SECURITATEA ALIMENTARA

Definirea securitatii alimentare

Securitatea in sens general se poate defini astfel ca: ,,stare a unui produs,
proces sau serviciu in care riscul de a pune in pericol sau de a provoca pagube
mediului sau propietatii este limitat la un nivel acceptabil". Se poate observa ca
aceasta acceptiune generica de ,,securitate" pune accent pe absenta pericolelor; prin
extensie sintagma ,,securitatea alimentara" semnifica lipsa oricarui element ce ar
putea pune in pericol alimentatia si nutritia.
Pentru a contura mai bine conceptul securitatii alimentare, putem porni de
la notiunea clasica de securitate privita in sens general. Termenul ,,securitate"
provine din latinescul securitas, -atis, fiind definit astfel: ,,faptul de a fi la
adapost de orice pericol; sentiment de incredere si liniste pe care il da cuiva
absenta oricarui pericol; protectie, aparare" .
Conform „Declaraţiei Mondiale asupra Nutriţiei" (FAO/OMS, Roma, 1992)
şi a „Declaraţiei asupra Securităţii Alimentare Mondiale" (FAO/OMS, 1996),
„securitatea alimentară există atunci când toţi oamenii, în orice moment, au acces
fizic şi economic la alimente sigure şi nutritive care îndeplinesc necesităţile de
hrană ale organismului uman, pentru a duce o viaţă sănătoasă şi activă".
In cadrul Adunarii Mondiale asupra securitatii alimentare din Quebec
(octombrie 1995) s-a sustinut ca accesul la securitatea alimentara este "dreptul la
hrana in cantitate si calitate suficienta pentru a asigura o viata sanatoasa". Acest
drept fundamental a fost proclamat de Curtea Internationala de Justitie si trebuie
inclus in toate legislatiile nationale.
Securitatea alimentară este o politică la nivel de stat şi global. Alimentaţia
populaţiei Terrei constituie o preocupare internaţională a OMS (Organizaţia
Mondială a Sănătăţii), FAO (Organizaţia pentru Agricultură şi Alimentaţie), a
Comisiei Codex Alimentarius etc.
1
 "Codex Alimentarius" a aparut in 1962 si are ca obiectiv elaborarea de
norme, directive si recomandari referitoare la produsele alimentare cu scopul de a
proteja sanatatea consumatorilor, asigurarea legalitatii practicilor comerciale si
armonizarea definitiilor exigentelor si standardelor legate de produsele alimentare
si de favorizare a comertului international.
Problema securitatii alimentare, a aprovizionarii populatiei cu produse
agroalimentare de baza si de calitate corespunzatoare, constituie o preocupare
majora cu care se confrunta, intr-o masura mai mare sau mai mica toate tarile
lumii, dar in primul rand cele subdezvoltate sau in curs de dezvoltare.
Securitatea alimentară este impulsionată de elemente decisive ce
privescsocietatea umană, fiind marcată de prezenţa şi evoluţia diferiţilor factori, în
etapele cunoscute de dezvoltare a societăţii umane. Privitor la formele de aplicare,
securitatea alimentară poate fi analizată sub forme multiple. Funcţie de nivelurile
de aplicare, poate fi analizată prin prisma individului, familiei, statului(naţională),
regională sau globală.
- Securitatea alimentara individuala (SAI)-reprezinta posibilitatea de a avea
acces la o alimentatiesigura si suficienta pentru o viata sanatoasa, acces care
trebuie safie relativ garantat.

- Securitatea alimentara a familiilor (SAF)-este necesara pentru asigurarea

SAI , dar nu estesuficienta, deoarece hrana disponibila nu este intotdeauna
repartizata egal intre membrii familiei, proportional cu nevoile acestora

- Securitatea alimentara nationala (SAN)-corespunde posibilitatilor pe care

le au diferite tari de agaranta SAF si SAI, fara a renuta la alte obiective importante
bazate pe disponibilitatea energeticaalimentara pe persoana, sau pe nivelul
stocurilor de alimente de baza raportat la consumurilenormale ale perioadei
analizate.

În urma dezbaterilor, la Bonn, în cadrul simpozionului cu tema "Securitatea

alimentară durabilă pentru toti, până în 2020" s-a concluzionat o serie de priorităţi,
în ceea ce priveşte securitatea alimentară, cum ar fi:
- igienizarea surselor de apă;
- promovarea agriculturii şi dezvoltării rurale;

2
- dezvoltarea cercetării agricole, în scopul promovării noilor tehnologii agricole
moderne;
- îmbunătăţirea administrării resurselor naturale;
- promovarea dezvoltării durabile în zone defavorizate;
- sprijinirea unui comerţ naţional şi internaţional sănătos şi a politicilor
macroeconomice;
- efectuarea globalizării în sprijinul săracilor.
Măsurile care se pot lua pot avea caracter stimulativ sau restrictiv în raport
cu producţia de alimente.
Securitatea alimentară a fiecarei ţări poate fi asigurată în primul rând din
resursele interne prin politicile practicate de fiecare ţară. Ea face parte din
securitatea fiecarui stat din lume si aceasta la randul ei din securitatea globala.
Asigurarea securitatii alimentare a populatiei unui stat este in primul rand obligatia
acestuia. Un stat trebuie sa-si gestioneze eficient si rational resursele altfel se pune
in pericol insasi existenta statului si a poporului respectiv.

Factori majori care influenteaza securitatea alimentara :

- Cresterea populatiei

-  Neexploatarea totala a terenurilor arabile

- Clima

- Situatia financiara a fiecarei persoane fizice

- Consumul irational a hranei

- Educatia

- Utilizarea tehnologiilor mai putin performante

- Repartizarea inegala a hranei la nivel global

Imbunatatirea si securitatea alimentara este bazata pe urmatoarele

principii :

- Concentrarea asupra finantarii programelor 

3
 - Implementarea unei politici si o buna integrare a instrumentelor securitatii
alimentare. Completarea diferentelor de ajutor alimentar de la managementul
rezervelor din agricultura europeana

- Reducerea riscului al alimentatie poate fi evitata prin mai multe metode:

- Imbunatatirea accesului la reprezentarile productiei;

- Facilitatea accesului la credit si la informatie;

- Dezvoltarea slujbelor si sporul activitatilor in sectorul agricol;

SIGURANTA ALIMENTARA este o componentă a securităţii alimentare

şi a nutriţiei umane referindu-se la 3 aspecte pe care trebuie să le îndeplinească un
produs alimentar pentru a fi considerat sigur şi anume:

1) Să aibă valoare nutritivă intrinsecă

care este exprimată prin calitatea şi cantitatea principalilor nutrienţi (proteine,

lipide şi glucide) care sunt în acelaşi timp şi furnizori de energie. De asemenea,
important este şi conţinutul în compuşi biominerali, vitamine şi alte substanţe
biologic active.
Funcţiile nutrienţilor în organismul uman sunt următoarele:

 asigură energia necesară organismului şi cerinţele nutritive ale

acestuia
 au rol plastic, fiziologic şi fizico-chimic
 sunt substanţe indispensabile vieţii intervenind la nivel celular şi
asigurând dezvoltarea şi menţinerea normală a sănătăţii organismului.

4
2) Să aibă o valoare nutritivă biodisponibilă cât mai ridicată.
Biodisponibilitatea alimentelor se referă la măsura în care nutrienţii,
biomineralele, vitaminele şi substanţele biologic active sunt utilizate de organismul
uman, această biodisponibilitate fiind cuantificată după:

 Nivelul de substanţe nutritive şi sunstanţe biologic active aflate în

tractul intestinal, nivel apt de a fi absorbit de către organism
 Viteza de absorbţie a substanţelor rezultate din digestie
 Cantitatea de substanţe reţinute de organism
Biodisponibilitatea este influenţată de o serie de factori precum:

 Starea fiziologică a organismului

 Natura produsuui
 Prezenţa substanţelor cu caracter antinutritiv
 Modalitatea de procesare a materiei prime
 Interacţiunile de tip sinergism, antagonism sau asociativ între nutrienţi şi
biominerale sau nutrienţi şi vitamine
3) Să aibă inocuitate adică:
 Să fie salubru
 Să nu pună în pericol consumatorul normal sănătos
Inocuitatea/calitatea igienică este parte integrată a calităţii globale şi este
influenţată de:

a) Substanţele cu caracter toxic care se găsesc în mod natural în materiile prime

sau în produsele finite (aa cu seleniu, alcaloizi, amine biogene,etc)
b) Substanţele cu caracter antinutritiv din materiile prime agroalimentare
(hemaglutinine sau lectine, inhibitorii tripsinici, antivitaminele,
antimineralizantele, blocanţii diferitelor enzime etc)
c) Aditivii – acei aditivi care se folosesc în producţia de alimente fără
respectarea legislaţiei în vigoare cu referire la destinatie, doze etc.
d) Contaminanţi chimici de tipul metalelor grele, pesticidelor, micotoxinelor.
e) Substanţele chimice care se pot forma în timpul procesării de tipul
nitrozaminelor, hidrocarburilor policiclice aromatice ori a polimerilor de oxidare
termică a grasimilor

5
 f) Substanţele care pot migra din ambalajele plastice în produsul alimentar
(pigmenţi, stabilizatori, monomeri cu masă molec redusă etc.)
g) Microorganisme patogene care pot produce fie intoxicaţii prin toxinele
elaborate în document, fie infecţii prin multiplicarea acestor organisme în
organismul uman
h) Agenţi biologici care pot infesta alimentele (paraziţi, insecte, protozoare,
larve etc.)
i) Virusuri care pot contamina materiile prime şi produsele atât de origine
vegetală cât şi de origine animală.

Siguranţa alimentară este un parametru care priveşte consumatorul şi în

asigurarea ei sunt implicate toate părţile componente care participa la producerea,
procesarea, transportul şi distribuţia alimentelor.
Conceptul de aliment sigur şi hrănitor înglobează o multitudine de elemente
diverse. Este vorba despre un aliment care conţine toţi nutrienţii şi substanţele
biologic active de care omul are nevoie pentru menţinerea sănătăţii şi pentru
prevenirea apariţiei bolilor cronice în plus, este vorba despre un aliment lipsit de
toxine, de pesticide, de contaminanţi chimici, de contaminanţi fizici şi de agenţi
patogeni de tipul bacteriilor şi virusurilor care pot provoca îmbolnăviri.

6
 SISTEMUL HACCP DE MANAGEMENTUL CALITĂŢII
PRODUSELOR ALIMENTARE

HACCP (Hazard Analysis Control Critical Points) este o abordare

sistematică, bazată pe evidenţe ştiinţifice, pentru evaluarea siguranţei alimentelor,
care are la bază 7 principii, după cum urmează:
- Analiza riscurilor potenţiale. Se realizează o listă cu toate etapele din
procesul tehnologic, unde apar riscurile potenţiale şi se descriu măsurile
preventive.
- Identificarea PCC ( Puncte Critice de Control ) în procesul
tehnologic;
- Stabilirea limitelor critice pentru parametrii din fiecare PCC;
- Stabilirea sistemului de monitorizare. Se stabilesc procedurile
pentru utilizarea rezultatelor monitorizării în scopul ajustării
procesului şi menţinerea controlului;
- Stabilirea acţiunilor corective care trebuie luate când monitorizarea
indică deviaţii ale limitelor critice stabilite;
- Stabilirea procedurilor de realizare a unui sistem de înregistrare
eficient care documentează sistemul HACCP;

7
 - Stabilirea procedurilor pentru verificarea funcţionalităţii sistemului
HACCP.

Beneficiile implementarii HACCP:

 este parte componenta a sistemului de management al calitatii.

 este o metoda preventiva de autocontrol de asigurare a inocuitatii
produselor alimentare.
 creste competitivitatea pe plan national si international (indeplinirea
unor posibile criterii de licitatie) creste increderea clientilor si
salariatilor companiei in capacitatea acesteia de a realiza exclusiv
produse sigure pentru consum, in mod constant.
 limiteaza incidentele ce implica responsabilitatea juridica a societatii
demonstreaza conformitatea cu legislatia specifica in vigoare.
 imbunatateste conditiile de munca ale salariatilor

Concluzii :
Securitatea alimentară trebuie să garanteze dreptul omului la existenţă.
Siguranţa alimentară trebuie să reprezinte starea de echilibru prin care
cetăţenii să fie protejaţi faţă de pericole induse de producerea ,prepararea,
procesarea şi consumarea alimentelor, sentimentul de încredere, linişte şi
confort induse la nivel macrosocial şi al individului.Mai trebuie să sintetizeze
eforturile şi măsurile pentru apărarea cetăţeanului împotriva unui larg spectru
de pericole, între care folosirea de alimente cu constituenţi dăunători sănătăţii.
Starea de confort însoţeşte consumul obişnuit al hranei vegetale şi
animale necesare existenţei umane.Siguranţa alimentară este raportată la
calităţile biologice nemijlocite a producţiei agricole,vegetale sau animale,după
caz.Ca urmare, ştiinţele bioeconomice trebuie să abordeze interdependenţa
dintre acestea şi mediul natural, cât şi evoluţia economiei umane şi a cadrului
natural în timp şi spaţiu. Ca urmare a implicaţiilor multiple ,deopotrivă
securitatea alimentară, cât şi siguranţa alimentară pot fi analizate pe nivele de
interes global, regional , naţional şi local.

8
 BIBLIOGRAFIE

1. www.scribd.com

2. www.qreferat.com

3." Dreptul de a manca : disparitati mondiale si realitati romanesti"

- Mircea Bulgaru ; Editura Economica, 1996