Managementul Producției: Universitatea de Stat Bogdan Petriceicu Hasdeu" Din Cahul Departamentul Științe Economice

UNIVERSITATEA DE STAT „BOGDAN PETRICEICU HASDEU” DIN CAHUL
DEPARTAMENTUL ȘTIINȚE ECONOMICE
studii de MANAGEMENTUL
PRODUCȚIEI
LICENȚĂ
Curs: 180 ore, inclusiv:

• contact direct: 90 ore,
• lucru individual: 90 ore
Examen + proiect PBL = 6 credite
Andrei POPA,
profesor universitar,
doctor habilitat în științe economice
1
MANAGEMENTUL PRODUCȚIEI
Tema 10.
INDICATORII EFECIENȚEI
economice și
GESTIUNEA FINANCIARĂ a
întreprinderii
2
10.1. Profitul: noțiune, metode de planificare
Rezultatul activității întreprinderii se manifestă prin eficiența economică.
EFICIENTA ECONOMICA
 înseamnă obținerea unor efecte economice utile, în condițiile cheltuirii într-un mod rațional și
economicos a unor resurse materiale, umane, financiare, folosindu-se pentru aceasta metode
științifice de organizare a activității. Nivelul eficientei este cu atât mai ridicat cu cât este mai mare
efectul util pe unitate de efort cheltuit sau cu cât este mai mic efortul consumat raportat la o unitate de
efect util;
 este eficacitatea economică determinata matematic prin raportul dintre veniturile si cheltuielile
stabilite pentru o perioada de timp delimitata;
 stabilește legătura dintre volumul şi calitatea eforturilor, ca factori generatori de efecte şi
rezultatele ce se obțin într-o anumită perioadă, ca o consecință a fructificării eforturilor respective.
O activitate este eficientă în cazul în care veniturile din vânzarea produselor pe piață depășesc
cheltuielile pentru obținerea acestora.
Andrei Popa, MANAGEMENTUL PRODUCȚIEI, Tema 10. INDICATORII EFECIENȚEI economice și GESTIUNEA FINANCIARĂ a întreprinderii 3
PROFITUL reprezintă un indicator de bază al aprecierii eficienței economice, care permite

identificarea disponibilităților şi posibilităților de dezvoltare ale firmei. Se determină ca
diferență dintre suma veniturilor şi suma cheltuielilor efectuate pentru desfășurarea activității.
П= 𝑉− 𝐶ℎ
Profitul reflectă rezultatul întregii activităţi a întreprinderii şi se determină din trei surse:
 Profitul din realizarea producției obținute din activitatea de producție de bază; (П𝑃𝑅𝑎.𝑏𝑎𝑧𝑎 )
 Profitul din realizarea producției şi serviciilor de la secțiile auxiliare (П𝑃𝑆𝑅𝑠.𝑎𝑢𝑥 ) ce nu sunt
incluse în volumul producţiei realizate (de ex., lucrări de reparare a utilajelor altor întreprinderi/
firme, vinderea energiei electrice produse de instalațiile întreprinderii etc.);
 Profitul din operaţiile ce nu ţin de realizarea producţiei (П𝑎.𝑜𝑝. ) (de ex.: venituri din vânzarea
utilajelor/echipamentelor decontate, informației ce nu prezintă secret comercial, darea în arendă
a spațiilor, venituri din participarea prin cote la activitatea altor întreprinderi etc.).
Profitul îndeplinește mai multe funcții, printre care:

 Este indicator sintetic de apreciere a eficienței activităților întreprinderii.
 Este mijloc de control al gestiunii economice şi financiare.
 Este sursă de autofinanțare şi de autodezvoltare a firmei.
 Reprezintă o pârghie de cointeresare a acționarilor sau asociaților,
proprietarilor individuali şi salariaților.
 Este sursă de plată a costurilor capitalurilor împrumutate.
Modalitatea principală de creștere a profitului este reducerea costurilor de

producție, care implică măsuri şi acţiuni ce urmăresc următoarele scopuri:
 reducerea costurilor specifice ale rebuturilor şi deșeurilor
 reducerea cheltuielilor neproductive
 creșterea productivității muncii
 retehnologizarea producției
 organizarea rațională a muncii şi producției
Profitul obligatoriu se planifică și reprezintă o

sarcină pentru managementul întreprinderii.
Planificarea profitului se realizează în câteva etape:
1. Se calculează valoarea producției realizate în anul de plan din activitatea de producție de bază
𝑉𝑃𝑅𝑎.𝑏𝑎𝑧𝑎1 = 𝑃𝑀1 + 𝑃𝑁𝑅𝑠𝑓1 − 𝑃𝑁𝑅𝑖𝑛1 + 𝑀𝑠𝑓1 + 𝑀𝑖𝑛1
𝑉𝑃𝑅𝑎.𝑏𝑎𝑧𝑎1 - valoarea producției realizate în anul de plan din activitatea de producție de bază;
𝑃𝑀1 – valoarea producției-marfă în anul de plan;
𝑃𝑁𝑅𝑠𝑓1 , 𝑃𝑁𝑅𝑖𝑛1 – valoarea producției finite nerealizate, aflate în stoc la depozitul întreprinderii
la sfârșitul şi începutul anului de plan;
𝑀𝑠𝑓1 , 𝑀𝑖𝑛1 – valoarea mărfii descărcate, dar neplătite la sfârșitul şi începutul anului de plan.
2. Se determină preţul de cost al producției realizate din activitatea de producție de bază

în perioada de plan
𝐶ℎ𝑃𝑅𝑎.𝑏𝑎𝑧ă1 = 𝐶𝑃𝑀1 + 𝐶𝑃𝑁𝑅 𝑠𝑓 − 𝐶𝑃𝑁𝑅 𝑖𝑛 + 𝐶𝑀𝑠𝑓1 − 𝐶𝑀𝑖𝑛1

1 1
𝐶ℎ𝑃𝑅𝑎.𝑏𝑎𝑧𝑎1 - preţul de cost al producţiei de bază, realizate în anul de plan;

