Object 2

UNIVERSITATEA DIN PITESTI

Facultatea de Stiinte ale Educatiei, Stiinte Sociale si Psihologie

Departamentul de Psihologie, Stiinte ale Comunicarii si Asistenta sociala

Masterat: Managementul Serviciilor Sociale si de Sanatate

.
. Prof. univ. dr. habilitat Maria
CONSTANTINESCU

Referat
Principiile managementului științific

Masterand Raiciu
. Alexandra
 Într-un sens fundamental, managementul științific este o
atitudine și o filozofie care renunță la metoda tradițională de gestionare
a muncii și a lucrătorilor;înseamnă acceptarea şi aplicarea metodei de
investigare ştiinţifică pentru soluţionarea problemelor managementului
industrial.
Metodele utilizate în orice investigație științifică includ cercetarea și
experimentarea, colectarea datelor, analiza datelor și formularea
anumitor principii pe baza unei astfel de analize.Managementul științific
urmărește să maximizeze eficiența instalației prin utilizarea acestor
metode pentru funcționarea acesteia.

Principiile Taylor ale managementului științific

Principiile managementului științific – 6 principii ale

managementului științific Taylor

1. Înlocuirea vechii metode de regulă generală:

Investigația științifică ar trebui să fie folosită pentru a lua
decizii manageriale în loc să se bazeze deciziile pe opinie, intuiție sau
regula generală.Principiul utilizării științei pentru regula de bază este
punctul de plecare care distinge managementul științific de
managementul tradițional.
În cadrul managementului științific, deciziile se iau pe baza actelor
elaborate prin aplicarea metodei științifice la problema în cauză. Acest
lucru este în contrast cu abordarea urmată în managementul
tradițional, conform căreia deciziile se bazează pe opinii, prejudecăți
sau regula de bază.Astfel, înlocuirea regulii de bază sau a opiniei prin
abordare științifică este una dintre contribuțiile primare ale lui Taylor în
domeniul managementului.

2.Selecția și pregătirea științifică a lucrătorilor:

Procedura de selecție a lucrătorilor ar trebui să fie concepută
științific.Erorile comise la momentul selecției se pot dovedi a fi foarte
costisitoare ulterior.Dacă nu avem lucrători potriviți la locul de muncă
potrivit, eficiența organizației va fi redusă.Prin urmare, fiecare
organizație ar trebui să urmeze un sistem științific de selecție.
Lucrătorii selectați trebuie să fie instruiți pentru a evita metodele greșite
de lucru. Managementul este responsabil pentru educația și formarea
științifică.Conducerea trebuie să ofere oportunități de dezvoltare a
lucrătorilor cu capacități mai bune.

3.Cooperarea dintre Muncă și conducere:

Ar trebui să existe o cooperare între lucrători și conducere.Acest lucru

necesită schimbarea atitudinii mentale a lucrătorilor și a conducerii
unul față de celălalt.Taylor a numit-o revoluție mentală.Când are loc
această revoluție mentală, muncitorii și conducerea își îndreaptă
atenția către creșterea profiturilor.Nu se ceartă cu privire la distribuirea
profitului.

4.Profit maxim:
Conducerea și angajații ar trebui să încerce să obțină producția
maximă în locul producției limitate.Acest lucru va fi benefic pentru
ambele părți.Producția maximă va fi, de asemenea, în interesul
societății.

5.Împărțirea egală a responsabilității:

Trebuie să existe o împărțire egală a responsabilităților între manageri
și lucrători.Conducerea ar trebui să-și asume responsabilitatea pentru
munca pentru care este mai potrivită.De exemplu, conducerea ar trebui
să decidă metoda de lucru, condițiile de muncă, timpul de finalizare a
lucrărilor etc., în loc să le lase la latitudinea lucrătorilor.
Conducerea ar trebui să fie responsabilă pentru planificarea și
organizarea muncii, în timp ce lucrătorii ar trebui să fie responsabili
pentru executarea lucrărilor conform instrucțiunilor conducerii.

6.Revoluția mentală:
Ideea de bază din spatele principiilor managementului științific este de
a schimba atitudinile mentale ale lucrătorilor și ale managementului
unul față de celălalt.Taylor a numit-o „Revoluție mentală”.
Potrivit lui Taylor, „În esența sa, managementul științific implică o
revoluție mentală completă din partea lucrătorilor legați într-o anumită
unitate sau industrie și implică o revoluție mentală la fel de completă si
din partea conducerii - maiștrii, sefii de sectii, proprietarul afacerii,
consiliul de administrație.Fără revoluția mentală completă de ambele
părți, managementul științific nu există.”
Marea revoluție care are loc în atitudinea mentală a celor două părți
aflate sub conducere științifică este aceea că ambele părți își iau ochii
de la împărțirea surplusului ca chestiune extrem de importantă și,
împreună, își îndreaptă atenția către creșterea mărimii surplusului
până când acest surplus devine atât de mare încât este necesar să ne
certăm cum ar trebui împărțit.
Ei ajung să vadă că atunci când încetează să tragă unul împotriva
celuilalt și, în schimb, se întorc și împing umăr la umăr în aceeași
direcție, dimensiunea surplusului creat de eforturile lor comune este cu
adevărat uluitoare.
Amândoi își dau seama că, atunci când înlocuiesc antagonismul și
conflictul cu cooperarea prietenoasă și ajutorul reciproc, ei sunt
împreună capabili să facă acest surplus mult mai mare decât a fost în
trecut, încât există spațiu suficient pentru o creștere mare a salariului
pentru muncitori și un creștere la fel de mare a profiturilor pentru
proprietar.
Taylor a vrut să aducă o revoluție mentală din partea muncitorilor și a
conducerii.Fără schimbarea revoluționară a atitudinilor, el nu s-ar putea
gândi la managementul științific.

Revoluția mentală are trei fațete:

(i) Toate eforturile depuse pentru creșterea producției;

(ii)Crearea spiritului de încredere și încredere reciprocă;
(iii) Introducerea și dezvoltarea atitudinii științifice față de
probleme.
Taylor a sugerat că managementul ar trebui să încerce să găsească
cele mai bune metode de a face diferite lucrări și să introducă
materiale, unelte și echipamente standardizate, astfel încât pierderile
să fie reduse.Conducerea ar trebui să selecteze tipurile potrivite de
oameni și să le ofere o pregătire adecvată pentru a crește cantitatea și
calitatea producției.
Trebuie să creeze condiții de lucru convenabile pentru o eficiență
optimă a lucrătorilor.Ar trebui să îndeplinească funcția de luare a
deciziilor și ar trebui să acorde întotdeauna o cooperare maximă
lucrătorilor pentru a se asigura că munca se desfășoară conform
tehnicilor științifice.Lucrătorii ar trebui, de asemenea, să-și schimbe
atitudinea față de management.
Ei nu ar trebui să se sustragă de la muncă.Ar trebui să fie disciplinați,
loiali și sinceri în îndeplinirea sarcinilor care le sunt atribuite.Ei nu ar
trebui să se complace cu risipa de resurse.Atât conducerea, cât și
muncitorii ar trebui să aibă încredere unul în celălalt și să coopereze
pentru a atinge producția maximă.

Puncte cheie
Principiile teoriei managementului științific al lui Taylor au devenit
practicate pe scară largă, iar cooperarea rezultată între lucrători și
manageri s-a dezvoltat în cele din urmă în munca în echipă de care ne
bucurăm astăzi.În timp ce taylorismul în sens pur nu este prea
practicat astăzi, managementul științific a oferit multe contribuții
semnificative la progresul practicii manageriale.A introdus proceduri
sistematice de selecție și formare, a oferit o modalitate de a studia
eficiența locului de muncă și a încurajat ideea de design organizațional
sistematic.

Critici ale taylorismului

Teoria managementului științific al lui Taylor promovează ideea că
există „o modalitate corectă” de a face ceva.Ca atare, este în
contradicție cu abordările actuale, cum ar fi MBO (Management prin
obiective),Imbunatatirea Continua a proceselor,BPR(Business Process
Reengineering) și alte instrumente ca acestea. Acestea promovează
responsabilitatea individuală și caută să împingă luarea deciziilor la
toate nivelurile organizației.
Ideea aici este că lucrătorilor li se oferă cât mai multă autonomie
practic posibil, astfel încât să poată folosi abordările cele mai potrivite
pentru situația în cauză. În plus, lucrătorii din prima linie trebuie să
demonstreze acest tip de flexibilitate într-un mediu în schimbare
rapidă.Organizațiile rigide, bazate pe reguli, se luptă cu adevărat să se
adapteze în aceste situații.
Munca în echipă este un alt domeniu în care taylorismul pur este în
opoziție cu practica curentă.În esență, taylorismul împarte sarcinile în
pași mici și se concentrează pe modul în care fiecare persoană își
poate face cel mai bine seria de pași.Metodologiile moderne preferă să
examineze sistemele de lucru mai holistic pentru a evalua eficiența și a
maximiza productivitatea.Specializarea extremă pe care o promovează
taylorismul este contrară idealurilor moderne de a oferi un loc de
muncă motivant și satisfăcător.
Acolo unde taylorismul separă munca manuală de cea mentală,
practicile moderne de îmbunătățire a productivității caută să
încorporeze ideile, experiența și cunoștințele lucrătorilor în cele mai
bune practici.Managementul științific în forma sa pură se concentrează
prea mult pe mecanică și nu reușește să pună în valoare partea
umana a muncii, prin care motivația și satisfacția la locul de muncă
sunt elemente cheie într-o organizație eficientă și productivă.

Bibliografie:
Note de curs:
DIAGNOZA SI EVALUAREA ORGANIZATIEI Prof. univ. dr. habilitat Maria
CONSTANTINESCU

Frederich Winslow Taylor – The Priciples of Scientific Management

Harpers & Brothers Publishers
New York and London 1919

https://www.mindtools.com/pages/article/newTMM_Taylor.htm

https://www.economicsdiscussion.net/scientific-
management/principles-of-scientific-management/31953