OBSTRUCȚIONAREA JUSTIȚIEI- art.

271

(1) Persoana care, fiind avertizată asupra consecinţelor faptei sale:

a) împiedică, fără drept, organul de urmărire sau instanţa să efectueze, în condiţiile legii, un
act procedural;

b) refuză să pună la dispoziţia organului de urmărire penală, instanţei sau judecătorului

sindic, în tot sau în parte, datele, informaţiile, înscrisurile sau bunurile deţinute, care i-au
fost solicitate în mod explicit, în condiţiile legii, în vederea soluţionării unei cauze, se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul persoanei urmărite sau judecate pentru
infracţiunea care formează obiectul procesului penal.

Prin această infracțiune este sancționată persoana care, în mod nejustificat și după ce a
fost avertizată asupra consecințelor faptei sale, împiedică efectuarea unui act procedural oro
refuză să pună la dispoziția autorităților judiciare datele, informațiile, înscrisurile sau bunurile
deținute, care au fost solicitate în condițiile legii, în vederea soluționării unei cauze.
Obiect juridic: relațiile sociale privind înfăptuirea justiției. Textul nu se referă doar la
justiția penală, astfel încât se poate avea în vedere toate situațiile în care trebuie desfășurate
acte procedurale prin care se solicită date, informații, înscrisuri sau bunuri.
Obiect material: în principiu, nu are. Atunci când se solicită înscrisuri sau bunuri, se
poate vorbi de un obiect material, întrucât acestea servesc la înfăptuirea justiției.

Subiecții infracțiunii
Subiectul activ de la alin. 1 lit. a) este necircumstanțiat, putând fi orice persoană
căreia i se cere să colaboreze cu organele care înfăptuiesc justiția.
În cazul prevăzut la alin. 1 lit. b), subiectul activ e persoana căreia i se cer date,
informații, înscrisuri sau bunuri. Subiectul activ poate fi și o persoană juridică ( a)+b) mai
ales)
Nu poate fi subiect activ persoana urmărită sau judecată pentru infracțiunea care
formează obiectul procesului penal.
Textul de la alin. 2 nu reglementează o cauză de nepedepsire, ci conține o clauză de
excludere a anumitor categorii de persoane dintre destinatarii normei penale. Suntem în
prezența unei clauze de excludere a tipicității faptei, motivată de dreptul oricărei persoane de
a nu contribui la propria incriminare.
Sintagma ,,persoană urmărită sau judecată” nu se aplică și altor persoane față de care
se desfășoară un proces (de exemplu, pârâtul dintr-un proces etc.)
Nu va răspunde penal pentru această infracțiune nici martorul care dobândește ulterior
calitatea de suspect.
 Partea responsabilă civilmente poate fi subiect activ al infracțiunii, întrucât ea nu este
urmărită sau judecat pentru infracțiune, ci este chemată să răspundă civil, în solidar, alături de
inculpat.
Participația penală e posibilă în toate formele. În privința coautoratului, există și
obligații de colaborare care se exercită împreună, de exemplu, în cazul corporațiilor, când
deciziile de a pune la dispoziție anumite documente se iau doar de două persoane împreună.
Subiectul pasiv este statul, ca titular al înfăptuirii justiției.
Situație premisă: existența unui cadru procesual. Dacă sunt solicitate informații în
alte condiții (de exemplu, de către organele fiscale, în cadrul atribuțiilor prevăzute de lege),
fapta nu reprezintă infracțiunea prevăzută la art. 271.
În al doilea rând, existența infracțiunii se grefează pe o avertizare adresată
subiectului activ prin care i se transmite că, dacă nu se va conforma obligațiilor care îi revin,
fapta sa constituie infracțiunea de obstrucționarea justiției.
Avertizarea poate fi atât orală, cât și scrisă. S-a reținut că există avertizare
și atunci când aceasta se face de organele de urmărire penală.
În ipoteza de la art. 271 alin. 1 lit. b), e nevoie și de solicitare explicită adresată
subiectului activ privind comunicarea de date, informații, înscrisuri sau bunuri, care poate fi
adresată verbal sau în scris.
În ambele modalități este nevoie ca organele judiciare să acționeze în condițiile legii.
Dacă actul procedural e vădit nelegal (de exemplu, se dorește a fi începută o
percheziție domiciliară la 23:00, fără a exista o situație excepțională) ori solicitarea nu
îndeplinește condițiile prevăzute de lege (de exemplu, procurorul solicită un extras de cont
prin ordonanță, fără a exista o încheiere a judecătorului de drepturi și libertăți), nu se poate
reține infracțiunea de obstrucționare a justiției.
Nelegalitatea trebuie să fie evidentă și să nu implice o apreciere
pur subiectivă a celui în cauză. Astfel, infracțiunea există, de exemplu, dacă persoana care
deține informațiile solicitate nu le comunică, întrucât crede că inculpatul e nevinovat.

