CIG AN III

Curs 4
Contabilitatea valorilor imobilizate

Imobilizarile sunt active destinate sa serveasca activitatii societatii bancare

pentru o perioada mai lunga de timp si cuprind:
-imobilizari financiare;
-imobilizari necorporale;
-imobilizari corporale;
-imobilizari in curs de executie;
-imobilizari date in leasing sau locatie simpla.
Contabilitatea imobilizarilor se tine cu ajutorul conturilor din clasa a 4, “Valori
imobilizate”.
Imobilizarile financiare reprezinta utilizari pe termen lung ale unor resurse la
crearea capitalurilor altor societati. Aceste utilizari pot imbraca forma de credite, intalnite
la societatea care contracteaza creditul ca datorii assimilate capitalurilor sau pot
imbraca forma de titluri.
Creditele subordonate reprezinta creante pe termen lung, neconsemnate sub
forma unui titlu, pentru care banca accepta rambursarea, in caz de lichidare, dupa
safisfacerea celorlalti creditori, iar in caz de redresare juridical accepta suspendarea
drepturilor sale pana la sfarsitul perioadei de redresare. Aceste credite, in functie de
scadenta, pot fi la termen sau pe durata nedeterminata.
Creditele cele mai reprezentative din aceasta categorie a creditelor subordonate
sunt cele participative. Creditele participative respecta prioritatile de rambursare a
creditelor subordonate, avand fixata o scadenta la un termen lung, remunerarea
acestora facandu-se printr-o parte fixa care poate fi insotita si de o parte variabila,
aceasta depinzand de rezultatele financiare ale societatii bancare.
Creditele subordonate pe durata nedeterminata nu beneficiaza de o scadenta
precizata. Rambursarea se face numai la initiativa debitorului iar pe toata derularea
contractului de creditare, creditorul este remunerat prin dobanzi.
 Partile in societatile comerciale legate reprezinta actiuni si alte titluri cu venit
variabil, detinute de banca la societati, in mod obligatoriu banca trebuind sa fie
proprietara a cel putin 50% din capitalul acestora, ceea ce ii permite sa le poata
controla exclusiv.
Titlurile de participare sunt constituite din actiuni si alte titluri cu venit variabil,
altele decat partile in socirtatile comerciale legate, care ii permit bancii sa se implice in
procesul decisional al societatilor respective. Aceasta se poate realize daca:
-detinerea de titluri se ridica la cel putin 10% din capitalul societatii;
-societatea emitenta este condusa de administratori comuni cu ai bancii;
-societatea emitenta detine participatii la banca;
-decizia se ia de un grup de control comun.
Titlurile activitatii de portofoliu sunt actiuni detinute de catre banca o perioada
mare de timp in scopul obtinerii de venituri. Aceste titluri nu permit nancii sa se implice
in procesul decizional la nivelul societatilor emitente.
Societatile bancare pot da cu imprumut imobilizari financiare materializate sub
forma de tiluri, ceea ce permite incasarea de venituri sub forma de dobanzi.
Contabilizarea operatiunilor de imobilizari financiare se realizeaza cu ajutorul
conturilor din grupele 40”Credite subordonate” si 41 “Parti in cadrul societatilor
comerciale legate, titluri de participare si titluri ale activitatii de portofoliu”.
Conturile 401 si 402 sunt conturi de activ si se debiteaza cu acordarea creditelor
sau achizitia titlurilor si se crediteaza la rambursare sau la vanzarea titlurilor dupa caz,
in contrapartida cu un cont de trezorerie. Dobanzile de incasat la creditele acordate sunt
evidentiate cu ajutorul contului 407 “Creante atasate”.
Exemple de inregistrari contabile:
1.Acordarea unui credit subordonat la termen catre o alta banca:
401 = 111
Credite subordonate la termen Cont curent la BNR
2.Acordarea unui credit subordonat pe durata nedeterminata unui client:
402 = 2511
Credite subordonate pe durata Conturi curente
nedeterminata
3.Inregistrarea dobanzii la creditul subordonat la termen:
407 = 7051
Creante atasate Dobanzi de la creditele subordonate

4.Inregistrarea dobanzii la creditul pe durata nedeterminata:

407 = 7052
Creante atasate Dobanzi de la creditele subordonate
pe durata nedeterminata

5.Rambursarea creditului subordonat la termen si incasarea dobanzii:

111 = %
401
Credite subordonate la termen
407
Creante atasate

6.Achizitia de titluri de participare la alta banca:

4121 = 111
Titluri de participare la societati bancare Cont curent BNR

7.Vnzarea titlurilor de participare:

a) la un pret mai mare decat valoarea lor contabila:
111 = %
Cont curent BNR 4121
Titluri de participare la societati bancare
7462
Venituri din cesiunea imobilizarilor financiare
 b) la un pret mai mic decat valoarea lor contabila:
% = 4121
111 Titluri de participare la societati bancare
Cont curent BNR
6462
Cheltuieli din cesiunea imobilizarilor financiare

Imobilizările necorporale sunt definite ca fiind active fără suport material, deţinute
pentru:

▪ a fi utilizate în procesul de producţie sau pentru furnizarea de bunuri/servicii ;

▪ a fi închiriate terţilor ;
▪ scopuri administrative.
O imobilizare necorporală este recunoscută în bilanţ dacă se estimează că aceasta
va genera beneficii economice pentru societate şi dacă aceasta poate fi evaluată în
mod credibil.

În cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind:

▪ cheltuielile de constituire;
▪ cheltuielile de dezvoltare ;
▪ concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele
similare, cu excepţia celor create intern de societate ;
▪ fondul comercial ;
▪ alte imobilizări necorporale.

Un activ necorporal se înregistrează iniţial la costul de achiziţie sau de producţie.

Cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ necorporal, majorează costul activului
necorporal respectiv, atunci când cheltuielile respective vor permite activului să
genereze beneficii economice viitoare peste performanţele iniţiale şi daca acestea pot fi
evaluate în mod credibil.
 Imobilizările corporale sunt activele unei societăţi comerciale care:

▪ sunt deţinute pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de servicii,

pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;
▪ sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mare de un an.
Imobilizările corporale sunt recunoscute o dată cu îndeplinriea cumulativă a
următoarelor condiţii:

▪ este posibilă generarea de beneficii economice viitoare către societate, aferente

acestora;
▪ costul imobilizărilor poate fi evaluat în mod credibil.
În categoria imobilizărilor corporale se includ: terenurile; construcţiile; instalaţiile
tehnice, mijloacele de transport, animalele şi plantaţiile, mobilierul, aparatura birotică,
echipamentele de protecţie a valorilor umane şi materiale precum şi alte active
corporale. Elementele patrimoniale menţionate se pot grupa în două categorii şi anume:

▪ terenuri;
▪ mijloace fixe.
Prin mijloace fixe se înţeleg activele unei societăţi comerciale care îndeplinesc
cumulativ următoarele condiţii:

▪ au o durată normală de funcţionare mai mare de un an;

▪ are o valoare mai mare decât limita minima prevăzută de lege (în prezent 2.500 lei)
Durata normală de funcţionare reprezintă durata de utilizare în care se recuperează,
din punct de vedere fiscal valoarea de intrare a mijloacelor fixe pe calea amortizării.
Această durată este mai redusă decât durata de viaţă fixă a mijocului fix respectiv.

