Capitolul 3: Sarcina individuală complementară programului de master

“Analiza impactului termenelor de scadență asupra creanțelor și datoriilor”

Aşadar, considerăm că creanţele sunt în primul rând relaţii de drepturi, iar datoriile implică relaţii
de obligaţii. Acest moment este accentuat în lucrarea economistului rus Bezrukih P., în care se
menţionează: „creanţele sunt o componentă a activelor ce reprezintă dreptul întreprinderii faţă de alte
persoane fizice şi juridice, care apar ca datornici faţă de întreprinderea dată, iar datoriile se includ în
componenţa obligaţiilor întreprinderii faţă de alte întreprinderi”. Pornind de la această simplă definiţie
a creanţelor şi datoriilor, conchidem, deci, că următoarele două definiţii ale creanţelor şi datoriilor
comerciale propuse de autori vor cuprinde sub aceeaşi noţiune toate categoriile de creanţe şi datorii
comerciale:

Creanţele comerciale reprezintă relaţii de drepturi comerciale constatate ca urmare a faptelor

economice care au fost efectuate în trecut şi care fac obiectul activităţii de bază a întreprinderii.

Datoriile comerciale sunt relaţii de obligaţii comerciale constatate ca rezultat al faptelor economice
care au fost efectuate în trecut şi care fac obiectul activităţii de bază a întreprinderii.

Creanțele comerciale sunt reglementate de mai multe IFRS-uri (Standarde Internaționale de

Raportare Financiară) și IAS-uri (Standarde Internaționale de Contabilitate). În continuare sunt
enumerate câteva dintre cele mai relevante standarde care abordează aspecte referitoare la creanțele
comerciale:

 IFRS 9 Instrumente Financiare: Acest standard stabilește reguli privind clasificarea,

evaluarea și contabilizarea instrumentelor financiare, inclusiv a creanțelor comerciale. În plus,
standardul prevede cerințe privind evaluarea riscului de credit și recunoașterea pierderilor de
credit.

 IFRS 15 Venituri din contracte cu clienții: Acest standard stabilește cerințe privind
recunoașterea veniturilor, inclusiv a veniturilor din vânzări și servicii care implică creanțe
comerciale. Standardul stabilește, de asemenea, cerințe pentru recunoașterea veniturilor în cazul
în care plățile clienților sunt întârziate sau sunt oferite reduceri pentru plăți efectuate înainte de
termen.

 IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare: Acest standard stabilește cerințe privind

prezentarea situațiilor financiare ale unei entități. În cadrul situațiilor financiare trebuie să fie
prezentate informații referitoare la creanțele comerciale și politicile de contabilizare și evaluare
aplicate de entitate.
  IAS 39 Instrumente financiare: Contabilizare și evaluare: Acest standard a fost înlocuit
de IFRS 9, însă încă este aplicabil în anumite situații. Standardul stabilește reguli pentru
clasificarea, evaluarea și contabilizarea instrumentelor financiare, inclusiv a creanțelor
comerciale.

În plus, există și alte standarde IFRS și IAS care abordează aspecte referitoare la creanțele
comerciale, cum ar fi IFRS 7 Informații privind instrumentele financiare sau IAS 2 Stocuri, care poate
avea un impact indirect asupra creanțelor comerciale prin intermediul inventarului.

De asemenea, datoriile comerciale sunt reglementate de IFRS si IAS, și în continuare vor fi

evidențiate acele legi care întradevar reglementeaza domeniul dat:

IAS 37 - Provizioane, cheltuieli contingente și active contingente este standardul IAS care
reglementează datoriile comerciale, împreună cu alte tipuri de provizioane și cheltuieli contingente. Cu
toate acestea, trebuie menționat că, începând cu data de 1 ianuarie 2022, IAS 37 a fost înlocuit de IFRS
17 - Contracte de asigurare.

