Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Iona 2022 Final 2
Iona 2022 Final 2
2
Ultimul gest al lui Iona poate fi interpretat ca o sinucidere. Din această perspectivă, Marin Sorescu
dezvoltă ideea pe care o găsim şi la existenţialiştii francezi: omul are dreptul moral de a recurge la un gest
disperat atunci când nu se mai arată nicio soluţie demnă de salvare. Dar a alege această interpretare
înseamnă a reduce textul la una dintre interpretările posibile. Aşa cum spune Nicolae Manolescu,
sinuciderea lui Iona trebuie privită ca un gest simbolic, pentru că, în sens propriu, ea ar însemna asumarea
eşecului. În schimb, Iona este în momentul acestei alegeri copleşit de o iluminare a fiinţei care a găsit
drumul – acela de a-şi înfrunta destinul prin continua căutare ce şi-a schimbat acum sensul.
Sinuciderea lui Iona prin spintecarea propriei burţi-semnifică evadarea din propria carceră, din
propriul destin, din propria captivitate. Replica „Răzbim noi cumva la lumină!” simbolizează împăcarea
omului singur cu întreaga omenire, cunoașterea de sine fiind singura salvare, evidențiind mitul
labirintului( viața) și metafora luminii( cunoașterea).
Iona, pescar profesionist, doreşte să prindă pește pentru a-şi demonstra îndemânarea. Pentru că
peştele nu se lasă prins, el îşi aduce de-acasă un acvariu cu peşti, creându-şi iluzia abilităţii sale. Prins în
gura unui chit, meditează la posibilitatea de a se elibera. Se comportă, în aceste împrejurări extraordinare, ca
şi cum s-ar afla într-o situaţie normală: face reflecții asupra progresului, a sorții, a sensului vieţii, destinului
generaţiilor, asupra vieții și a morții etc. Spintecând burta peştelui în încercarea de a se elibera, el constată
cu stupoare că agresorul său fusese înghiţit de un alt peşte, mai mare, că se află, deci, în continuare închis.
Încearcă din nou să evadeze, străpunge şi burta celui de-al doilea peşte şi înţelege că acesta fusese la rândul
său înghiţit. Eliberarea devine astfel o iluzie. Conştient că nu va ajunge niciodată la limanul captivităţii sale,
Iona se sinucide, spintecându-şi abdomenul și exclamând: „Problema este dacă mai reuşeşti să ieşi din ceva,
odată ce te-ai născut, Doamne, câţi peşti unul într-altul! Toate lucrurile sunt peşti (…)”
Iona simbolizează, astfel, omul ce aspiră la libertate, la cunoaştere, este prototipul omului modern în
căutarea adevărului şi a absolutului, captiv într-un spaţiu închis la infinit, în eterna condiţie de prizonier, în
cercul strâmt al limitelor sale.
Iona este personaj principal, eponim, pescar pasionat, simbolul omului care aspiră spre libertate,
ideal, simbolul omului modern, având ca trăsături principale: dorința de comunicare, capacitatea de
introspecție, de monolog interior. Încearcă să-și controleze destinul și-l refacă, fiind un Mesia, pentru că
trage un semnal de alarmă pentru omenire-drumul în viață este cel al spiritului și nu al materiei, trupului.
Ca mijloace de caracterizare a personajului reținem: limbajul, gesturile, acțiunile simbolice,
indicațiile scenice. Limbajul personajului este colocvial, ironic, metaforic, tragic. Iona se regăsește în
tabloul final sub imaginea unui călugăr ( simbolul înțelepciunii), inițiat.
In concluzie, în parabola „Iona”, Marin Sorescu adânceşte multitudinea simbolurilor prin
ambiguitate, ironie şi limbaj aluziv, confirmând afirmaţia lui Eugen Simion: „Când un poet scrie teatru, este
aproape sigur că piesele lui sunt nişte metafore dezvoltate. Marin Sorescu face excepţie, piesele lui nu intră
în categoria incertă a teatrului poetic, deşi, prin tensiunea ideilor şi traducerea unor atitudini umane în
simboluri mari, nu sunt lipsite de lirism şi nici de dramatism. Iona, Paracliserul şi Matca sunt opere
dramatice în sensul nou, pe care îl dau termenului scriitorii moderni de genul Beckett sau Ionesco: o căutare
spirituală”.
3
4