UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

CURSURI POSTUNIVERSITARE DE CONVERSIE PROFESIONALẶ

SPECIALIZAREA EDUCAŢIE TEHNOLOGICẬ

DISERTAŢIE

…………………………………..

CORDONATOR, ABSOLVENT,
NEACŞA(ANGHEL)
LUMINIŢA MARINELA NELI
PITEŞTI, 2020
 CUPRINS

În loc de introducere…… Argument pentru educaţia tehnologică.

Monografia comunei Poeni

Partea I
1.Analiza pe o temă de specialitate
1.1.Scurt istoric al tehnologiei, fazele și descrierea produsului, aspecte moderne ale procesului
tehnologic
1.2 Tehnologii de protecția mediului și securitatea muncii
Impactul tehnologiei asupra omului, mediului din zona Poeni
Partea a II-a
2 Aspecte metodice privind realizarea activitătilor de educație tehnologică
2.1 Evaluarea unui manual de educație tehnologică din școală- manuale digitale
2.2 Proiect de lecție – două minim
2.3 Plan de afaceri
2.4 Glosar de termeni
2.5 Un proiect de lecție și anexele specifice legate de servicii hoteliere
Planificare unei vizite, excursii
2.6 Eseu despre modul cum este promovată Educația tehnologică
Orar, la ce activități participă elevii, expoziții, proiecte, modul în care promovează școala,
culorile
Partea a III-a
3.1 Rezumat
3.2.Concluzii finale
3.3.Bibliografie
În loc de introducere…Argument pentru educaţia tehnologică.

Astăzi, mai mult ca întotdeauna, într-o societate caracterizată printr-o dinamică accelerată
a schimbărilor structurale, dar şi a profunzimii acestor schimbări, plasarea omului în contextul
acestor ,,izbucniri tehnologice”, ridică în permanenţă noi sarcini educaţiei, cărora acestea trebuie
să le facă faţă. Folosirea tehnologiilor implică un grad de civilizaţie, iar avantajele civilizaţiei nu
necesită demonstraţii, odată ce produsele revoluţiei tehnologice fac parte din mediul nostru
ambient.
Educaţia tehnologică vizează formarea şi cultivarea aptitudinilor generale şi speciale şi a
atitudinilor afective, motivaţionale şi caracteriale, deschise în direcţia aplicării sociale a
cuceririlor ştiinţifice în condiţii economice, politice şi culturale specific modelului societăţii
postindustriale de tip informaţional. Ţara noastră se aliniază ţărilor europene, care au depăşit
stadiul de ,,alfabetizare digitală”, cu un tineret foarte receptiv în domeniul noilor tehnologii.
Într-o societate în care relevanţa culturală este determinată de performanţele tehnice,
Educaţia Tehnologică este cea care urmăreşte dezvoltarea capacităţii de adaptare la o viaţă
tehnologizată, de consum şi producţie de tehnologie. Prin această disciplină, procesul de
învăţământ pune accent pe elev, ca personalitate distinctă , ca purtător al unei vocaţii proprii. Pe
parcursul gimnaziului, elevului i se prezintă o gamă de domenii de activitate şi i se dă
posibilitatea să opteze pentru unul dintre domenii în funcţie de dorinţa lui. Modulele din această
disciplină îl ajută pe elev să-şi găsească înclinaţia către un anumit domeniu şi îi dă posibilitatea
acestuia să cunoască şi să folosească procedurile specifice mediului tehnologic.
Educaţia tehnologică are un caracter specific interdisciplinar şi totodată dual: teoretic şi
practic, ştiinţific şi tehnologic. Ea nu se reduce la nici una din materiile cuprinse în programa de
învăţământ. Educaţia tehnologică nu se reduce nici la instruirea practică, la iniţierea într-un
meşteşug tradiţional sau o profesie modernă, ci are ca obiectiv fundamental o nouă viziune şi
atitudine practică asupra omului şi sensurilor vieţii, prin prisma tehnologiei, precum şi o
înţelegere a rolului tehnologiilor în progresul omenirii.
Monografia comunei Poeni
CAPITOLUL I-
a)AȘEZARE
Comuna Poeni este o unitate administrativ-teritorială componentă a județului Teleorman ,
fiind amplasată în Câmpia Găvanu Burdea, în partea de nord-est a județului Teleorman, la
intersecția drumurilor județtene 503 și 701 pe o câmpie înclinată dinspre nord-vest, așa cum curg
și pâraiele Glavacioc și Dămbovnic care o traversează
Este încadrată la nord de comuna Șelaru , județul Dâmbovița și comuna Sârbeni din județul
Teleorman, la est de comuna Gratia, județul Teleorman, la sud de comuna Siliștea , județul
Teleorman, la vest de comuna Scurtu Mare, județul Teleorman.
Așadar se află la intersecția a trei județe, Teleorman, Dambovița si Argeș, la 25 kilometri
distanța de cel mai apropiat oraș, Videle, la 65 kilometri fața de reședința județului, Alexandria și
la 60 kilometri distanța de capitala țării, București.

b) CONDIȚII NATURALE
Solul.Condițiile pedoclimatice favorabile din nordul județului au determinat apariția din
cele mai vechi timpuri a unor așezări umane.
Solurile întâlnite sunt soluri zonale, clasa argiluvisoluri (brun argiloiluvial, brun roscat luvic,
alluvial) si soluri intrazonale reprezentate de clasa vertisoluri( vertisolul)
În general solurile din comuna Poeni au acumulări de humus mediocre, potența de fertilitate
scazută , necesitând ferilizare dar și măsuri pentru prevenirea deficitului/excesului de umiditate.
Hidrografie.Comuna Poeni este situată în bazinul hidrografic al pârauliui Dâmbovnic
care-i străbate teritoriul de la nord la sud.
La est, la limita teritoriului se află Valea Jârvovului iar la vest de Dâmbovnic se află Valea
Glavaciocului.
Debitrele pârâurilor si râurilor sunt variabile în timpul anului fiind mai mari iarna și mai mici
vara în funcție de cantitatea de precipitații căzute în zona și în amonte.
Clima zonei studiate este temperat continentală și se caracterizează printr-un potențial
caloric ridicat , amplitudini mari ale temperaturii aerului , cantități reduse de precipitații și
adeseori cu regim torențial în timpul verii precum și cu frecvente perioade de secetă.
Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 10-11 grade Celsius, aproximativ egală cu
temperatura medie la nivelul tării.
Precipitațiile sunt atât lichide cât și solide. Cantitatea căzută ar trebui să fie suficientă plantelor de
cultură din zonă, dar caracteristica principală a regimului precipitațiilor în timpul anului este
neregularitatea. Astfel, vara după o perioadă de secetă urmează ploi torențiale cu efecte
dăunătoare asupra culturilor.
Vânturile au o frecvența destul de mare cele mai importante sunt austrul și crivățul,
ambele aducând prejudicii culturilor agricole, mai cu seamă crivățul care spulberă stratul
protector de zapadă de pe camp în timpul iernii.
Vegetație și fauna.Perimetrului comunei Poeni îi este caracteristică o vegetație de
silvostpă reprezentată prin vegetație lemnoasă care formează pădurile din câmpie (salcia,
gârnița, cer în amestec cu ulm, salcâm, frasin și arbuști, păducel, porumbar) vegetație ierboasă
spontană (pir, pelinul, coada șoricelului, menta, troscotul, mușetelul, coada șoricelului, traista
ciobanului) și vegetația din culturi ( mohorul, troscotul, volbura, spanacul sălbatic, pălamida,
susaiul).
Fauna este reprezentată prin specii de interes cinegetic ; căprioara, fazanul, mistrețul, iepuri.

