Ministerul Educației al Republicii Moldova

Exteniunea Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași la Bălți”, Facultatea de

Economie și Administrarea Afacerilor”, specialitate-„Economia Comerțului, Turismului și
Serviciilor”

REFERAT
Curs: Educația fizică

TEMA: Introducerea educației fizice

în programul școlar-personalitățile ce
au contribuit

Profesor: Focșa Ion

Student: Dvorschi Cătălina, ECTSbl13, grupa 2

2021
Începuturile preocuparilor pentru dezvoltarea educației fizice școlare pe teritoriul țării
noastre, sunt legate de epoca domnitorului fanariot Alexandru Ipsilante (1774-1782) care
printr-un hrisov dat în anul 1776 în Muntenia, aduce reglementări privind situația
învățământului. Școala Sf. Sava din București cu un profesor pentru predarea științelor și unul de
gramatică se transformă în școală superioară cu nouă profesori pentru limbi străine, matematica,
fizica, teologie etc. și se înființează încă două școli inferioare la Buzău și Craiova.
În conținutul hrisovului amintit se faceau referiri și la "exercițiile corporale"
specificându-se necesitatea introducerii lor în programul școlar: "după dejun, elevii fiecarei
clase, cu supraveghetorul sau pedagogul lor să facă gimnastica pentru exercițiu, în timp de o oră"
sau "duminică, în zilele de sărbători și în zilele săptămânii, elevii să iasă o dată sau de două ori,
cu supraveghetorul lor și profesorul, în unele locuri din apropiere, pentru exerciții corporale".
Inspirat de vechea cultură elenă și de cea a secolului al XVIII-lea, domnul Munteniei a
indicat practicarea exercițiilor corporale într-o perioadă în care nici în școlile secundare europene
educația fizică nu-și găsise încă un satut precis în programele de învățământ. Intenția sa, deosebit
de valoroasă nu s-a aplicat, dar trebuie consemnată ca o contribuție teoretică la fundamentarea
educației școlare.
În a doua jumatate a secolului al XVIII-lea se poate vorbi despre apariția primelor semne a
societății de tip capitalist:
 desfiintâțarea iobagiei în anul 1864,;
 pătrunderea capitalului străin, construirea primelor căi ferate în anul 1867;
 înființarea Băncii Naționale și a sistemelor de credit capitaliste în anul 1880.
Necesitatea înființării unui sistem de școlarizare care să servească cerințelor impuse de
dezvoltarea economica si politica a tarilor romane se face simtita, dar nuse poate vorbi despre
preocupare pentru domeniul educatie fizica ci doar de actiuni sporadice. În prima jumatate a
secolului al XIX-lea, pe baza Regulamentului Organic din anul 1832, din bugetul scolar al
principatului Muntenia, au fost angajati doi profesori de gimnastica, unul la colegiul Sf.Sava din
Bucuresti si altul la scoala centrala din Craiova. În regulamentul scolii apar urmatoarele
instructiuni: "în timpul pauzei se vor da scolarilor mijloace de a face exercitii gimnastice, care le
pot întari corpul si îi fac îndrazneti; se vor pazi însa a nu se sui în copaci si de a nu alerga ".
14.1. În aceasta perioada, dezvoltarea activitatii de educatie fizica a fost impulsionata de
actiunile unor personalitati, cel mai adesea cetateni ai unor tari din Europa unde nivelul de
dezvoltare al acestui domeniu era mai ridicat. Italienii Luzzato si Spinzi care au predat
gimnastica la " Academia Mihaileana " din Iasi între anii 1840 - 1848, respectiv la corpul de
pompieri din Bucuresti. Ultimul, a fost angajat dupa Unirea Principatelor în 1859, de catre
domnitorul Alexandru Ioan Cuza ca profesor de gimnastica si scrima la scoala militara din Iasi.
Elvetianul Louis Seres, care în anul 1848 a deschis la Bucuresti o scoala privata de scrima.
În Transilvania în schimb, datorita mai ales populatiei sasesti, în prima jumatate a secolului
al XIX-lea s-a desfasurat o activitate de educatie fizica bine organizata, dupa modelul
Turnverein-urilor din sistemul german a lui Jahn-Eiselen. Tinerii sasi care studiau în Germania,
au adus în orasele Brasov, Sibiu, Sighisoara, Sebes, Bistrita, Medias etc., modelul exercitiilor
fizice practicate în scolile din Berlin si Leipzig: gimnastica la aparate, scrima, tirul, înotul etc.
Printre promotorii de seama ai acestor actiuni, s-a aflat profesorul Stefan Ludwig Roth, care înca