𝐶𝑃𝑀1 - costul producţiei-marfă pentru anul de plan;
𝐶𝑃𝑁𝑅 𝑠𝑓 , 𝐶𝑃𝑁𝑅 𝑖𝑛 – costul producţiei finite nerealizate, ce se află în stoc la depozitul
1 1
întreprinderii la începutul şi sfîrşitul anului;
𝐶𝑀𝑠𝑓1 , 𝐶𝑀𝑖𝑛1 – costul mărfii descărcate, dar neplătite la sfârșitul şi începutul anului de plan.
3. Se determină profitul din producția realizată din activitatea de producție de bază în anul de plan
П𝑃𝑅𝑎.𝑏𝑎𝑧𝑎1 = 𝑉𝑃𝑅𝑎.𝑏𝑎𝑧𝑎1 − 𝐶ℎ𝑃𝑅𝑎.𝑏𝑎𝑧𝑎1
4. Se calculează profitul din realizarea producției şi serviciilor de la secţiile auxiliare,

ce nu sunt incluse în volumul producţiei realizate în anul de plan
П𝑃𝑆𝑅𝑠.𝑎𝑢𝑥1 = 𝑉𝑃𝑆𝑅𝑠.𝑎𝑢𝑥1 − 𝐶ℎ𝑃𝑆𝑅𝑠.𝑎𝑢𝑥1
5. Se determină profitul din operaţiile ce nu ţin de realizarea producţiei în anul de plan
П𝑎.𝑜𝑝.1 = 𝑉𝑎.𝑜𝑝.1 − 𝐶ℎ𝑎.𝑜𝑝.1

se includ:
 profitul obţinut din participarea prin cote la activitatea altor întreprinderi
 profitul obţinut din arenda bunurilor
 profitul opţinut din operaţiunile care nu sunt legate de fabricarea şi desfacerea producţiei, inclusiv
sumele primite şi plătite sub formă de sancţiuni şi de compensare a pierderilor
6. Se determină Profitul brut planificat П𝐵𝑅𝑈𝑇1 = П𝑃𝑅𝑎.𝑏𝑎𝑧𝑎1 + П𝑃𝑆𝑅𝑠.𝑎𝑢𝑥1 + П𝑎 𝑜𝑝.1
7. În continuare, în dependenţă de apartenenţa cheltuielilor la una din cele două

componente a costului unitar (cheltuieli directe și cheltuieli indirecte), se calculează:
a) Profitul brut (П𝐵𝑅𝑈𝑇 )
b) Profitul operațional (П𝑜𝑝 ),
c) Profitul impozabil (П𝑖𝑚𝑝𝑜𝑧 ) și
d) Profitul net (П𝑁𝐸𝑇 ).
În dependență de apartenența cheltuielilor:
a) Profitul brut – reprezintă diferența dintre cifra de afaceri ( 𝑉) și cheltuielile cu producția

( 𝐶ℎ𝑝𝑟𝑜𝑑 ) (cheltuielile cu materiale, materii prime, SDV, energie, CIFU, salariile muncitorilor
productivi etc.).
П𝐵𝑅𝑈𝑇 = 𝑉− 𝐶ℎ𝑝𝑟𝑜𝑑
b) Profitul operațional - din valoarea Profitului brut se scad cheltuielile operaționale

(chiriile, marketing, cheltuieli generale, adminstrative, salariile lucrătorilor ce nu particpă
nemijlocit la producere etc.).
П𝑂𝑃 = П𝐵𝑅𝑈𝑇 − 𝐶ℎ𝑜𝑝 sau П𝑂𝑃 = 𝑉− 𝐶ℎ𝑝𝑟𝑜𝑑 − 𝐶ℎ𝑜𝑝
c) Profitul impozabil - constituie baza de calcul a impozitelor. Se obţine prin scăderea din
profitul operațional a facilităţilor fiscale prevăzute de lege.
П𝑖𝑚𝑝𝑜𝑧 = П𝑂𝑃 − 𝑓𝑓𝑖𝑠𝑐 sau
П𝑖𝑚𝑝𝑜𝑧 = П𝐵𝑅𝑈𝑇 − 𝐶ℎ𝑜𝑝 − 𝑓𝑓𝑖𝑠𝑐 sau П𝑖𝑚𝑝𝑜𝑧 = 𝑉− 𝐶ℎ𝑝𝑟𝑜𝑑 − 𝐶ℎ𝑜𝑝 − 𝑓𝑓𝑖𝑠𝑐
d) Profitul net - din valoarea Profitului operațional se deduc taxele și impozitele.
П𝑁𝐸𝑇 = П𝑖𝑚𝑝𝑜𝑧 − [𝐼𝑚𝑝𝑜𝑧 + 𝑇𝑎𝑥

sau
П𝑁𝐸𝑇 = П𝐵𝑅𝑈𝑇 − 𝐶ℎ𝑜𝑝 − 𝑓𝑓𝑖𝑠𝑐 − [𝐼𝑚𝑝𝑜𝑧 + 𝑇𝑎𝑥
sau
П𝑁𝐸𝑇 = 𝑉− 𝐶ℎ𝑝𝑟𝑜𝑑 − 𝐶ℎ𝑜𝑝 − 𝑓𝑓𝑖𝑠𝑐 − [𝐼𝑚𝑝𝑜𝑧 + 𝑇𝑎𝑥]
Profitul net poate fi reinvestit sau/și distribuit acționarilor sub formă de dividende - o formă
specială de profit, care reprezintă sumele încasate de acţionar din beneficiul net realizat de
societăţile pe acţiuni.
Repartizarea profitului
Profitul net obţinut în urma scăderii din profitul

impozabil a sumei vărsate în buget, rămâne la
întreprindere şi se utilizează pornind de la
necesităţile întreprinderii.
Direcţiile principale de utilizarea a Profitului net:

 Fondul de acumulare
 Fondul de consum
 Fondul de rezervă
 Fondul de acumulare reprezintă sursa de dezvoltare şi menținere a potențialului

economic al întreprinderii.
Se formează din:
 profitul net anual
 fondul de amortizare
 costul utilajului scos din funcţiune şi realizat
 credite
Sursele Fondului de acumulare, utilizate pentru investiții de lungă durată, sunt rambursabile.
Sursele Fondului de acumulare mai pot fi utilizate pentru:

1) Finanţarea cheltuielilor pentru reutilarea tehnică, reconstrucţie şi extinderea producţiei;
2) Pregătirea şi asimilarea tehnicii noi;
3) Cheltuieli pentru măsuri de protecţie a mediului ambiant;
4) Cheltuieli supranormative, incluse în costul producţiei (de ex., pregătirea şi perfecţionarea cadrelor,
deplasări etc.)
5) Creşterea mijloacelor circulante proprii;
6) Cheltuieli pentru emiterea hârtiilor de valoare;
7) Desfăşurarea activităţii de cercetări ştiinţifice, de proiectare ş.a.
8) Organizarea şi dezvoltarea gospodăriilor-anexe;
9) Construirea de locuinţe, obiecte de menire social-culturală
 Fondul de consum include:

 o parte din beneficiul net anual
 o parte a fondului de remunerare a muncii (din costul de producţie)
 alte plăţi, ce nu ţin de activitatea de producţie
Cheltuielile efectuate din sursele Fondului de consum sunt nerambursabile.
Se utilizează pentru finanţarea necesităţilor sociale şi stimularea materială a lucrătorilor:

 premii, ce nu ţin de activitatea de producere (pentru o muncă îndelungată, în legătură cu un jubileu etc.)
 ajutor material
 plata foilor de tratament
 plata dividendelor
 reducerea (compensarea) preţului alimentării în cantinele întreprinderii
 achitarea tichetelor pentru masă
 achitarea diferenţei de preţ la produsele agroalimentare
 remunerarea muncii necuprinse în fondul de remunerare.
 Fondul de rezervă – este un fond special de resurse financiare a companiei, format din
sumele deduse din profitul net anual.
Este utilizat pentru:

 acoperirea unor datorii și obligații neprevăzute,
 acoperire unor datorii irecuperabile
 amortizarea capitalului fix și plata dividendelor în caz de obținere a unui profit anual
insuficient
Valoarea deducerilor în Fondul de rezervă este uneori determinată de statutele întreprinderilor.
Repartizarea profitului în plan calendaristic
Nr. Inclusiv, pe TRIMESTRE

INDICATORI ANUAL
d/o I II III IV
1. Profitul BRUT
2. Suma cheltuielilor operaționale
3. Profitul OPERAȚIONAL (r.1 – r.2)
Suma facilităților fiscale la impozitare,
4.
total:
 inclusiv, pe elemente de facilități:
 ……….
 ……….
5. Profitul IMPOZABIL (r.3 – r.4)
Suma impozitelor și taxelor defalcate
6.
în bugetul de stat
7. Profitul NET (r.5 – r.6)
din care, repartizat:
 pentru consum
 pentru acumulare
 pentru rezervă
10.2. Rentabilitatea - indicatorul de bază al eficienţei unităţii economice
 RENTABILITATEA este o formă a eficienței economice care evidențiază capacitatea

agenților economici de a acoperi cheltuielile efectuate pentru producerea şi
desfășurarea bunurilor economice şi de a obține profit.
 Rentabilitatea măsoară raportul dintre rezultate şi mijloace.
Un anumit nivel de rentabilitate este necesar pentru menţinerea şi creşterea potenţialului

economic al firmei, cointeresarea acţionarilor sau asociaţiilor, angajaţilor, creditorilor.
 O activitate este rentabilă, dacă raportul venituri / cheltuieli este mai mare decât unitatea.
 Când acest raport este egal cu unu - activitatea nu va produce profit, dar nici pierderi.
 O activitate va fi în pierderi, când cheltuielile sunt mai mari ca veniturile.
În cadrul întreprinderii, Rentabilitatea producției se determină pe câteva poziții:
1) Rentabilitatea generală - se determină ca raport procentual între suma profitului brut (П𝐵𝑅𝑈𝑇 ) şi suma
mărimii fondurilor fixe (𝐹𝑓𝑖𝑥𝑒 ) şi mijloacelor circulante (𝐹𝑐𝑖𝑟 ),
П𝐵𝑅𝑈𝑇 Acest indicator se mai numește rata rentabilităţii fondurilor avansate şi arată
𝑅𝑔𝑒𝑛 = ∗ 100% cât trebuie să investească întreprinderea pentru a primi un leu profit.
𝐹𝑓𝑖𝑥𝑒 + 𝐹𝑐𝑖𝑟
2) Rentabilitatea producţiei realizate - se determină ca raport procentual dintre profitul de la realizarea

producţiei (П𝑝𝑟𝑜𝑑 ) şi costul producţiei de bază realizate (𝐶ℎ𝑝𝑟𝑜𝑑 ).
П𝑝𝑟𝑜𝑑 Indicatorul dat arată cota-parte a fiecărui leu câştigat, ce a fost folosit
𝑅𝑝𝑟𝑜𝑑 = ∗ 100% pentru a acoperi cheltuielile. De obicei, acest indicator se analizează în
𝐶ℎ𝑝𝑟𝑜𝑑 dinamică, comparîndu-se cu valoarea medie pe ramură.
3) Rentabilitatea pe unitate de produs - se determină ca raport procentual între profitul obținut pe unitatea de
produs (П𝑢𝑛 ) şi costul unitar complet al produsului (𝐶𝑈).
П𝑢𝑛
𝑅𝑢𝑛 = ∗ 100% Acest indicator arată concis eficiența fabricării unui anumit produs.
𝐶𝑈
4) Rentabilitatea generală - Rentabilitatea financiară (Rf) exprimă capacitatea întreprinderii de a realiza

profit net prin capitalurile proprii angajate în activitatea sa.
Acest indicator reflectă scopul final al acţionarilor unei întreprinderi,

П𝑁𝐸𝑇 exprimat prin rata de remunerare a investiţiei de capital făcută de aceştia
𝑅𝑓 = ∗ 100% în procurarea acţiunilor întreprinderii sau a reinvestirii totale sau parţiale
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢
a profiturilor ce le revin pe drept. Este necesar ca rata rentabilităţii
financiare să fie superioară ratei dobânzii pe piaţă, ceea ce conduce
la creşterea cursului bursier al acţiunilor, la atragerea noilor acţionari.
Pragul de rentabilitate ((eng.) breakeven):

 reprezintă unul din cei mai importanți indicatori analizați de către antreprenori în momentul
în momentul în care trebuie să decidă lansarea unei afaceri, sau a unui nou
produs/serviciu;
 este un instrument deosebit de util pentru toți cei care sunt implicați în procesul de
finanțare a unui start-up sau firmei cu istoric – finanțatori, beneficiari, acționari, manageri,
bănci și alte instituții financiare
 este numit și punct critic sau punct de echilibru, și reprezintă acel volum al producției la
care costurile totale sunt egale cu încasările din vânzarea producției, iar rezultatul este
egal cu zero. Prin urmare, pentru a asigura echilibrul unei afaceri, este importantă
atingerea pragului de rentabilitate într-un timp cât mai scurt.
Activitatea economică devine rentabilă după ce rezultatul ei depășește

pragul de rentabilitate.
Până la acest nivel al producției unitatea înregistrează pierderi.
Analiza pragului de rentabilitate ia în calcul mai multe

𝑃𝑟𝑎𝑔𝑅 → 𝐶𝐴 = 𝐶𝑇 = П = 0 = [𝐶𝐴 − 𝐶𝑇 = 0] variabile:
• Prețul de vânzare pe unitatea de produs
• Costurile fixe unitare și pe întreaga producție
realizată
• Costurile variabile unitare și pe întreaga
producție realizată
𝐶𝐴 – cifra de afaceri sau volumul vânzărilor
(𝑉) din perioada dată
𝐶𝐴 = 𝑉 = 𝑝𝑢𝑛 ∗ 𝑄𝑝𝑟𝑜𝑑 𝑝𝑢𝑛 - prețul unitar al producției realizate
𝑄𝑝𝑟𝑜𝑑 - cantitate în producție realizată
𝐶𝑇 = 𝐶𝐹 + 𝐶𝑉 𝐶𝑇 – costul total de producție
𝐶𝑇 = 𝐶𝑇𝑢𝑛 ∗ 𝑄𝑝𝑟𝑜𝑑 𝐶𝐹 - costuri fixe (convențional constante)
𝐶𝑉 - costuri variabile
𝐶𝑇𝑢𝑛 = 𝐶𝐹𝑢𝑛 + 𝐶𝑉𝑢𝑛 𝐶𝑇𝑢𝑛 - costul total unitar de producție
𝐶𝐹𝑢𝑛 - costul fix pe unitatea de produs
sau 𝐶𝑉𝑢𝑛 - costul variabil pe unitatea de produs
П - profit
𝑃𝑟𝑎𝑔𝑅 → [П = 0] 𝑄𝐸 - cantitate în punctul de Echilibru
𝑃𝑟𝑎𝑔𝑅 → [𝑄𝐸 ∗ 𝑝𝑢𝑛 = 𝐶𝐹 + 𝑄𝐸 ∗ 𝐶𝑉]
 Pragul de rentabilitate (𝑃𝑟𝑎𝑔𝑅 ) se mai determină și prin raportul costurilor fixe (𝐶𝐹𝑢𝑛 ) la diferenţa
dintre preţul de livrare unitar (𝑝𝑢𝑛 ) şi costurile variabile (𝐶𝑉𝑢𝑛 ) pe unitate de produs, conform relaţiei:
𝐶𝐹𝑢𝑛
𝑃𝑟𝑎𝑔𝑅 =
𝑝𝑢𝑛 − 𝐶𝑉𝑢𝑛
Pragul de rentabilitate determină limita volumului de activități, pe care trebuie să o realizeze întreprinderea
într-o anumită perioadă, pentru a nu lucra în pierdere.
 Pragul de rentabilitate este variabil în timp și se modifică sub influența modificării profitului.
 Profitul poate fi crescut prin manevrarea variabilelor cost și preț în următoarea manieră:
 reducerea costurilor fixe (cheltuielilor convențional-constante) prin acțiuni cum sunt:
 întreținerea preventivă a utilajelor,
 utilizarea unor utilaje cu consum specific mai redus,
 fundamentarea necesarului de personal TESA și a salariilor, etc;
 reducerea costului variabil prin:
 diminuarea consumurilor specifice de materii prime și materiale,
 achiziționarea materialelor la prețuri mai mici,
 raționalizarea și organizarea judicioasă a proceselor de muncă;
 creșterea prețului este posibilă prin creșterea calității și competitivității produsului.
Deci:
 Pentru o producție (volum de activitate) mai mare
decât 𝑸𝑬 se realizează PROFIT, în timp ce
pentru o producție mai mică decât 𝑸𝑬 se obțin
PIERDERI.
 Rezultă că, PRAGUL DE RENTABILITATE

reprezintă nivelul producției la care veniturile
asigură numai recuperarea cheltuielilor, iar
profit se obține la nivel de producție mai mari.
 Cunoașterea pragului de rentabilitate al unității

permite calcularea marjei de siguranță cu care
se fundamentează decizii financiare.
10.2. Calcularea Rentabilității - EXEMPLU
Suma,
Nr. Indicatorii Calcul
mii lei
1 Venituri din producția realizată 48965
2 Costul producției realizate 19877
3 Profitul brut din producția realizată [ p.1 – p.2 ] 29088
4 Alte venituri operaţionale 1986
5 Cheltuieli comerciale 650
6 Cheltuieli generale şi administrative 166
7 Rezultate din activitatea operaţională [ p.4 – p.5 – p.6 ] 1170
8 Rezultate din activitatea de investiţii +/(-) (689)
9 Rezultate din activitatea economico – financiară [ p.7 +/(-) p.8 ] 481
10 Rezultatul excepţional +/(-) 443
11 Profitul până la impozitare [ p.3 + p.9 + p.10 ] 30012
12 Cheltuieli privind impozitul pe venit 2103
13 Profit net [ p.11 – p.12 ] 27909 See next
14 Mărimea fondurilor fixe 32896 slide
15 Mărimea mijloacelor circulante 7890
16 Mărimea capitalului propriu 10000
17 Rentabilitatea producției realizate [ p.3 / p.2 * 100% ] 146,33%
18 Rentabilitatea generală [ p.3 / (p.14 + p.15) * 100% ] 71,31%
19 Rentabilitatea financiară [ p.13 / p.16 * 100% ] 279,09%
REZULTATE DIN ACTIVITATEA DE INVESTIȚII