c) RESURSE NATURALE
Resursele naturale reprezintă capitalul natural al comunei , o componentă esentială a
bogațiilor României.
Comuna Poeni posedă puține resurse naturale. Cele mai importante sunt zăcamintele de țitei și
gaze naturale la care se adaugă pietrișul și nisipul de pe valea pârâului Dâmbovnic.
 CAPITOLUL II-FILE DE ISTORIE
a)Evolutie administrativ-teritoriala
Comuna Poeni cuprinde satele Vatasi, Poeni, Preajba Banov, Bratesti , Catunu si
Tavarlau.Initial acestea au apartinut fostului judet Vlasca si au suferit in decursul anilor o serie de
reorganizari administrative-teritoriale.
O prima informatie cu privire la organizarea administrative teritoriala a comunei o gasim
in 1831 dupa aplicarea Regulamentului Organic, cand sunt mentionate ca facand parte din Plasa
Ograzenilor, judetul Vlasca, localitatile Vatasi, Catunu si Poienile.
In 1864 s-au infiintat comunele rurale din satele care aveau cel putin 100 de familii sau
500 locuitori.Regasi in Plasa Glavaciocului satele Catunu Ghidarcesti, Banov, Tavarlau, Preajba,
Poeni.
Pana in 1930 teritoriul studiat era cuprins in 3 comune; comuna Catunu (cuprinzand satele
Albeni, Bratesti si Catunu), comuna Preajba de Sus (cu satele Bulaci, Hagiesti si Poeni) si
comuna Preajba de Jos ( cu satele Banov, Preajba, Tavarlau si Vatasi)
Cnform Legii numarul 5 din 6 septembrie 1950 adoptata de Marea Adunare Nationala se
realiza raionarea administrative-economica a tarii. Teritoriul Romaniei era impartit in regiuni,
raioane, orase, comune.
Regiunea Teleormanului era cea de-a paisprezecea din totalul de douazecisiopt cate avea tara si
cuprindea sapte raioane, osutatreizecisitrei de comune, 339 de sate ce apartinusera acum
desfiintatelor judete Teleorman, Olt, Vlasca Romanati.Raionul Vida cuprindea si comuna Catunu
din care faceau parte satele Albeni, Banov, existenta inainte de 1 ianuarie 1989.
Prin decretul 331/27.09.1952 se reduce numarul regiunilor. Regiunile Teleorman , Bucuresti ,
Ialomita, formeaza o singura unitate administrative teritoriala, Regiunea Bucuresti.
In anul 1967 s-a pus din nou problema reorganizarii administrative a Romaniei. Legea
2 /1968 privind organizarea administrative a teritoriului tarii prevedea la articolul 1 ca unitati
administrative teritorile ;judetul, orasul si comuna. Prin aceasta lege s-a reinfiintat judetul
Teleorman cu resedinta in orasul Alexandria, acestuia alaturandu-se si localitatile din fostele
raioaneVidele si Draganesti-Vlasca disparut astfel satele Bulaci si Hagiesti contopit cu satul
Poeni.
Legea nr. 2 din 18 aprilie 1989 aducea noi modificari administrative teritoriale judetului
Teleorman.Specificam aici in ceea ce priveste comuna Poeni ca satul Preajba se contopea cu satul
Vatasi. La 17 ianuarie 1990 Frontul Salvarii Nationale a dispus anularea legii 2/1991, satele si
comunele revenind la situatia existent inainte de 1 ianuarie 1989.
b) ATESTARE ISTORICA
Documentele istorice existente la Academia Romana, Arhivele Statului Bucuresti,
Arhivele Satului –flilialele Teleorman si Giurgiu atesta existenta asezarilor omenesti in acest
teritoriu incepand cu secolul al XVI-lea. Avand insa in vedere ca prima mentiune a judetului si
implicit a zonei este facuta intr-un document din 14 mai 1441 emis de Vlad Dracul prin care a
intarit Manastirii Glavacioc ( aflata la 10 kilomettri de comuna Poeni) intre alte mosii ,
Miricestii din Teleorman, mai mult ca sigur teritoriul studiat are o vechime mult mai mare.
In acest sens am putea adauga o informative speculativa caci in documentele in care Vlad
Dracul da occina Butesti (sat aflat la 3 kilometri de satul Poeni) pentru construirea bisericii si o
alta pentru construirea Manastirii Glavacioc (1) se vorbeste de Vataf ca asezare si aceasta poate fi
Vatasii de astazi, avand in vedere ca zona Poeni o regasim printre mosiile manastirii Glavacioc
in 1708, 1761, 1842, 1855.
La 8 mai 1514, domnitorul Neagoe Basarab “ intareste lui Suica, mare vornic, cu fratii sai,
occina Preajba2
Ca este vorba despre localitatea Preajba, denumire pe care a avut-o de altfel si satul Poeni, o
indica documentul din 14 iulie 1520 in care tot Neagoe Basarab ‘intareste si lui Albul si fratilor
sais a le fie din drumul Prajvei pana la Glavacioc ”(3).paraul Glavacioc strabate teritoriul comunei
poeni si in Poeni multe familii poarta numele Albu.
O prima mentiune a denumirii Poeni o avem in 11 august 1542 cand domnitorul Radu
paisie “intareste slugii sale Mihaila a treia parte din occina lui Valcan in popesti si in Poeni”(4)
In documentele din 20 mai 1570 apare un nou nume a carui ascensiune se petrece aici,
Oprea din Preajva, care vinde occina Gurbanu.
Prima atestare a localitatii Hagiesti (care in 1968 s-a contopit cu satul Poeni) are loc la 8
februarie 1580 cand Mihnea Voievod daruie occina de la Reftea” sorii si feciorilor sai… sa fie
toata din camp si din padure si silistea satului din jos, din Bratilov din sus pana la Puturescu ,
pana la locul cu trestia, iar dinspre rasarit pana la Hagiesti si dinspre apus, dinspre miazanoapte
pana la Purani.
1
Arhivele Statului Bucuresti-Documente referitoare la istoria judetului Teleorman
2
idem , doc 15 , pag.20
3
idem, doc 20, pag 22
4
idem, doc 40, pag 32
 Dupa anul 1595 ia fiinta satul Bratesti, sat de mosneni, cand amihai Viteazul
improprietareste dupa lupta de la Calugareni din 23 august 1595 pe doi dintre capitanii sai, fratii
Bratu si Anghhel Ghidarcea.De aici vine probabil si numele satului Bratesti, in acest sat
numelede Bratu si Anghel(escu) sunt preponderente. Celor doi le urmeaza o serie de fiice si
gineri ale caror nume se transmit pana astazi :Paun, Paunica, Bratu, Anghel(escu), Costea.
Mosia primita avea circa 200 hectare..Batranii spun ca pe o foamete mare urmasii lui Bratu si
Anghel Ghidarcea au vandut o parte din mosie pe doi saci de mei boierului Banoveanu de la
catre provine probabil numele satului Banov.
In 1612 Oprea din Preajva vinde unui anume Stanislav “parti din occina si tigani cu 1000
de aspri5 iar in 21 ianuarie 1623 il regasim scriind un document de zestre “si-am scris eu, opera,
postelnic din Preajva”6
In 1628, Alexandru Ilias, domnul Tarii Romanesti, porunceste ca “ popa Dragomir si tatal
sau Stan , care au fost din satul Poeni, judetul Vlasca si acum locuiesc in Fiiani, judetul Ilfov, sa
fie in pace despre satul Poenile in privinta biruluisi a toate dajdiile sis a le dea toate acestea la
Fiiani, unde sed”7
Documentul este important intrucat ilustreaza folosirea denumirilor de Poeni si Poenile pentru
acelasi sat,din judetul Vlasca, astazi Poeni.
Din 21 decembrie 1631 dateaza zapisul lui Filip din Poeni prin care aceasta “ vinde liui
