migrări
ale dinților frontali), SO din regiunea laterală nu sunt fiabile (proteze mobilizabile) sau
când restaurarea protetică se impune în sectorul frontal al arcadelor dentare.
-se realizează lucrări provizorii care se adaptează intraoral pentru a obține un ghidaj
anterior nou, funcțional și aspectul estetic al viitoarelor restaurări finale. Se
amprentează situația obținută , se montează modelul în articulator și cu ajutorul lui se
va construi platoul incizal de ghidaj anterior. În continuare se urmează pașii descriși
anterior.
35
- Realizarea de contacte tripodice oferă stabilitate dar sunt greu de realizat corect. Dacă la
final lipsește un singur contact se pierde reciprocitatea și poate fi afectată stabilitatea ocluzală.
Dacă suprafața antagonistă este reprezentată de o obturație de amalgam sau compozit e
aproape imposibil de obținut contactul tripodic. De asemenea când GA este prea lin sau
translația laterală Bennett se produce imediat nu este timp și spațiu suficient pentru dezocluzia
dinților posteriori și apar interferențe greu de eliminat.
- Modelul tripodic este util și indicat când se restaurează dinți antagoniști, când GA
este abrupt , astfel că dezocluzia dinților laterali în mișcările excentrice se produce
suficient de repede pentru a nu apare interferențe.
36