PROIECT DE LECTIE

Data: 27.10.2020

Clasa: a VIII-a

Disciplina: Limba română

Subiectul lecţiei: Rolul verbului in comunicare

Tipul lecţiei: lecţie de sistematizare şi consolidare a cunoştinţelor 

1. Competente generale:

C1. Dezvoltarea capacităţii de a vorbi şi scrie corect.

C2. Operaţionalizarea vocabularului elevilor în contexte variate.

C3. Dobândirea unui ansamblu de informaţii, cunoştinţe, deprinderi care

alcătuiesc premisele conturării culturii generale.

2. Competente specifice
2.3 respectarea normelor morfo-sintactice in propozitii si in fraze
2.5 cooperarea in interactiunile de grup
3.3 sesizarea corectitudinii si valorii expresive a categoriilor gramaticale si
lexicale invatate, intr-un text citit
4.4 utilizarea corecta a flexiunii verbale in textul scris, utilizand corect semnele
ortografice si de punctuatie.

3. Strategia didactica
a) Metode si procedee
- fisa;
- analiza gramaticala;
- conversatia;
- joc didactic;
- exercitii;
- ciorchinele;
- brainstorming;
- rebusul.

b) Forme de organizare a activitatii elevilor

 - activitate frontala, individuala, pe perechi, pe grupe.

c) Resurse
- capacitatile normale de invatare ale elevilor de clasa a VII-a;
- cunostintele insusite anterior de elevi.

d) Mijloace
- texte lingvistice;
- exercitii;

Desfasurarea activitatii didactice

1. Moment organizatoric (3 min.)

- se face prezenta, se verifica scrierea datei corecte pe tabla;
- se verifica ordinea corecta a elevilor in banci.

2. Verificarea temei de casa (5 min)

- elevii, in ordine aleatorie, citesc din caiete tema de casa;
- profesorul, impreuna cu alti elevi, fac corecturile de rigoare.

3. Captarea atentiei (5 min.)

- profesorul propane elevilor rezolvarea, cate doi, a unui rebus (anexa
1), prin care vor descoperi numele unei parti de vorbire esentiale in
comunicare;
- inainte de a incepe rezolvarea rebusului, profesorul citeste frontal
definitiile de care elevii trebuie sa tina cont, apoi imparte fisele cu
rebusul elevilor.

4. Anuntarea obiectivelor (1 min.)

- dupa cum ati descoperit si voi prin rezolvarea rebusului, astazi vom
discuta despre verb, considerat ca fiind nucleul comunicarii. Vom
recapitula si sistematiza azi tot ce am invatat despre verb. La sfarsitul
orei va trebui ca voi sa………………… (se citesc obiectivele).

5. Conducerea procesului de recapitulare si sistematizare,

asigurarea feedback-ului, a retentiei si a transferului

a) Metoda ciorchinelui si brainstorming (5 min.)

 - profesorul scrie pe mijlocul tablei cuvantul VERBUL cu creta
colorata: Acum, de inceput, vom actualiza tot ceea ce stiti despre verb.
Vom realiza pe tabla o schema in care vom scrie tot ceea ce tine de
verb. Vreau fiecare sa va ganditi la verb si sa imi spuneti cate un
cuvant legat de acesta, referitor la ce este si prin ce se caracterizeaza
verbul;
- dupa realizarea schemei pe tabla, elevul cere unui elev sa-i defineasca
verbul folosindu-se de elementele din schema.

b) Joc didactic – ‘Adevarat sau Fals’ – (5 min.)

- profesorul le propune elevilor un joc: Eu voi scrie pe tabla cateva
afirmatii referitoare la verb, iar voi imi veti spune daca acestea sunt
adevarate sau false:
1. Verbul are gen, numar si caz. – F
2. Locutiunea verbala este un grup unitar de cuvinte care
este sinonima cu un verb. - A
3. Verbele activ pronominale se afla la diateza reflexiva. –
F
4. Modul infinitive are toate timpurile. – F
5. Verbele aflate la cele 4 moduri nepersonale nu pot avea
functia sintactica de predicat. – A

c) Analiza gramaticala (10 min.)

- elevii primesc un biletel cu un text. Ei vor avea de analizat morfologic si
sintactic toate verbele din text (activitate individuala);
- in timp ce colegii rezolva in caiete, cate un elev va veni la tabla si va
analiza cate un verb.

e) Activitate pe grupe (10 min)

- elevii vor fi impartiti pe 4 grupe de cate 5 si va fi ales cate un
reprezentant pentru fiecare;
- grupele primesc fise de lucru (anexele 2, 3, 4, 5) si rezolva cerintele;
 Prin folosirea verbelor onomatopeice, scriitorul urmareste sa transmita cititorului o
imagine artistica mai sugestiva a aspectului de viata prezentat si sa-l faca nu numai sa vada, ci sa
si auda cele ce se petrec.