din 1882 a pus bazele unui Turnverein în orasul Medias. Înfiintarea de Turnverei-uri la Brasov,
Iasi, Galati, Azuga, a determinat organizarea "Uniunii germane de gimnastica din Romania".
În partea a doua a secolului al XIX-lea, preocuparile concrete pentru dezvoltarea
învatamantului si implicit a educatiei fizice scolare, s-au materializat prin aparitia unor
reglementari oficiale, legi, instructiuni si programe:
 Legea instructiei din anul 1864, prin care s-a introdus gimnastica ca "învatatura
obligatorie" în liceu, masura ramasa formala, din cauza lipsei de personal la aceasta
disciplina);
 Reforma învatamantului din anul 1893, ocazie cu care gimnastica s-a introdus si în
scolile primare.
 Au aparut si primele programe oficiale, care au stabilit continutul si volumul de ore
pentru fiecare an, precum si instructiunile necesare aplicarii (Programa scolara de
gimnastica din anul 1893).
14.2. Dezvoltarea educatiei fizice în a doua jumatate a secolului al XIX-lea, a fost în mod
decisiv determinata de activitatea unor personalitati, a caror contributie la organizarea si
conducerea acesteia, mai ales în mediul scolar, a fost remarcabila.
14.2.1.GHEORGHE MOCEANU (1831-1909) considerat parintele educatiei fizice
scolare din tara noastra, a fost un militant activ pentru introducerea educatiei fizice în scoli. Timp
de mai bine de treizeci de ani si-a dedicat energia organizarii si conducerii activitatii de educatie
fizica din sistemul scolar si militar, dar si în înfiintarea unor societati sportive si în formarea
instructorilor si profesorilor de specialitate. Prin calitatile sale si prin modul în care s-a implicat
în aceste activitati a reusit sa atraga atenta si sa obtina sprijin din partea multor personalitati ale
timpului: generalul E. Florescu, dr. C.Davila, B.P.Hasdeu, V.A.Urechia, s.a.
Nascut în satul Orman din apropierea orasului Gherla, Moceanu a studiat la Gherla si apoi la
seminarul teologic la Blaj, remarcandu-se de la început ca un mare iubitor al exercitiilor fizice si
un foarte bun gimnast. Dupa perioada în care a fost acrobat într-o trupa ambulanta, a predat
gimnastica la cateva scoli din Cluj.
În anul 1862 se stabileste la Bucuresti, fiind angajat a profesor de gimnastica la pensionul
seicaru, din Calea Rahovei si apoi la Colegiul Sf.Sava. Moceanu nu s-a multumit doar cu latura
practica a profesiunii sale, el a fost preocupat si de elaborarea unor lucrari de specialitate. Adept
al sistemului german de gimnastica, în anul 1869 a publicat o prelucrare a faimoasei "Deutsche
Turnkunst" a lui Jahn si Eiselen, cu denumirea "Carte de gimnastica". Pe langa aceasta în
decursul anilor a mai publicat:
 "Gimnastica populara si rationala pentru uzul scolilor primare, secundare si superioare"
(Bucuresti, 1875);
 "Carte de gimnastica pentru uzul scolilor primare si secundare de fete" (Bucuresti, 1887);
 "scoala de patinaj si înot" (Bucuresti, 1892);
 "Memoriile mele asupra istoriei gimnasticii din Romania si asupra calatoriilor mele în
întreaga lume" ( Bucuresti, 1895).
Moceanu a fost si un foarte apreciat coregraf, ior ansamblul de dansuri folclorice condus de
el a realizat numeroase turnee la Paris, 1878, Roma, 1882, Madrid, 1884, Calcutta,1886.
14.2.2.DIMITRIE IONESCU, profesor de gimnastica la Liceul "Gheorghe Lazar" din
Bucuresti este autorul cartii "Istoricul gimnasticii si educatiei fizice la noi" aparuta în anul 1839.
Activitatea lui a fost însa remarcabila mai ales în domeniul realizarii unor programe de
învatamant pentru disciplina educatie fizica. Într-un articol publicat în revista "Gimnasticul
roman" în anul 1892, profesorul remarca: "Gimnastica la noi este introdusa de 28 de ani în scoli .
Dupa atata timp, ea nu are azi o programa, n-are nici o baza stiintifica si este lipsita de caracterul
educativ ".
Un an mai tarziu, în aprilie 1893, Ionescu propune o programa pentru scolile normale
primare de învatatori si institutori, iar iunie 1893, Ministerul Instructiunii Publice, îl numeste în
comisia care va elabora "Programa generala si analitica a instructiunii gimnasticii în scolile
primare si normale de ambele sexe", prima programa oficiala de stat. Alaturi de N.Velescu si
Stelian Petrescu face parte din comisia care în anul 1897 va alcatui o noua programa analitica de
gimnastica, fara aparate, atat pentru scolile de baieti cat si pentru scolile de fete. S-au încercat cu
aceasta ocazie, unele îmbunatatiri de terminologie. Urmatoarele programe din anul 1899, scot în
evidenta tendinta de militarizare a educatiei fizice în scolile de baieti, în ciuda opozitiei
profesorilor, iar cea din mai 1903, pentru scolile primare urbane, rurale si normale pune un
accent mai mare pe gimnastica si pe pregatirea în scolile normale a viitorilor dascali pentru
nivelul primar.
14.2.3. SPIRU HARET (1851-1912) poate fi considerat principalul organizator al educatiei
fizice scolare. În cei aproape zece ani (1879-1899, 1901-1904, 1907-1910) cat a functionat ca
ministru al Instructiunii Publice, a reorganizat tot sistemul de învatamant, acordand o mare
atentie îmbunatatirii continutului predarii gimnasticii. A oficializat obligativitatea acesteia în
scoala, cu o ora pe saptamana pentru fiecare clasa si a separat educatia fizica de instructia
militara. Odata cu instalarea sa la conducerea ministerului, a stabilit comisii speciale pentru
realizarea programelor de gimnastica în scolile primare, secundare si normale. A hotarat
introducerea în scoala a jocului national "oina", începand cu anul 1897, numind o comisie de
specialisti pentru elaborarea unui regulament unic al jocului. Pentru stimularea dezvoltarii
jocului, a instituit organizarea anuala a unui concurs inter-scolar, cu echipe reprezentative din
scolile romanesti, din Bucuresti si din tara.
La prima editie din luna mai 1899 au participat 18 echipe (cu aceasta ocazie avand loc si
serbari de gimnastica).
Din initiativa sa, la data de 21-24 septembrie 1904 a avut loc la Bucuresti, la Liceul "Gheorghe
Lazar", prima conferinta pe tara a profesorilor de gimnastica, prezidata de catre profesorul
universitar Paul Bujor din Iasi si onorata de prezenta ministrului Spiru Haret. La aceasta
conferinta au participat 43 de profesori de educatie fizica care pe langa dezbaterile asupra
programelor, au asistat la lectii practice ilustrative asupra exercitiilor gimnastice si au purtat
discutii asupra jocurilor scolare, a practicarii jocului popular oina si a dansurilor nationale.
Dupa trei ani, în 25-28 noiembrie 1907, tot în localul Liceului "Gheorghe Lazar" a avut loc a
doua conferinta pe tara a profesorilor de educatie fizica, la care s-au purtat discutii asupra
aplicarii programei de gimnastica în învatamantul secundar si asupra terminologiei. Pentru prima
data au avut loc discutii, privind tendintele de introducere a gimnasticii suedeze în programele
scolare.
Castigand tot mai multi adepti, sistemul suedez de educatie fizica este viu discutat cu prilejul
cursurilor de perfectionare a profesorilor de educatie fizica, organizate în vara anilor 1909 si
1910. Pentru anul scolar 1909 -1910 noile programe de educatie fizica pentru scolile secundare
de fete, au adoptat sistemul suedez de gimnastica, iar peste un an gimnastica suedeza se va
introduce treptat si la baieti.
Conceptia progresista a lui S.Haret despre educatie fizica s-a manifestat si prin luarea
altor masuri destinate propagarii acesteia pe plan national, desi a întampinat multe greutati, chiar
ostilitate din partea oficialitatilor. A intervenit la nivelul prefecturilor judetene si oraselo pentru a
se sprijini înfiintarea de societati de gimnastica, de jocuri, de tragere la semn, de natatie si de
canotaj si organizarea de serbari locale si competitii inter-judetene. A luat masuri pentru
introducerea jocurilor în aer liber la gradinitele de copii, începand cu anul 1910 si organizarea
unui sanatoriu la Predeal pentru coloniile de vara a elevilor, a initiat turismul scolar, ca o
recompensa pentru cei mai buni elevi ai scolii.
Pentru rezolvarea uneia dintre cele mai acute neajunsuri ale domeniului, lipsa unui sistem
de pregatire a cadrelor didactice de specialitate, a oficializat scolile înfiintate de catre societatile
de gimnastica din Bucuresti si Iasi, pentru pregatirea cadrelor de specialitate. Astfel Societatea
de gimnastica din Iasi (pe baza aprobarii ministrului, în anii 1904 si 1907) a pregatit 56 de
profesori titulari si 18 suplinitori, iar Societatea "Înainte " din Bucuresti (în anul 1912) a pregatit
39 de profesori titulari si patru suplinitori.