Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CUPRINS
Anexe
Bibliografie
Introducere in universul marcilor - definitii si notiuni generale
Istoria mai veche sau mai recenta a utilizarii marcilor in activitatile promotionale
marcheaza eforturile producatorilor si comerciantilor de imbogatire si innobilare a arsenalului
instrumentelor de actiune in cadrul pietei, concretizate in noi modalitati de comunicare cu
consumatorii. Deseori suprasolicitata si exagerata, rareori ignorata, considerata adesea ca un
veritabil capital (e drept, imaterial), alteori ca bunul cel mai pretios al unei intreprinderi ,
marca este utilizata deopotriva ca mijloc de identificare si de comunicare. (Balaure Virgil,
2002)
Crearea unei marci este de o importanta deosebita pentru o firma, cu atat mai mult cu
cat trebuie avute in vedere dimensiunile strategice. Ea implica o investitie foarte mare si pe
termen lung, avand in vedere demersurile care trebuie sa se faca in publicitate, promovare si
realizarea unui ambalaj deosebit. Intr-o piata globala din ce in ce mai competitiva, crearea de
marci constituie un avantaj strategic. Asa se explica, in prezent, eforturile financiare facute de
firmele japoneze pentru a crea si a consolida marci de produse.
Acelasi Kotler (apud Bratianu Constantin, 2006) afirma ca o "marca este promisiunea unui
vanzator de a le furniza cumparatorilor, in mod constant, un anumit sens de atribute
caracteristice, avantaje si servicii. Marcile foarte bune ofera o garantie a calitatii. Dar o marca
este un simbol chiar mai complex decat atat. Mesajul comunicat de o marca poate avea pana
la sase tipuri de semnificatii." Aceste tipuri de semnificatii se refera la: atribute, avantaje,
valoare, simboluri culturale, personalitate si gen de utilizare. Nu putem considera marca ca
fiind un simplu nume dat unui produs, pentru ca, in acest caz, si-ar pierde complet din
valoare. Totul trebuie sa se bazeze pe o serie de asocieri mentale pozitive ale consumatorului
care sa ii focalizeze atentia asupra marcii. Iata de ce promovarea ceaiului Lipton recurge la
incercarea de a crea consumatorului un sentiment de prospetime, racoare si relaxare, toate
acestea fiind oferite numai prin consumul acestui ceai, acestei marci. Atributele tangibile pot
fi extraordinar de simplu copiate de alti producatori, si tocmai de aceea ideal ar fi sa se insiste
tocmai pe acele calitati care sunt mai presus de concretetea produsului respectiv (Aaker A
David, 2006). Astfel, Nike a incetat de mult sa mai vanda, simplu, produse, ci vinde o stare de
spirit, o idee, o experienta, maximizarea momentului - Just do it! De asemenea, o marca
trebuie sa ramana fidela propriilor caracteristici, propriilor avantaje care o fac cunoscuta. Nu
se recomanda ca o marca sa fie caracterizata de un singur avantaj, asa cum si sustenabilitatea
unei marci este data de respectarea valorilor culturale pe care ea se bazeaza, dar si pe
trasaturile de personalitate pe care ea le semnifica. (Aaker A David, 2006) De exemplu, BMW
nu poate scoate pe piata un automobil ieftin si slab, din punct de vedere calitativ, avand in
vedere ca aceasta marca integreaza valori ca performanta, tehnologie avansata si succes. Ar
insemna tocmai tradarea a tot ceea ce insemna BMW, si deci ar duce la negativizarea opniiei
consumatorilor fata de aceasta marca.
Alegerea unor nume individuale - fiecare produs primeste un nume propriu, care il
distinge complet de celelalte produse ale companiei respective; in cazul unui esec al
produsului, marca nu ar avea de suferit;
Se aleg nume de familie cadru, iar costurile de promovare ale marcii sunt mult reduse;
Un subbrand mareste sau modifica asocierile unui brand principal in cadrul unui
context specific de piata polaborare de produsului. (Aaker A David, 2006) Rolul sau este de a
crea un cu totul alt brand, total diferit de cel principal.
Cobrandingul, aliantele de branduri, implica branduri din cadrul unor firme diferite
care se unesc pentru a se implica intr-un plan strategic sau tactic eficient sau care sa creeze
oferte de piata intr-o colaborare de brand. De obicei, putem vorbi despre cobranding in
momentul in care brandurile apartinand unor companii diferite se unesc pentru a crea o oferta
in cadrul careia brandurile fiecareia joaca un rol distinct. Si ce exemplu poate fi mai
concludent decat cartea de credit care contine, simultan, trei branduri principale: CitiBank,
American Airlines si Visa.
In general, brandurile trebuie sa aiba valoare, atat pentru producatori, cat si pentru
consumatori. Odata cu aparitia pietelor globale, se depun mari eforturi pentru folosirea acestei
valori atunci când un brand intra pe piata globala. Se arata ca branduri globale precum Coca-
Cola, Mercedes si Heineken sunt, probabil, globale cu numele, dar sunt percepute diferit în
culturi diferite. Mai important, se pune întrebarea daca pentru consumator este important ca
brandurile sa fie globale. Pe de o parte se accepta, în favoarea brandurilor globale, argumentul
sistemului de furnizare (adica economii la scara mondiala), dar se considera ca sunt prea
putini factori legati de cerere, care sa justifice globalizarea brandurilor. Desi miturile din
domeniu promoveaza globalizarea brandurilor, realitatea este ca multe branduri de succes pe
plan global nu sunt cu adevarat globale si, mai important chiar, nici nu au nevoie de asa ceva.
Fiecare brand are o arie a domeniului, o arie care reflecta in ce masura marca
respectiva se extinde de-a lungul categoriilor de brand, subcategoriilor si pietelor. Desi toate
brandurile de portofoliu trebuie sa isi orgnizeze si administreze propria arie de desfasurare a
operatiunilor, brandurile principale sunt cele care au un rol esential asupra acesteia. (Aaker A
David, 2006) Totusi, exista si branduri care folosesc o multitudine de produse sub sigla unei
singure categorii de produse, asa cum este cazul Audi. Aria brandului principal poate fi
extinsa prin utilizarea subbrandurilor si cobrandurilor.
De asemenea, atunci cand vorbim despre aria unui brand, trebuie avuta in vedere nu
numai aria prezenta a brandului, ci si aria viitoare. Brandurile sunt cel mai bine sprijinite in
calitate de parti componente ale unui plan pe termen lung care indica aria de desfasurare a
produsului, setul de intructiuni care vor conduce la atingerea acesteia si asocierile necesare
pentru a avea succes. (Aaker A David, 2006)
Brandul poate incorpora mai multe functii, inclusiv cea de brand cu rol de sustinere.
Avand in vedere ca acestui brand i se cere sa realizeze mai putin, riscul este mult mai mic.
Companiile detin, in acest mod, o diversitate de instumente si optiuni in ceea ce priveste
strategia unui brand principal. Putem vorbi si despre existenta unor diferentiatori de brand.
Acestia sunt un brand sau un subbrand care caracterizeaza un atribut, un serviciu sau un
program. Un exemplu concret care sa demonstreze cele spuse mai sus ar fi oferta orientata
catre client de la ceaiul Lipton, insotit de o geanta Flo-Thru, pe post de diferentiator de
brand. (Aaker A David, 2006) Astfel, caracteristica de brand este un atribut personal al
ofertei care creeaza un beneficiu pentru client. Un ingredient de brand este inclus in oferta si
presupune un beneficiu si/sau un sentiment al increderii. Un serviciu de brand mareste oferta
prin oferirea unui serviciu, iar un program de brand mareste oferta si extinde astfel brandul,
furnizand un program care este legat atat de oferta, cat si de brand.
Un actual brand influent - megabrand - care genereaza vanzari si profit, dar care nu
este un concurent pentru cash cow. De exemplu, Microsoft Windows se afla in aceasta
categorie;
Un viitor brand influent este conceput pentru a genera vanzari si un profit foarte mare
pe termen lung, desi in momentul prezent este fie un brand mic, fie la inceput de drum. Astfel,
Centrino reprezinta un astfel de brand pentru Intel.
Un exemplu de brand strategic este Slates pentru Levi Strauss, deroarece reprezinta
unul dintre elementele fundamentale pentru pozitionarea in categoria pantalonilor barbatesti
eleganti sau obisnuiti. Un alt exemplu de brand strategic il reprezinta si Nike All Conditions
Gear (ACG) pentru Nike, deoarece ofera fundamentul pentru o pozitie in domeniul
distractiilor in aer liber.
Energia brandului isi gaseste sursele in orice produs, promotie, sponsorizare sau
program care poate duce la imbunatattirea semnificativa a brandului respectiv. Asocierea
surselor de energie ale brandului cu brandul-tinta ar trebui manageriata in mod dinamic de-a
lungul unei perioade mai indelungate de timp. (Aaker A David, 2006) Spre deosebire de un
diferentiator de brand - care sprijina oferta prin imbunatatirea sau prin extinderea ei, astfel
incat sa acopere cat mai multe categorii - sursa de energie a brandului este un element care
poate exista de sine statator, in afara produsului sau a utilizarii acestuia. Sursa poate fi
patronata si administrata de companie, asa cum se intampla in cazul Budweiser, care are
foarte multe surse de energie pentru brand - spoturile publicitare "Wassup!" sau cele cu echipa
de concurente pentru titlul Miss Budweiser. (Aaker A David, 2006) In acelasi timp, sursa de
energie poate fi patronata si manageriata de o alta firma. De exemplu, Serena Williams
confera atat energie, cat si un chip brandului Puma.
Brandul de tip silver bullet poate juca un rol important in schimbarea sau sprijinirea
imaginii unui brand. Acest tip de marca reprezinta, de fapt, o categorie de importanta care
poate fi mare, medie sau mica, in functie de impactul asupra brandului tinta si asupra
costurilor necesare. Specificarea exacta a rolului unui brand de tip silver bullet realizeaza
unele schimbari destul de importante in ceea ce priveste finantarea si managerierea unui
brand. Se va pune mult mai mult accent pe el si pe semnificatiile sale.
Brandurile de tip Flanker sunt raspunsul la adresa competitivitatii. Daca un brand este
atacat de catre un competitor printr-o oferta avantajoasa sau printr-o pozitionare unica, orice
reactie poate periclita imaginea sa si capitalul brandului. Brandul Flanker lupta cu competitia,
protejand brandul principal de conflict. Astfel, cand Pepsi a lansat o bautura simpla, Coca-
Cola nu a vrut sa isi riste in lupta licenta omonima, si totusi nu putea permite ca Pepsi sa
schimbe piata vanzarilor de cola. Solutia a fost lansarea unui brand de tip Flanker, Tab Clear,
care a pozitionat noua subcategorie ca apartinand ariei Tab, perceputa de majoritatea ca avand
un gust mai prost. De fapt, Tab - o cola dietetica, care a precedat Diet Coke - exista nu doar
datorita unui grup mic, loial si activ de clienti, dar si pentru ca este convenabil sa fie utilizat
pe post de brand Flanker. (Aaker A David, 2006) Folosindu-se in alegerea numelui de o
metafora militara, acest tip de brand e utilizat pentru a oferi produse la preturi mai mici decat
concurenta, fara a provoca o schimbare de focus din partea brandului principal.
Loialitatea cumparatorilor poate varia, in limite largi, intre anumite clase de produse,
Pozitinarea unui brand are la baza diferentierea - o buna pozitionare poate duce la
marci de succes, care devin sursa de avanatje competitive. Totusi, nu toate domeniile au
acelasi potential de a da nastere la marci puternice. Este ceea ce Kapferer si Laurent (Jean-
Noël Kapferer, Gilles Laurent apud Panzaru Florina, 2007) numesc sensibilitatea la
marci, adica o variabila psihologica individuala, prin care unii consumatori aleg in functie de
marca, iar altii nu acorda nici o importanta brandului in procesul de achizitie. Intr-un
asemenea context, comportamentul de cumparare al consumatorilor poate fi clasificat in
functie de implicarea lor in alegerea marcilor, astfel ( Panzaru Florina, 2007):
- implicare minima (incredere totala in similitudinea marcilor, nu se percep riscuri daca sunt
schimbate brandurile in consum - de exemplu, becurile);
- implicarea fara riscuri - consumatorul este interesat de diferentele dintre marci, pe care le
percepe ca atare, dar nu considera ca este foarte grava o alegere eronata. Nu este un
comportament specific vreunui tip de produs, dar se regaseste in toate industriile;
- accentul pe consumator - care se declara mediu competent in alegere, fara a avea multa
incredere in marci. Acest comportament implica, in plus, o valoare functionala si hedonista
foarte ridicata a alegerii marcii, dar se caracterizeaza printr-o valoare simbolica slaba a
cumpararii, fie fata de altii, fie fata de sine: de exemplu, televizoare, aspiratoare;
- implicarea maxim, prin care consumatorii se considera competenti in cunoasterea
diferentelor dintre marci, acestea contand fundamental in alegerea facuta: de exemplu, pentru
rochii, parfumuri, cafea.
Comportamentul consumatorului
Cumparatorul este persoana fizica care ofera, accepta si plateste un pret pentru
achizitionarea unui produs / serviciu ce poate fi sau nu utilizat de acea persoana, in timp ce
consumatorul este persoana fizica ce dobândeste, utilizeaza sau consuma, ca destinatar final,
diverse produse sau servicii.
Bineinteles ca intre aceste doua calitati ale unei persoane se manifesta si relatii de
interconditionare, in sensul ca postura de consumator poate determine aparitia posturii de
cumparator, si invers. Cel mai adesea, in realitate, comportamentul de consum il implica si pe
cel de cumparare.
Exista mai multe dimensiuni care definesc comportamentul de cumparare, cele mai
importante dintre ele fiind: motivele de cumparare sau necumparare, preferintele
cumparatorilor, intentiile de cumparare, obisnuintele de cumparare, obiceiurile de consum,
atitudinile cumparatorilor, imaginea marcilor s.a. (Kotler, 1999). Toate aceste aspecte sunt
influetate de acticitatile marcilor.
Orice firma care vrea sa atraga un public cat mai mare, face anumite studii de piata.
Daca compania reuseste sa-i faca pe consumatori sa fie receptivi la acei stimuli de maketing si
daca intelege exact cum va reactiona consumatorul la caracteristicile diferite ale produsului, la
pret si la campania publicitara, atunci inseamna ca detine un mare avantaj fata de concurentii
sai. Prin urmare, orice companie care isi gestioneaza bine marca, depune eforturi mari si
investeste sume importante pentru a determina relatia dintre stimulii de marketing si raspunsul
consumatorului. Stimulii de maketing constau in cele patru elemente ale mixului de maketing:
produs, pret, distributie si promovare.
Modul in care o persoana evalueaza un anumit produs si intelege marca, este puternic
influentat de factori culturali, sociali, personali si psihologici.
Deciziile cumparatorului mai sunt influentate si de varsta, etapa din ciclul de viata,
ocupatia, situatia materiala, stilul de viata, personalitatea, precum si alte aspecte personale si
factori psihologici.
Una din atitudinile ce pot fi adoptate de catre consumatori este una pozitiva fata de
folosirea si implicarea tehnologiei. In viata lor de consum. Interconectarea prin intermediul
tehnologiei - ex. prin reteaua Internet - ofera legaturi mai rapide si mai consistente si aduce
beneficii tuturor actorilor implicati In relatia de marketing; marcilor (companiilor
producatoare) pentru ca devin mai eficiente, iar consumatorilor pentru ca le ofera solutii mai
rapide la nevoile de consum. Pentru acesti consumatori beneficiile tehnologiei sunt evidente:
Internet-ul ofera o diversitate mai mare de optiuni si economiseste efort, telefoanele mobile
ofera un contact direct indiferent de locatie la un cost mai mic etc. In acest cerc tehnologia
ofera noi modalitati de abordare pentru comunitatea de marketing sau chiar noi obiective de
atins atât pentru aceasta cât si pentru consumatori.