În ceea ce privește IFRS 17, deși standardul se referă în primul rând la contractele de asigurare,
acesta conține și cerințe privind recunoașterea și evaluarea provizioanelor, inclusiv a datoriilor
comerciale. Standardul prevede că o datorie comercială trebuie recunoscută atunci când entitatea are o
obligație prezentă (legală sau implicită) ca urmare a unor evenimente trecute, iar este probabil să fie
necesară o resursă pentru a o onora.

În plus, IFRS 13 Evaluarea la valoarea justă stabilește cerințe privind evaluarea datoriilor
comerciale la valoarea justă. De asemenea, IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare și alte standarde
IFRS pot conține cerințe privind prezentarea și dezvăluirea informațiilor privind datoriile comerciale în
situațiile financiare ale entității.

În Republica Moldova, reglementarea datoriilor și creanțelor comerciale se bazează pe legislația

civilă și comercială, precum și pe regulamentele guvernamentale emise în acest sens.

În ceea ce privește termenele de plată, legislația din Republica Moldova prevede că plățile trebuie
efectuate în termen de 30 de zile de la data facturii sau în alt termen convenit de părți. În cazul în care
termenul nu este specificat în contract sau factură, termenul general este de 30 de zile. Și aici apare
termenul cheie de scadență.

Termenul de scadență se referă la data limită la care o datorie trebuie să fie plătită. Aceasta
reprezintă momentul la care creditorul poate cere plata datoriei sale de la debitor. De obicei, termenul
de scadență este stabilit în momentul în care se încheie un contract sau o înțelegere între două părți și
poate fi exprimat în zile, săptămâni, luni sau ani. În economie, termenul de scadență are o importanță
crucială în gestionarea lichidității unei afaceri. Scadența reprezintă un aspect important al fluxului de
numerar, deoarece afectează momentul în care o companie va primi bani de la clienți sau va trebui să
plătească bani către furnizori și alte părți interesate. Termenele de scadență reprezintă un aspect
esențial în gestionarea creanțelor și datoriilor unei entități. Acestea pot influența semnificativ situația
financiară a entității și pot afecta fluxul de numerar, capacitatea de plată, lichiditatea și profitabilitatea.
O gestionare eficientă a termenelor de scadență poate asigura stabilitatea financiară a entității, în timp
ce o gestionare defectuoasă poate duce la dificultăți financiare majore.

In dependență de terminul de scadență, datoriile comerciale pot fi clasificate în funcție de

termenele lor de plată, astfel:

1. Datorii comerciale la termen scurt: Acestea sunt datorii care trebuie plătite într-un termen
scurt, de obicei într-un an sau mai puțin. Acestea pot include datorii față de furnizori, datorii
fiscale, salarii și alte cheltuieli curente.

2. Datorii comerciale la termen lung: Acestea sunt datorii care trebuie plătite într-un termen
mai lung, de obicei mai mult de un an. Acestea pot include credite pe termen lung, datorii față de
acționari sau alte datorii pe termen lung.

3. Datorii comerciale scadente la cerere: Acestea sunt datorii care trebuie plătite imediat ce
sunt solicitate de creditor. Acestea pot include datorii pentru bunuri sau servicii care nu sunt
facturate sau datorii pentru credite de nevoi curente.

4. Datorii comerciale contingente: Acestea sunt datorii care sunt incerte sau condiționate de
un eveniment viitor, cum ar fi o litigiu sau o garanție. Acestea sunt de obicei tratate ca datorii
numai dacă evenimentul viitor se materializează.

Clasificarea datoriilor în funcție de termenele de plată ajută entitățile comerciale să gestioneze

mai eficient fluxurile de numerar și să identifice riscurile asociate cu termenele de plată. De
exemplu, datoriile comerciale la termen lung pot crea probleme de lichiditate în viitor, în timp ce
datoriile comerciale scadente la cerere pot necesita o gestiune mai strânsă a fluxurilor de
numerar.

Termenele de scadență sunt un element important în ceea ce privește datoriile comerciale ale
unei entități. Aceste termene stabilesc perioada de timp în care entitatea trebuie să plătească
furnizorii de bunuri sau servicii și pot influența fluxul de numerar și costurile financiare ale
entității.

În general, termenele de scadență pot influența datoriile comerciale în următoarele moduri:

 1. Costurile financiare: Dacă o entitate nu plătește furnizorii la timp, aceasta poate fi supusă
unor costuri suplimentare, cum ar fi dobânzi sau penalități de întârziere. Aceste costuri pot crește
nivelul datoriilor comerciale și pot afecta în mod negativ fluxul de numerar și performanța
financiară a entității.

2. Îmbunătățirea relațiilor cu furnizorii: Plata la timp poate consolida relațiile de afaceri cu

furnizorii și poate duce la o cooperare mai bună și o reducere a costurilor de achiziție. De
asemenea, furnizorii pot fi mai dispuși să ofere termeni de plată mai favorabili dacă entitatea lor
respectă termenele de scadență.

3. Evaluarea riscului: Termenele de scadență pot ajuta la evaluarea riscului financiar al unei
entități, prin analiza nivelului datoriilor comerciale scadente sau a nivelului întârzierilor de plată.
O entitate care are niveluri ridicate de datorii scadente sau întârzieri de plată poate fi considerată
mai riscantă din punct de vedere financiar.

Deci, termenele de scadență pot influența nivelul datoriilor comerciale, costurile financiare,
relațiile de afaceri cu furnizorii și evaluarea riscului financiar. De aceea, este important ca o
entitate să monitorizeze și să gestioneze cu atenție termenele de scadență ale datoriilor
comerciale.

În ceea ce privește creanțele comerciale, acestea reprezintă sumele datorate de către clienți
sau alte entități, care cumpără bunuri sau servicii de la entitatea respectivă și sunt obligate să
plătească într-un anumit interval de timp. Aceste termene de plată pot varia în funcție de acordul
convenit între entitate și client.

Creanțele comerciale pot fi clasificate în funcție de termenele lor de plată, astfel:

1. Creanțe comerciale la termen scurt: Acestea sunt creanțe care trebuie încasate într-un
termen scurt, de obicei într-un an sau mai puțin. Acestea pot include facturi emise pentru bunuri
sau servicii furnizate și neîncasate încă, sau alte tipuri de împrumuturi pe termen scurt.

2. Creanțe comerciale la termen lung: Acestea sunt creanțe care trebuie încasate într-un
termen mai lung, de obicei mai mult de un an. Acestea pot include facturi emise pentru bunuri
sau servicii furnizate și neîncasate încă, dar care se așteaptă să fie încasate în viitorul îndepărtat
sau împrumuturi pe termen lung.

3. Creanțe comerciale scadente la cerere: Acestea sunt creanțe care trebuie încasate imediat
ce sunt solicitate de creditor. Acestea pot include împrumuturi pe termen scurt, sume încasate în
avans sau alte tipuri de creanțe care trebuie încasate imediat.
 4. Creanțe comerciale contingente: Acestea sunt creanțe care sunt incerte sau condiționate
de un eveniment viitor, cum ar fi un proces în justiție sau o garanție. Acestea sunt de obicei
tratate ca și creanțe numai dacă evenimentul viitor se materializează.

Clasificarea creanțelor în funcție de termenele de plată este importantă pentru gestionarea

eficientă a fluxurilor de numerar și identificarea riscurilor asociate cu termenele de plată. De
exemplu, creanțele comerciale la termen lung pot fi riscuri de neplată mai mari, în timp ce
creanțele comerciale scadente la cerere pot fi încasate mai rapid și pot genera un flux de numerar
mai rapid.

Termenele de scadență sunt un aspect important în ceea ce privește creanțele comerciale ale
unei entități. Aceste termene stabilesc perioada de timp în care entitatea trebuie să primească
plățile de la clienți și pot influența fluxul de numerar și performanța financiară a entității.

În general, termenele de scadență pot influența creanțele comerciale în următoarele moduri:

1. Fluxul de numerar: Termenele de scadență pot afecta fluxul de numerar al unei entități
prin stabilirea momentului la care încasările sunt primite. O perioadă de plată prea lungă poate
afecta negativ fluxul de numerar al entității, în timp ce o perioadă prea scurtă poate pune
presiune pe clienți și poate duce la pierderea afacerii.

2. Evaluarea riscului: Termenele de scadență pot ajuta la evaluarea riscului financiar al unei
entități, prin analiza nivelului creanțelor comerciale scadente sau a nivelului întârzierilor de
plată. O entitate care are niveluri ridicate de creanțe scadente sau întârzieri de plată poate fi
considerată mai riscantă din punct de vedere financiar.

3. Îmbunătățirea relațiilor cu clienții: Stabilirea unor termene de plată favorabile poate

îmbunătăți relațiile cu clienții și poate duce la o cooperare mai bună. De asemenea, termenele de
plată corecte pot ajuta la menținerea clienților și pot fi un factor important în retenția acestora.

Astfel, termenele de scadență pot influența nivelul creanțelor comerciale, fluxul de numerar,
evaluarea riscului financiar și relațiile de afaceri cu clienții. De aceea, este important ca o entitate
să stabilească termenele de plată potrivite și să monitorizeze și să gestioneze cu atenție termenele
de scadență ale creanțelor comerciale.

Dacă vorbim de prevenire problemelor mentionate mai sus Pentru a evita problemele legate
de termenele de scadență ale datoriilor și creanțelor, există câteva lucruri pe care o entitate le
poate face:

1. Stabilirea termenelor de scadență adecvate: Entitatea trebuie să stabilească termenele de

scadență adecvate pentru creanțele și datoriile sale, astfel încât să poată gestiona eficient fluxul
de numerar. Acestea trebuie să ia în considerare necesitățile financiare ale entității și ale
clienților săi.

2. Monitorizarea termenelor de scadență: Entitatea trebuie să monitorizeze termenele de

scadență pentru creanțele și datoriile sale și să ia măsuri prompte în cazul în care acestea nu sunt
respectate. De exemplu, în cazul în care un client întârzie plata, entitatea poate să-l contacteze
pentru a discuta despre soluțiile de plată sau pentru a oferi o prelungire a termenului de plată.

3. Reducerea riscului de neplată: Entitatea poate reduce riscul de neplată prin efectuarea
unei analize riguroase a creditului pentru a determina capacitatea clienților de a plăti și prin
solicitarea unor garanții sau avansuri înainte de a furniza produsele sau serviciile.

4. Utilizarea soluțiilor de plată electronice: Entitatea poate utiliza soluții de plată electronice
pentru a accelera procesul de încasare și pentru a reduce riscul de întârzieri în plăți.

5. Gestionarea eficientă a fluxului de numerar: Entitatea poate gestiona eficient fluxul de

numerar prin monitorizarea constantă a soldurilor bancare, planificarea plăților și încasărilor și
efectuarea de proiecții de numerar regulate.

Prin aplicarea acestor metode, entitatea poate să minimizeze riscurile asociate cu termenele de
scadență și să asigure stabilitatea financiară.

În concluzie, este important să se analizeze cu atenție termenele de scadență pentru creanțe și

datorii și să se găsească un echilibru adecvat între acestea. Este esențial să se stabilească termene
de scadență realiste și să se comunice clar cu clienții și furnizorii, astfel încât toate părțile
implicate să fie înțelegătoare și să respecte condițiile de plată. Gestionarea eficientă a termenelor
de scadență poate asigura stabilitatea financiară și poate contribui la dezvoltarea durabilă a
entității.