Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2
Din aceste motive, societățile recurg la diverse proceduri pentru a-și diversifica
afacerea. Pe plan internațional, fenomenul fuziunii a devenit o soluție de salvare a
societăților cu mult înainte de a se regăsi și în România. Datorită complexității
procedurii, această modalitate de dezvoltare economică a întâmpinat dificultăți în
aplicarea la nivel național, însă, datorită numeroaselor avantaje, societățile române au
ajuns tot mai des să urmeze acest proces.
Fuziunea a două sau mai multe societăţi se poate realiza în două modalităţi:
Prin absorbirea unei societăţi de către o altă societate. Drepturile şi obligaţiile
societăţii absorbite se transferă în patrimoniul societăţii care o absoarbe;
Prin contopire a două sau mai multe societăţi pentru a alcătui o societate nouă.
Drepturile şi obligaţiile societăţilor implicate ce urmează să fie radiate ca efect
al fuziunii, se transferă în patrimoniul societăţii nou-înfiinţate.
FUZIUNEA
Transferul patrimoniului este un transfer cu caracter universal. Obligaţiile
societăţilor care sunt radiate ca urmare a fuziunii se regăsesc în patrimoniul societăţii
rezultante, care va deveni debitor pentru datoriile fostei societăţi. Atât fuziunea cât şi
divizarea se pot realiza între societăţi având forme diferite.
Nu se poate vorbi de o fuziune decât în condiţiile în care la operaţiune participă
cel puţin două societăţi. Absorbţia unei sucursale sau a unui alt sediu secundar al unei
societăţi nu înseamnă fuziune, ci transfer de întreprindere sau cesiune de fond de
comerţ.
În cazul fuziunii se va respecta aceeaşi formă pentru noua societate. Nu se poate
concepe o fuziune între persoane juridice de tipuri diferite. De exemplu nu se poate
concepe o fuziune între o persoană juridică de drept public şi una sau mai multe
persoane juridice de drept privat.
NU SE POATE CONCEPE:
fuziune între o persoană juridică cu scop nepatrimonial (o asociaţie, o fundaţie)
şi o societate juridică cu scop patrimonial;
fuziune între o regie autonomă şi o societate comercială;
fuziune între o organizaţie cooperatistă şi o societate comercială;
fuziune între o societate profesională cu personalitate juridică şi un grup de
interese economice, etc
3
Dacă scopul membrilor persoanelor juridice implicate este de a fuziona, atunci
acele persoane juridice trebuie mai întâi transformate. Transformarea să fie în societăţi
comerciale şi ulterior să fie începute demersurile de fuziune.
EFECTELE FUZIUNII
Contractul de fuziune – în cazul societăţilor comerciale se încheie un nou contract de
societate între asociaţii sau acţionarii societăţilor implicate
Transmiterea drepturilor şi obligaţiilor la fuziunea – este o transmitere universală
a patrimoniului.
Atât bunurile cât şi drepturile persoanei juridice absorbite cât şi obligaţiile acesteia
trec la societatea rezultantă:
ca o masă patrimonială, şi
nu ca un transfer cu titlu particular.
Creditorii societăţilor care încetează să existe devin creditorii societăţii
rezultante.
Dispariţia şi modificarea persoanelor juridice
Fuziunea are ca efect şi radierea societăţii absorbite (participante la fuziune). Încetarea
personalităţii juridice a societăţii are loc fără dizolvare şi lichidare. Se face nemijlocit,
prin finalizarea fuziunii.
Mărirea patrimoniului societăţii rezultante
Se măreşte inclusiv capitalul social în cazul societăţilor participante la fuziune.
Rezultă şi o nouă structură a membrilor persoanei juridice, a acţionariatului la
societatea absorbantă sau societatea rezultantă. Se adăugă membrii sau acţionarii
societăţii absorbite (contopite).
DIVIZAREA
De asemenea divizarea se poate realiza prin două modalităţi (art.233 alin 2,3 Cod
civil):
prin împărţirea întregului patrimoniu al societăţii, care îşi încetează existentă,
între două sau mai multe societăţi existente ori care iau astfel fiinţă;
prin desprinderea unei părţi din patrimoniul societăţii, care îşi continuă
existenţa, şi transmiterea acestei părţi către una sau mai multe societăţi existente
sau care iau fiinţă.
Reprezintă operaţiunea juridică prin intermediul căreia:
4
fie dintr-o persoană juridică unică se crează două sau mai multe societăţi noi
prin împărţirea patrimoniului, cu efectul dispariţiei persoanelor juridice iniţiale;
fie prin împărţirea patrimoniului unei persoane juridice între două sau mai multe
persoane juridice care există deja, cu efectul dispariţiei persoanei juridice
iniţiale;
fie prin desprinderea unei părţi din patrimoniul unei persoane juridice:
o care continuă să existe şi
o e transmite acea parte către una sau mai multe societăţi care există sau
care se înfiinţează în acest mod
Tipuri de divizare:
divizare totală - împărţirea patrimoniului unei persoane juridice:
o între două sau mai multe persoane juridice care există deja sau
o între două sau mai multe persoane juridice care se înfiinţează prin
divizare
divizare parţială
o desprinderea unei părţi din patrimoniul unei persoane juridice
o transmite acestei părţi către una sau mai multe societăţi care există sau
care se înfiinţează în acest mod
Indiferent de tipul de divizare, din această operaţiune nu pot rezulta persoane
juridice noi de alt tip decât cel din care face parte societatea iniţială.
EXEMPLU:
prin divizare nu se pot constitui două sau mai multe societăţi comerciale dintr-o
asociaţie sau fundaţie şi
prin divizare nu se pot constitui societăţi comerciale dintr-o regie autonomă ori
ONG-uri
Dacă membrii persoanei juridice implicate au în scop divizarea, atunci acele
persoane juridice trebuie mai întâi transformate şi ulterior devizate.
EFECTELE DIVIZĂRII
Patrimoniul persoanei juridice care a încetat să existe prin divizare:
se împarte în mod egal între persoanele juridice dobânditoare dacă prin actul ce
a dispus divizarea nu s-a stabilit o altă proporţie
împărţirea are în vedere atât bunurile şi drepturile cât şi datoriile
5
împărţirea acestora, în caz de divizare a persoanelor juridice de drept privat, este
rezultatul convenţiei între membrii (acţionari, asociaţi) persoanei juridice.
În cazul divizării parţiale, efectul divizării este reducerea patrimoniului persoanelor
juridice iniţiale.
Reducerea patrimoniului înseamnă:
atât reducerea părţii active a patrimoniului (bunuri şi drepturi),
cât şi reducerea părţii passive a patrimoniului (obligaţii).
Reducerea patrimoniului persoanei juridice divizate este proporţională cu partea
transmisă. În cazul în care partea desprinsă se transmite mai multor persoane juridice
deja existente sau care se înfiinţează în acest mod, împărţirea patrimoniului se va face
proporţional cu partea desprinsă.
Între persoanele juridice dobânditoare, împărţirea părţii desprinse se va face în
mod egal, dacă prin actul de divizare nu s-a stabilit o altă proporţie.
Răspunderea în caz de divizare
În cazul divizării, fiecare dintre persoanele juridice dobânditoare va răspunde:
integral pentru obligaţiile legate de bunurile care formează obiectul drepturilor
dobândite sau păstrate şi
proporţional cu valoarea drepturilor dobândite sau păstrate, socotită după
scăderea obligaţiilor aferente acestora, pentru celelalte obligaţii ale persoanelor
juridice divizate.
Dacă este supusă divizării o persoană juridică de drept public, prin actul de
reorganizare se va putea stabili şi un alt mod de repartiţie a obligaţiilor.
Contractele se vor repartiza în toate cazurile de divizare:
între persoanele juridice rezultante ale procesului de divizare în aşa fel încât
executarea fiecăruia dintre contracte să se facă în întregime de către o singură
persoană juridică dobânditoare
dacă o astfel de repartiţie nu este cu putinţă, atunci prin actul de divizare unele
contracte se vor repartiza la mai multe societăţi rezultante
se va ţine seama de necesitatea ca, pentru anumite tipuri de afaceri sau activităţi,
să se obţină autorizarea din partea organelor competente. Aceasta pentru a evita
crearea unei persoane juridice lovite de incapacitatea specială de folosinţă.
Dacă există contracte încheiate în considerarea calităţii persoanelor juridice
supuse reorganizării, acestea nu îşi încetează efectele cu excepţia cazului:
6
în care părţile au stipulat expres contrariul sau
menţinerea ori repartizarea contractului este condiţionată de acordul părţii
interesate
Dacă menţinerea sau repartizarea contractului este condiţionată de acordul
părţii interesate, aceasta va fi notificată sau înştiinţată:
prin scrisoare recomandată
cu confirmare de primire
pentru a-şi da ori nu consimţământul în termen de 10 zile lucrătoare de la
comunicarea notificării sau înştiinţării.
Lipsa de răspuns în acest termen echivalează cu refuzul de menţinere sau
preluare a contractului de către persoana juridică succesoare. În cazul societăţilor
aflate în procedura de lichidare, fuziunea sau divizarea se pot efectua numai înainte de
începerea repartiţiei între asociaţi a părţilor ce li se cuvine din lichidare.
8
Bibliografie: