Universitatea “SPIRU HARET”

Facultatea de Stiinte Economice

Programul de studii Management IFR
Disciplina “Istoria economiei”

Tema de control 1: “Analiza efectelor transformarilor institutionale asupra dezvoltarii

economiei Romaniei in perioada 1859-1939”

Student:
Munteanu Cosmin Ion
Forma de invatamant IFR, an 1, grupa 101.

Profesor coordonator:
Conf. univ. dr. Eugen Ghiorghita

1
Cuprins:
Capitolul I: Noțiuni teoretice despre instituții si procesul de instituționalizare
europeană.
1.1.Introducere în teoria instituțiilor. pag. 4
1.2.Instituționalizarea Economiei Europei Occidentale. pag. 4
1.3. Bariere ale modernizării instituționale. pag. 5
1.3.1. Slaba configurare a organelor politice . pag. 5
1.3.2. Lipsa de uniformitate a legislației. pag. 5
1.3.3. Caracterul incert al vieții economice. pag. 5
1.3.4. Războaiele dese cauzate de conflicte comerciale si vamale. pag. 5
1.3.5. Instabilitatea politica si economica a organizarii statale. pag. 5
1.3.6. Persistenta mentalitatilor antieconomice. pag. 5
1.3.7. Instabilitatea fortei de munca pag. 5
1.4. Domeniile instituționale și elementele structurale supuse modificarii. pag. 5
1.4.1. Transformarea sistemului juridic. pag. 5
1.4.2. Emanciparea țăranilor și introducerea relațiilor moderne (burgheze). pag. 5-6
1.4.3. Libertatea meseriilor și a comerțului. pag. 6
1.4.4.Aparitia societăților comerciale. pag. 6
1.4.5. Crearea băncilor centrale. pag. 6-7
1.4.6. Formarea sistemelor monetare moderne. pag. 7

Capitolul II: Instituționalizarea României

1 Instituționalizarea Transilvaniei pag. 8

2. Institutionalizarea Economiei de Piata in Romania In Perioada 1859- 1939
pag. 8-9
2.1 Procesele de transformare de la sistemul feudal la economia de piata pag. 9-10

2.2 Principalele domenii economico – sociale supuse transformarilor instituționale

pag. 10

2
 2.3 Principalele structuri institutionale transformate pag. 10

2.4 Moneda si sistemul bancar modern pag.10-12

2.5 Eficienta noului sistem de finante publice , reforma agrara si legile reeferitoare la
industrie si dezvoltare economica pag. 12-14
2.6 Concluzii pag. 14
Bibliografie pag. 16

3
 Capitolul I: Noțiuni teoretice despre instituții si procesul de instituționalizare a
economiei europene .
1.1. Introducere în teoria instituțiilor
Instituționalismul înseamnă comportamentul uman și influența pe care o au instituțiile
asupra lui, dar și asupra costurilor de tranzacție și a producției de bunuri.
Nici o organizație nu funcționează fără un cadru normativ (statut, regulament, lege).
Norma juridică poziționează pe plan principal interesele comunității înaintea interesului
individual.
Putem considera drept instituții, la modul general : proprietatea, învățământul, creditul,
îngrijirea sănătății.e.t.c.
Instituția poate reprezenta un organ de stat sau instituție publică sau privată, care
desfășoară activitați cu caracter social, economic, cultural, administrativ, de ex: BNR, Univ
Carol Davila, Spitalul Universitar.
În categoria instituțiilor nu sunt incluse numai organizațiile, ci și instituitoarele acestora:
reguli, norme, legi.
Categorii de instituții:
- Instituțiile formale reprezintă acte normative, legi, ordine, decrete, ordonanțe,
consemnate în scris, elaborate și promulgate de organe abilitate
- Instituțiile informale cuprind obiceiuri, tradiții, cutume.

1.2. Instituționalizarea Economiei Europei Occidentale

Formarea economiei de piață a Europei Occidentale s-a desfăsurat pe parcursul a opt secole
de istorie.
Revoluția franceză a impus instituțile, acestea au fost ulterior preluate de germani, iar mai
târziu de restul Europei.
Prin dezvoltarea comerțului și a creditului s-au generat tehnici noi, reguli și solutți de creștere
economică eficiente .