Cheltuieli cu active imobilizate: Venituri din operațiuni cu active imobilizate:
• Cheltuieli aferente imobilizărilor necorporale ieșite; • Venituri din ieşirea imobilizărilor necorporale;
• Cheltuieli aferente imobilizărilor corporale ieșite; • Venituri din ieşirea imobilizărilor corporale;
• Cheltuieli aferente investiţiilor financiare pe termen lung ieșite; • Venituri din ieşirea investiţiilor financiare pe termen lung;
• Cheltuieli aferente investiţiilor imobiliare ieșite; • Venituri din ieşirea investiţiilor imobiliare;
• Cheltuieli aferente altor active imobilizate ieșite; • Venituri din ieşirea altor active imobilizate;
• Cheltuieli privind provizioanele aferente activelor imobilizate; • Venituri din reluarea pierderilor din deprecierea activelor.
• Pierderi din deprecierea activelor imobilizate ieșite;
• Alte cheltuieli cu active imobilizate.
REZULTATUL EXCEPȚIONAL
Cheltuieli excepționale: Venituri excepționale:
• Cheltuieli legate de calamităţi; • Venituri din compensarea pierderilor din calamităţi;
• Cheltuieli legate alte evenimente excepţionale • Venituri din compensarea pierderilor din alte See next
• Alte cheltuieli excepționale evenimente slide
Suma,
Nr. Indicatorii Calcul
mii lei
1 Venituri din producția realizată 48965
2 Costul producției realizate 19877
3 Profitul brut din producția realizată [ p.1 – p.2 ] 29088
4 Alte venituri operaţionale 1986
5 Cheltuieli comerciale 650
6 Cheltuieli generale şi administrative 166
7 Rezultate din activitatea operaţională [ p.4 – p.5 – p.6 ] 1170
8 Rezultate din activitatea de investiţii +/(-) (689)
9 Rezultate din activitatea economico – financiară [ p.7 +/(-) p.8 ] 481
10 Rezultatul excepţional +/(-) 443
11 Profitul până la impozitare [ p.3 + p.9 + p.10 ] 30012
12 Cheltuieli privind impozitul pe venit 2103
13 Profit net [ p.11 – p.12 ] 27909
14 Mărimea fondurilor fixe 32896
15 Mărimea mijloacelor circulante 7890
16 Mărimea capitalului propriu 10000
17 Rentabilitatea producției realizate [ p.3 / p.2 * 100% ] 146,33%
18 Rentabilitatea generală [ p.3 / (p.14 + p.15) * 100% ] 71,31%
19 Rentabilitatea financiară [ p.13 / p.16 * 100% ] 279,09%
10.3. Gestiunea financiară a întreprinderii
Gestiunea financiară (managementul financiar) reprezintă ansamblul de acțiuni de administrare

a resurselor bănești ale întreprinderii:
 se folosesc metode de analiză și instrumente
operaționale care asigură o integrare eficace a întreprinderii
în raport cu cinci factori a mediului financiar.
 Integrează două domenii specializate și
interdependente – operațional și
funcțional:
Mediul financiar al întreprinderii

Domeniile gestiunii financiare
Scopul fundamental al gestiunii financiare (managementului financiar) este să asigure

maximizarea valorii întreprinderii şi a valorii proprietăţii acţionarilor săi.
În acest context, gestiunea financiară trebuie să asigure:
 calitatea şi nivelul performanțelor realizate de întreprindere în diferitele sale proiecte şi
activități,
 menținerea solvabilității sau echilibrului financiar al întreprinderii,
 protecția adecvată contra riscurilor financiare, generate de instabilitatea diferitelor
componente ale mediului său.
Valoarea întreprinderii este determinată de un ansamblu de factori:
Organizarea şi funcționarea unităţilor industriale în condiţii de eficienţă economică şi competitivitate

necesită elaborarea, ca secţiune de încheiere a planului economico-social, a Planului financiar.
Rolul planului financiar constă în: Planificarea financiară

• folosirea cu maximă eficienţă a
pârghiilor economico-financiare în
activitatea întreprinderii,
• creşterea responsabilităţii pentru
gospodărirea fondurilor materiale
şi băneşti,
• creşterea eficienţei economice şi
• întărirea disciplinei financiare.
Structura generală a Planului întreprinderii și rolul planificării financiare
Planul financiar:
• oglindește în expresie valorică rezultatele întregii activităţi a întreprinderii industriale, resursele ei,
destinaţia acestor resurse, corelaţiile cu diferite instituţii sau organizaţii.
• stabilește mijloacele circulante necesare asigurării continuităţii activităţii, modul de acoperire a acestora,
finanţarea şi creditarea investiţiilor pe termen mediu şi lung, mărimea profiturilor (sau micşorarea
pierderilor), amortizarea fondurilor fixe, formarea fondului de rezervă financiară la întreprindere.
Componentele managementului financiar:
Etapele managementului financiar:

1) culegerea, conservarea si transmiterea de informaţii;
2) prelucrarea datelor în vederea obţinerii informaţiei financiare;
3) realizarea repartizării rezultatelor economice şi financiare ale unităţii industriale;
4) efectuarea controlului financiar;
5) adoptarea deciziilor financiare şi participarea la
6) fundamentarea şi realizarea deciziilor economice;
7) evidenţierea operaţiunilor de repartiţie financiară.
Etapele procesului de planificare financiară:

1) calculele preventive ale indicatorilor financiari, bazate pe calculele compartimentelor respective;
2) elaborarea proiectului planului financiar, bazat pe calculele indicatorilor;
3) coordonarea diferitor indici de plan, ce caracterizează relaţiile cu bugetul republican, local şi cu băncile;
4) prezentarea proiectului de plan conducerii întreprinderii;
5) studierea planului de către conducerea întreprinderii şi prezentarea adunării generale;
6) discuţii şi aprobarea proiectului planului de adunarea generală.
Sarcinile compartimentului financiar:

 asigură prin planul financiar a fondurile necesare;
 efectuează calcule de fundamentare a indicatorilor economici corelați cu indicatorii financiari;
 întocmeşte când este cazul, planul de credite şi de casă, depune la banca finanțatoare;
 ia măsuri împreună cu conducerea, pentru reducerea costurilor, recalcularea normativului de
mijloace circulante şi posibilitatea de mărire a vitezei de rotație a acestor mijloace;
 ia măsuri împreună cu conducerea, pentru reducerea costurilor, recalcularea normativului de
mijloace circulante şi posibilitatea de mărire a vitezei de rotaţie a acestor mijloace
 răspunde de realizarea integrală la timp a planului financiar, propune măsuri eficiente de
recuperare a pierderilor;
 asigură plata la termen a sumelor care constituie obligaţia faţă de bugetul de stat şi alte obligaţii
faţă de terţi;
 urmăreşte şi livrează toate facturile pentru produsele livrate;
 asigură finanţarea valutară pentru operaţiunile de export-import şi cooperare.
CALCULELE PRINCIPALE efectuate în cadrul planului financiar:

1) Calcularea Profitului din diverse activități și destinațiile profitului;
2) Amortizarea fondurilor fixe;
3) Normativul fondurilor circulante proprii;
4) Sursele finanțării investițiilor capitale;
5) Formarea fondului de rezervă financiară la întreprindere.
PLANUL FINANCIAR al întreprinderii este prezentat în formă de tabele, ce

reflectă REZULTATELE FINANCIARE ale întreprinderii (Profitul și Pierderile)
din perioada (anul) de gestiune
PLANUL FINANCIAR ale întreprinderii (1)

Nr. Denumirea indicatorului Profit Pierderi
(1) (2) (3) (4)
I. CONTUL BENEFICIILOR
1 Sume incasate de la realizarea producției X
2 Venitul global de la realizarea mărfurilor (Cifra de afaceri) X
3 Accize X
4 Impozitul pe valoarea adăugată (TVA) X
5 Cheltuieli de fabricare și desfacere X
6 Rezultatul de la realizarea producției
7 Rezultatul de la realizarea mijloacelor fixe
8 Rezultatul de la realizarea altor active
9 Venituri și cheltuieli de pe urma operațiilor care nu țin de realizare:
10  din hârtii de valoare și cote de participare la unitățile mixte
11  prin cooperarea de producție
12 Profitul de bilanț sau pierderile
13 Suma profitului impozabil
14 SUMA DE CONTROL:

(1) (2) (3) (4)
II. REPARTIZAREA PROFITULUI ȘI FINANȚAREA
INVESTIȚIILOR
15 Decontări în buget, inclusiv: dividendele statului
16 Defalcări în fondul de rezervă
17 Cheltuieli și defalcări pentru:
18  dezvoltarea producției
19  dezvoltarea socială
20  stimulare
21 Cheltuieli în scopuri de binefacere (sponsorizări)
22 Cheltuieli în alte scopuri
23 Contribuții pentru asigurarea socială de stat
24 Contribuții la asigurarea medicală obligatorie
25 Defalcări în fonduri speciale extrabugetare
26 SUMA DE CONTROL:

(1) (2) (3) (4)
III. CHELTUIELI LUATE ÎN CONSIDERAȚIE LA CALCULUL
ÎNLESNIRILOR (FACILITĂȚILOR) DIN PROFITUL IMPOZABIL
27 Cheltuieli reale la investițiile capitale
Cheltuieli pentru întreținerea instituțiilor de ocrotire a sănătății, de
28
menire culturală, a instituțiilor preșcolare
29 Defalcări în Fondul de asistență socială a populației
30 SUMA DE CONTROL:
IV. DECONTĂRI ÎN BUGET
31 Impozitul pe valoarea adăugată (TVA)
32 Impozitul pe profitul întreprinderii
33 Accize
34 Impozit privat
Impozit pentru folosirea resurselor naturale și plata pentru
35
deversarea substanțelor poluante în mediul ambiant
36 Impozit funciar
37 Taxa de stat și timbru
38 Taxe vamale
39 Alte impozite
40 SUMA DE CONTROL:
Pentru controlul echilibrului indicatorilor planului financiar se elaborează

BILANȚUL CONTABIL, care reprezintă bilanțul Activelor și Pasivelor întreprinderii
și se întocmește conform Standardului Național de Contabilitate
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=117850&lang=ro
https://statistica.gov.md/pageview.php?l=ro&idc=364&
https://monitorul.fisc.md/NAS/standardele-nationale-de-contabilitate.html
Bilanțul:
 este un raport financiar-contabil, care reflectă „inventarul” la un moment dat al activelor și
pasivelor, cât și a soldului între cele două, respectiv câștigul sau paguba proprietarilor
întreprinderii.
 sintetizează starea patrimonială a întreprinderii la un moment dat.
 trebuie să ofere informații relevante referitoare la:
 profitul realizat de întreprindere pe perioada unui exercițiu de un an
 rentabilitatea și lichiditățile de care dispune întreprinderea la finele exercițiului financiar
(perioadei de gestiune)
Conceptul structurii Bilanțului contabil
ACTIVE PASIVE
(totalul bunurilor posedate de întreprindere) (totalul datoriilor (obligațiilor) întreprinderii)
I. ACTIVE PE TERMEN LUNG: III. CAPITAL PROPRIU:
 Active nemateriale:  capital statutar și suplimentar
• active nemateriale (brevete; licențe; embleme  rezerve
comerciale; programe informatice; drepturi de folosire)  profit nerepartizat (pierdere neacoperită)
• amortizarea activelor nemateriale  capital secundar (diferențe din reevaluarea activelor pe
 Active materiale pe termen lung: termen lung; subvenții)
• în curs de execuție; terenuri; mijloace fixe; resurse
IV. DATORII PE TERMEN LUNG:
naturale
 datorii financiare pe termen lung (credite bancare;
• uzura și epuizarea activelor materiale pe termen lung
împrumuturi etc.)
 Active financiare pe termen lung:
 datorii pe termen lung calculate (arenda pe termen lung,
• investiții pe termen lung
venituri anticipate pe termen lung; finanțări și incasări cu
• modificarea valorii investițiilor pe termen lung
destinație specială; avansuri pe termen lung primite; datorii
• creanțe; active amânate; avansuri
amânate privind impozitul pe venit etc.)
II. ACTIVE CURENTE:
V. DATORII PE TERMEN SCURT:
 stocuri de mărfuri și materiale
 datorii financiare pe termen scurt (credite bancare;
 creanțe pe termen scurt (persoane fizice sau juridice care
împrumuturi; cota-parte curentă a datoriilor pe termen lung)
datorează bani firmei)
 datorii comerciale pe termen scurt
 investiții pe termen scurt
 datorii pe termen scurt calculate (salarii, contribuții la
 mijloace bănești (casa; conturi curente în lei și valută);
retribuții; impozite și taxe; plăți extrabugetare; dividende)
TOTAL ACTIVE: TOTAL PASIVE:
Analiza financiară. Indicatori financiari.
Analiza financiară are ca obiectiv diagnosticarea stării de performanta financiară a întreprinderii

la încheierea exercițiului.
Indicatorii financiari constituie instrumente de analiză ce permit managerilor să evalueze

rezultatele obținute şi poziția financiară a întreprinderii, modul de utilizare a activelor. De
asemenea, analiza acestor indicatori permite acționarilor, investitorilor, băncilor etc. să verifice
modul în care întreprinderea își gestionează resursele de care dispune.
Cele mai principale grupe de indicatori:

a) Indicatori de lichiditate
b) Indicatori de profitabilitate
c) Indicatori de activitate
a) Indicatori de lichiditate – reflectă capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligațiile
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒 − 𝑆𝑡𝑜𝑐𝑢𝑟𝑖

𝑅𝑎𝑡𝑎 𝑟𝑎𝑝𝑖𝑑ă 𝑎 𝑙𝑖𝑐ℎ𝑖𝑑𝑖𝑡ăţ𝑖𝑖 =
𝑂𝑏𝑙𝑖𝑔𝑎ţ𝑖𝑖 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒
evaluează timpul necesar pentru
𝐹𝑎𝑐𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑒𝑚𝑖𝑠𝑒 ş𝑖 𝑛𝑒î𝑛𝑐𝑎𝑠𝑎𝑡𝑒 recuperarea sumelor de bani
𝑅𝑎𝑡𝑎 𝑑𝑒 𝑟𝑒𝑐𝑢𝑝𝑒𝑟𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑐𝑟𝑒𝑎𝑛ţ𝑒𝑙𝑜𝑟 = ∗ 365 conform facturilor emise şi
𝑉î𝑛𝑧ă𝑟𝑖 𝑛𝑒𝑡𝑒
neîncasate
𝐹𝑢𝑟𝑛𝑖𝑧𝑜𝑟𝑖𝑖 + 𝐶𝑟𝑒𝑑𝑖𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 indică timpul necesar pentru a plăti furnizorii,

𝑅𝑎𝑡𝑎 𝑑𝑒 𝑝𝑙𝑎𝑡ă 𝑎 𝑑𝑒𝑏𝑖𝑡𝑒𝑙𝑜𝑟 = ∗ 365 pentru bunurile şi serviciile ce le-au oferit
𝐶ℎ𝑒𝑙𝑡𝑢𝑖𝑒𝑙𝑖 𝑑𝑖𝑟𝑒𝑐𝑡𝑒 întreprinderii.
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑛𝑒𝑡 + 𝐴𝑚𝑜𝑟𝑡𝑖𝑧𝑎𝑟𝑒 − 𝐷𝑖𝑣𝑖𝑑𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑝𝑙ă𝑡𝑖𝑡𝑒

𝑅𝑎𝑡𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑐𝑜𝑝𝑒𝑟𝑖𝑟𝑒 𝑎 𝑐𝑟𝑒𝑎𝑛ţ𝑒𝑙𝑜𝑟 =
𝑅𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑐𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑠𝑐𝑎𝑑𝑒𝑛𝑡𝑒 + 𝐷𝑜𝑏î𝑛𝑧𝑖 𝑎𝑓𝑒𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒
𝑉𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑜𝑜𝑏𝑙𝑖𝑔𝑎ţ𝑖𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒 relevă posibilitățile de dezvoltare a firmei din

𝑅𝑎𝑡𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑢𝑡𝑜𝑓𝑖𝑛𝑎𝑛ţ𝑎𝑟𝑒 = contul surselor disponibile
𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑐𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢
b) Indicatori de profitabilitate:
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡
𝑅𝑎𝑡𝑎 𝑝𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡/𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖 = ∗ 100% arată cât profit net se poate obţine la 100 lei vânzări
𝑣î𝑛𝑧ă𝑟𝑖
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡
𝑅𝑎𝑡𝑎 𝑝𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡/𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 = 𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 ∗ 100% arată procentul de profit obţinut pe seama activelor
c) Indicatori de activitate:
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡 exprimă câştigul firmei la fiecare 100 lei
𝑅𝑎𝑡𝑎 𝑐𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑑𝑒 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑢 = ∗ 100% capital de lucru.
𝑪𝒂𝒑𝒊𝒕𝒂𝒍𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝒍𝒖𝒄𝒓𝒖
Capitalul de lucru = active cu grad înalt de lichiditate – pasivele (obligaţiile) scadente pe termen scurt
𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑐ℎ𝑒𝑙𝑡𝑢𝑖𝑒𝑙𝑖 𝑑𝑖𝑟𝑒𝑐𝑡𝑒 indică eficienţa vânzărilor şi

𝑅𝑎𝑡𝑎 𝑑𝑒 𝑒𝑓𝑖𝑐𝑖𝑒𝑛ţă 𝑎 𝑠𝑡𝑜𝑐𝑢𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 = ∗ 100% cota stocurilor de marfă
𝑣𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑠𝑡𝑜𝑐𝑢𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 nerealizată.
INTREBĂRI și RĂSPINSURI
SARCINI pentru LUCRUL INDIVIDUAL
BIBLIOGRAFIE
Biblioteca USC
1. Bărbulescu Constantin, Gavrilă Tatiana ș.a. Economia şi gestiunea întreprinderii, Bucureşti, 1999
2. Cotelnic Ala, Managementul unităților economice, ASEM, Chișinău,1998
3. Cotelnic A., Nicolaescu M., Cojocaru V., Management (în definiții, scheme și formule), ASEM, Chişinău, 1998
4. Jaba Octavian, Gestiunea producției și operațiilor, Editura economică, București, 2002
5. POPA ANDREI, Parmacli Dmitrii, Managementul Businessului Mic, USC, Cahul, 2004
6. POPA Andrei, PARMACLI Dmitrii, BABII Leonid, Economia antreprenorialului, USC, Cahul, 2017
7. ПОПА А.М., Производственный менеджмент, КГУ, Кахул, 2007
8. ПОПА А.М., Операционный менеджмент производсвенных предприятий, КГУ, Кахул, 2015
9. ПОПА А.М., Планирование производственной деятельности предприятия, КГУ, Кахул, 2015
10. ПОПА А.М., Пармaкли Д.М., Планирование предпринимательской деятельности, КГУ, Кахул, 2004
11. Пармакли Д.М., ПОПА А.М., Бизнес-планирование, КГУ, Кахул, 2007
12. Пармакли Д.М., ПОПА А.М., Бабий Л.И., Экономика предпринимательства, КГУ, Кахул, 2010
Recomandată
1. Badea Florica, Managementul productiei. Editura ASE, Bucureşti, 2005

2. Cotelnic Ala, Managementul activității de producție, ASEM, Chişinău, 2003
3. Cotelnic Ala, Sisteme de planificare în afaceri, ASEM, Chişinău, 2009.
4. Parmacli Dmitrii, POPA ANDREI, Stratan Alexandru, Dezvoltarea inovațională a întreprinderilor, USC, Cahul, 2014
5. Pârvu, F., Olaru, S., Managementul întreprinderii, Lumina Lex, Bucureşti, 2006.
6. Ильенкова С.Д. (ред), Производственный менеджмент, Москва, 2000
Resurse electronice open access
1. Badea Florica, Managementul productiei. ASE Bucureşti, http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=494&idb=7

Managementul Producției: Universitatea de Stat Bogdan Petriceicu Hasdeu" Din Cahul Departamentul Științe Economice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Managementul Producției: Universitatea de Stat Bogdan Petriceicu Hasdeu" Din Cahul Departamentul Științe Economice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE STAT „BOGDAN PETRICEICU HASDEU” DIN CAHUL

DEPARTAMENTUL ȘTIINȚE ECONOMICE

Curs: 180 ore, inclusiv:

Examen + proiect PBL = 6 credite

Rezultatul activității întreprinderii se manifestă prin eficiența economică.