Tudor , comis din Izvor, partea sa de mosie din satul Poeni, pe un cal si o butie de vin pretuite la
30 ungi, cu stirea tuturor megiasilor”.8
In 1632 in timpul voievodulii Matei Basarab apare o mentiune in care se pomeneste satul
Catunu intr-un document al Manastirii Glavacioc cu care era vecin “(Arhivele Statului ,
Bucuresti, pachetul 34)
Documentele continua sa mentioneze o intens avietuire in aceasta zona: Panait vinde in 5
noiembrie 1688 lui Carstea, mare vistier, occina in Catun, judetul Vlasca9
Iar in 1690 un document il readuce in prim plan pe Draghici, iuzbasa din Preajba, femeia lui,
Anica si fii sai, Oprea , Draghici si Grojdan10.
5
idem, doc.93, pag 58
6
idem, doc145, pag.83
7
idem, ,doc 174, pag 97
8
idem, doc 192 pag 106
9
idem,doc 626, pag 253
10
idem, doc674,pag 272
 La Tavarlau au existat doua hanuri construite pe “Drumul Sării ce trecea pe aici,pentru
transportul sării de la Ocna Mică de langă Târgoviște la Giurgiu.
Informații importante în vederea reconstituirii zonei găsim si in documentele Manastirii
glavacioc sau documentele ce se refera la aceasta.Astfel in Monografia Manastirii Glavacioc
scrisa de Nicolae R. Voicu, invatator din comuna Glavacioc, gasim o mentiune cu privire la
Mosia Poenile, daruita de Tudor Stirbei, fiul lui Radu Comisul sau Rafael Monahul manastirii la
15 iunie 1708. In monografie se precizeaza ca mosia este in judetul Teleorman , iar despre Radu
Stirbei aflam ca este ingropat la Glavacioc.Inventarul averii manastirii din 20 septembrie 1761
include intre mosiile manastirii “Puenii, cu padure”.La 1842 mănastirea mai avea 15 mosii intre
care si Poenele iar in 1855 “Catagrafia de toata averea miscatoare si nemiscatoare a sfintei
manastiri Glavaciocul, judetul Vlasca, mentioneaza intre mosiile manastirii “una mosie Poenile,
judetul Teleorman 23”.
Documentele studiate si enumerate cronologic constitue o valoroasa sursa de informare
pentru cercetarea istorica. Cele mai mult sunt, asa cum s-a vazut, acte de proprietate si se refera la
vanzari-cumparari de pamant si alte bunuri, danii, intariri domnesti asupra unor sate si mosii.
Caloarea documentelor este multiplicata de daca la la vechimea lor se adauga faptul ca unele
dintre ele constitue primele atestari scrise ale localitatilor din judet sic a toate cuprind
informatii fara de care n-am fi putut evidentia dezvoltarea specifica a zonei in perioada secolelor
al XVI-lea al XVII-lea.
Din monografia satului Preajba realizata de invatatorul Savu Ene(scu)in 1942 aflam ca
locuitorii zonei traiau pana in 1864 in asezari razlete, raspandite in Codrul Vlasiei in zonele
cunoscute astazi sub numele de “odai”: “Odaia de la Putul Breazului, “Odaia de la Valceaua
Rontei”, “Odaia de la Podul Mocanului”.
Satenii se afirma in vreme alui Constantin Brancoveanul si mai ales in jurul anului 1832
cand Elena Rareasuceanu (care vine din Rasuceni) construieste biserica din Catunu. Mentiunea
este facuta in Pisania existent in biserica. Populatia devine clacasa pe mosia acesteia.
Pe harta lui Satmari de la 1864 apare clar denumirea de Poeni. Aceasta denumire vine
probabil de la Poenile din Codrul Vlasiei unde si-au construit locuitorii casele.
Prin improprietarirea din 1864 , domnitorul Alexandru Ioan Cuza “ii scoate pe locuitori
din odai si-i da la linie”
De improprietarirea din 1864 au beneficiat si locuitorii comunei Poeni. Unele loturi se mai
pastreaza ca amplasament la marginea satuliui Bulaci (contopit cu satul Poeni)sat care si-a luat
numele de la primele familii stabilite in actuala vatra a satului, familii ce poarta si astazi numele
Bulacu.
In vremea lui Carol I se construieste soseaua Giurgiu –pitesti ,iar in jurul anului 1870 ia fiinta ca
forma organizata invatamantul primar.
c)Comuna Poeni si satele apartinatoare in scolul XX
Fiind o zona cu activitate preponderant agricola , zona pe care o studiem nu a fost ocolita
de miscarile ce au framantat tara iar documentele mentioneaza evenimentele sociale din martie
1907. Regasim o asemenea informatie in lucrarea “1907 in judetul Teleorman”realizata de Ion
Bala si Gheorghe Popa, in legatura cu incendierea conacurilor de la Preajba.
Ziarul “Universul “ din 28 marie 1907 mentioneaza ca locuitorii din mai multe comune printre
care Poeni si Preajba n-au iesit la munca campului nefacand noile invoieli agricole cu
proprietarii si arendasii.Semnificativ este pentru satele judetelor Teleorman si Vlasca ca pe langa
masele taranesti au participat active multi invatatori si preoti, primari sau membri ai consiliilor
comunale. Astfel , in Documentele privind Marea Rascoala a taranilor din 1907, Editura
Academiei Romane, R.S.R., Bucuresti, 1977 la pagina 396 gasim “ In multe localitati Draganesti
Vlasca, Gratia,(…), Preajba, scurtu, Udeni, Adunatii Butesti(…), primarii au fost revocati iar
Consiliile comunale dizolvate, masura luata de guvern pentru restabilirea ordinei si indepartarea
din functii a celor care se bucurau de popularitate in randul satenilor”.
Pentru reprimarea taranimii rasculate autoritatile au recurs la mijloace violente, sangeroase.
Multi tarani din satele judetelor Vlasca si Teleorman au muscat adancdin brazda neagra a
pamantului sub focul de moarte al gloantelor.Probabil asa s-a intamplat si cu taranii din
Preajba ,Vatasi, Poeni si Catunu caci intr-un alt document al prefecturii Vlasca din 3 aprilie
1907, “Tabel cu numele locuitorilor morti in ciocnirile cu trupe , ale caror familii au ramas in
mizerie neavand nici o avere “ il gasim pe Ion Iordache B Ivan din Preajba in urma caruia au
ramas o sotie si doi copii minori.
In vara anului 1914 izbucnea primul razboi mondial (1914-1918).Consiliul de coroana de
la Sinaia(21 iulie /3august 1914)a hoatrat neutralitatea Romaniei.Dupa indelungi tratative cu
Antanta si avand in vedere interesele Romaniei, la 14 august 1916 Romania a declarant razboi
Austro-Ungariei . Incepea astfel razboiul pentru reintregirea nationala a Romaniei. In noaptea de
14-15 august 1916 armata romana a trecut muntii in Transilvania.
La acet razboi ca si in cel de-al doilea razboi mondial, au participat si locuitori din satele
comunei Poeni. In centrul satului Vatasi se afla un monument inchinat memoriei a 20 de
locuitori din satele Vatasi, Banov, si Tavarlau si care au luptat si s-au jertfit in acest
razboi.Numele lor trebuie sa ramana scris cu litetre de aur in memoria urmasilor: Carciumaru
Alexandru; Marin Gheorghe; Duica Petrache; Silisteanu Constantin; Tavarlau Rusu;
Istrate Ion; Anghel Dumitru; Duica Tudor Radu; Marcu Nicolae; Dinca Ion; Mihaila
Nicolae; Ilcus Tudor; Dobrica Alexandru; Vataselu Ion; Miulescu Scarlat; Tavarlau Stoica;
Stirbu Radu; Anghel Petre; Sima Ion; Ionica Stan;
Linistea tarii obtinuta cu mari sacrificii pe campurile de lupta in anii 1916-1918 a fost de
doar doua decenii , caci in 1939 aveau sa apara pe cerul Europei norii negrii, intunecati ai
hitlerismului-hortist ce se intindeau ca o caracatita asupra popoarelor de pe batranul continent.
Desfasurarea razboiului a determinat Romania sa intoarca armele impotriva Germaniei la 23
august 1944.Pana a 25 0ctombrie 1944 cu mari pirderi umane, nemtii au fost izgoniti peste
granitele tarii.
La aceste lupte si-au adus aportul si soldatii din satele Vatasi, Preajba, Banov si Tavarlau.
Pe monumental mai sus amintit din centrul satului Vatasi , ridicat in amintirea eroilor cazuti pe
campul de lupta pentru aparararea patriei , sunt trecuti si soldatii cazuti la datorie in anii 1941-
1945 a caror glorie va ramane eterna:Trufasu Radita; Manea Gheorghe; Ghita Ion; Toma
Gheorghe; Stirbu Florea; Burcea Niculae; Miu Stefan Ion; Dilea Gheorghe; Ene Stefan
Marin; Bratu Mihai; Matei Gheorghe; Istrate Petre; Ene Stefan Gheorghe; Voicu Radie;
Tanase Marin Stefan; Mihaila Ion; Neagu Marin; Popa Ion; Calin Ion;Burcea
Marin;Vasile Ion Petre; Martin Ion Badea; Olteanu Marin; Duica Ion; Ungureanu Ion;
Matei Stan; Iancu Marin; Dan C. Marin; Neacsu Dumitru; Gheorghe Dumitru; Pasare
Dumitru; Pasare Marin; Ilcus Florea; Trufasu Badea; Tavarlau Gheorghe; Pandele
Dumitru; Anghel Marin; Pandele Gheorghe; Vasile Gheorghe.
Actul de la 23 august a insemnat insa si intrarea Romaniei in sfera de influenta a
U.R.S.S.
Instalati din ce in ce mai solid la putere, incepand din primele zile ale anului 1948 , comunistii au
abordat , sprijiniti de factorii sovietizanti prezenti in toate structurile de baza ale societatii
romanesti , problemele economice si politice conform ” modelului stalinist” si s-au lansat intr-o
actiune deschisa impotriva fortelor ce militau pentru pluralism politic si democratie autentica,
impingand lucrurile in chip nefericit pana la suprimarea adversarilor declarati sau nedeclarati dar
banuiti , pana la exterminarea fizica a multora dintre ei.
In lumea satelor din primele momente , in anul 1949, a fost lansata o actiune de
colectivizare fortata, un proces punctate pe intreg parcursu, pana la incheierea lui in primavera
anului 1962 cu grave abuzuri si violente . Acestea s-au petrecut si la inscrierea taranilor in
Gospodariile Agricole Collective din satele Banov si Poeni.
Domnul profesor Neacsu Ion, fost director al scolii din Vatasi relata o experienta traumatizanta
din vremea copilariei cand a asistat la un episod in care un satean , Bratu Pandele (Bâtâcu)a fost
batut, i s-au legat mainile in tejgheaua de dulgherie si-l strangeau de tipa ca in gura de sarpe, pana
cand a semnat cererea de inscriere.
Povestind despre acelasi episod al colectivizarii , nea Nicu Bratu, participant la cel de-al doilea
razboi mondial isi aminteste cu amaraciune in manuscrisul sau “ O istorie petrecuta in viata”
…..”in anul 1960 s-a facut colectivizarea, am predate caruta, doi cai, o grapa, un plug, o
prasitoare, adica toate uneltele agricole pe care le posedam in gospodarie.”
Locuitorii comunei Poeni au trait si ei “miracolul communist”.: lipsa energiei electrice,
cartelarea painii, a uleiului , rationalizarea benzinei, nesfarsitele “ Cantari ale Romaniei”.
Revolutia din 1989 a dus la inlocuirea regimului socialist communist. Tara noastra a
pasit pe un nou drum, sperantele romanilor indreptandu-se mai bine. Acest “mai bine’ il vor
evalua insa generatiile viitoare.
CAPITOLUL III –ACTIVITATI ECONOMICE
a) Agricultura.Comuna Poeni a fost in trecut o localitate preponderant agrara.Situatia
social-economica a locuitorilor din satele apartinatoare comunei nu era diferita de situatia
taranimii din cuprinsul tarii. Elementele caracteristice erau lipsa pamantului a vitelor ,a
produselor alimentare, impozite cu nemiluita, lipsa asistentei medicale , a igienei publice,
analfabetism , toate reunite intr-un cuvant :SARACIE.
Aceste lucruri se datorau in principal unei singure cauze: nedreapta impartire a pamantului sau
ceea ce istoricii numesc “chestiunea taraneasca”.
Ocupatia de baza a locuitorilor era agricultura .Cultivau initial porumb si mei iar mai tarziu grau
, ovaz, orz, floarea soarelui. Cresteau oi, vaci, boi.Se ocupau cu albinaritul si chiar pescuitul.
Muncile agricole le faceau cu unele rudimentare: sapa, harletul, tarnacopul. Secerea, coasa,
grebla. furca de lemn iar mai tarziu furca ,respectiv grebla de fier.
Pana in secolul al XIX-lea a fost utilizat plugul de lemn ulterior s-a trecut la plugul din fier.
Pe masura uneltelor erau si recoltele.Acestea erau pastrate in patule de nuiele si magazii
lipite cu pamant.Pentru macinat se foloseau rasnitele pe care fiecare familie le avea in caruta.
Mai tarziu apare in satul Vatasi o moara.
Astazi, comuna Poeni are 4150 hectare pamant , majoritatea acestora fiind teren arabil:
 Astazi principalele forme prin care se lucreaza pamantul sunt asociatiile familiale sau in
arenda. Ponderea o detin cerealele , plantele industrial(floarea soarelui) si plantele de nutret.
In ceea ce priveste cresterea animalelor a existat o traditie cu privire la cresterea ovinelor
si caprinelor, indeosebi in satele Banov si Tavarlau. Numarul acestora a scazut insa deosebit de
mult si deasemenea remarcam o scadere considerabila a numarului de bovine.
b). Industria. Termenul ‘industrie era in trecut mult prea generos pentru activitatile
desfasurate in satele comunei. Existau insa mici meseriasi : croitori, cismari, fierari sau tamplari.
Incepand cu anul 1962 odata cu descoperirea rezervelor de titei din subsol incepe sa se dezvolte
industria extractiva. Ia fiinta Schela de productie petroliera care aduna in sfera activitatii
majoritatea locuitorilor zonei. Lasand plugul in brazda acestia s-au facut ingineri, maistrii,
sondori, parcagii, lucrand la motopompe, pe tractoare, bascule, excavatoare, buldozere.
Activitatea petroliera a transformat comuna pentru o buna bucata de vreme intr-o zona
preponderant industriala.Sfera activitatior s-a largit cu o statie electrica si un punct de distributie
a energiei electrice.
Din pacate ,privatizarea OMV Petrom si restrangerea activitatii acesteia a afectat foarte
mult activitatea economica a comunei incepand cu anul 2005. Au fost disponibilizati peste 70%
dintre fostii salariati care au fost nevoiti sa se reorienteze catre alte sectoare de activitate din
orasele cele mai apropiate, in special Bucuresti.
Majoritatea tinerilor s-au indreptat catre oras, lumea satului neoferindu-le nicio perspectiva
pentru viitor.
c) Transporturile. Informatiile culese de la batranii satului reiese ca in micutul sat numit
Tavarlau au existat doua hanuri construite pe “Drumul Sarii” ce trecea prin zona si transporta
sare de la Ocna Mica de langa Targoviste, catre Giurgiu.
O mare importanta pentru locuitorii comunei , in special pentru satele Vatasi, Banov,
Catunu au avut-o cursele special, “navetele” asa cum erau numite, ce transportau muncitorii de la
Schela de productie petroliera si , in acelasi timp asigurau, gratuit si transportul locuitorilor
(familii ale muncitorilor) in interiorul comunei.
Astazi, locuitorii comunei au asigurate legaturi prin autobuze si maxi-taxi care pornesc
si strabat in special satul Poeni in numar si la ore care asigura o buna legatura cu orasele
Bucuresti, Videle, Alexandria, Gaesti.
Principalele aertere de legatura sunt:
-drumul judetean 503, axat pe Valea Glavacioculiui si drumul judetean 701, care se
incruciseaza cu drumul judetean 503.
Pe drumul judetean 503 se face accesul catre orasul Videle aflat la 23 kilometrii sud-est de satul
Poeni.Iar drumul judetean 701 vine din judetul Ilfov prin comuna Gratia iar de la satul Poeni
continua la satul Silistea si Scurtu Mare unde iese in drumul judetean 506. Pe aceasta artera se
poate ajunge prin Vitanesti la municipiul Alexandria, capitala judetului aflata la o distanta de
73 kilometrii.
Alte drumuri locale fac legaturi directe intre satele comunei precum si intre alte localitati
din apropiere , cum sunt drumurile comunale, numarul 1, 2 sau 3 , in totalitate si ele asfaltate.
d) Comertul. Aruncand o privire in trecut putem sa analizam cu erau aprovizionate
satele noastre: greoi, numai cu articole de bacanie prin negustorii ambulanti sau prin pravaliile
particulare existente in localitate. Acestora li se adaugau si carciumile.
Datorita dezvoltarii industriale care a facut sa creasca veniturile populatiei, precum si a
numarului mare de navetisti , a trecerii spre economia de piata, comertul s-a extins, existand un
numar destul de mare de unitati de desfacere a marfurilor pe teritoriul comunei, diversificate, care
in general sunt aprovizionate cu sortimentele necesare locuitorilor.
Exista in prezent un hiprmarchet “Profi” care incearca sa aduca comertul la nivelul orasului.
In satul Poeni functioneaza o piata agro-alimentara si a existat si un targ saptamanal in
ziua de miercuri.
e)Serviciile.Datorita dezvoltarii economico-sociale s-au dezvoltat si serviciile in toate
domeniile, cele mai multe fiind in agricultura.
Pe langa serviciile agricole remarcam serviciile postale si telefonice.
Servicii postale functioneaza in Poeni ( deservind satele Catunu, Bratesti si Poeni) si in satul
Vatasi( care deserveste satele Vatasi, Preajba, Banov si Tavarlau).
In ceea ce priveste serviciile telefonice mentionam ca pana in anul 2000 a existat o centrala
telefonica manuala, cu un numar limitat de abonati care a fost inlocuita cu o centrala digitala
automata,care a incercat sa asigure servicii telefonice pentru majoritatea locuitorilor comunei.
In comuna functioneaza doua mori de malai si sapte mori de uruiala.
In localitatea Poeni a functionat vreme de peste 25 de ani o cooperativă de credit iar in prezent
functioneaza o agentie CEC
CAPITOLUL IV – VIAȚA SPIRITUALĂ
a)Tradiții și obiceiuri. Parcurgând filele din calendar vom găsi un tezaur spiritual
bogat legat de cele mai importante sărbatori de peste an.
Timpul curge, în mod obiectiv, liniar și într-o singură direcție, fără oprire și fără
întoarcere. Pentru înnoirea simbolică a anului este necesară o perioadă de timp, suficient de lungă
pentru împlinirea unui scenariu ritual. Ciclul sărbătorilor de Anul Nou, care cuprind aproximativ
două săptămâni, se împart în: perioada dintre Ajunul Crăciunului și miezul nopții de Anul Nou și
perioada dintre miezul nopții de Anul Nou și Bobotează.
La Crăciun în zona noastră răsună colindele copiilor. După ce se aliniază la fereastră,
cântă una din colindele și urăturile inventate și primesc covrigi, nuci și mere. Cea mai obișnuită
colindă este ușor laică:
„Foaie verde portocală,/Noi suntem copii de școală,/Și-am plecat să colindăm,/Pe la case
să urăm.”
Există superstiția că cel care îți intră în casă în ziua de Ajun îți poartă noroc în a avea
păsări peste an, după firea lui, sau dimpotrivă. În preajma Ajunului se sărbătoresc colindelețele,
când se adună cu mic cu mare, după ce la Ignat au tăiat porcul, și petrec.
În noaptea de Crăciun se merge cu steaua și în ziua de Crăciun, după slujba religioasă, se
desfășoară Masa de Crăciun.
Urmează Anul Nou cu un repertoriu bogat de colinde: plugușorul, sorcova, capra sau
vasilca. Seara de Anul Nou are o mulțime de credințe și obiceiuri: oasele de la piftia de revelion,
așezate în fața unui câine vor indica câți ani vor trece până când se vor căsători fata sau băiatul
gospodarului, douăsprezece foi de la o ceapă, cu sare în ele, vor arăta câte luni ale anului sunt
ploioase, după câtă apă se strânge până dimineață în ele.
Colindatul obișnuit este unul religios: „De la Sfânta Joi devale /Trece îngerul călare/Și de
iute ce trecea/Brazdă neagră revărsa/La ușa divanului/Mare mas-a Domnului/Și la masă cine
șade/Șade Marele VasileC-a lui e ziua de măine.”
Copii mici, sub un an, sunt ridicați de moasă după obiceiul datului de grindă, de trei ori, li
se fac urări de sănătate, reușită în viată, pe cap li se pune un covrig uriaș simbolizând belșugul,
cărți, oglindă, creioane, dulciuri, fiecare cu implicații în viața de adult.
După Anul Nou vine Boboteaza, sărbătoare creștină, la a cărei slujbă religioasă, oamenii
de aici iau parte cu multă însuflețire. După ce casele au fost botezate de preot, fetele și flăcăii
primesc busuioc pentru a-și visa ursiții.
În dimineața Sfântului Ioan, băieții din satul Vătași se adună și merg de la un capăt de sat
la altul cu datul de grindă-hăpul. Capul gospodăriei îi răsplătește cu bani sau în natură (carne,
slănină). În satul Preajba, băieții merg ca și preotul botezând casele și cântând același colind-
Iordanul..
De Lăsata Secului se păstrază obiceiul spălatului pe cap cu iarbă mare, pentru ca părul
de pe cap să fie frumos și sănătos. În sâmbăta dinaintea Lăsatului secului se face pomenirea
morților-de suflete cărora se împarte colivă. La Preajba, se aprinde pe dealul de la marginea
satului un foc purificator, care este însoțit de strigături, uneori satirice, ca:
„Fata lui … a rămas nemăritată, s-o luăm pe lopată și s-o aruncăm la …. în vatră.”
Ciclul sărbătorilor începe cu Dochia (1 martie), și se încheie la Măcinici (9 martie), ziua
echinocțiului de primăvară în calendarul vechi, iulian. În prima zi de primăvară cinstim, alături
de sărbătoarea și tradiția mărțișorului, un personaj legendar deosebit de important pentru folclorul
românesc – Baba Dochia.

Când primăvara biruie, este cinstită sărbătoarea florilor, Floriile, când oamenii merg la
biserică cu ramuri de salcie și flori în mâmă. Păstrează aceste flori la icoană, de leac, sau atunci
când e grindină le aruncă în fața ușii pentru a alunga duhurile rele care s-au abătut asupra satului.
Paștele – Sărbătoarea biruinței vieții asupra morții – Învierea, obiceiuri străvechi ce ţin
de credinţa unei curăţări şi înnoiri interioare, a mai păstrat și acum solemnitatea și emoția de altă
dată. Scenariul ritual cuprinde 12 zile, între Duminica Floriilor și Duminica Tomii, intersectate
de noaptea de învierie. În prima săptămână, Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Neagră timpul
se degradează neîncetat. Se crede că se deschid mormintele și morții revin printre cei vii, Iisus
este trădat, schingiuit, omorât și sacrificat. Învierea Domnului marca victoria binelui asupra
răului, a vieții asupra morții. Urma Săptămâna Luminată, a timpului renăscut și purificat.
În Joia Mare se încondeiază ouăle - simbol al vieţii şi renaşterii, iar femeile nu au voie să
doarmă pentru că vor dormi tot anul. Vinerea Mare este este zi de mare doliu a întregii
creștinătăți pentru că în această zi a fost răstignit și a murit Mântuitorul lumii. În mijlocul
bisericii se scoate Sfântul Epitaf (care-l închipuie mort pe Mântuitorul, înconjurat de Apostoli și
Maica Domnului) pe sub care toată lumea trece, până în după-amiaza zilei de sâmbătă. Copiii
adună flori și le duc la biserică pentru a trece de trei ori pe sub Sfântul Aer. În Sâmbăta Mare,
femeile pregătesc majoritatea mâncărilor, deretică prin încăperi și fac ultimele retușuri la hainele
noi pe care le îmbracă în zilele de Paști. Tot în această zi are loc și sacrificiul mielului, din carnea
căruia se pregătesc mâncăruri tradiționale: drobul, friptura si borșul de miel.  După cele şapte
săptămâni de post, în noaptea de Învierie, de sâmbătă spre duminică, toată lumea se trezește
pentru a merge la slujba de Înviere. La întoarcerea acasă, credincioșii duc în mână lumânarea
aparinsă de Înviere. Membrii familiei se așază la prima masă festivă de Paște, nu înainte de a se
spăla pe față cu un ou roșu și un banuț de argint, pentru a fi sănătoși și frumoși tot anul și pentru a
avea parte de belșug.
 Un alt moment cu tradiții și obiceiuri este seara ce precede ziua de Sfântul Gheorghe,
totdeauna în ziua de 23 aprilie, când se sărbătorește „Mânecătoarea”. Ea este zâna ce va ursi
bunul mers al gospodăriei. De aceea trebuie să găsească ramuri de jugastru sau salcie verde la
toate intrările, usturoi, ramuri de măceș legate cu fir roșu în coarnele vacilor pentru a nu le lua
laptele. Femeile lucreză câte puțin din fiecare muncă de peste an pentru a avea spor.
Marcând perioada împârguirii și coacerii semințelor de grâu, secară șin orz, deci perioada
încheierii ciclului biologic al celor mai importante plante alimentare cultivate de om, zilele de
sânziene, Sfântul Petru și Rusaliile sunt încărcate de practice sezoniere, asemănătoare celor de
început de an.
La 40 de zile de la Înviere este cinstită sărbătoarea Înălțării Domnului de care este legată
și cinstirea eroilor neamului. S-a păstrat obiceiul de a merge la biserică cu coliva și coronița, care
se pune pe crucea ridicată în curtea bisericii pentru cei al căror trup nu a putut fi adus pe
meleagurile natale, deoarece a rămas pe câmpul de luptă. Comunitatea locală se implică în
acțiunea de cinstire a eroilor și la monumentul ridicat în mijlocul satului Vătași se desfășoară
activități adecvate.
Sărbătorile cu dată mobilă se încheie la Rusalii, numită și Duminica Mare. În cele trei zile
abundă obiceiurile legate de cultul morții, de alungare a spiritelor malefice, de purificare a
spațiului, dansul ritual al Călușarilor.
Moșii de vară stârnesc credințe și obiceiuri. Satele erau colindate de cete de călușari
respectându-se un întreg ritual călușăresc.Spălatul picioarelor, un obicei întâlnit și în alte zone,
amintește de gestul făcut de Iisus pe Muntele Tabor.
Sărbătoarea Sânzienelor numită în zonă Drăgaica, marchează în calendarul popular,
solstițiul de vară. Acum, susține tradiția, încetează cucul să mai cânte și înflorește una dintre cele
mai iubite flori de români, sânziana. Ciclul sărbătorilor de renovare a timpului începe pe 24 iunie
(Sânziene) și se încheie pe data de 29 iunie (Sfântul Petru).
Peste vară se mai pot menționa obiceiuri ca: paparudele pentru aducerea ploii, culegerea
de diferite plante bune de făcut descântece și leacuri.
Se poate spune că toamna marchează trecerea dintre ani, ceea ce ar sugera că începutul
calendarului este plasat în această perioadă. La 1 septembrie biserica creștină celebrează pe
Sfântul Simion. De aceea, se zice că ține anul (anul nou bisericesc): cum e ziua lui, așa e tot anul.
Dacă dimineața este ploioasă, va fi primăvară ploioasă. Dacă la amiază e frumos, va fi anul bun.
Dacă toatå ziua e ploaie sau soare, va fi tot anul ploios sau secetos. Dacă Sf. Simion este
posomorât, toamna e rea și oamenii nu-și pot strânge recoltele. Dacă va tuna în această zi, va fi
toamnă lungă (Pamfile, 1997, pp. 169, 170).
Foarte însemnată este Ziua Crucii numită Cârstovul Viilor sau Ziua Șarpelui, când se
crede că șerpii și insectele intră în adăposturile subterane. Tot în această zi, se duc buchete de
flori la biserică, folosite la împodobitul crucii. Se spune că aceste flori sunt bune pentru
vindecarea durerilor celor bolnavi. Se culeg viile și ultimele plante de leac și se fac pronosticuri
meteorologice. La culesul viilor, nu este uitat strugurele lui Dumnezeu: nu se culeg strugurii de
pe ultimul buștean al viței, aceștia fiind lăsați ca ofrandă lui Dumnezeu sau păsărilor cerului
(Chicet-5, p. 32).
În perioada cuprinsă între 14 octombrie (Vinerea Mare – Sfânta Paraschiva) și 27
octombrie (Sfântul Dumitru cel Nou) începe împerecherea oilor și a caprelor.
Lăsatul Secului de Crăciun ocaziona petreceri familiale, cu mâncare și băutură din
belșug, era prefațată de Ajun și postfațată de Spolocanie, sinonimă cu Filipii de toamnă (Ghinoiu,
1997, p. 105
O sărbătoare dragă localnicilor este Sfântul Andrei (30 noiembrie). Este o tradiție ca în
noaptea de Sfântul Andrei, pomii fructiferi care nu rodesc să fie amenințati cu tăierea: ,,faci
poame sau te tai?” și i se fac crestături. O altă tradiție este ,,păzirea usturoiului”, având caracter
de petrecere.
Alte obiceiuri tradiţionale erau șezătorile care aveau loc, de obicei, în sezonul rece, de la
terminarea strângerii tuturor recoltelor (Sfântul Dumitru), până primăvara, la Joia Mare, termenul
tradiţional stabilit pentru terminarea torsului lânii şi cânepei.
De la naștere și până este condus pe ultimul drum omul este supus anumitor
ritualuri specifice.
La naștere ursitoarele trebuie să găsească în camera copilului așezate frumos ; o pâine,
de obicei azima coaptă în țest (obiect care se mai intrebuințează și astăzi) menire a belșugului,
usturoi și sare, pentru a avea o sănătate de fier, vin și busuioc pentru a avea noroc.Acestea ,
împreună cu ceea ce considera omunl că se cuvine , vor fi transmise moașei care a asistat la
naștere , pentru a face meniri de bine și de noroc.
Botezul, creștinarea copilului este un moment important în care copilul este lepadat de
Satana.În apa primei scade după botez , ritual savarsit de nașa se vor afla bani de argint, petale
de flori ca să aibă copilul noroc, să fie frumos și sănătos.Apa se arunca la radacina unui pom
fructifer.
Nunta este un alt moment important cu multe semnificații și care implică multe ritualuri.
Mireasa, insoțită de tineri merge la fântâna unde se scoate apa de trei ori și se azvârle apa sub
forma de cruce cu ajutorul unui busuioc legat cu fir roșu. Tinerii care vor să se căsătorească
curând trebuie să fie bine stropiți. Apoi se întorc acasă și împodobesc bradul de nuntă.
Insotiti de alaiul nupțial , socrii nașii și invitații merg la biserică pentru ceremonialul religios. În
momentul „Isaia danțuieste”, nașa trebuie să arunce cu bomboanee și semințe pentru ca mirilor
sa le fie viața dulce și bogată. Petrecerea ținea trei zile si dacă primele două zile erau destinate
petrecerii în cea de-a treia zi petrecerea continua după cum mireasa era sau nu „fată mare” Daca
mireasa era „fată mare” i se juca cămașa și era cinstită de întreaga adunare. Daca nu
era”cinstită” era pusă pe o grapă, legată de un cal impodobit cu pâini coapte în țest cărora li se
scotea miezul și sticle de băutura fără doape.Era astfel târâtă prin sat, ca lumea să o vadă , să o
vorbească si să nu mai dea pilde de neascultare.
Ceremonialul de nunta se încheia în momentul în care miresei i se înlocuie cununa de mireasă cu
năframa, cadou făcut de catre nașa, ritual cu care intra in rândul nevestelor, iar mirelui i se ia din
piept floarea de mire, semnul copilăriei , purității.
Moartea se succede vieții si ea face parte din... viața. Obiceiurile de moarte sunt
specifice întregii zone Vlașca , existând însă mici diferențe de la un sat la altul.
Dupa ce corpul a fost pregătit (spalat, imbalsamat) i se aseaza in cosciug cele
trebuincioase:oglinda, pieptene,săpun. Se mai pun porumbi pârliți și cioburi de cleștar ca mortul
să aibă ce roade dacă cumva este strigoi. Oglinzile din casă sunt acoperite ca nu cumva sufletul,
oglindindu-se să se faca strigoi.Cu o sfoară este oprită în casă înalțimea mortului, astfel încat
odată cu sfoara să rămnă și norocul care l-a însoțit.În preajma mortului nu trebuie să stranuți,
femeile gravide iși leagă un fir roșu la mână ca nu cumva copilul care se va naște sa fie mut.
Pe ultimul drum se aruncă bani ca el sa aibă cu ce plăti vămile și se scoate apa din fântâni să –i
astâmpere setea. Pentru ca să se alunge duhurile rele care l-au însoțit în viața , zilnic 40 de zile
este tămâiat.În aceiași perioadâ , o fetița va duce zilnic patru găleți de apă, iar după slujba de
pomenire de la 40 de zile , apa este „dezlegată” la un râu după un ritual specific.
Pentru sufletul morților se vor împărți :colaci, bucate, haine și altele atăt la anumite comemorări
cât și de-a lungul anului cu prilejul unor sărbători creștine și religioase.
Și în această zonă oamenii s-au temut de forțele malefice și de aici o zestre bogată de
descântece care să le anihileze. Există descântece de deochi , de bubă de gâlci, de șarpe, mai ales
că asistența sanitară specializată era inexistentă.
b) Biserica.Ani de-a randul Biserica a fost locul in care oamenii au gasit orientare pentru
separarea binelui de rau, echilibru si alinare sufleteasca in momentele de cumpana.
Conducerea spirituala si religioasa a fost realizata de preotii pe care oamenii ii pomenesc cu
adanc evlavie si respect:popa Constantin, popa Rosu, popa Vața, popa Ioan Bulaceanu, popa
Gheorghe Minculescu , popa Aurel Popescu si nu in ultimul rand preotul actual preotul Isailă
Marian.
Biserica si cimitirul le-au avut in satul Vatasi, fata in fata cu satul Preajba, pe malul stang al
paraului Dâmbovnic, infiintate ca si Banovul tot pe mosia lui Ionita Prejbeanul si, care sate ,erau
deservite de aceiasi preoti.Ei slujeau intr-o bisericuta din barne construita pe locul special
destinat in satul Vatasi, se spune ca pe locul actualului cimitir. Aceste patru sate au avut un
singur cimitir in care au fost ingropati toti mosii si stramosii chiar daca din punct de vedere
administrativ au apartinut altor comune.
Biserica construita din barne a ars in 1923 si locuitorii ramasesera fara un lacas sfant de
inchinaciune (in legatura cu acest aspect nu exista informatii scrise, datele mentionmate au fost
culese de la batranii din sat).
In 1925, un comitet compus din sateni fruntasi , fara preot, au inceput constructia unui nou local
de biserica . În 1934 Sfanta Patriarhie inalta filiala Vatasi la rangul de parohiersi numeste ca
preot paroh pe Sfintia Sa Preotul Aurel Popescu.Tanar, idealist si dornic de a-si indeplini
misiunea pentru care se pregatise,incepe staruitor si sustinut de sateni campania desavarsiri
constructiei noului local care se termina si se sfinteste in 1940. La momentul actual cladirea,
incapatoare este foarte bine intretinuta datorita staruintei preotului actual Isailă Marian la
staruinta caruia s-a inlocuit tabla de pe acoperis, s-a refacut pictura s-a electrificat si amenajat o
instalatie pentru incalzire centrala si s-a construit o clopotnita cu cancelarie.
Majoritatea locuitorilor sunt crestin ortodocsi chiar si fractiunea demografica de rromi. Razlet
cateva familii au imbratisat difrrite forme de religii adventiste:”Martorii lui Iehova”,” Biserica
lui Isus”.
c)Scoala. Primele informatii legate de activitatea scolara le gasim in lucrarea „Contributii la
istoria culturii si invatamantulii in Teleorman, pag.197,in care vorbindu-se despre miscarea
personalului didactic se arata:”Amintim pe Radu Dascalescu din Vatasi, numit in Draghinesti, in
1844, in locul lui Marin popa Calota, care cazuse in darul betiei”
Arhivele Nationale pastreaza documente scolare,unele dintre acestea fiind considerate primele
de acest gen apartinand invatamantului din zona:Registru catalog 1906-1907 pentru Scoala
Vatasi,Registru de prezenta 1927-1928 pentru Scoala Preajba, Registru de prezenta 1915-1916
pentru Scoala Banov.
Documente existente, in ansamblul lor ne ofera o imagine a invatamantului din aceea vreme:
numarul claselor si al elevilor, numele unor invatatorilor precum si perioadele in care au
functionat.
Din amintirile oamenilor , din unele documente cercetate aflam ca in toate satele scoala a
functionat la inceput in case inchiriate, improprii desfasurarii invatamantului.
In „Registrul special de inspectii sanitare” al Scolii Vatasi, in 26.1.1929 se nota: local cu chirie,
impropriu scolii. Sub raportul conditiilor igienice:rele Cum se tine apa de beut:in
putina.Infatisarea si starea de sanatate a scolarilor:buna. Medic circumscriptia Șelaru; Maican
Mancu”
In 1933 a fost construita o cladire din paianta, formata dintr-o sala de clasa si o
cancelarie.Aceasta a existat pana in 1979 cand a fost demolata, nemaifiind uzuala ca urmare a
efectelor cutremurului din 1977
In 1959 s-a construit peste drum de vechiul local, langa biserica , o alta cladire, din caramida, cu
doua Sali de clasa si o cancelarie. Constructia s-a intregit in 1976-1977, adaugandu-se trei sali de
clasa.
In satul Preajba abia in 1919 se infiinteaza un post de invatator, fiind numit Ioan Ionescu,.
invatator pensionar In anul 1927 este numit invatator titular Savu Ene(scu). Acesta a inceput
constructia unui nou local, la marginea dinspre miazazi a satuliui pe un pamant proprietate a
doamnei Carabela Davila ce fusese donat pentru scoala.
Subrevizorul N. Constantinescu nota in Registrul de inspectii, in 10 aprilie 1935:”Domnul
director are destula putere de munca , autoritatesi convingere fata de satenii pe care ii pastoreste
de multi ani. Sunt ocupati cu constructia noului local de scoala la care au contribuit cu munca ,
punga si bunavointa pentru desavarsirea acestui fapt care se va intampla in scurta vreme.
Cursurile scolare se fac in aer liber la umbra noului local.”
La Banov situatia este asemanatoare. Pentru inceput s-a invatat in case particulare
improprii.Probabil in anul 1937 se construieste o cladire din caramida , cu o sala de clasa si
cancelarie.Aici au invatat si copii din satul Tavarlau, sat si mai izolat cu un numar foarte mic de
gospodarii .
Si in satul Poeni inceputurile invatamantului sunt undeva la inceputul secolului XX. Totusi
informatii concrete avem abia din anul 1948, cand prin iniţiativa a doi fii ai satului, învăţătorii
Ene(scu) Savu şi Popescu Ion, îşi începe existenţa în satul Poeni, o şcoală elementară de 7 clase,
singura în care îşi puteau continua studiile copiii sătenilor de pe o rază de 25-30 km, ea oferind
chiar şi un mic internat unde locuiau învăţăceii din satele mai îndepărtate.
 De atunci, şcoala a înregistrat un progres constant,ajungând în ziua de astăzi ,o şcoală de
prestigiu,căutată de părinţi şi elevi.
d) Scoala Poeni-astazi
MOTTO: ,,Școala trebuie să te învețe să fii propriul tău dascăl, cel mai bun și cel mai aspru.”
Nicolae Iorga
VIZIUNEA : Deviza Şcolii noastre este: ,,În Şcoala Poeni eşti pe mâini bune!”
Şcoala Gimnazială Nr.1 Poeni îşi propune ca finalitate:Un absolvent educat şi instruit, capabil
de inserţie profesională şi socială rapidă cu o mare putere de adaptare şi flexibilitate la
schimbările impuse de o societate dinamică.
MISIUNEA,,Un copil educat este un castig pentru societatea in care s-a nåscut.” În acest sens
dorim să punem în centrul întregii activităţi elevul, cu capacităţile, înclinaţiile şi nevoile lui,
căutând să i le dezvoltăm pentru un mai bun parcurs educaţional şi profesional. Prin tot ceea ce
îndeplineşte, şcoala noastră îşi propune să cultive calităţi precum gândirea critică,
responsabilitatea, spiritul civic, toleranţa, capacitatea de implicare, spiritul de echipă. Astfel, se
urmăreşte abordarea unei strategii de dezvoltare bazate pe cunoaştere şi inovare, favorizând
incluziunea socială. Aceasta misiune nu poate fi îndeplinită, însă, fără sprijinul comunităţii”.
PREZENTAREA ORGANIZAȚIEI ȘCOLARE
Unitatea şcolară: ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 POENI
Limba de predare: Limba română/Tipul şcolii: cursuri de zi Orarul şcolii: 7,30 -13,30 – Un
schimb
Adresa: str. Gen. Gh. Radulescu, nr 39, Poeni, jud. Teleorman/Telefon/Fax: 0247457203
Email: scoalapoeni2013@yahoo.com/Web site: www.scoalapoeni.ro
Şcoala Gimnazială Nr.1 Poeni şcolarizează elevi în ciclul primar şi gimnazial- învățământ de zi şi
preşcolari în cele 6 grupe din cadrul invăţământului preşcolar.Cursurile funcționează într-un
singur schimb .
Şcoala Gimnaziala Nr.1 Poeni are în anul şcolar 2018/2019 în componenţa sa următoarele