Personificarea se realizeaza, de cele mai multe ori cu ajutorul verbului, atribuind unui
lucru sau unui animal actiuni pe care le pot face numai persoanele.

"Se scuturau frunzele, si semicerii cei batrâni de sute de ani oftau aspru si se pregateau
pentru o noua iarna."

(M Sadoveanu, Neamul soimarestilor)

Repetitia verbului poate fi folosita cu scop stilistic, scriitorul urmarind prin aceasta, sa-l
faca pe cititor sa-si imagineze timpul îndelungat al desfasurarii actiunii, intensitatea sau
repeziciunea ei ori impresia puternica pe care o produce o anumita actiune:

"Se tot duc, se duc mereu

Trec în umbra, pier în vale,

Iar cornul plin de jale

Suna dulce, suna greu. "

(M. Eminescu, Povestea teiului)

Repetitia verbului duc exprima timpul îndelungat al desfasurarii actiunii, iar

verbul suna arata impresia puternica pe care o produce sunetul cornului.

În afara de procedeele stilistice mentionate, verbul mai poate fi folosit si pentru

realizarea prozei rimate. Proza rimata este folosita mai ales în basme si ea rezulta prin
juxtapunera unui sir de propozitii în care verbele, la acelasi timp si la aceeasi persoana, sunt
plasate de obicei la sfârsitul propozitiei.

De exemplu:

"- De asta si eu ma anin/si ma închin la cinstita fata voastra, ca la un codru verde, cu un
poloboc de vin si unul de pelin,/zise Gerila./ si hai/ de-acum sa dormim,/mai acus sa ne trezim/
într-un gând sa ne urnim/ pe Harap-Alb sa-l slujim/ si tot prieteni sa fim,/ caci cu vrajba si
urgie raiul n-o sa dobândim./"

(Ion Creanga, Povestea lui Harap-Alb) 

Indiferent de modul și de timpul la care se află, verbele

conferă textului dinamism și pot exprima emoția personajului,
tensiunea acțiunii, gradarea efectelor narative înspre
evidențierea unei situații - limită, acumularea de fapte sau
acțiuni care declanșează o criză etc.
Textul narativ are specifice anumite timpuri ale narațiunii,
cele mai importante fiind prezentul indicativului ( numit și
prezentul narativ, care conferă relatării un ritm dinamic,
creând impresia unei acțiuni autentice, imediate, derulate sub
ochii cititorului) și perfectul simplu (timp al unei acțiuni
trecute, dar încheiate de curând). Celelalte timpuri ale
modului indicativ (perfectul compus, mai-mult-ca-perfectul
și imperfectul) se combină cu timpurile principale ale
narațiunii pentru a prezenta acțiuni de plan secund.

Valori stilistice ale timpurilor verbale

PREZENTUL
•presupune o acţiune continuă, fără perspectiva încheierii;
•trasează axa temporală a desfăşurării acţiunii până la infinit;
•imprimă un ritm vioi acţiunii şi o dinamizează;
•dă impresia că acţiunea se desfăşoară sub ochii receptorului, creând impresia
de autenticitate şi exactitate;
•are puterea de a reînvia faptele trăite de narator;
•prezentul liric exprimă intensitatea trăirii într-o durată concentrată,
valorizează clipa prezentului, în contrast cu trecutul sau cu viitorul;

IMPERFECTUL
•timpul propriu literaturii de amintiri, al aceluia care înfăţisează o succesiune
deevenimente ale trecutului;
•arată o acţiune neterminată în trecut, simultaneitatea, permanenţa;
•exprimă durata acţiunii, a trecerii timpului, a insistenţei;
•este un timp al narativităţii subiective, evocatoare;
•poate deschide o perspectivă dinspre trecut spre viitor;
•prelungeşte durata acţiunii pe axa temporală la infinit;
•imperfectul narativ/ evocativ – timpul naraţiunii este prelungit spre timpul istorisirii;
instituie o perspectivă subiectivă;
•imperfectul descriptiv conferă descrierii un caracter dinamic în opoziţie
cu decupajul static determinat de utilizarea prezentului;
•este indice al trecerii de la realitate la imaginar în jocul de copii devine o
strategie de a construi viziune poetică, de a întemeia lumi posibile şi de a
imagina experienţe ipotetice ( posibile).
PERFECTUL SIMPLU NARATIV :- situează evenimentul într-un trecut recent;
- arată caracterul punctual al acţiunii;
- reliefează derularea rapidă a evenimentelor ori valoarea momentană a unei stări;
- situarea în finalul textului în care predomină alt timp(impf. sau prez.)