Bazele legislației

Familia. Tutela și curatela

Postovan Marina
C-303

Familia
Dreptul familiei reuneşte normele juridice care reglementează raporturile personale şi cele
patrimoniale izvorâte din căsătorie, rudenie, adopţie, precum şi din alte relaţii asimilate de lege,
sub unele aspecte, relaţiilor de familie.1

Ca ramură de drept, apartenenţa sa la dreptul privat este incontestabilă.

Unele particularităţi ale dreptului familiei sunt evidenţiate prin aplicarea criteriilor subsidiare
de diviziune, precum calitatea subiectelor, caracterul normelor juridice, natura sancţiunilor.

Obiectul dreptului familiei Având ca reper definiţia dată dreptului familiei, vom spune că
obiectul de reglementare al normelor de dreptul familiei îl constituie raporturile de familie,
adică :

- raporturile de căsătorie;

- raporturile de rudenie firească;

- raporturile de rudenie adoptivă;

- raporturile asimilate, sub unele aspecte, relaţiilor de familie; efectele juridice recunoscute
de legiuitor relaţiilor incluse în mod excepţional în categoria celor de familie gravitează în jurul
obligaţiei de întreţinere între anumite categorii de persoane.

Tutela și curatela
Tutela, reglementată în Codul Familiei, este o instituție de ocrotire a minorului, care este lipsit
de îngrijirea părinților săi (cazul părinților decedați, necunoscuți, dispăruți, etc.). De asemenea
tutela se poate impune unei persoane debile mintal care a depășit vârsta copilăriei. Tutela este
indicată mai ales persoanelor în vârstă care nu se pot apăra singure și care astfel pot fi păcălite
să încheie acte juridice defavorabile lor. Aceste persoane, fiind lipsite de capacitatea de
exercițiu sau având capacitatea de exercițiu restrânsă, vor fi reprezentate în instanță prin
tutorele desemnat de Autoritatea Tutelară. Tutorele exercită drepturile și îndeplinește obligațiile
ce îi revin, în baza tutelei, în scopul ocrotirii intereselor acestor persoane. Astfel el le poate
administra averea, se ocupă de creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lor profesională, îi
reprezintă în justiție sau în fața autorităților statului, etc.

1. Tutela se exercită numai în interesul minorului (art. 114 din Codul Familiei);
2. Tutela este o sarcină legală obligatorie și cel ce a fost numit tutore nu poate refuza
aceasta încredere decât în cazurile anume prevazute de lege (art. 118 din Codul
Familiei);
3. Tutela este o sarcină gratuita (art. 121 din Codul Familiei);
4. Tutela este o sarcină personală, cel numit tutore fiind ținut să exercite el însuși
atribuțiile calității sale. Numai Autoritatea tutelară poate schimba sau înlocui un tutore.
5. Tutela se exercită sub supravegherea, îndrumarea și controlul Autorității Tutelare (art.
136 din Codul Familiei); Delegații autorității tutelare au dreptul să viziteze copiii la
locuința lor și să se informeze pe orice cale despre felul în care sunt îngrijiți, crescuți și
educați.

Nu poate fi numită tutore (curator) persoana:

a) minoră;
b) declarată incapabilă sau cu capacitate de exerciţiu limitată;
c) decăzută din drepturile părinteşti;
d) declarată incapabilă de a fi tutore (curator) din cauza stării de sănătate;
e) care a fost adoptator, dar adopţia a fost anulată din cauza exercitării necorespunzătoare a
obligaţiilor de adoptator;
f) căreia i s-a restrîns exerciţiul unor drepturi politice sau civile, fie în temeiul legii, fie prin
hotărîre judecătorească, precum şi persoana cu rele purtări;
g) ale cărei interese vin în conflict cu interesele persoanei puse sub tutelă (curatelă);
h) înlăturată, prin act autentic sau prin testament, de către părintele care exercită singur,
pînă la momentul morţii, ocrotirea părintească;
i) care, exercitînd o tutelă (curatelă), a fost îndepărtată de la ea;
j) care suferă de alcoolism cronic sau de narcomanie;
k) care se află în relaţii de muncă cu instituţia în care este internat copilul asupra căruia se
instituie tutela (curatela);
l) care nu are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova.