DELIRUL

Definiție

Delirium reprezintă o tulburare a conştienţei însoţită , de obicei, de

afectarea globală a funcţiilor cognitive. Este considerat, în general, o
tulburare acută reversibilă , dar poate să devină ireversibilă .

Deliriumul poate fi considerat calea finală comună a oricărei afectiuni cerebrale.

Se descriu 3 tipuri de delirium în funcţie de nivelul de conştienţă:

- Delirium hiperactiv (agitat) - sevraj la alcool; intoxicaţia cu

amfetamine (droguri)
- Delirium hipoactiv (apatic) - encefalopatie hepatică şi hipercapnie; este
dificil de identificat;
- Delirium mixt (sedare diurnă şi agitaţie nocturnă cu probleme de
comportament).

SEMNELOR ŞI SIMPTOMELOR:

- conştienţă alterată cu hiperactivare sau hipoactivare;

- dezorientare;
- scă derea capacită ţii de focalizare, menţinere sau comutare a atenţiei;
afectarea memoriei;

- perturbarea vorbirii, a limbajului vorbit sau scris (dizartrie, disnomie( nu

reamintește cuvintele), disgrafie (scrisul devine neciteț), afazie, vorbire divagantă
sau incoerentă );
- tulbură ri de percepţie cu halucinaţii vizuale, auditive şi tactile;
- labilitate emoţională severă , depresie, anxietate;
- inversarea ritmului nictemeral sau somn fragmentat;
- comportament inadecvat, impulsiv, iraţional sau violent;
- semne neurologice (necoordonare, disfazie, tremor, asterixis (tremor fin), ataxie
(coordonare), apraxie(tb de vorbire)

Prevenţia:
In diferent de formă prevenţia presupune:
- Regim igieno-dietetic corespunză tor;
- Combaterea retenţiei urinare şi a constipaţiei severe care accen-
tuează agitaţia;
- Corectarea anomaliilor metabolice: hidratere corectă , restabilirea
 echilibrului hidro-electrolitic;
- Evitarea medicaţiei care determină instalarea deliriumului;
- Menţinerea orientă rii temporale (calendar, ceas, discuţii despre zi, lună ,
anotimp);
-Mobilizare în timpul spitaliză rii;
- Abordă ri non-farmacologice ale tulbură rilor de somn şi ale anxie- tă ţii;
- Dispozitive de corectare a deficitelor senzoriale (ochelari, proteze auditive);
-Managementul corect al durerii;
-Mediu fă ră zgomote;
-Prezenţa şi educarea familiei.

Tratament:

Etiologic:

Identificarea şi tratarea cauzelor subiacente reversibile: tablou clinic, istoric

medical, pattern de uz de substanţe, istoric medicamentos, date
paraclinice.
La pacienţii terminali cauzele reversibile obişnuite sunt toxicitatea
medicamentoasă , infecţia, hipotensiunea arterială , hipoxia, hipoglicemia,
hiponatremia, hipercalcemia, sevrajul la alco- ol sau sedative şi deprivarea
de somn.
Nemedicamentos:

Se referă la:
- optimizarea mediului senzorial extern, în funcţie de pacient (stimuli
descrescuţi pentru cei cu delirium hiperactiv şi creşterea adecvată a
stimulă rii pentru cei cu delirium hipoactiv),
- asigurarea unui mediu calm, liniştit, evitarea întunericului (lumină de
intensitate redusă ),
- crearea unui mediu familiar (fotografii, obiecte favorite),
- se permite rudelor sau prietenilor să stea lâ ngă pacient,
- reo rientare blâ ndă , informarea pacientului, oferirea de repere (ceas, ca
lendar, lumină de veghe),
- informarea tuturor celor implicaţi în îngrijire.
Medicamentos:

Benzo-diazepine

Antipsihotice Haloperidol

Deliriumul terminal - definiţie: se referă la un episod de delirium care apare în

faza terminală şi a cărui dispariţie nu este de aşteptat.
Pacienţii aflaţi în faza terminală pot prezenta o varietate de simptome în ultimele
ore sau zile de viaţă, precum delirium, agitaţie, anxietate, nelinişte terminală,
dispnee, durere, vărsături şi disconfort fizic şi psihologic

În faza terminală aceste simptome devin refractare şi incapabil de a fi controlate

prin tratamente paliative sau suportive care ţintesc simptome specifice.

Necesită utilizarea unor medicamente cu potenţial sedativ mai mare pentru

ameliorarea simptomelor. Se utilizează :

Medicaţie Administrare Doze

Haloperidol Parenteral, p.o. 0.5-2mg p.o./i.v./s.l. la fiecare 4-6h
Olanzapina p.o. 2.5-5mg la fiecare 24h
Quetiapina p.o. 12.5-50mg la fiecare 8-12h
Lorazepam Parenteral, p.o. 0.5-2mg p.o./s.l./i.v. la fiecare 2-6h
Sedarea paliativă a fost definită ca utilizarea de sedative cu scopul de a reduce
conştientizarea simptomelor refractare şi intratabile în stadiile terminale, când
alte intervenţii au eşuat.

Alte indicaţii includ simptomele de distress asociate cu dispneea refractară ,

crizele epi- leptice intratabile, hemoragia terminală şi durerea
incontrolabilă . Titrarea adecvată a sedă rii paliative este o intervenţie
acceptabilă din punct de vedere etic şi legal, cu scopul reducerii suferinţei,
nu al gră - birii exitusului. Medicaţia sedativă va fi titrată în scopul atingerii
nivelului dorit de sedare şi de atenuare a simptomelor refractare, cu
menţinerea pe câ t posibil a nivelului de conştienţă .
Medicamentele utilizate pentru sedarea paliativă sunt benzodia- zepinele
precum Midazolam (de primă intenţie, datorită semi-vieţii sale scurte) sau
Lorazepam, urmate de Fenobarbital, Propofol şi Levomepromazină , nu
înainte de consultarea unui specialist în îngrijiri paliative.
Când delirul terminal este refractar la măsurile mai sus menţionate se indică
sedarea paliativă intermitentă sau continuă

- cele mai mici doze care să ofere cea mai uşoară sedare, dar cu obţinerea
atenuă rii şi suportabilită ţii simptomelor. Midazolamul cu debutul să u
rapid de acţiune este cel mai utilizat