1
Sistemele legislative europene au la bază Codul Civil Francez(1804), acesta fiind format din
trei părți: Codul de Comerț, Codul Penal, Codul de Procedură Civilă. Prin acest mod s-a
inițiat diviziunea în drept civil și drept comercial.
Prin noile tehnici comercial-bancare a crescut rata profitului cu reducerea costurilor de
tranzacție, aceste costuri vizând totalitatea cheltuielilor suportate de una sau ambele părți ale
tranzacției.
Din secolul al XVII-lea începe perioada capitalismului, dezvoltând piața mondială și a
producției destinate schimbului.

1
Cf. D.C. North, Institutions, Institutional Change and Economic Performance, Cambridge University Press,1990
p. 125

4
1.3. Bariere ale modernizarii instituționale
Perioada dintre sec XI-XVI este caracterizata de obstacole în calea dezvoltării noilor
instituții:
1.3.1. Slaba configurare a organelor politice îndreptățite să asigure respectarea legislației
moderne, acestea urmând să apară la sfarșitul sec XVII in Anglia, conform
principiului fundamental al organizării politice moderne: separarea puterilor în stat;
1.3.2. Lipsa de uniformitate a legislației împărțită în norme de tip feudal și cele specifice
activităților urbane, meșteșugărești și comerciale, derivând astfel slaba organizare a
drepturilor de proprietate (întemeiate pe dreptul de dispoziție);
1.3.3. Caracterul incert al vieții economice: pe fondul dezvoltării relațiilor economice.
Crizele erau frecvente , fiind cauzate de insecuritatea afacerilor și de viteză redusă a
propagării informațiilor;
1.3.4. Războaiele dese cauzate de conflicte comerciale si vamale;
1.3.5. Instabilitatea politică și economică a organizării statale, generate de:
a)instabilitatea monetară determinată de devalorizarile dese, de retragerile de monedă,
de tezaurizari;
b)lipsa unei administrări financiare puternice - falimente ale statului, ale principiilor;
c)organizarea insuficientă a transportului și comerțului;
d)insecuritatea creditului cauzată de absența unei organizări stabile.
1.3.6. Persistența mentalităților antieconomice menținute de biserici prin interdicțiile repetate
ale împrumutului cu dobândă și prin principiile conservatoare (cutume);
1.3.7. Instabilitatea forței de muncă generate de persecuțiile religioase ale Contrareformei și
Inchiziției.

1.4. Domeniile instituționale și elementele structurale supuse modificării:

1.4.1. Transformarea sistemului juridic- modificările instituționale au urmat două căi: cea
oficială (legi, ordonanțe, edicte) și una cvasioficială legată de activitatea
comercianților, aceștia fiind o categorie individualizată. Timp de 700 ani există două
tipuri de legislații ce reprezintă baza celor două mari sisteme de drept:
1 romano-germanic pe continentul European;
2 common-law (dreptul comun) întânlidu-se in mod deosebit în Regatul Unit si pe
continentul Nord American . Acesta este originar din Anglia și este un sistem
jurisprudential, întemeiat in special pe cazuistică, fiind autogenerativ
(precedentul). Acestui sistem îi este specifică unitatea, fiind un sistem unitar.
Celorlalte sisteme juridice continentale de tradiție romanistă, denumite astfel după
evoluția romano-germanică, le este specifică dualitatea dreptului privat (drept civil și
drept comercial). Sistemele legislative europene se bazează pe Codul Civil Francez
din 1804, care are în centru dreptul de proprietate burgheză. Acest drept îi conferă
proprietarului de a dispune liber din punct de vedere material, dar și juridic prin acte
juridice. Codul stabilește regimul chiriilor, ipotecilor, locațiilor. Codul Civil Francez a
stat la baza Codului Român din 1864.
1.4.2. Emanciparea țăranilor și introducerea relațiilor moderne (burgheze) de proprietate in
agricultură- s-a desfășurat in două faze: conturarea proprietății feudale și

5
 recunoașterea dreptului de proprietate a țăranilor în urma eliberării lor de sarcinile
datorate stăpânilor conform normelor feudale.
Revoluția franceză a instituit sistemul împroprietăririi țăranilor prin răscumpărare.
Această metodă va funcționa și în România din anul 1864, răscumpărarea însemnând
despăgubirea boierilor pentru eliberarea forței de muncă.
1.4.3. Libertatea meseriilor și a comerțului.
Se desființează vămile interne , corporațiile și breslele. Se stabilesc condițiile de
garantare a cunoștințelor și calității produselor. În România, breslele au fost desființate
în 1873.
1.4.4. Aparitia societăților comerciale se desfășoară pe parcursul a sapte secole, până la
apariția societății pe acțiuni in sec XVII, prin metoda asocierilor parteneriale într-o
întreprindere. Noile forme de întreprindere devin distincte față de cele vechi medieval
si îndeplinesc condițiile:
- Să fie de durată
- Să fie depersonalizate, adică să existe și să fie înregistrată firma, să aibă capacitatea de
a încheia afaceri, sa mențtină o contabilitate.
Companiile sunt de două feluri:
1. pe acțiuni - sunt asocieri de capitaluri, care erau administrate de funcționari numiți
sau aleși. Progresul acestor societăți este confirmat o dată cu apariția burselor de
valori. Ele reprezintă aceeași formă de manifestare a monopolurilor și a unității dintre
concentrarea capitalului și stat
2. reglementate - erau asocieri de persoane și nu de capitaluri, în care fiecare membru
efectuează tranzacții separate, fiind responsabil atât de beneficii cât și de pierderi.
1.4.5. Crearea băncilor centrale:
Definiții:
Masa monetară este alcătuită din:
a) Disponibilitățile monetare propriu-zise: numerarul (bancnotele, monedele,
cecurile);
b) Disponibilitățile semimonetare: economisiri și diferite tipuri de depozite (depozie
la vedere, bonuri de casă ale băncilor, depozite la termen).
Agregate monetare termen specific Sistemului Conturilor Naționale. Desemnează
părțile ce formează masa monetară și semimonetară, ale instrumentelor de schimb și plată.

Emisiune monetara - operațiunea de creare și de stocate a semnelor bănești la emitent, în

vederea punerii lor in circulație
Acoperirea emisiunii de moneda - înseamnă stocul de aur și argint, pe care banca
îl deține, valoarea fiind definite de legea monetară a țării.2
Baza emisiunii monetare fiduciare:3
2
Cf. J.-A Lesourd, Cl. Gerard, Nouvelle historie economique, tome 1, le XIX siecle, Armand Colin, Paris 1976, P.
66
3
În sistemele monetare contemporane emisiunea monetară nu mai are altă restricție decât “nevoile
economiei” sau “nevoile pieții”

6
 a ) Currency school - acoperirea emisiunii monetare numai cu metale prețioase.
b ) Banking school - acoperirea emisiunii monetare cu metale prețioase și devize.
Efect de comerț - instrument de plată și credit, document scris reglementat normative și
înseamnă o obligație a debitorului de a rambursa la scadență o sumă de bani determinată și de
a achita o dobândă;
Cambie - denumire generică pentru efectele de comerț, titluri comerciale ce înseamnă
existența unei creanțe într-o anumită sumă determinate și plătibilă imediat sau pe termen scurt
Scontarea cambiilor - achiziționarea de o bancă comercială contra unui commission, a
unor titluri de credit pe termen scurt, de maxim trei luni, înainte de data scadențăș
Rescontarea cambiilor - operațiune desfășurată de banca central pentru aprovizionarea
cu lichidități a băncilor comerciale.
Prima bancă modernă este Banca Amsterdamului.
Băncile centrale au fost create pentru stabilizarea dreptului de monopol al emisiunii
monetare, fiind stabilite plafoane de emisiune.4
1.4.6. Formarea sistemelor monetare moderne. Principalele sisteme monetare:
 Perioada metalismului- monezi de aur și argintș până la sfârșitul sec XVIII.
Între anii 1800-1914 este perioada etalonului de aur, sub forma
monometalismului și bimetalismului, fiind convertibil în bancnote. Perioada
1918-1940 este cea a etalonului de aur lingouri, dar convertibilitatea banilor de
hârtie în metal prețios fiind limitată. În 1945-1971 este perioada sistemului
monetar de la Bretton Woods, prin care se renunță la aur ca mijloc national de
schimb și rezervă de acoperire a emisiunii de monedă fiduciară, emisiunea
monedelor naționale fiind acoperită cu dolari. Inflația emisiunii de bancnote
americane a dus la prăbușirea sistemului in 1971.
Marile sisteme monetare până în 1914:
A. Sistemul monetar American- bimetalism(1792-1879) si monometalism aur
(1879-1934);
B. Sistemul monetar britanic- monometalism aur (1816-1931)
C. Sistemul monetar francez- bimetalism (1803-1878).
În acest context, după 1859, are loc și în România instituționalizarea treptată a economiei de
piață.

Capitolul II: Instituționalizarea Economiei de Piață a României.

1. Instituționalizarea Economiei Transilvaniei.

4
După întemeierea Băncii Angliei (1694) și a băncii Franței (1800 ), Nederlandsche Bank avea sa înlocuiască în
1814 Banca Amsterdamului, urmează în 1816 Banca Spaniei si Banca Națională a Austriei.

7
 Perioada de la Revolutia din 1848 si până la Independența din 1877 se încadrează în
spațiul romînesc și sud-est European, se încadrează din punct de vedere economic în primul
val al urbanizării și industrializării Europei Central-Răsăritene.
Problemele socio-economice au fost rezolvate după teorii, sinteze, soluții și adaptări,
conform gândirii economice din acea perioadă, la care au contribuit lucrările lui Adam Smith,
D. Ricardo, C.H. Carey, J.B. Say, dar și reprezentanți ai școlii economice românești: P.S.
Aurelian, George Barițiu, D.P. Marțian, Visarion Roman, Aurel Brote, Eugen Brote, Ion
Ghica, Dimitrie Comța. Adepții Școlii istorice germane au susținut reforme sociale moderate,
ca libertatea individuală și a piețelor, creșterea și dezvoltarea instituțiilor economice,
întrepătrunderea principiilor protecționiste cu cele liber-schimbiste, rolul capitalului în
producție cu creșterea productivității, acordarea dreptului de organizare sindicală a
muncitorilor, respectarea legislației muncii, introducerea asigurărilor sociale, protejarea
categoriilor sociale.
Gândirea economică din a doua jumătate a sec. XIX s-a inspirat din realitatea social-
economică din Europa . Transilvania în mod particular, se afla în acea perioadă sub influența
Imperiului Austro-Ungar. Acest imperiu, prin politica sa din anii neoabsolutismului, a
reglementat instituirea liberalismului economic: reglementarea spațiului vamal comun, ce
oferea libertate comercială între diversele regiuni.
Politica vamală a fost susținută de legea industriei si de cea a libertății comerțului.
În acest context, Imperiul Austriac promovează modernizarea economică a Transilvaniei
pe baza politicii economice liberale și a exportului de capital străin.
Ramurile ce au beneficiat de capitalul austriac au fost industria de cherestea, siderurgică si
minieră. În 1867, se incheie acordul austro-ungar prin care s-au reglat comertul și taxele
vamale, moneda prin intermediul băncii naționale comune, căile ferate. Cu toate progresele
economice din Transilvania în această perioadă, cunoscută ca și perioada dualismului (pactul
dualist încheiat la 17 februarie 1867), a ramas totuși o provincie înapoiată economic față de
centrul și vestul Imperiului Austro-Ungar, având ca scop furnizarea de materii prime și de
piață de desfacere pentru regiunile occidentale ale Imperiului.
În a doua jumătate a sec XIX, transhumanța a fost o activitate economică susținută de
rețeaua de drumuri, popasuri, bâlciuri și târguri de animale. Comerțul cu oi, vite si derivatele
acestora au alimentat piața internă si piața Constantinopolului, prin tribut.

2. .Instituționalizarea Economiei de Piața în România în Perioada 1859-1939

Economia României se situa la periferia economiei europene iar incepând cu anul 1859
intra in atenția Europei Centrale mai exact in atenția tarilor dezvoltate din Europa .
Nevoia de noi piețe de desfacere pentru produse a marilor producatori occidentali au
determinat atragerea României in sfera de influenta a economiilor occidentale .
Tara nosatra avea urmatorii indicatori demo economici :
-populația 4 milioane locuitori ai României mici reprezentand populatia prin unirea statelor -
Principatele Unite ale Moldovei si Tara Româneasca odata cu alegerea colonelului

8
moldovean, Alexandru Ioan Cuza la 5 ianuarie 1859 in Moldova. Respectiv 24 ianuarie 1859
in Tara Româneasca (populația se dubleaza pană la 1916 devenind cca 8 milioane lucuitori,
iar dupa Unirea României Mari 1 Decembrie 1918 unirea provinciilor ;
Basarabia ,Bucovina ,Transilvania, Banat, Crisana,Maramures si Satmar cu Regatul României
populația se dubleaza din nou ajungând la 16 milioane locuitori ,urmând ulterior la 1940 sa
ajunga la pragul de 20 milioane locuitori )5
- 80% se ocupau cu agricultura
- 6% industrie incluznd in special profesiile meșteșugarești spre deosebirer de statele
occidentale unde erau intre 30 si 50 % din populatie ce activau in industrie
- 14% aproximativ avand alte activitați ca de exemplu ; comert , transporturi etc
- pana in anul 1914 suprafata Românieiei a oscilat între 123 000 și 131 000 km pătrati ,iar
dupa unirea din anul 1918 suprafața totala sa ajunga la 295 000 km pătrati .
Procesul instituționalizării se dessfasoara pe o perioada indelungată continundu -se pana in
perioada interbelica
Cauzele slabei dezvoltări economice se datorau in principal urmatorilor factori :
3 Semiizolarea spatiului est european de fluxurile economice occidentale
4 Razboaie frecvente duse pe teritoriul românesc
5 Metalitate fanariotica de tip balcanic
Transformarea societatii românești de tip feudal intr -una de tip modern a urmat modelul
francez ,schimbarea tuturor sectoarelor instituționale desfasurandu-se intr un timp istoric
comprimat .Fara interventia statutului si nevoia Occidentului de civilizare a României
evoluția de la sine a societatii s -ar fi desfăsurat intr-un ritm imposibil de determinat .
2.1Procesele de transformare de la sistemul feudal la economia de piata

6 De la regimul de stat feudal la cel democratic – constitutional

7 De la economia naturala la cea marfara,monetara
8 De la poducția manuala la cea tehnologizata
9 De la productia agrara la cea industriala
10 De la scopul producției de autosatisfacere (autoconsum )la producția largita in
scopul obținerii de profit

In România se obtineau randamente in agricultura de 2-3 ori mai mici in comparație

cu producția statelor occidentale .În schimb tara noastra avea o densitate importanta de
vite mari .

2.2 Principalele domenii economico – sociale supuse transformarilor instituționale

A. dreptul la proprietate .Împroprietărire țăranilor prin Legea Rurală de la 1864

5
Victor Axenciuc, Introducere in istoria economică a României, Epoca Modernă. Editura Fundației Romania de
Mâine , București 2001 p 179.

9
 B. forta de munca și eliberarea țăranilor de obligațiile feudale
C. producția, libertatea de a produce – desființarea breslelor ,desființarea privilegiilor
marilor proprietari
D. comertul și libertatea comertului ,desfiițarea vamilor interne

2.3 Principalele structuri institutionale transformate

A. politic – Constitutia din anul 1866 , pe principiul democrației sistemului politic
modern
B. social – Codul Civil (o traducere a Codului Civil Napoleonian )
C. economic – Codul Comercial (traducerea Codului Italian de Comerț de la 1882 care
la rîndul lui este o adaptare a Codului Comercial al Francezilor de la 1807.

Legile si organizațiile care au intrat pe piața româneasca dupa constituirea statului

national român modern in anul 1859, au modificat atat structurile instituționale
generale, cît si sectoare si ramuri de activitate sau domenii locale de administrație
publica .Unele reforme si legi au modificat in mod decisiv modul de organizare a celei
mai mari parti a populatiei .
Legile din anul 1864 au influențat pe termen scurt, mediu si lung viața populatiei si in
special viața țaranimii .Printre acestea amintim ; Legea Rurala ,Legea
Comunala,Legea Instructiunii Publice , influențand radical viata taranimii ce
reprezenta aproximativ 90% din populația tarii.
2.4 Moneda si sistemul bancar modern
Odata cu expansiunea economiei de piața, moneda a devenit piesa principala a
economiilor lumii, fiind considerată intermediar al schimbului de produse si avand functia
da a măsura valoarea produselor, sau chiar a serviciillor prestate .Totodata cu moneda si
piata monetara si evolutia acestora se disting sectoare adiacente ptecum ;creditul si
finantele publice .
În anul anul 1867 prin lege apare noul sistem monetar și spre deosebire de sitemul
monetar vechi unde moneda era o marfa ca toate celelalte marfuri ,apar urmatoarele
consecinte ;
A. s a creat prima moneda nationala reala cu valoare intrinseacă
B. s-s inlăturat din circulația monetara interna;haosul,dezoprdinea,specula e.t.c.
C. stabilitatea monetară are efect asupra stabilității preturilor
D. România pătrunde pe piața schimburilor comerciale si valutare internaționale .

10
 In anul 1880 se inființeaza Banca Nationala a României 6
Principalele operatiuni B.N.R. sunt ,
1 emiterea de monedă
2 constituirea rezervei de acoperire monetară
3 reglementarea circulației bănești
4 acordarea de credite pe termen scurt
5 . determinarea ratei medii si a dobînzii pe piața
6. stabilirea cursului oficial al valutelor straine
7. efectuarea de tranzacții cu metale prețioase
8.primirea de depozite si acordarea de avansuri pe aur si valute
Asadar trecem de la micro la macro de la banci private la sistemul Bancii Centrale ,fiind
creat un nou sistem de creditare ce este impus de organizarea autoritatii monetare a
statului, sub forma unei banci centrale si de emisiune
Consecințele monetare si economice ale itermedierii B.N.R. sunt;
1. a introdus ordine in circulația băneasca
2. a asigurat piața cu cel mai mare volum de credite autohtone
3. a ieftinit creditul
4. a creat o rețea bancară a țarii
5. formarea sistemului bancar modern al României
6. stabilirea de legături cu bănci naționale europene
7 a contribuit essential la formarea capitalului de împrumut
8. a constituit principala stavilă impotriva cămătăriei
10. a constituit climatul de incredere pe piața monetară

Principiile sistemului modern

1. univesalitatea impozabilitații- constituia masa cetațenilor ce erau impozitați fara
discriminări si favoruri.
2.proporționabilitatea impozabilității – obiectivul impozitării era venitul , bunurile ,e.t.c. si
nu-l mai constituia persoana in sine .
3. centralizarea bugetara unde veniturile si cheltuielile se regaseau intr- un buget general al
statului
4.responsabilitatea bugetara unde Ministerul de Finanțe este direct raspunzator si responsabil
in relația cu Parlamentul Romăniei
5.este inființata administrația financiara – instituție publică specializată in
conceperea ,calcularea ,asezarea si colectarea impozitelor
6
Banca Națională a României (BNR) a fost înființată in anul 1880, ca societate pe acțiuni, răspunzând cerințelor
sistemului financiar modern : emisiune, depozit,transfer,credit,scont.

11
6. organizarea de evidența bugetară – cu scopul de a calcula veniturile si cheltuielile statului si
administrațiilor locale
7. se introduce controlul bugetului de stat
8. controlul current financiar, asupra ministerelor ,a departamentelor, este asigurat de Curtea
de Conturi

2.5 Eficienta noului sistem de finante publice , reforma agrară si legile reeferitoare
la industrie si dezvoltare economica Aceste reforme asigura fondurile necesare pentru
crearea modernizarii societății romanesti ,si cel mai mult se reflecta in urmatoarele
ramuri ;

A. Construitea infrastructurii -căi ferate , drumuri

B. Dezvoltarea aparatului public și anume -
administrație ,Poliție ,Jandarmerie,Armată, Sistem Medical , Invațamînt.
C. Valoarea patrimoniului statului fiind in creștere in anul 1914 ajungînd
aproximativ la 1500 milioane lei.

În decurs de 4 decenii in România a fost creat sistemul modern de credit alcatuit

dintr-o rețea variata de banci .Acest sistem a creat resurse bănești pe care le-a
orientat cu prioritate spre scopuri economice si productive .Noul sistem bancar
s-a integrat pe piata mondială , rețeaua bancara srijinind capitalul românesc .
Prin schimbările institutionale impuse la alinierea sau efortul de a se alinia la Economia
occidentală ,România a importat tehnologii care au dus la modernizarea unor ramuri ca de
exemplu ; ramura transporturilor fluviale ,feroviare,rutiere si maritime,ce se dezvoltă pe baza
de tehnologii moderne.In schimb agricultura a ramas in sectorul mai puțin atins de noua
modernizare .
De aceea a apărut reforma agrară din 1864 care a jucat un rol decisiv atât politic cât și
economic . Eliberarea si împroprietărirea țăranilor ,organizarea comunelor si a învătământului
primar obligatoriu. Practic tăranul român rămanea legat de clasa boierească prin faptul ca nu
era improprietărit si cu proprietăți precum pășuni , păduri si alte categorii menite stilului de
viață din mediul rural , aceștia fiind nevoiți sa presteze diferite activități pentru a beneficia de
pășuni pentru animale si lemne de foc din pădurile boierilor. La nivel economic România era
in curs de dezvoltare .
Pentru ramura economică agricultură și mai ales pentru populatia rurală era nevoie de o
noua reformă .
Astfel a fost creată reforma agrară din 1921 care a avut ca obiective:
11 Satisfacerea nevoii de pamânt a tărănimii
12 Consolidarea unității statului național român
13 Sporirea interesului micului producător agricol ,pentru sporirea productiei
agricole
14 anihilarea puterii marilor mosieri
15 eliminarea riscului de extinderea ideilor revoluției bolșevice

12
 Împroprietăririle au avut urmatoarele criterii , au primit pamant :
1. ostașii participanți la război
2. văduvele si orfanii de război
3. țăranii fara pamînt
4. țăranii proprietari ai unor terenuri de pană la 5 ha
Spre deosebire de reforma din 1864, cand au fost împroprietăriți cu pana la 2 ha ,in 1921 a
crescut la 5 ha , noii impriprietăriți au plătit contravaloarea pământului, prețul reprezentând de
20 de ori arenda ,dupa preturile din anul 1913 ,in functie de regiune.
Suma totală de plata improprietăririi fiind de 6,2 miliarde lei din care pana in 1939 s-au
achitat 3,2 miliarde lei
Marii proprietari au primit ca despăgubire , temporar, obligațiuni de stat de aproximativ 9
miliarde de lei.
Între anii 1928-1936 apare Criza Agrară Mondială ,unde marii producători ai lumii (Statele
Unite ale Americii, Canada ,Argentina ,Australia etc) măresc producția care depaseste cererea
mondiala de cereale si produse Agricole (1927-1928) .
Apare o supra productie agrara care reepercuteaza asupra țarilor agrare, inclusiv asupra
României . Stocurile de cereale pe piața mondiala sporesc de la 76% in anul 1925 pîna la
186% in anul 1933 , apoi urmeaza reducerea lor treptat.
Pentru incurajarea industriei naționale prin legea din 1887 se acorda avantaje precum ;
-scutirea de orice taxe si impozite directe
- teren pană la 5 ha pentru construcție in proprietate pt capital autohton si in folosință pt
capital strain
-reducerea cu pana la 40 % a tarifelor de transport pe căile ferate române
-scutirea de taxe la importul de masini si utilaje, necesare fabricii si la importul de materii
prime care nu se găseau pe teritoriul României
- prioritate a produselor fata de ofertele straine la comenzile pentru statul român.

Determinantele procesului de indusrializare a economiei în România:

1 evoluția celor trei forme ale industriei manuale (casnice ,mestesugăreșți si manufactiere) si
mecanizate
2 investițiile destinate modernizării infrastructurii in România au determinat contractarea de
imprumuturi externe
2 contribuția agriculturii la asigurarea capacității de plata externa a fost inconstantă si
insuficientă punând in evidență slaba eficiență a agriculturii românesti

13
Limitele dezvoltarii industriei românesti in perioada 1886-1914 au fost determinate nu
numai de lipsa capitalurilor, a forței de munca calificate sau a tradiției
mestesugaresti/manufacturiere, dar mai ales de absența burgheziei. Respectiv a unei clase
industrial - comerciale bine reprezentate. Pentru dezvoltarea industrială a fost nevoie de
intervenția statului.

Factorii externi care au frînat dezvoltarea industriei românești :

A. consecințele distructive ale Primului Război Mondial

B. diminuarea potențialului financiar ale principalelor puteri europene
C. criza economică mondială 1929-1933 aceasta a avut efecte asupra industriei românești
precum ;
16 diminuarea prețurilor
17 retrageri de capital ale investitorilor externi
Dacă raportul de export din anul 1914 era unul de 3,4 tone de produse exportate pentru
o tonă importată in perioada crizei ajungem la un raport de 14/1. Astfel criza are
consecințe negative asupra industriei românești și amintim ;

18 micșorarea venitului național de la 275 miliarde lei la 171 miliarde lei

19 nefolosirea unei parti de producție
20 deprecierea valorii potențialului si resurselor economice
21 distrugerea unor capitaluri mici si mijlocii
22 scăderea veniturilor populatiei
23 diminuarea capitalurilor bancare si industriale

1.Dupa anul 1927 România s-a aliniat la practicile protecționiste deja generalizate la
nivel european.Un factor important în dezvoltarea economiei devine exportul de
petrol

2.6 Concluzii

1. România a parcurs un ansamblu de procese de tranziție, de la vechea societate

feudală spre cea modernă de tip burghez;
2.Fanariotismul si balcanismul, desemnează o societate corupta, slab structurată
institutional, prezentând perioade de instabilitate si discontinuitate instituțională .
Jaful din administrație, cumpărarea funcțiilor publice, pe langa seriile de razboaie
purtate pe teritoriul românesc, au afectat in mod grav spiritul de munca cinstită, încrederea
in instituțiile statului și in elita politica.
Oportunismul, servilismul, șiretenia, viclenia, conjuncturismul, neseriozitatea,
superficialitatea, laolaltă cu iresponsabilitatea si compromisurile de tot soiul și
neîncrederea in valorile morale, domina mentalitațile si comportamentele in secolul al 18 -
lea precum si în prima jumătate a secolului 19
3.La sfârsitul primei tranziții la economia de piața, România constituia un sistem

14
economic,social bancar si industrial in devenire , un mare minus o constituia populația
rurală fiind relativ izolata de relațiile monetare .
4.Cadrul instituțional a fost radical modificat ,facându-se trecerea de la regimul marii
proprietați de tip latifundiar la regimul proprietății moșierești-țărănești .
Regim de tranziție către proprietatea țărănească devenită dominantă în urma reformei
agrare din anul 1921
5.Statul român are rol determinant in dezvoltarea economiei .
6. Țarile occidentale devin interesate de piața de desfacere a României.
7. Se dezvolta semnificativ infrastructura
8. Forfecarea prețurilor în perioada 1927-1936 între indicele prețurilor produselor
industriale si indicele prtețurilor produselor agricole

Bibliografie:

15
Lesourd Cf. J.-A, Nouvelle Cl. Gerard, Historie Economique, Tome 1, le XIX siecle, Armand
Colin, Paris 1976.
Axenciuc Victor, Introducere în Istoria Economică a României, Epoca Modernă. Editura
Fundației România de Mâine, București 2001.
Gheorghiță Eugen, Istorie Economică. Editura Fundației România de Mâine, București 2019
Acte și dcumente relative la istoria renașterii României, Vol II, București 1889.
Documente privitoare la Istoria Economică a României,, Statistică- Țara Românească,
Moldova și Transilvania, Seria B, Vol I, București.

16
17