Latura obiectivă
Elementul material pentru varianta de la alin. 1 lit. a) constă în împiedicarea
organului de urmărire ore instanței să efectueze un act procedural.
Împiedicarea reprezintă opoziția privind efectuarea actului respectiv,
care se poate comite inclusiv prin opunere de rezistență. Fapte se poate realiza atât prin
acțiune, cat și prin inacțiune (de exemplu, o persoană nu predă cheia de la locul ce urmează
a fi percheziționat).
Împiedicarea poate avea în vedere orice act procedural (efectuarea percheziției,
ascultarea martorilor, cercetarea la fața locului, ridicarea de obiecte și înscrisuri etc.).
Împiedicarea nu echivalează cu o îngreunare a efectuării actului procedural respectiv.
Nu orice împiedicare reprezintă infracțiune, ci doar aceea a efectuării actelor
procedurale desfășurate de organul de urmărire penală ori de instanță. Instanța poate fi atât
una penală, cat și una civilă sau care soluționează cauze de drept administrativ, dreptul
muncii etc. în care pot fi efectuate acte procedurale.

În momentul de față, se impune modificarea textului de lege pentru a include și actele

procedurale efectuate de un judecător de cameră preliminară, de drepturi și libertăți sau
sindic, iar nu doar de instanță, dar în prezent aceasta nu este permisă.
Dacă prin împiedicare sunt întrunite și elementele constitutive ale altei infracțiuni, cel
mai probabil ale ultrajului ori ultrajului judiciar, aceasta se va reține în concurs cu
obstrucționarea justiției.
În varianta de la alin. 1 lit. a) există și o cerință esențială a elementului material, care
presupune ca împiedicare să se facă fără drept.
În varianta de la alin. 1 lit. b), elementul material constă în refuzul de a pune la
dispoziția organului de urmărire penală, instanței sau judecătorului sindic datele,
informațiile, înscrisurile sau bunurile deținute.
Refuzul poate consta atât într-o acțiune, (de exemplu, un refuz scris de
furnizarea de informații), cât și într-o inacțiune, (de exemplu, absența oricării răspuns la
solicitarea procurorului privind comunicarea unor date).
Totodată, datele, informațiile, înscrisurile, bunurile trebuie să servească la
soluționarea unei cauze, dar nu să constituie probe, întrucât în această situație se poate
reține infracțiunea prevăzută la art. 275, iar nu obstrucționarea justiției.
Dacă refuzul de a furniza informații e reținut în sarcina unui martor, se poate reține
infracțiunea de mărturie mincinoasă (dacă sunt îndeplinite condițiile pentru aceasta).
Dacă obstrucționarea justiției se realizează în vederea ajutării unei persoane într-unul
din scopurile prevăzute la art. 269, se va reține doar favorizarea făptuitorului, întrucât în
această situație infracțiunea nu mai are caracter subsidiar, elementul material constând în
ajutorul dat făptuitorului absorbind împiedicarea de efectuare a unui act procedural sau
refuzul de furnizarea de informații.
Săvârșirea faptelor la care se referă art. 271, poate constitui în același timp și o
abatere judiciară.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru înfăptuirea justiției. Nu se
cere așadar producerea unui rezultat, însă acesta poate să existe (de exemplu, o parte într-un
proces nu a putut fi găsită, întrucât o persoana a refuzat să comunice datele sale de
identificare).
Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Latura subiectivă: fapta se comite atât cu intenție directă, cat și indirectă.

Mobilul și scopul nu au relevanță, dar pot servi la individualizarea pedepsei.
Formele infracțiunii
Actele preparatorii sunt posibile în varianta de la alin. 1 lit. a), dar nu sunt pedepsite.
Infracțiunea se consumă la momentul săvârșirii elementului material, adică la
momentul împiedicării organului abilitat să efectueze un act procedural ori la momentul
refuzului explicit de a furniza date, informații, înscrisuri ori bunuri. În această din urmă
modalitate, infracțiunea se poate consuma și la expirarea termenului acordat pentru
comunicarea sau transmiterea acestora.
În varianta de la alin. 1 lit. a), infracțiunea poate fi săvârșită în formă continuată.
Variantele infracțiunii
Infracțiunea e prevăzută într-o variantă tip, la alin. 1 lit. a), și o variantă specială la
alin. 1 lit. b).
Prin urmare, dacă o persoană comite atât elementul material de la lit. a), cat și pe cel
de la lit. b), în legătură cu aceeași cauză și cu aceeași ocazie, se va reține o singură
infracțiune, cu referire la ambele variante.
Sancțiuni: art. 271 alin. 2 nu reglementează o cauză de nepedepsire, ci o cauză de
excludere a tipicității faptei.