Romantismul este curentul literar - artistic , apărut în Europa , la sfarsitul secolului al

XVIII-lea , care se manifestă în Anglia, Germania ,Franța. El se naște ca o reacție

împotriva rigorilor rigide clasice și importiva raționalismului iluminist.
In literatura romana romantismul se manifesta in secolul al XIX lea fiind impartit in 3
etape: preromantism, romantism propriu-zis si postromantism.
Trasaturile acestui curent literar sunt : manifestarea sentimentelor si fanteziei
creatoare prin intermediul artei , identificarea noii surse de inspiratie , cum ar fi
istoria , natura , folclorul, meditatia asupra universului , crearea unui erou care
evolueaza si prezinta calitati si defecte , folosirea antitezei , libertatea absoluta a
alegerii speciilor literare .
Eminescu este reprezentantul romantismului liricii romanesti , unul dintre clasicii
literaturii romane. Se manifesta in literatura in poezie, proza, cat si dramaturgie.
Lirica eminesciana tradeaza influentele filozofice ale idealistiilor germani ,
Schopenhauer si Kant. Operele lui Eminescu sunt incadrate si conjugate de diverse
motive cum ar fi conceptiile sale despre conditia poetului si menirea artei sunt
exprimate in majoritatea operelor acestuia (criticilor mei) , tema trecutuli istoric
(Scrisoarea III) , tema iubirii si a naturii (Luceafarul) , tema filozofica ( scrisoarea 1).
Poemul “Luceafarul” a fost publicat in 1883 in Almanahul Societatii Academice
“Romania Jună” la Viena. Sursele de inspiratie pentru Luceafarul sunt luate din
folclor, din basmul muntenesc “Fata in grădina de aur “. Povestea originala a fost
culeasa de catre Richard Kunisch. Se poate observa motivul zburatorului , care este
un zmeu care rataceste noaptea prin casele tinerelor si dezlantuie pasiuni erotice
puternice. Se observa si influenta filozofiei lui Arthur Schopenhauer , in care este
vorba despre geniul si omul comun. Geniul da dovada de inteligenta , aspiratie spre
cunoastere in timp ce omul comun aratand vointa de a trai si a fi fericit.
Luceafarul este o meditatie filizofica de tip romantic asupra conditiei geniului in lume,
dramei cauzate de existenta duala, prinsa intre viata si moarte, pasiune si renuntare.
Echilibrul este dat de alternanta planurilor terestru si ceresc . Opera este impartita in
patru tablouri:
Primul tablou, în care se regăsesc 43 de strofe,este ilustrata povestea de iubire
dintre doua fiinte apartinand unor lumi diferite, ceea ce evideniază atracia
contrariilor.
Al doilea tablou descrie un inceput de idila intre semeni; ca atare cadrul este doar
terestru.Desi, la inceput, Catalina ezita intre ideal si real, in fond ea il accepta pe
Catalin, realizand ca ei doi sunt parte din aceeasi lume.
Tabloul al treilea al poemului cuprinde calatoria Luceafarului prin spatiul cosmic si
convorbirea cu Demiurgul.
Al patrulea tablou ne duce din nou in planul terestru dar si in cel universal
cosmic.Hyperion devenit din nou Luceafar se intoarce pe cer si isi revarsa din nou
razele asupra pamantului.
Astfel textul este impartit in unitati compozitionale , si este organizat intr o strucura
pe mai multe voci.
Prima parte a poemului ne prezinta o fantastica poveste de iubire intre doua fiinte
apartinind unor lumi diferite.Incipitul poemului
reda portretul fetei de imparat,cu trasaturi care au rolul de a o scoate din randul
oamenilor obisnuiti, deoarece ea este muritoare care isi dorea iubirea luceafarului,
dorind sa-si depaseasca conditia. Cuprinsa de dor, fata il invoca pe luceafar, acesta
se arata de 2 ori in forma de inger respectiv demon, aceasta totusi il respinge.Cele
două refuzuri ale fetei sugereaza ideea ca omul comun nu poate depăsi limitele
condiiei sale de muritor, spre deosebire de geniu, care este gata sa renunte la
nemurire pentru “o ora de iubire”.
In a doua parte a poemului ilustreaza ipostaza iubirii terestre opusă iubirii ideale
dintre luceafar si fata de imparat. Aceasta isi pierde atributele unicitatii ,numele
"catalina avand rolul de a o integra in randul oamenilor obisnuiti. In acest tablou
atmosferanu mai este solemna , ci obisnuita, iar limbajul este familiar.
Ulterior calatorind in planul astrtal,Hyperion ii cere Demiurgului să-l dezlege de
nemurire pentru a descifra taina iubirii absolute.Demiurgul il refuza pe luceafar,
deoarece acesta este parte integrată a universului. Prin cuvintele demiurgului este
evidentiata opoziția dintre conditia omului comun si conditia geniului.
In ultima parte a poemului luceafărul isi reia locul pe cer, iar in plan uman cei doi
pamanteni isi traiesc povestea de iubire. Ultimele cuvinte ale luceafărului exprima
tristețea acestuia generată de incompatibilitatea celor doua condiții, acest lucru
aratand din nou ca omul de rand nu isi poate depasii conditia cat timp geniul atinge
starea de liniste sufleteasca.
In concluzie , complexitatea formala, universala a Luceafarilui dovedeste ca este o
lucrare de geniu, o capodopera a liricii romanesti.