De asemenea, distributia sau magazinele on-line sunt o forma de a atrage acest tip de
clienti si de a-i face fidel marcii tale.
Brandul exista pentru si prin consumatori. Ei ar trebui sa fie punctul de plecare, iar mai
apoi, punctul de reper in conturarea identitatii brandului.
Acesta nu este o entitate abstracta, detasata de consumator cu toate ca uneori exact asa
pare: are o anumita identitate vizuala, anumite atribute ce par sa fi existat dintotdeauna. Uitam
ca identitatea vizuala are statutul de " identitate " tocmai pentru ca, in timp, oamenii au invatat
sa o recunoasca , iar tot ei sunt cei care confera anumite atribute brandului.
O companie care cuprinde mai multe marci, trebuie sa le diversifice astfel incat sa
cuprinda o masa cat mai larga de consumatori, din medii cat mai diferite, de varste si sexe
diferite.
De asemenea, e de dorit ca o companie sa aiba o gama larga de sortimente, astfel incat
sa acopere o cat mai mare parte a cerintelor pietei. Astfel, daca consumatorii vor fi multumiti
de calitatile produsului, de pret, de ofertele si facilitatile pe care marca le ofera, vor continua
sa foloseasca aceeasi gama si mai mult, prin calitatile lor mai sus mentionate, de lideri de
opinie, ii vor influenta si pe alii sa foloseasca aceleasi produse.
Fidelitatea fata de anumite produse este des intalnita pe piata, la orice categorie de
produse. Un alt exemplu care sa releve aceasta afinitate fata de o anumita marca este acela ca
un consumator de Coca Cola( care bea zilnic aceasta racoritoare si ii este devotat de ani de
zile) nu va schimba probabil niciodata bautura preferata cu Pepsi, oricat de tare s-ar apropia
gustul, sau oricat de atragator ar fi ambalajul.
In plus, pentru ca o firma sa mentina treaz interesul consumatorilor pentru marca sa,
este necesar sa se ocupe de energia prosului, de dinamica sa, ceea ce inseamna: ca produsul sa
fie in permanenta existent pe piata si in cantitatea ceruta, sa corespunda cerintelor actuale ale
consumatorului, sa aiba un pret bun, o gama larga de sortimente( daca este cazul) si sa ie
mereu in atentia publicului printr-o reclama si un ambalaj atractiv.
"Consumatorul este acum In centrul comunicarii, relatia sa cu brandul s-a schimbat si este
natural sa trecem de la o adresare uni-directionala, la un dialog Intre brand si consumator"
(Calin Clej)
White considera ca "toti consumatorii sunt cel putin usor diferiti unii de alti" si ca
metodele traditionale de segmentare a acestora in functie de comportamentele de cumparare
trebuie imbunatatite considerabil, cu un accent mai mare in directia metodelor calitative sau
de investigare a valorilor si stilurilor de viata si de consum( marci, advertising, comunicare in
general).
Produsul este forma incipienta de la care pleaca totul si la care se va ajunge in instanta
finala, pentru ca o firma va incerca sa intre pe piata cu ajutorul unui produs nou sau cel putin
diferentiat fata de celelalte existente pe piata, pentru ca mai apoi, printr-o situatie nefericita de
declin, aceeasi firma sa adopte o politica de schimbare in legatura cu acest produs.
Asa cum sustine definitia, fiecare produs indeplineste o functie de baza care
solutioneaza o problema a consumatorului si satisface o nevoie omeneasca, astfel putem
caracteriza " produsul de baza" fara de care produsul nu ar mai avea niciun rost. Pe de alta
parte mai exista si "produsul propriu-zis", prin care se definesc trasaturile care pot fi atinse,
cele tangibile; " produsul largit" este compus din trasaturile intangibile care modeleaza intr-un
anumit fel optiunea de cumparare a potentialului client, la nivelul psihologic. Desi cu multi
ani in urma se pune un accent mai mare pe trasaturile tangibile, pe imagine, textura, forma,
ambalaj, astazi s-a ajuns la o similaritate in ceea ce priveste tangibilitatea si intangibilitatea.
La acest nivel exista multe caracteristici diferite, dar luand-o ca pe o curiozitate despre
care nu toata lumea este informata, tara de origine este o trasatura intangibila a unei marci
care influenteaza atat perceptia cumparatorilor individuali, cat si a celor organizationali.
Baker spunea in 1995 ca"produsele provenite din tarile dezvoltate sunt mult mai apreciate
decat cele provenite din tarile mai putin dezvoltate" si pe buna dreptate, cine ar cumpara un
produs spre exemplu venit din Africa in defavoarea unuia produs in Anglia sau tarile
occidentale.
Sa trecem acum la un alt nivel si anume acela al identificarii diferitelor tipuri de
produse. Multitudinea necesitatilor oamenilor si diversificarea lor continua a condus la
aparitia unei mari varietati de produse, care in procesul crearii si utilizarii lor au componente
diferite. Acestea il determina pe producator sa adapteze atitudini specifice, in scopul realizarii
bunului sau serviciului corespunzator dorintelor consumatorului. De aceea, pentru activitatea
practica este foarte utila clasificarea produselor in grupe ce au caracteristici similare si
comportament similar, raspunzand asemanator actiunilor de marketing. Clasificarea
produselor si-a dovedit necesitatea in elaborarea strategiilor de marketing, deoarece ele se
focalizeaza pe similitudini intre grupe de produse. Elizabeth Hill si Terry O'Sullivan
structureaza produsele pe mai multe categorii. Prima ar fi produsele uzuale sau cele
achizitionate frecvent fara un prea mare efort depus de cumparator, cafeaua, ceaiul, painea,
laptele si multe altele ar fi genul de bunuri care intra in aceasta dimensiune. Produsele de
cumparat sunt acele produse la care cumparatorul simte nevoia de a face o referire inainte de
a cumpara un alt produs. La acest nivel se diferentiaza cele omogene ( similaritate intre ele si
astfel se cauta cel mai mic pret) de cele eterogene(sunt comparabile si altfel in afara de pret).
3. serviciile sunt activitati, avantaje sau satisfactii oferite spre vanzare, care in esenta
au caracter intangibil si nu au drept rezultat transferul proprietatii asupra vreunui lucru.
(Kotler Philip, "Managementul marketingului", Ed. Teora, Bucuresti 1997, p699).
Urmatorul nivel mi l-am propus sa-l constitui din atributele subiectului pe care il
trateaza aceasta parte a referatului. Amplul proces de creare a unui produs se porneste de la
delimitarea avantajelor pe care acesta le poate oferi si care sunt comunicate prin atributele ce-l
definesc: caracteristicile, calitatea si designul produsului.
-promotional: originalitate, diferentiere. Designul este poate cel mai important lucru de
infaptuit dupa realizarea unui produs si inainte de lansarea lui pe piata, pentru ca un design
slab realizat nu poate conduce decat la rezultate slabe.
Este neobisnuit ca o firma care doreste sa detina cat mai mult din procentajul unei
piete sa ofere spre vanzare sau consum un singur produs, de aceea se trece la organizarea unei
game . Astfel, de diferentiaza: complexul de produse ( se refera la totalul articolelor vandute
de o organizatie), linia de produse reprezinta un grup de produse apropiate. Spre exemplu,
gama de produse de vestimentatie Nike este o linie de produse.(Elizabeth Hill & Terry
O'Sullivan, " Marketing", Editura Antet, Oradea, 1997, p 135).Dispersia complexului de
produse( depth of product mix) are ca referinta numarul de articole din fiecare linie de produs.
Intotdeauna trebuie sa se asigure un numar stabil si mai presus de toate , suficient de produse
pentru a nu lasa concurenta sa patrunda , gasind aceasta nisa libera. Latimea complexului de
produse este formata din numarul de linii pe care le comercaializeaza o organizatie.
Un produs, ca orice lucru pamantesc este destinat nasterii, cresterii dar si disparitiei, si
astfel delimitam ciclul de viata al sau.Etapele existentei sunt:
-Lansarea, la acest nivel incipient, produsul mai prezinta anumite defecte, neajunsuri, de
aceea este necesara continuarea cercetarii in domeniu pentru perfectionarea lui. Ca principale
caracteristici pentru etapa lansarii delimitez: costul unitar al produsului destul de ridicat si ,
vanzarile deasemenea mici,concurenta redusa.Firma care a lansat produsul trebuie sa-l faca
cat mai cunoscut, sa-i incurajeze pe potentialii cumparatori sa-l achizitioneze.Rareori pretul
fixat acopera costurile.
-Cresterea.Vorbim acum despre o loterie, pentru ca in timpul cresterii, un produs dispare sau
evolueaza, totul depinde de tacticile adopatate de firma. Trasaturi: largirea pietei, dezvoltarea
productiei, produsul ajunge la o forma deplina, finala. Este foarte important pentru organizatie
sa-si maximizeze piata.
-Clasa de produse este constituita din produse care satisfac aceleasi nevoi, spre exemplu
automobilele, sapunurile. Deoarece produsele satisfac niste necesitati care nu vor disparea
niciodata din conduita umana , este de la sine inteles ca ele au o probabilitate foarte scazuta de
a intra in declin, sau de a disparea de pe piata, fiind inlocuite de altenative.
-Forme ale produsului, sunt pseudo-produse care ajuta la comercaializarea celor dintai celor
baza. Sa luam spre exemplu, masinile, in acest caz formele produsului sunt benzina sau
motorina, sau amenajarile interioare.
-Meteoritii pot fi toate cele trei tipuri de produse enumerate mai sus, insa au un ciclu de viata
foarte scurt de unde si denumirea sugestiva.
Experienta sociala ne arata, ca numele produsului si al firmei cat si marca lor au un rol
deosebit de important in marketing.
Numele este cel care defineste produsul si firma. Conform articolului 21 din Legea nr.26/1990
Registrul Comertului privind numele este element de patrimoniu, ce nu poate fi ipotecat ci
doar inchiriat, este garantat prin lege si reprezinta un drept exclusiv al detinatorului legal.
(https://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/sica/8.htm)
Pentru americani se pare ca alegerea numelui afacerii, firmei, marcii ai produsului este
un element esential fapt pentru care au sistematizat cateva reguli simple ce considera ca
trebuie respectate ( St.Prutianu, C.Munteanu, C.Caluschi, op.cit. p.120) intre care:
Multe din firmele particulare romanesti create dupa 1989 sunt deficitare la acest
capitol, cele mai multe si-au ales nume englezesti, americane, ce nu sunt prea usor de
pronuntat si inteles de catre consumatori.
Cum pot aparea produsele noi, de ce, si in ce consta noutatea acestora pe piata? Sunt
doar cateva intrebari la care imi propun sa raspund in continuare. Un produs poate fi nou in
sens absolut, nou pentru o piata sau o intreprindere. Nu putem spune despre un produs ca este
o noutate, decat daca publicul tinta, consumatorul, il vede in acest fel.Cum am mai afirmat, un
produs poate fi nou in totalitate, sau se pot aduce modificari, improvizatii, ameliorari celor
deja existente pe piata.
Calitatea este una dintre elementele la care se poate " umbla", modificare de materii
prime, de tehnologii pentru a raspunde intr-o mai mare masura asteptarilor consumatorului,
urmata de o asidua campanie de mediatizare.
Caracteristicile functionale pot fi modificate prin ameliorarea lor, prin cresterea
numarului de utilizari aferente produsului, modalitatile in care poate fi utilizat, usurinta
utilizarii, siguranta, aptitudinile pentru alte utilizari. Guatri .L. Vicari descopera cateva
avantaje nascute in urma acestei interventii: obtinerea unei prezente puternice pe piata,
existand posibilitatea de a se adresa relativ usor mai multor segmente de consumatori;
realizarea unei imagini de firma cu tehnologie avansata si flexibila atunci cand modificarile se
produc rapid; accesul usor la canalele de distributie(Guatri.L.Vicari, "Il Marketing", Casa
Editrice Giuffre ,Milano,1988, apud Mihai Diaconescu).
Factorii raspunzatori, stimulatori pentru aparitia produselor noi pot fi identificati foarte
usor. Progresul stiintific este un catalizator pentru noutatile de pe piata, tactici noi , inventii
noi, metode de cercetare care aduc toate cu ele necesitati care nu au mai existat pana atunci si
care au nevoie de satisfacere imediata. La modo grosso, dupa colt sunt firmele care detin
aceste procese nou-aparute si care sunt dispuse sa gaseasca solutii imediate, eficiente si
suficiente pentru satisfacerea clientului. Progresul nu numai ca modifica piata constant, ci si
schimba mentalitatile, managerii optand si cautand alternative pentru costuri de productie
mult mai ieftine si maximizarea profitului.
Inovatiile veritabile sunt destul de rare, cele mai multe sunt versiuni ale produselor
existente, si se caracterizeaza mai putin prin noutatea lor tehnica, decat printr-o noua forma de
prezentare, conditionare sau o noua combinare a formulelor existente (P.L.Dubois, A.Jolibert,
op.cit. vol.II, p.73).
- produse repozitionate 7%
- sa fie unice, consumatorul trebuie sa creada ca nici un alt produs nu i-l mai ofera;
Un asemenea produs nou este rezultatul inovatiei care, insemna mai multa munca
decat geniu, afirma P.Druker (P.Druker, "The discipline of innovation, in Harvad Business
Review, mai-iunie, 1985, p.67, apud Sica Stanciu).
Inovatia, cunoscuta si sub numele de dezvoltare a unui produs nou, este un proces
sistematic, metodic, care incepe cu identificarea si analiza oportunitatilor si a incercarilor
sistematice de a inlatura incertitudinile, evitarea greselilor si minimalizarea riscurilor de esec.
Fara indoiala, ca acest proces complex de creare a noi produse, ce se desfasoara in
marile campanii, are la baza o strategie clara, care are patru scopuri fundamentale, si anume:
concentrarea efortului la nivelul echipei, integrarea eforturilor functionale sau departamentale,
delegarea de autoritate membrilor echipei, utilizarea unui management bazat pe initiativa si nu
pe reactie.In analiza portofoliului se porneste , in general, de la doua criterii de apreciere a
produselor: atractivitatea pietei si avantajul relativ.
Pentru a se gasi strategia cea mai eficienta de inovare este necesara o selectie riguroasa
a acestor idei, care se pot realiza prin mai multe procedee dintre care cele mai importante
sunt: analiza functionala, morfologica, listele de intrebari, creativitatea in grup.(Victor Peka,
Smadici Constantin, op cit, p232)
Sa luam acum un exemplu de produs nou intrat pe piata , dar care a trebuit sa fie retras
datorita insuccesului pe care l-a avut.In mai putin de un an Persil Power a trebuit sa fie scos
de pe piata , desi producerea si campania acestuia de promovare a costat doua sute de
milioane de lire sterline. Problema a fost noutatea pe care a adus-o cu sine si care a constat
intr-o substanta acceleratoare de indepartare a petelor care avea un continut ridicat de
managan si care ducea in cele din urma la deteriorarea si ruperea tesaturilor textile.
Crearea si sustinerea unui brand necesita competenta, curaj, bani, hotarare, creativitate,
originalitate si o mare capacitate de a trece peste obstacole. Pentru a atrage cat mai multi
consumatori de partea sa ,un brand adopta o serie de strategii ce urmaresc obtinerea unui
profit cat mai mare.
"Ce vand companiile si ce cumpara clientii lor sunt doua lucruri complet diferite. Prin
urmare ar fi intelept sa te pui din cand in cand in locul clientilor tai si sa te intrebi c cumpara
ei de fapt. Raspunsul, in 99 de cazuri din 100, este: nu ceea ce credeai tu ca vinzi." (Funky
business, pg 278)
"Strategia este miezul oricarui brand de succces. Elaborarea strategiei este o etapa pe
care nici un detinator de brand nu o poate ignora, fie ca lanseaza un nou brand sau trece
printr-un proces de rebranding. Brandient îsi ajuta clientii în conturarea viziunii de brand, a
valorilor si a pozitionarii brandului si creeaza promisiunea sau sloganul de brand, arhitectura,
liniile de comunicare interna/externa de brand. Strategia de brand este matricea pentru
componentele ulterioare ale constructiei brandului". (Funky business, pg 278.)
Un prim pas in lansarea unui produs este cercetarea pietei. Aceasta este extrem de utila
pentru a afla dimensiunea pietei si opinia consumatorilor despre produsele deja
existente.Cercetarea temeinica poate dezvalui care sunt tendintele consumului si ce simt
oamenii in privinta produselor si serviciilor pe care le achizitioneaza. "Ea poate oferi indicii
despre directiile de consum spre care se indreapta consumatorii. Odata lansat un produs sau
un serviciu, aceasta indica ceea ce a mers bine sau nu pe piata. Va ilustra daca produsul
respectiv a avut un pret potrivit, daca a avut o disponibilitate mare, cum a fost perceputa
reclama lui si opiniile consumatorilor cu privire la acesta" (Wally Olins, 2006).
Astfel,cercetarea reprezinta un "instrument" ajutator in lansarea unui nou produs.
Pentru a deveni cunoscut, orice brand trebuie sa aiba o serie de elemente caracteristice
precum: numele brandului (companie), logo, simbol, slogan ,ambalaj.
Alte elemente principale sunt reprezentate de: publicitate ,relatiile cu publicul, relatiile
cu mass-media, situl web, prezentari formale si informale, materiale promotionale, existenta
unei linii telefonice ce permite contactul cu clientii, primirea consumatorilor, asocierile in
interes de afaceri, discursuri,etc.
Dupa cum afirma Aaker, "Un element care confera energie brandului este un produs, o
promotie, o sponsorizare, un simbol, un program sau orice alt element de brand care, prin
intermediul asocierii, imbunatateste semnificativ si energizeaza brandul-tinta, manageriindu-
se active atat sursa de energie, cat si asocierile sale cu brandul-tinta, de-a lungul unei perioade
extinse de timp." Un exemplu in acest sens, este reprezentat de ketchup-ul Heinz EZ Squirt,
care, schimbandu-si ambalajul a inregistrat un real succes mai ales in randul copiilor, carora li
se atribuie 55% din consumul de ketchup.
Pentru a atrage cat mai multi clienti, brandurile organizeaza diverse activitati
promotionale precum au facut si cei de la Automobilele Oscar Meyer Wienermobiles, de la
Kraft, care au in total opt masini sub forma unui carnat urias Oscar Mayer ce participa la
evenimente, petreceri si sprijina concursul de gasire a unui copil care sa cante imnul brandului
Oscar Mayer. De asemenea, sponsorizarile de brand, precum Competitia Adidas Streetbal
Challenge (eveniment de weekend concentrat pe turnee de baschet, dans hip-hop,desene
graffiti, demonstratii de sport extrem si muzica live) au rolul de a salva un brand de la declin.
In timp, Competitia a fost extinsa catre una de fotbal american si catre una axata pe sporturi in
aer liber precum ciclismul.
"Aliantele de brand implica doua sau mai multe companii care isi asociaza brandurile
pentru a crea oferta de piata superioara saui pentru a se implica in programe strategice sau
tactice de construire de brand."(David A.Aaker, 2006) Unele firme dispun de anumite resurse,
de care altele nu au parte si, prin unirea fortelor, noile oferte si activitati de construire a
brandului au conditii propice pentru a fi dezvoltate intr-un timp scurt. Astfel, relevanta,
credibilitatea, diferentierea sau energia instantanee,sunt posibile prin intermediul aliantelor de
brand. Un caz ce trebuie amintit este reprezentat de compania Disney care prefera sa utilizeze
restaurantele Mc'Donald's in cadrul parcurilor sale tematice, decat sa lanseze propriile
meniuri. La randul sau, si Mc'Donald's utilizeaza personajele si filmele companiei Disney.
"Exista o serie de modalitati prin intermediul carora aliantele de brand pot fi activate. Un tip
de alianta se refera la cobrandurile principale, in sensul ca ambele branduri activeaza pe post
de branduri principale in cadrul ofertei sau programului. Un altul creeaza factori diferentiatori
externi; prin intermediul unui brand exterior care nu poate fi copiat de catre concurenta si care
ofera un punct de diferentiere. Un al treilea tip implica surse de energie din exterior, in cadrul
carora un eveniment sau o personalitate de brand va perfectiona brandul-tinta. Aliantele
strategice de brand constituie cel de-al patrulea tip"(David A.Aaker,2006). In cazul
cobeandurilor principale, ambii parteneri joaca simultan rolul principal, detinand roluri mari
de conducere in cadrul ofertelor. De exemplu, Sony Ericsson este o companie mixta, care
combina succesul firmei Ericsson din domeniul tehnologiilor de telecomunicatii cu
"devotamentul pasionat al companiei Sony pentru creativitate si exprimare personala"(David
A. Aaker, 2006). Cobrandurile principale, daca sunt bine manageriate pot constitui puternice
instrumente strategice, oferind diverse avantaje companiilor asociate.
Daca unui brand ii lipseste energia, acesta poate apela la ajutorul vedetelor pentru a
face reclama brandului respective. Un exemplu in acest sens este dat de Compania Pepsi, una
dintre marcile pentru care promovarea cu vedete a avut un mare succes.
De altfel, este brandul care a inventat promovarea prin intermediul celebritatilor, lucru
pe care il face inca din 1909, odata cu asocierea cu pilotul de curse Barney Oldfield pentru
reclamele din ziare.
In prezent, lista de artisti internationali cu care Pepsi a colaborat de-a lungul timpului e
impresionanta. Michael Jackson, Ray Charles, Madonna, Shakira, Ricky Martin, Janet
Jackson, Robbie Williams, Pink, Beyonce Knowles, Britney Spears, Jennifer Lopez si Spice
Girls sunt doar cativa dintre acestia.
De-a lungul timpului , s-a constatat faptul ca o tara sau o regiune poate detine un brand
puternic care sa prezinte interes. Se stie faptul ca Chanel si L'Oreal reprezinta parisul, berea
Beck's si Mercedes apartin Germaniei , Mc'Donald's, Coca-Cola si Levi's sunt simboluri ale
Americii si Sony este japonez. Asocierea brandului cu tara ilustreaza o calitate mai
ridicata,deoarece tara respectiva are o traditie in crearea produsului respectiv, iar cercetarile
arata faptul ca credibilitatea brandului este influentata si de catre tara de origine.
Pentru dezvoltarea unui brand, programele strategice se pot prezenta sub diverse
forme, printre care advertisingul, campaniile publicitare si promotiile. Acestea din urma
reprezinta o componenta puternica a aliantelor strategice de brand, vor fi utilizate in acest sens
ca un instrument pentru introducerea elementelor implicate in discutie. Promotiiile, sunt de
obicei generatoare de vanzari pe termen scurt. Astfel,in loc sa actioneze din impuls la
construirea brandului, acestea pot chiar afecta brandul. In acest fel, stimulii financiari precum
anumite reduceri la masini sau produse alimentare sugereaza ca brandul necesita reduceri de
preturi, de vreme ce accentul se pune pe pret si nu pe brand. Marirea preturilor sigereaza
faptul ca marfa reprezinta un bun de larg consum, ceea ce semnifica exact opusul crearii unei
diferentieri sau energii. Aliantele de brand contribuie la generarea promotiilor care sunt
rentabile, unice si care atrag atentia, in timp ce imbunatatesc valorile brandului.
Unul dintre brandurile cu o strategie bine pusa la punct este reprezentat de lantul de
magazine EuroGSM care comercializeaza telefoane si accesorii pentru telefonia mobila.
Acesta va avea un buget de marketing si publicitate de peste un milion de euro in 2008,
potrivit lui Dan Dobrota, directorul de marketing al companiei EuroGSM.
"In 2007, a fost de un milion de euro, iar in acest an va fi mai mare, probabil cu 10%.
Bugetul este cel net, noi avand discounturi de peste 50% la majoritatea suporturilor media", a
precizat Dobrota. Cifra de afaceri a companiei a fost bugetata la circa 40 milioane de euro in
2008, ceea ce inseamna ca procentul cheltuit pentru publicitate si marketing din intreaga suma
este de aproape 3%.
Anul trecut, EuroGSM a separat activitatea de retail de cea de distributie angro, care se
realizeaza acum pe alt canal de comunicare. "Daca pe partea de retail suntem dedicati
companiei Orange, pe cea de angro distribuim inclusiv produse Vodafone sau Cosmote, in
functie de cerintele clientilor", a precizat Dan Dobrota. Cifra de afaceri a intregului grup este
estimata, pentru 2007, la aproape 180 milioane de euro. Numarul de angajati ai diviziei de
retail este de 420, la nivelul intregului grup crescand la peste 750. Principalii concurenti ai
EuroGSM pe piata retailului produselor de comunicare sunt Germanos, aflat in proprietatea
Cosmote, Internity, lantul de distributie IT&C al grupului francez Avenir Telecom, si
Dasimpex, cumparata de fondul spaniol de investitii GED Capital. Pe primele zece luni ale lui
2007, Germanos a avut un buget de publicitate de aproape 26 milioane de euro (valoare
bruta), in scadere cu aproape 21% fata de 2006, potrivit monitorizarii Alfa Cont.
O alta companie aparuta de curand in Romania, dar care a avut o strategie extrem de
bine stabilita si care drept urmare a inregistrat castiguri foarte mari, este reprezentata
de COSMOTE. Aceasta tocmai a aniversat 2 ani de existenta pe piata romaneasca, timp in
care a realizat mai mult decat si-ar fi imaginat aproape oricine. Poate ca cea mai mare victorie
a brand-ului a fost sa demonstreze ca se poate, ca pe o piata pe care se lupta alaturi de
concurenti puternici precum Orange si Vodafone, a reusit sa isi gaseasca un loc distinct, sa
aiba un ton inconfundabil, sa vorbeasca romanilor pe limba lor, si, mai ales, sa aduca oferte
accesibile, transformand telefonia mobila in ceva la indemana oricui. Cel mai important pariu
pe care COSMOTE l-a facut a fost acela al simplitatii si relevantei: oferte simple, clare, pe
intelesul oricui. Rezultatele de pana acum, in ce priveste cotele de piata, indicatorii de brand
si numarul de abonati, arata ca a fost un pariu castigator.
Ma trezesc in fiecare dimineata, intru la dus, ma uit in jos si vad simbolul, iar asta ma umple
de entuziasm pentru tot restul zilei. Imi aminteste in fiecare zi ce am de facut: "Just Do It".
Firma reprezinta un sistem deschis, asadar mereu trebuie sa existe o relatie intre
mediul intern si cel extern, relatie stabilita pe baza comunicarii. Comunicarea este un proces
de transfer informational, orientat spre clienti si este construit astfel incat sa transmita mesaje
convingatoare despre produsele sau serviciile puse la dispozitia acestora.
Continutul comunicarii se realizeaza prin urmatoarele procese: formarea mesajelor de
catre emitator, codificarea acestor mesaje in concordanta cu cerintele canalului de
transmitarea a lor, transmiterea lor propriu zisa, receptionarea mesajelor codificate,
decodificarea lor la receptor si interpretarea lor de catre receptor. Transmiterea mesajelor prin
canalul de comunicare este supusa perturbatiilor din mediul extern, perturbatii ce pot afecta
integritatea mesajelor transmise. In cazul situatiei noastre de comunicare, emitatorul este
firma, iar clientii sunt reprezentati de clientii actuali si potentiali. Perturbatiile pot fi generate
de defectiuni ale canalului de comunicare, dar mai ales de "zgomotul de fond" facut de toate
celelalte firme existente pe piata cu produse similare-concurenta. Canalele de transmitere pot
fi: telelviziunea, radioul, ziarele cotidiene, revistele, panourile si diversele reclame luminoase,
scrisorile publicitare, cataloagele si pliantele, Internetul.
Nu este usor de construit un brad de succes. Multe branduri noi esueaza. Dar, o data ce
un brand s-a lansat si s-a afirmat, el poate fi mentinut aproape la nesfarsit, cu conditia sa fie
ingrijit si intrebuintat asa cum se cuvine. Pentru multe produse si servicii, publicitatea detine
rolul major in constructia brandului. Campaniile de (re)lansare de brand, comunicarea
interna/externa, relatiile cu publicul, accelereaza calatoria unui brand.
Unul dintre motivele pentru care atat de mutli oameni au o aversiune viscerala fata de
branding este acela ca ei cred, destul de corect, ca in acest domeniu comunicarea este adesea
maniupulatoare si inselatoare. Ce uita acesti critici este ca majoritatea oamenilor care cumpara
branduri nu sunt prosti si sunt constienti de lucrul acesta. De asemenea, ei stiu foarte bine ce
fac. In contextul apei imbuteliate, o cumparam pentru ca ne face sa ne simtim bine. Cu alte
cuvinte, cei mai multi dintre noi, cei convinsi de publicitate sau de alte forme de promovare sa
cumparam ceva, suntem constienti, la un nivel sau altul, ca oamenii de marketing incearca sa
exploateze diversele noastre nesigurante. Dar suntem impacati cu aceasta idee si suntem
complici cu ei.
Pentru retailerul Domo, procesul de rebranding a inceput in primavara anului 2005, iar
primul rezultat vizibil al procesului de rebranding a fost schimbarea logo-ului companiei,
continuat cu implementarea unui nou concept de retail, mai modern si mai atractiv pentru
clienti. "Acest proces continua si in prezent, vorbim de peste 100 magazine care au traversat
un proces complet si complex, cu impact pozitiv si direct in toate componentele afacerii:
consumatori, parteneri si, nu in ultimul rand, organizatie", spune chiar Gabriela Mandrea,
directorul de marketing si comunicare al retailerului Domo. Pentru dezvoltarea conceptului
care sta la baza procesului de rebranding, retailerul Domo a investit aproape 250 mii de euro,
iar estimarile indica investitii de aproape 3 milioane de euro in intreaga retea.
Doua au fost identitatile pe care compania a mizat: identitatea verbala - numele insemnand
"camin" - si cea vizuala, capabila sa sustina valorile companiei, reflectate in brandul Domo:
camin, familie, bucurie, energie, pofta de viata. Insa, fiind un brand de retail, cel mai
important canal de comunicare este cel de "shop floor", locul in care brandul se intalneste cu
consumatorul. "Magazinele devin astfel cea mai importanta voce a noii marci. Credem foarte
mult in experienta de cumparare si acesta e motivul pentru care am preferat sa-i lasam pe cei
interesati sa experimenteze, in loc sa comunicam agresiv valorile unui brand prietenos", spune
Gabriela Mandrea.
Pentru procesul de rebrandare, retailerul Domo a apelat la doi furnizori specializati in
domeniu, c o m p a n i a r o m a n e a s c a B r a n d i e n t s i c e a b r i t a n i c a E n t e r p r i s e I G .
Un alt exemplu important ar fi compania Antibiotice, care a demarat inca
d i n 2 0 0 5 u n a m p l u p r o g r a m d e r e b r a n d i n g c o r p o r a t i s t , p r i n c a r e a u f os t
r e d e f i n i t e m i s i u n e a , v i z i u n e a s i v a l o r i l e c e n t r a l e a l e f i r m e i , a f os t c r e a t u n
nou slogan si un nou logo corporatist. Crearea imaginii unei companii mai
moderne era necesara, mai ales ca Antibiotice activeaza intr-o piata
e x t r e m d e c o m p e t i t i v a , u n d e s u n t p r e z e n t e t o a t e multinationalele de succes
Pe langa argumentul competitiei puternice din piata locala de farma, rebrandingul
companiei a succedat unui deceniu de ample investitii in modernizare. Nu este de
ignorat nici faptul ca producatorul de farma trece acum printr-un proces de
privatizare, iar noua identitate vizuala transmite ceea ce orice investitor isi doreste:
transformarea Antibiotice intr-un producator farmaceutic robust si competitiv, atat la
nivel national, cat si international. "Brandul Antibiotice inseamna astazi, dincolo de
performantele manageriale si financiare atinse dupa transformarile din ultimii ani, un
brand aflat aproape de oameni", a afirmat directorul companiei, Ioan Nani. Rezultatele
acestei schimbari sunt deja vizibile si sunt usor detectabile la Bursa de Valori Bucuresti:
pretul pe actiune la BVB s-a apreciat de aproape 14 ori fata de anul 2000. In plus, valoarea de
piata a companiei farma este estimata acum la aproape 200 milioane de euro, de circa 40 de
ori mai mare decat evaluarea din 1998 -1999, cand a fost prezentata pentru prima oara
varianta privatizarii.
Deci, care este totusi primul impact care se produce in mintea omului cand aude
numele unei companii, al unui brand? Logoul. Asa este. Recunoastem fast-foodurile Mc
Donalnd's doar dupa "M"-ul stilizat si galben, avand puterea de a-l distinge de "M"-ul de la
metrou. Stim cand o firma a trecut printr-un rebranding doar cand vedem sigla, dar ciudat,
acelasi nume! Asadar, elementul central al unui brand este logoul, cel care produce
schimbarea si ramane in memoria consumatorului.
Pana la inceputul anilor '70, logourile de pe haine erau in general ascunse, plasate
discret pe interiorul gulerului. In prima jumatatea a secolului XX, mici embleme ale
designerului au aparut intr-adevar la vedere pe camasi, insa asemenea haine sport puteau fi
intalnite doar pe terenurile de golf si de tenis ale celor bogati. La sfarsitul anilor '70, cand
lumea modei s-a revoltat impotriva stilului hippy flamboaiant, tinuta de golf a anilor '50 a
devenit stilul general al parintilor deveniti traditionalsiti si ai copiilor lor de bani gata.
Calaretul Polo al lui Ralph Lauren si crocodilul lui Izod Lacoste au evadat de pe terenul de
golf invadand strazile, afisand cu hotarare logoul pe exteriorul camasii. Aceste logouri aveau
aceeasi functie sociala pe care ar avea-o pastrarea pe haine a etichetei cu pretul: toata lumea
stia ce pret era dispus sa plateasca purtatorul pentru a avea stil. Pana la mijlocul anilor '80, lui
Ralph Lauren si lui Lacoste li s-au alaturat Calvin Klein, Esprit, iar in Canada, Roots. Treptat
logoul a fost transformat dintr-un element de afectare ostentativa intr-un accesoriu activ al
imbracamintei. Dar cel mai semnificativ era faptul ca logoul insusi crestea in dimensiuni,
umflandu-se de la o emblema de 2-3 centimetri la un semn intins pe tot pieptul. Acest proces
de marire a logoului continua inca si pana acum niciunul nu il depaseste pe cel al lui Tommy
Hilfiger, care a reusit sa breveteze un stil de imbracaminte ce ii transforma pe adeptii lui
credinciosi in papusi Tommy in marime naturala care merg si vorbesc, incremenite in lumi ale
marcii Tommy.
Rolul logoului a crescut in mod impresionant, schimbandu-si esenta. In ultimii 15 ani
logourile au devenit atat de marcante, incat au transformat hainele pe care apar in vehicule
pentru marcile pe care le reprezinta. Cu alte cuvinte, simbolicul crocodil a prins viata si a
inghitit camasa pe care era aplicat.
Pana la mijlocul anilor '90 companii precum Nike, Polo si Tommy Hilfiger erau gata
sa duca brandingul spre urmatoarea etapa: sa faca branding nu numai prin propriile produse,
ci si prin cultura-sponsorizand evenimente culturale, puteau sa reclame public segmente ale
culturii drept avanposturi ale numelui de marca. Pentru aceste companii brendingul nu
insemna sa adauge doar valoare unui produs, ci sa absoarba din plin idei culturale si simboluri
iconice pe care marcile lor sa le reflecte, cultura era cea care adauga valoare marcilor lor.
In mass-media, este stiut faptul ca multe corporatii care cumpara spatiu de publicitate
vitupereaza la vederea articoleleor cu continut controversat, isi retrag reclamele cand sunt cat
de putin controversate si sunt continuu in cautarea asa-numitei valori adaugate - o promovare
spectaculoasa pentru marfurile lor in ghidurile de cumparaturi si in revistele de moda. De
exemplu, S.C. Johnson & Co. cere ca reclamele ei in reviste pentru femei " sa nu fie asezate
langa articole despre subiecte extrem de controversate sau langa materiale care sa contrazica
specificul sau textul pentru produsul promovat de reclama.", iar producatorii diamantelor De
Beers cer ca reclamele lor sa fie plasate departe de orice " stiri violente sau articole cu tema
anti-dragoste/ romantism". Si pana in 1997 cand Chrysler cumpara spatiu pentru o reclama,
cerea ca ea sa fie "plasata inaintea oricarui articol cu subiect sexual, politic sau social sau a
oricarui articol care ar putea fi considerat provocator sau jignitor". Insa corporatiile nu obtin
intotdeauna ce vor: povesti controversate ajung sa vada luma tiparului sau sa fie difuzate la
radio, chiar si cele care critica agentii de publicitate importante. Cu multa indrazneala si
intransigenta, media de stiri pot prezenta modele functionale pentru a proteja interesul public,
chiar daca o fac sub presiunea corporatiilor, desi aceste lupte sunt castigate in spatele usilor
inchise. Pe de alta parte, in cel mai rau caz, aceleasi media demonstreaza cat de mult este
deformat discursul public de catre efectele brandingului - mai ales de cand jurnalismul, ca
orice alt segment al culturii, se afla sub o presiune tot mai mare de a fuziona cu marcile. Parte
din aceasta presiune tot mai mare se datoreaza exploziei de proiecte media sponsorizate:
reviste, site-uri web si programe de televiziune care invita corporatiile sponsor sa se implice
in etapa initiala a unui proiect.
Internetul este un adevarat paradis al limbajului marketingului: reclama fara
reclama. In cea mai mare parte, in versiunile online ale presei scrise apar bannere
publicitare explicite, similare cu cele tiparite sau difuzate la televizor, dar multe ziare
au folosit Intenetul pentru a estompa granita dintre presa si publicitate, cu mult mai
multa agresivitate decat au facut-o in lumea reala. De ecxemplu, pe siteul Teen People,
utilizatorii pot da click si comanda cosmetice si haine pe masura ce citesc despre
ele. Pe site-ul Entertainment Weekly, pot comanda printr-un simplu click cartile si
CD-urile prezentate. In Canada, ziarul Globe and Mail si-a atras mania librarilor
independenti, din cauza versiunii sale online a sectiunii de cronica de carte,
ChaptersGLOBE.com. Dupa ce citesc cronicile din Globe, vizitatorii pot da click
pentru a comanda carti direct din lantul Chapters - un parteneriat intre critici de carte
si detailisti care reprezinta cea mai mare librarie online din Canada.
De cand exista CNA, unele (doar unele) televiziuni practica o teama absurda de a
numi, chiar in cazuri extreme, branduri, fie ele si fara valoare comerciala directa pe piata
romaneasca. Ceea ce am observat este ca aceasta atitudine nu exista si cand vorbim de
companii foarte mari, foste companii de stat gen Petrom, Rompetrol, BCR, Romtelecom.
Daca este vorba despre Banca Transilvania, OMV sau MOL, evident ca apare teama - "sa nu
facem publicitate". Exceptie fac parte stirile profund economice, gen BizBazar la Antena 3,
unde Moise Guran de exemplu nu se teme sa vorbeasca despre branduri - ar fi si culmea,
tinand cont de specificul emisiunii.
Am vazut recent o stire despre un accident la doua posturi de televiziune: masina
implicata in accident era un Hummer, lucru pe care l-am aflat de la una dintre televiziuni; la
cealalta, reporterul vorbea despre un "gip", fara sa stie, ca daca evita prosteste sa spuna
Hummer, ar putea sa nu spuna Jeep, care este de asemenea un brand! La fel, in alta zi, cand a
fost furat bancomatul de la Raiffeisen Bank, unele televiziuni s-au chinuit sa nu indice despre
ce banca este vorba, dar in anumite imagini oricum se dinstingeau elementele de brand.
Brandingul in muzica nu este o poveste a inocentei pierdute. Muzicienii au
cantat jingle-uri pentru reclame si pentru sponsori inca din primele zile ale functionarii
radioului, cantecele lor au fost difuzate la posturile radio comerciale, au semnat contracte cu
case de discuri multinationale.
Pe parcursul anilor '80 (deceniul muzical al duplicitatii) staruri rock precum Eric
Clapton cantau in reclame la bere, iar starurile pop, in spiritul propriei muzicii, fredonau
pentru bauturi racoritoare: George Michael, Robert Plant, Madonna, David Bowie, Tina
Turner, Lionel Richie si Ray Charles au facut toti reclame la Pepsi sau Coca-Cola, in timp ce
imnuri ale anilor '60 precum Revolution a celor de la Beatles au devenit muzica de fundal
pentru reclame la Nike.
Brandul nu va castiga daca nimeni nu stie de el. Majoritatea celor care administreaza branduri
sunt familiarizati cu mecania promovarii. Agentiile de publicitate, designerii web, expertii in
corespondenta directa, companiile de relatii publice si un complex de alte organizatii de
comunicare specializata ce se intrepatrund si se suprapun inteleg si ele foarte bine aceasta
lume. Ea este un teritoriu cu totul familiar. In general vorbind, pentru obtine un impact masiv,
trebuie sa cheltuiesti masiv. Dar, ca toate lucrurile care au de-a face cu brandingul, nu mai e
atat de simplu cum era. Exista o multime de oportunitati - lucrul cu partenerii pentru
evenimente, colaborarile cu retailer-ii, co-promovari, utilizarea eficienta a Internetului - care
sunt relativ nefamiliare sau inovatoare si care pot face diferenta intre o promovare puternica si
una slaba. Reclama nu mai domina asa cum o facea altadata. Promovarea de succes necesita
organizare, bani si colaborare.
Procter & Gamble stia de acest lucru si a asteptat lansarea pe piata a Persil Power
pentru ca mai apoi sa faca publica problema. Scandalul a capatat amploare, presa de-abia
asteptand un subiect de scandal. S-au facut publice fotografii sugestive cu efecte ale
acceleratorului. Cei de la Lever Brothers au cheltuit alte cinci sute de mii de lire pentru a
realiza o linie speciala telefonica pentru a combate aceasta idee in mod direct, asigurandu-i pe
clienti de neverosimilitatea celor spuse in mass-media. Pana la urma s-a intamplat ce avea sa
se intample mai devreme sau mai tarziu : retragerea de pe piata si incercarea de pastrare a
reputatiei atat de mari a Unilever. Iata ce poate face o minima eroare in cercetarile preliminare
realizarii si lansarii unui produs, cum s-ar spune, greseala poate fi fatala.
Urmatoarea etapa a proiectului este studierea pretului care este in deplina legatura cu
produsul. Pretul este una dintre cele mai importante si cu cea mai mare influenta dintre
variabilele pe care le pot controla specialistii in marketing.Pretul afecteaza profitul, volumul
vanzarilor, cota de piata si ipostaza sociala. Politica de preturi este influentata de factori
interni: costurile si obiectivele intreprinderii, factori externi : concurenta, asteptarile
consumatorilor. Cum pretul este imaginea unei marci, firmele sunt percepute mai mult dupa
transparenta si echitatea cu care trateaza pretul ca o variabila de marketing.
In orice sistem economic, cu privire la pret exista puncte de vedere diametral opuse si
anume cel al producatorului si cel al consumatorului. Producatorul solicita un pret, daca este
posibil cat mai mare, ce i-ar putea aduce un profit mai mare dar acesta trebuie acceptat de
consumator, si ca urmare nu poate depasi posibilitatile lui. In calitate de consumator, pretul
este suma pe care esti dispus sa o platesti in functie de valoarea pe care o acorzi ofertei.
Exista un prag minim pentru orice pret sub care un produs nu poate fi vandut decat in
anumite situatii si, de regula, aceasta limita este reprezentata de costurile de productie si de
distributie. Deasemenea exista si o limita superioara a nivelului de pret a carei depasire
conduce la o reducere drastica a cantitatilor vandute. Aceasta limita nu este clar conturata si
variaza in functie de cateva elemente: puterea de cumparare a consumatorilor tinta, pretul
produselor concurente si pretul produselor de substitutie.
Pretul se gaseste intr-o legatura stransa cu produsul, fiind una din componentele
acorporale ale acestuia. In cadrul motivelor de cumparare sau necumparare a unui produs,
pretul poate avea un rol deosebit de important.
Relatia pret calitate pentru un anumit produs poate fi analizata sub multiple aspecte.
Pentru producator, obtinerea unui produs de o calitate mai ridicata antreneaza de cele mai
multe ori , o marire a costurilor aferente.Pe de alta parte, un consumator, intre calitatea
perceputa a unui produs si pretul aferent poate exista o reactie de proportionalitate directa.
Pentru aceasta exista o conditie prealabila: produsul cumparat sa nu aiba un caracter implicat
major pentru un cumparator.
Prin obiective, in general se stabileste finalitatea unei actiuni, care poate fi apreciata
cantitativ si calitativ si poate fi atinsa in perioada respectiva.
Numeroase studii arata ca "firmele au in vedere anumite obiective atunci cand isi
fixeaza preturile, chiar daca ele nu sunt enuntate explicit. Deseori, aceste obiective sunt
subintelese din scopul general al firmei, in alte cazuri el putand lua forma unei afirmatii
generale de forma: (Baker J. Michael, "Marketing", Societatea Stiintifica si Tehnica s. a.,
Bucuresti, 1997)
Produsul este el insusi un mix de la care se pleaca in orice intreprindere din domeniul
marketingului, este constiuit din materii prime, din elemente acorporale, tangibile din ambalaj
si fara el nu se poate studia pretul, el este pentru marketing precum celula pentru organismul
uman.
6) Diferenta intre strategiile celor receptivi la trenduri si strategiile creatorilor de trenduri. Cei
receptivi isi pastreaza relevanta detectand si evaluand curentele, astfel adaptandu-se prin
schimbarea ariei in care brandul se desfasoara, prin utilizarea subbrandurilor, a brandurilor
sustinute sau a celor noi.
8) Cele maimute branduri pot beneficia de pe uma unei surse de energie branduite. Acest
lucru este valabil mai ales in cazul acelor branduri deja instalate, cele mai multe nemaitrezind
interesul si fiind obosite. O sursa de energie poate fi reprezentata de urmatoarele elemente
branduite: un produs, o sponsorizare, un simbol, un program sau orice alta entitate care, prin
simpla definitie pune in valoare brandul-tinta.
9) Brandurile externe pot face parte din portofoliu si manageriate ca atare. Utilizarea aliantei
unui brand poate furniza o reactie prompta si puternica la un curent de piata abia aparut,
permitandu-i brandului sa se extinda cu mai putine riscuri si conducand la repartizarea
investitiilor pentru construirea brandului.
10) O alianta de brand ar trebui sa aiba o perspectiva pe termen lung si programe de sprijin.
18) Sa facem astfel incat resursele pentru construirea brandului sa fie concentrate intr-un
singur loc. Trebuie sa rezistam tentatiei de a adauga branduri noi de care nu este nevoie si
trebuie sa fim disciplinati in eliminarea din portofoliu a acelor branduri deja existente.
19) Eliminarea brandurilor slabe. In cazul in care un brand sau un subbrand este slab nu
trebuie sa mergem mai departe cu el.
20) Creerea de oferte clare. Trebuie sa ne asiguram ca oferta este clara atat pentru
cumparatori, cat si pentru angajat.
BIBLIOGRAFIE:
https://www.comunic.ro/article.php/Nikolaos_TSOLAS_CEO_Cosmote_Romania_i-
mode_is_the_true_mobile_Internet_technology_that_worked_to_date/3152/
https://www.iqads.ro/
https://www.cosmote.ro/ro/default.aspx?ns=-10000
https://librarieonline.net/strategia-portofoliului-de-brand-p-9.html
https://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/sica/8.htm
https:www.daedalus.ro.
https://dexonline.ro/