SLIDE 1: (Anitta)

Peter Jarvis este un expert de renume internațional în domeniul învățării pe tot parcursul
vieții, al educației adulților și al educației continue. Acesta explică învățarea ca întreg, în
totalitatea configurațiilor sale, dintr-o perspectivă existențială, psihologică, oferind
cititorului curios fundamente și ipoteze de bază ale acestui proces. 
Peter este editor fondator al International Journal of Lifelong Education (Taylor & Francis)
și profesor de educație continuă la Universitatea din Surrey (unde a fost șef al
Departamentului de studii educaționale).  
Peter este un autor prolific, ale cărui publicații recente includ: The Routledge International
Handbook of Lifelong Learning; Democracy, Lifelong Learning and the Learning Society; și
Globalization, Lifelong Learning and the Learning Society (câștigător al premiului Cyril O.
Houle Award for Outstanding Literature in Adult Education). 

SLIDE 2: (Cătălin)
Peter Jarvis a demonstrat că problema filosofică majoră a invățării este chiar persoana care
este supusă acestui proces iar trecerea de la experimentalism la existențialism este cea mai
semnificativă.
S-a constatat că fiecare individ devine o persoană în societate, dar acest aspect nu se
întâmpla doar prin simpla naștere, ci de fapt, învățăm să devenim oamenii care suntem. Dar
nu învățăm să fim noi doar în timpul școlarizării. Învățarea este mult mai amplă decât
educația - învățarea este un proces care durează toată viața, iar noi suntem rezultatul propriei
noastre învățări.
Pentru a învăța cine suntem cu adevărat este necesar să răspundem la următoarele întrebări:
 Cine sau ce sunt eu?
 Ce este societatea?
 Cum interacționează una cu alta?
 Ce înțeleg eu prin ”învâțare”?

SLIDE 3: (Elena)
Învățarea este concepută pentru om, iar disciplinele academice ce se concentrează pe latura
umană, precum științele sociale, biologia sau etica, oferă o imagine mai amplă asupra a ceea
ce definește procesul de învățare.
În acest capitol "Învățarea de a fi o persoană în societate" Peter Jarvis descrie procesul său de
formulare a unei teorii cuprinzătoare a învățării aflarea a ceea ce este învățarea a fost întotdeauna
un efort complicat și la fel este și definiția lui Jarvis a învățării.

El descrie învățarea umană ca fiind "Combinația de procese de-a lungul întregii vieți prin care
întreaga persoană - corp (genetic, fizic și biologic) și minte (cunoștințe, abilități, atitudini, valori,
emoții, credințe și simțuri) - experimentează situații sociale, al căror conținut perceput este apoi
transformat din punct de vedere cognitiv, emoțional sau practic (sau prin orice combinație) și
integrat în biografia individuală a persoanei, rezultând o persoană care se încarcă continuu pentru a
deveni mai experimentată".

SLIDE 4: (Bodo)
Societatea este o necesitate fundamentală pentru creșterea și dezvoltarea persoanei
Conform definiției, învățarea este existențială și experimentală, iar în concepția lui P. Jarvis
despre învățare se pune în evidență faptul că omul este social.
În acest context, orice teorie a învățării trebuie să recunoască paradoxul de a fi un proces
individual care are loc în contextul unei societăți mai largi și care este influențat în mare
măsură de această societate.
În primul rând, suntem percepuți ca ființe sociale într-o relație permanentă cu noi înșine în
care ne formăm un limbaj social așa „încât aproape orice semnificație va reflecta societatea
în care ne-am născut”. Astfel, orice ființă umană va avea incorporată cultura societății și a
mediului, de la naștere și până în prezent.

SLIDE 5: (Anitta)
În procesul de învățare se consideră că persoanele sunt ”incomplete” și se află într-o
continuă dezvoltare și devenire a ceea ce își doresc să fie prin însușirea informațiilor
asimilate. Acest lung proces de învățare care începe încă din copilăria timpurie este asociat
cu transformarea individului, cu drumul ce trebuie parcurs pentru a deveni acel ”eu”, de
unde reiese și ideea că societatea în sens larg influențează învățarea.

SCHEMA MARE + bloc 1 (6) (Cătălin)

Să analizăm mai îndeaproape graficul în care Jarvi descrie transformarea senzației în învățare.

Jarvis susține că învățarea începe întotdeauna cu experiența. Această experiență este declanșată de
o senzație corporală care inițial nu are sens pentru noi. Poate fi un sunet ciudat, o imagine sau un
miros ciudat pe care nu îl putem asocia cu experiențele noastre anterioare. Jarvis numește această
senzație de necunoaștere disjuncție.

(7) (Elena)
 Următorul pas în procesul de învățare constă în transformarea acestei senzații în limbajul creierului
nostru. Găsim sau dezvoltăm cuvinte pentru ceea ce experimentăm. Cu alte cuvinte, atribuim un
sens la ceea ce experimentăm. Aceasta este partea în care intervine mediul social, deoarece oamenii
sunt sociabili, limbajul pe care îl vorbim reflectă întotdeauna societatea în care ne-am născut. Odată
ce am găsit cuvinte și semnificații pentru experiență, avem tendința de a dezvolta categorii care
ordonează și clasifică toate experiențele următoare. În timp ce lumea din jurul nostru este în
continuă schimbare, limbajul nostru are categorii care ordonează lumea și rezolvă disjuncția dintre
experiențele trecute și senzațiile corporale. Fără această activitate de ordonare, nu am putea să dăm
sens lumii și, în calitate de adulți, trăim cea mai mare parte a timpului într-o etapă în care luăm
lumea ca fiind de la sine înțeleasă. Cu toate acestea, copiii mici sunt mai des expuși la senzații noi. Ei
se află într-o permanentă disjuncție cu lumea. Când cresc, ei înțeleg semnificațiile pe care societatea
le dă percepțiilor lor.

(8) (Bodo)

De asemenea, avem nevoie să exersăm și să repetăm noi semnificații pentru a memora. În acest
proces, primim feedback din partea celor din jur dacă semnificația noastră este acceptabilă din punct
de vedere social. Jarvis recunoaște că putem decide să nu fim de acord cu feedback-ul din mediul
înconjurător, dar nu toate cunoștințele noastre provin din experiențe senzaționale primare. De fapt,
o mare parte din cunoștințele noastre provin din educație prin intermediul profesorilor sau al
cărților. Jarvis le numește experiențe secundare atunci când o altă persoană sau un mediu ne
mediază informația. De exemplu, dragi colegi, tocmai ați avut parte de o experiență de învățare
secundară, deoarece nu experimentați personal disjuncția, ci mai degrabă ascultați și urmăriți un
videoclip care vă mediază informația.

(9) (Anitta)

Pentru a rezuma, există trei puncte importante pe care definiția lui Jarvis le include și care fac din ea
o teorie foarte cuprinzătoare a învățării.

În primul rând, la baza oricărei învățări se află experiența, în al doilea rând, învățarea implică corpul,
mintea și mediul social și, în al treilea rând, teoriile învățării trebuie să includă multe discipline
academice, cum ar fi sociologia, psihologia și filosofia.

GATA

In this chapter ”Learning to be a person in society” Peter Jarvis describes his process of formulating a
comprehensive theory of learning finding out what learning is has always been a complicated
endeavor and so is Jarvis definition of learning.

He describes human learning as ”The combination of process throughout a lifetime whereby the
whole person - body (genetic, physical and biological) and mind (knowledge, skills, attitudes, values,
emotions, beliefs and senses) - experiences social situations, the perceived content olf which is then
transformed cognitively, emotively or practically (or through any combination) and integrated into
the individual person's biography resulting in a continually charging for more experienced person.”

Let's take a closer look at the graph in which Jarvi describes the transformation of sensation into
learning.

Jarvis argues that learning always begins with experience. This experience is triggered by a bodily
sensation that initially makes no sense to us. It can be a strange sound sight or smell that we
somehow cannot explain with our past experiences. Jarvis calls this sense of not knowing
disjuncture. The next step in the learning process is that we transform this sensation into the
language of our brain. We find or develop words for what we experience. In other words we assign a
meaning to what we experience. This is the part where the socia environment comes in since
humans are social the language that we speak always reflects the society we are born into. Once we
found words and meanings for the experience, we tend to develop categories that order and classify
all following experiences.

While the world around us is constantly changing our language has categories that order the world
and resolve the disjuncture between past experiences and bodily sensations.

Without this ordering activity we would be unable to make any sense of the world and all as adults
we live most of our time in a stage where we take the world for granted. Young kids however are
more often exposed to new sensations. They are in constant disjuncture with the world. When they
grow up they understand the meanings that the society gives to their perceptions.

We also need to practice and repeat new meanings in order to memorize. In this process we get
feedback from surrounding on whether our meaning is socially acceptable. Jarvis acknowledges that
we can decide to disagree with the feedback from our environment but not all our knowledge stems
from primary sensational experiences. In fact, a great deal of our knowledge comes from education
through teachers or books. Jarvis calls these secondary experiences when another person or a
medium mediates information to us. For instance, you just had a secondary learning experience as
you are not experiencing the disjunction yourself you are rather listening and watching a video that
mediates the information to you.

To sum it up there are three important points that Jarvis definition includes and makes it a very
comprehensive theory of learning.

First at the root of every learning lies experience, second learning involves the body, the mind and
the social enviroment and third, theories of learning must include many academic disciplines such as
sociology, psychology and philosophy.