„Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul

său Teodosie”
• -aparține genului parenetic (gr. „paraineo” = a îndruma, a sfătui, a învăța) – scrieri cu sfaturi de
guvernare pentru un viitor monarh (Ale împăratului Vasile Macedoneanul capitole povățuitoare pentru
fiul său Leon – sec. VI; Învățăturile lui Vladimir Monomahul către fiii săi – sec. XII)

• Probleme controversate
• 1. Problema paternității
• - opera unui călugăr admirator al lui Neagoe Basarab, de la începutul secolului al XVII-lea (D. Russo,
P. P. Panaitescu)
• - opera lui Neagoe Basarab (N. Iorga - 1904, I. C. Chițimia, Emil Turdeanu, Dan Zamfirescu)
• - opera lui Neagoe Basarab scrisă în colaborare cu un călugăr, care „ a redactat sub auspiciile lui”, dar
„sunt fără îndoială și părți dictate de dânsul” (N. Iorga, Istoria literaturii române . Introducere
sintetică, 1929)
• 2. Problema întâietății versiunilor
• - versiunea în limba română, cea mai dezvoltată – traducere datând din prima jumătate a secolului al
XVII-lea (realizată în cercul de cărturari al lui Udriște Năsturel) sau din a doua jumătate a secolului al
XVII-lea ?;
• - versiunea slavonă – versiunea originală; se păstrează doar circa 110 file dintr-un total de 390;
• - versiunea greacă – traducere alcătuită de Manuil din Corint, mare retor al Patriarhiei din
Constantinopol (mort în 1530), cu care Neagoe Basarab se afla în bune relații; versiune prescurtată.
• 3. Problema originalității și cea a izvoarelor folosite
• - scrierea a fost socotită ca fiind un „mozaic” (D. Russo), operă de compilație sau antologie de texte
orientate pedagogic;
• - principalele izvoare: Biblia (Cărțile regilor), Panegiricul Sfinților împărați Constantin și Elena de
Eftimie al Târnovei (sec. XIV); omilii ale lui Ioan Hrisostomul (Ioan Gură de Aur) și Efrem Sirul;
romanul popular de inițiere Varlaam și Ioasaf; o altă carte populară, Fiziologul; o scriere cu caracter
ascetic Umilința de Simion Monahul (sec. XI) ș.a.
• - pasaje întregi, mai ales din partea a doua a scrierii, sunt originale (în special, capitolele V, VI și VIII)
Începuturile scrisului în limba română (sec.
XVI)
A. Texte neliterare (păstrate în număr de 121, în sec. XVI)
• Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung (1521)
• - zapise de vânzare-cumpărare (cel mai vechi: 1563-1564, Țara
Românească), de hotărnicie, testamente, inventare de bunuri,
acte de căsătorie etc.
• - primele acte de cancelarie domnească (hrisoave): 1593 (sub
domnia lui Mihai Viteazul); 1602 (în Moldova, sub Ieremia
Movilă)
B. Texte literare (în general, traduceri religioase efectuate sub
influența Reformei) – păstrate în număr de 60 (din care 41 unilingve, 19
bilingve, slavo-române)
- Textele rotacizante (rotacismul= -n- intervocalic, trecut la -r- în
cuvinte de origine latină: bire, se adura, creștiru, spurcăciurile)
Codicele Voronețean (1563-1583) – Faptele apostolilor; o epistolă
sobornicească a lui Iacob și două ale lui Petru – traducerea realizată în
Banat-Hunedoara, copia, în Moldova.
Psaltirea Scheiană (1573-1578) – 151 de psalmi și cântările
adăugate de obicei: cântarea lui Moise, rugăciunea Anei, mama lui
Samuil etc. – original provenit tot din zona Banat-Hunedoara și, apoi,
copiat în Moldova; donator, Sturdza Scheianul.
Psaltirea Voronețeană (1551-1558) – text bilingv, cu traducere
intercalată (servea, probabil, unor scopuri didactice), păstrat fragmentar
(de la ps.77, înainte) – original și copie, din Moldova.
Psaltirea Hurmuzaki – este cea mai veche; prima jumătate a secolului
al XVI-lea; cuprinde cei 151 de psalmi; donator, Eudoxiu Hurmuzaki.
- Alte traduceri:
Codicele popii Bratul (singurul ms. datat: 7068=1 sept. 1559 –
31 aug.1560; copist: popa Bratul) – text bilingv (finalitate didactică);
Faptele apostolilor, mai multe epistole sobornicești, o omilie a lui
Ioan Hrisostomul, psalmul necanonic 151, două rețete medicale (De
rușață la dinți, De junghiu), Începătură de nuiale (text de magie
populară).
Codex Sturdzanus (1580-1620) – mai multe apocrife: Moartea
lui Avraam (cu rotacism), Apocalipsa apostolului Pavel, Apocalipsa
Maicii Domnului , Legenda Sf. Sisinie etc.; șase copiști; singurul care
semnează: Grigorie din Măhaci.
 Începuturile tiparului în țările române

• - Macarie, călugăr muntenegrean, adus în Țara Românească de

Radu cel Mare, tipărește primele cărți, în limba slavonă, la
Mănăstirea Dealu (?):
• Liturghier (1508)
• Octoih (1510)
• Evangheliar (1512)

• - Filip Moldoveanul (Maler) tipărește, la Sibiu, primele cărți în

limba română:
• Catehismul (1544) – text pierdut
• Evangheliarul slavo-român (1551-1553) – păstrat
fragmentar, fără început și fără sfârșit
 Primele tipărituri în limba română (sec.
XVI)
-Diaconul Coresi („ot Târgoviște”) – lucrează pe traduceri gata făcute, dar
supune textele unei acțiuni de prelucrare lingvistică și de revizie – activitatea
lui contribuie la dezvoltarea limbii române literare; tipărește (la Brașov sau în
zona Brașovului), în total, peste 20 de cărți (din care 14 în slavonă, 9 în
limba română, 1 text bilingv, slavo-român); :
• Catehism („Întrebare creștinească”) (1559-1560)
• Pravila (1560-1562)
• Tetraevanghel (1560-1561)
• Cazania I („Tâlcul evangheliilor”) (1567)
• Liturghierul (1570)
• Psaltirea (1570)
• Psaltirea slavo-română (1577)
• Cazania a II-a (”Evanghelia cu învățătură”) (1580-1581)

• Alte tipărituri în limba română:

• Palia de la Orăștie (1581-1582) – primele două cărți ale Vechiului
Testament (Geneza și Exodul); traducere efectuată de 5 cărturari români
sub patronajul episcopului calvin Mihail Tordași; imprimarea s-a făcut de
către doi ucenici ai lui Coresi, Șerban și Marian.