structuri :
- ŞCOALA GIMNAZIẶLA NR.1 POENI
- ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR.2 VATAŞI
- GRẶDINIŢA NR.1 POENI
- GRẶDINIŢA NR.2 VẶTAŞI
- GRẶDINIŢA NR.3 POENI
a. INFORMAŢII DE TIP CANTITATIV anul scolar 2018/2019
• Număr de elevi : 292 ,dintre care 104 la gimnaziu, 110 la ciclul primar si 78 la prescolar
• Număr de clase :19/Provenienţă : rural 100%
Personalul şcolii
• Didactic :24 /Titular:19 /Suplinitor:5/ Nedidactic:8 Auxiliar-2
Calitatea personalului didactic:
• Calificat: 24/Necalificat: -
• Gradul I:14/Gradul II:2/Definitivat:6/Debutanţi: 2
Resurse materiale ale unităţii şcolare
-Numărul sălilor de clasă: 24
-Numărul cabinetelor: 9, dintre care: 1 de fizică, 1 de geografie, 2 de istorie, 1 de matematica, 2
de informatica, 1 de limbi straine, 1 de limba romana ,numărul laboratoarelor de informatică: 2
-Sala de sport : 1
-Conectare la Internet: Cablu (conexiune permanentă), cu conectare în laboratoarele de
informatică, secretariat, cancelarii, director. Deasemenea scoala dispune de acoperire wireless in
tot perimetrul unitatii.
-Biblioteca şcolară: Aproximativ 4000 de volume de carte/
-Unitatea dispune de 8 corpuri de cădire, care se află într-o stare foarte buna din care clădiri
reabilitate: 6
-Nivel de dotare cu resurse educaţionale: bun. Laboratoarele de informatica, fizica si de limbi
straine, precum si cabinetul de geografie au fost dotate cu aparatura moderna
a. INFORMAŢII DE TIP CALITATIV
• Rezultate şcolare: ponderea elevilor cu rezultate bune şi foarte bune este de 97% la
nivelul unitatii scolare, 96% nivel gimnazial si 98% la nivel primar,
• Clasele a VIII-a sunt motivate de examenele finale şi de admiterea în structurile
superioare ale sistemului de învăţământ.
• Procent de promovabilitate la examenele naţionale: Evaluare Nationala – sesiunea
iunie:70,83%, in usoara scadere datorita rezultatelor de la scoala Vatasi, 40 %, in timp ce la Poeni
procentul de promovabilitate este de 75,95%
• Ponderea elevilor cu rezultate la concursuri şi olimpiade şcolare: peste 20%
• Procentul elevilor care trec la niveluri superioare de învăţământ: 100%
• Disciplină: Starea disciplinară este în general bună, fără a se înregistra abateri
semnificative.
• Absenteism: Rata absenteismului este mare, 9,71 absenţe / elev (o contribuţie la această
situaţie nedorită o are şi migratia familiilor de rromi in strainatate ), dar in scadere fata de anul
anterior cand a fost de 11,81 absente/elev
• Rata abandonului şcolar: 2%, in scadere fata de anul scolar anterior.
• Probleme comportamentale: Nu se înregistrează probleme deosebite.Unitatea scolara
beneficiaza de serviciile uni cabinet de consiliere scolara care isi aduce aportul la rezolvarea
problemelor minore, ce-i drept ce apar sporadic. Încălcări ale legii, nu este cazul.
 Satisfacerea cerinţelor părinţilor: Solicitările părinţilor se axează în principal pe
ameliorarea condiţiilor de muncă ale elevilor, pe crearea unui climat fizic şi psihic optim
desfăşurării procesului instructiv-educativ. Indeplinirea acestor conditii de care scoala noastra a
condus la atragerea unui numar mare de elevi arondati altor circumscriptii scolare .
 Activitatea de formare –perfectionare.
Şcoala noastră are un colectiv didactic valoros ce se implică în creşterea nivelului de pregătire
şcolară a fiecărui elev. Deşi în mediul rural condițiile de învățare sunt mai dificile, cadrele
didactice depun eforturi susținute pentru ca toți elevii să fie formați, instruiți şi pregătiți pentru
viață. Personalul didactic este astfel interesat de formarea continuă şi participă la acest tip de
activități pe plan local, județean şi național.
Comisiile pedagogice reprezită o bună modalitate de organizare a activităților de formare
continuă, clarificând probleme punctuale, constituindu-se în forme reale de perfecționare a
cadrelor didactice, indiferent de experiență. Conectarea permanentă la nou se realizează prin
prezentare de referate şi mai ales prin activități demonstrative. S-au dezbătut diferite metode şi
instrumente de evaluare.
În şedințele Consiliului Profesoral li s-au prezentat cadrelor didactice atât condițiile de
înscriere şi obținere a definitivării în învățământ şi a gradelor didactice cât şi ofertele de formare
continuă venite din partea C.C.D sau a altor furnizori de formare, unitatea scolara a alocat bani
pentru formarea profesionala a cadrelor didactice,astfel, in anul scolar anterior un numar de 22
cadre didactice au absolvit cu certificat de formare , cursurile de “ LEADERSHIP SI
MANAGEMENT EDUCATIONAL”
Cadrele didactice folosesc metode activ-participative în desfăşurarea procesului instructiv-
educativ iar notarea la clasă este ritmică si formativă. Atmosfera din şcoli este una propice
desfăşurării procesului de predare-învățare, există o bună înțelegere între cadrele didactice din
comună, acționând împreună în interesul elevilor. Există o bună colaborare a personalului
didactic cu elevii şi părinții acestora.
4.DIAGNOZA MEDIULUI EXTERN -PARTENERIAT ȘI COOPERARE:
PROIECTELE EDUCAŢIONALE -au vizat îmbunătăţirea calităţii educaţiei
-Colaborarea cu corpul Pacii-În iulie 2010, un voluntar american, Meagan Wardell, a fost adus în
şcoala noastrǎ pentru a preda doi ani limba englezǎ şi pentru a dezvolta proiecte.
-BUCURIILE MUZICII-Grupul vocal al Şcolii Gimnaziale Nr. 1 Poeni,a participat la numeroase
spectacole şi concursuri de interpretare din judeţ, şi din ţarǎ, câştigând numeroase premii.
-Proiectul de corespondenta școlarå- a urmărit stimularea interesului elevilor pentru studiul
limbii franceze, descoperirea unei alte culturi şi comunicarea între elevi din ţări diferite:
:2009/2010-Noua Caledonie şi Senegal, 2010/2011-Ecole Sainte Louis de Marillac,
Canada,2011/2012-Collège Agripa d’Auberginé,Saintes, Franța, 2015/2016-Oncu Kolej, Ankara,
Turcia
-Zâmbetul prieteniei-proiect de parteneriat cu Şcoala nr. 21 Bucureşti
-Poeni-Ta veselå-proiect finanţat cu 2000 euro în cadrul Campionatului de voluntariat OMV
Petrom , prin care, în parteneriat cu OMV Petrom si Primaria Poeni, un teren plin de gunoaie a
fost transformat într-o plantaţie de pomi.
-Culori în Poeni-Ta veselå ,Continuare a proiectului Poeni-ţa veselă
-Împreunå pentru o comunitate mai sigurå-Amplu proiect de responsabilizare socială realizat în
parteneriat cu OMV Petrom , Primaria Poeni, Inspectoratul de Poliţie Teleorman, Inspectoratul de
Jandarmi Teleorman, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţa Teleorman, Crucea Roşie
Teleorman.
-ArtClub Poeni-Proiect câştigător în Campionatul de voluntariat OMV Petrom şi finanţat cu 2000
de euro, prin care a fost amenajată o sală de spectacole în incinta Clubului muncitoresc Poeni
-O Primavarå ecologicå la Poeni,-proiect finanţat şi realizat în parteneriat cu OMV Petrom care a
propus găsirea de soluţii optime pentru conştientizarea elevilor în prevenirea şi rezolvarea
problemelor de mediu.-activităţi de ecologizare (sustenabilitate a proiectului Poeni-ţa veselă),
activităţi desfăşurate cu Societatea Ornitologică din România, vizită la Parcul Naţional Comana.
-,,Implicå-te!-s-a născut din nevoia de a recupera copiii aflaţi în situaţia de a abandona şcoala
din cauza situaţiei la invăţătură având un grup ţintă format din 40 de elevi, cu vârste cuprinse
între 6-13 ani, cu probleme la invăţătură,corigenta.
-“ Parteneriatul “Scoala –familie” proiect initiat de OMV Petrom in parteneriat cu organizatia
“Salvati copii”care a urmarit o mai buna colaborare intre scoală si familie.
BIBLIOGRAFIE:
1)DOCUMENTE
-GeorgescuM;PopaGh- Documente referitoare la istoria judetulii Teleorman,1441-1700, Catalog,
vol I, Directia generala a Arhivelor Statului, Romania, Bucuesti, 1989
-Popa Gh, Bâlă I.,Lungu E.,Localitatile judetului Teleorman, 1741-2006, Repere administrative,
Editura Paco, 2006,
-*** Documente privind Marea rascoala a taranilor din 1907, Editura Academiei ,Bucuresti, 1977
-*** Documente ale Școlii Vătași aflate la Arhivele Statului, Directia Judeteana Teleorman
-*** Documente ale Școlii Banov aflate la Arhivele Statului, Directia Judeteana Teleorman
-*** Documente ale Scolii Preajba aflate la Arhivele Statului, Directia Judeteana Teleorman

2.LUCRARI IN MANUSCRIS
-Bratu Aghel- “O istorie petrecuta in viata”
-Ene(scu) Savu- “Monografia comunei Preajba de Sus”
-Voicu, Nicolae- “Monografia manastirii Glavacioc”

3.PERIODICE:
-“Epoca”- 14 ianuarie 1907
-“Universul”- 28 martie 1907

4.ALTE LUCRARI
-Bala I;popaGh.,1907 in judetul Teleorman, Bucuresti 1977
-Manolache A., Parnuta., Gh-Contributii ,la istoria culturii si invatamantului in Teleorman, 1973
-Neacsu I., Anghel L.,-Monografia zonei Vatasi, Alexandria 2006
-Stroescu P.,Teleormaneni prin veacuri, Rosiori de Vede, 1933
-***Ghid touristic al judetului Teleorman, Alexandria 1977
_***Monografia judetului Teleorman, editura sport turism, Bucuresti, 1980