Evidenta contabila a imobilizarilor necorporale se tine cu ajutorul conturilor din

grupa 44 “Imobilizari necorporale si corporale”.
Imobilizarile corporale si necorporale sunt supuse amortizarii, evidenta contabila
a acestora realizandu-se cu ajutorul conturilor din grupa 46 “Amortizari privind
imobilizarile” , in contrapartida cu contul de cheltuieli corespunzator evidentiat in grupa
65 “ Cheltuieli cu amortizarile privind imobilizarile necorporale si corporale”.
 Leasingul reprezintă un sistem de "locaţie-vânzare" care dă dreptul unei societăţi să
folosească bunurile închiriate, rezervându-şi posibilitatea de a achiziţiona în parte sau
în totalitate aceste bunuri, cel mai târziu la expirarea contractului de locaţie.
Leasingul se exercită pe bază de contracte încheiate între părţi, iar in aceste
contracte se pot prevedea diferite clauze care nuanţează operaţiunile de acest gen,
însă toate se caracterizează prin închirieri cu posibilitatea de cumpărare de către
locatar.
Pentru reflectarea operaţiunilor de leasing se folosesc conturile din grupa 47
„Leasing financiar”.
Avantajul financiar al băncii privind bunurile date în leasing îl constituie venitul din
chirii, care poate fi încasat în avans, reflectat în creditul contului 376 ''Venituri
înregistrate în avans", din care se eşalonează periodic la veniturile curente, sau chiriile
se calculează şi se înregistrează în conturi de creanţe ataşate, urmând a fi încasate
ulterior.
După ce bunurile au fost date în leasing se pot produce următoarele evenimente în
legătură cu acestea:
A) să nu se exercite operaţiunea de cumpărare până la amortizarea completă a
bunurilor, care se scot din evidenţă;
B) să nu se exercite operaţiunea de cumpărare, iar bunurile să fie aduse în bancă şi
să se înregistreze în patrimoniul băncii după natura lor;
C) să se rezilieze contractul de leasing, urmând ca bunurile să fie reînchiriate,
redate în leasing altor unităţi.
D) să se exercite opţiunea de cumpărare, iar în acest caz este necesar să se
înregistreze cedarea bunurilor şi veniturilor din cedare.

Imobilizările la fel ca şi orice alte active pot suporta efectul negativ al unor diverşi
factori, ceea ce conduce la deprecierea lor ireversibilă sau reversibilă. Deprecierile
ireversibile ale imobilizărilor se includ în cheltuieli (se recuperează din rezultate) sub
forma amortizării.
 Pentru deprecierile reversibile se pot constitui provizioane, reprezentând măsuri
care se încadrează în principiile contabilităţii moderne, adică principiul prudenţei şi al
fidelităţii bilanţului.
Contabilizarea operatiunilor privind provizioanele se tine cu ajutorul conturilor din
grupa 49 Provizioane (ajustari pentru depreciere)pentru valori imobilizate .
Una din lucrările premergătoare întocmirii bilanţului o constituie inventarierea
întregului patrimoniu şi evaluarea sa la valoarea de utilitate sau preţul zilei. Astfel printre
activele inventariate şi evaluate se cuprind şi imobilizările, iar dacă valoarea la preţul
zilei este mai mică decât valoarea rămasă neamortizată, a imobilizărilor supuse
amortizării sau decât valoarea contabilă a celor care nu se amortizează, diferenţa
reprezintă deprecierea reversibilă pentru care se pot constitui provizioane.
Cauzele deprecierilor pentru care se constituie provizioanele pentru deprecierea
imobilizărilor sunt variate pe componente ale acestora, ca de exemplu imobilizările
financiare se consideră depreciate în cazul existenţei riscului de a nu putea fi
recuperată valoarea ca urmare a insolvabilităţii sau a stării de faliment a emitentului.
Cauzele deprecierii creanţelor restante şi a celor îndoielnice sunt de asemenea
dificultăţile financiare ale debitorilor care conduce la riscul recuperării creanţelor.
Imobilizările corporale şi unele dintre cele necorporale se depreciază ca urmare a
apariţiei pe piaţă a unor bunuri similare care se vând la preţuri mai mici sau cu
performanţe superioare.