PROFITUL reprezintă un indicator de bază al aprecierii eficienței economice, care permite

Profitul îndeplinește mai multe funcții, printre care:

Modalitatea principală de creștere a profitului este reducerea costurilor de

Profitul obligatoriu se planifică și reprezintă o

Planificarea profitului se realizează în câteva etape:

𝑉𝑃𝑅𝑎.𝑏𝑎𝑧𝑎1 = 𝑃𝑀1 + 𝑃𝑁𝑅𝑠𝑓1 − 𝑃𝑁𝑅𝑖𝑛1 + 𝑀𝑠𝑓1 + 𝑀𝑖𝑛1

2. Se determină preţul de cost al producției realizate din activitatea de producție de bază

𝐶ℎ𝑃𝑅𝑎.𝑏𝑎𝑧ă1 = 𝐶𝑃𝑀1 + 𝐶𝑃𝑁𝑅 𝑠𝑓 − 𝐶𝑃𝑁𝑅 𝑖𝑛 + 𝐶𝑀𝑠𝑓1 − 𝐶𝑀𝑖𝑛1

𝐶ℎ𝑃𝑅𝑎.𝑏𝑎𝑧𝑎1 - preţul de cost al producţiei de bază, realizate în anul de plan;

П𝑃𝑅𝑎.𝑏𝑎𝑧𝑎1 = 𝑉𝑃𝑅𝑎.𝑏𝑎𝑧𝑎1 − 𝐶ℎ𝑃𝑅𝑎.𝑏𝑎𝑧𝑎1

4. Se calculează profitul din realizarea producției şi serviciilor de la secţiile auxiliare,

П𝑃𝑆𝑅𝑠.𝑎𝑢𝑥1 = 𝑉𝑃𝑆𝑅𝑠.𝑎𝑢𝑥1 − 𝐶ℎ𝑃𝑆𝑅𝑠.𝑎𝑢𝑥1

5. Se determină profitul din operaţiile ce nu ţin de realizarea producţiei în anul de plan

П𝑎.𝑜𝑝.1 = 𝑉𝑎.𝑜𝑝.1 − 𝐶ℎ𝑎.𝑜𝑝.1

6. Se determină Profitul brut planificat П𝐵𝑅𝑈𝑇1 = П𝑃𝑅𝑎.𝑏𝑎𝑧𝑎1 + П𝑃𝑆𝑅𝑠.𝑎𝑢𝑥1 + П𝑎 𝑜𝑝.1

7. În continuare, în dependenţă de apartenenţa cheltuielilor la una din cele două

În dependență de apartenența cheltuielilor:

a) Profitul brut – reprezintă diferența dintre cifra de afaceri ( 𝑉) și cheltuielile cu producția

b) Profitul operațional - din valoarea Profitului brut se scad cheltuielile operaționale

П𝑂𝑃 = П𝐵𝑅𝑈𝑇 − 𝐶ℎ𝑜𝑝 sau П𝑂𝑃 = 𝑉− 𝐶ℎ𝑝𝑟𝑜𝑑 − 𝐶ℎ𝑜𝑝

П𝑖𝑚𝑝𝑜𝑧 = П𝑂𝑃 − 𝑓𝑓𝑖𝑠𝑐 sau

П𝑖𝑚𝑝𝑜𝑧 = П𝐵𝑅𝑈𝑇 − 𝐶ℎ𝑜𝑝 − 𝑓𝑓𝑖𝑠𝑐 sau П𝑖𝑚𝑝𝑜𝑧 = 𝑉− 𝐶ℎ𝑝𝑟𝑜𝑑 − 𝐶ℎ𝑜𝑝 − 𝑓𝑓𝑖𝑠𝑐

d) Profitul net - din valoarea Profitului operațional se deduc taxele și impozitele.

П𝑁𝐸𝑇 = П𝑖𝑚𝑝𝑜𝑧 − [𝐼𝑚𝑝𝑜𝑧 + 𝑇𝑎𝑥

П𝑁𝐸𝑇 = П𝐵𝑅𝑈𝑇 − 𝐶ℎ𝑜𝑝 − 𝑓𝑓𝑖𝑠𝑐 − [𝐼𝑚𝑝𝑜𝑧 + 𝑇𝑎𝑥

П𝑁𝐸𝑇 = 𝑉− 𝐶ℎ𝑝𝑟𝑜𝑑 − 𝐶ℎ𝑜𝑝 − 𝑓𝑓𝑖𝑠𝑐 − [𝐼𝑚𝑝𝑜𝑧 + 𝑇𝑎𝑥]

Profitul net obţinut în urma scăderii din profitul

Direcţiile principale de utilizarea a Profitului net:

 Fondul de acumulare reprezintă sursa de dezvoltare şi menținere a potențialului

Sursele Fondului de acumulare mai pot fi utilizate pentru:

 Fondul de consum include:

Cheltuielile efectuate din sursele Fondului de consum sunt nerambursabile.

Se utilizează pentru finanţarea necesităţilor sociale şi stimularea materială a lucrătorilor:

Este utilizat pentru:

Valoarea deducerilor în Fondul de rezervă este uneori determinată de statutele întreprinderilor.

Repartizarea profitului în plan calendaristic

Nr. Inclusiv, pe TRIMESTRE

 RENTABILITATEA este o formă a eficienței economice care evidențiază capacitatea

Un anumit nivel de rentabilitate este necesar pentru menţinerea şi creşterea potenţialului

În cadrul întreprinderii, Rentabilitatea producției se determină pe câteva poziții:

2) Rentabilitatea producţiei realizate - se determină ca raport procentual dintre profitul de la realizarea

4) Rentabilitatea generală - Rentabilitatea financiară (Rf) exprimă capacitatea întreprinderii de a realiza

Acest indicator reflectă scopul final al acţionarilor unei întreprinderi,

Pragul de rentabilitate ((eng.) breakeven):

Activitatea economică devine rentabilă după ce rezultatul ei depășește

Analiza pragului de rentabilitate ia în calcul mai multe

 Rezultă că, PRAGUL DE RENTABILITATE

 Cunoașterea pragului de rentabilitate al unității

REZULTATE DIN ACTIVITATEA DE INVESTIȚII

Gestiunea financiară (managementul financiar) reprezintă ansamblul de acțiuni de administrare

Mediul financiar al întreprinderii

Scopul fundamental al gestiunii financiare (managementului financiar) este să asigure

Valoarea întreprinderii este determinată de un ansamblu de factori:

Organizarea şi funcționarea unităţilor industriale în condiţii de eficienţă economică şi competitivitate

Rolul planului financiar constă în: Planificarea financiară

Componentele managementului financiar:

Etapele managementului financiar:

Etapele procesului de planificare financiară: