Andreea-Miruna Tutoveanu

EACF II

Imagologia literară comparată. Cîteva repere teoretice și imagologice

Gheorghe Lascu

Imagologia – o direcție nouă de cercetare în domeniul științelor umane

Studiul reprezentărilor despre străin/”celălalt”/străinătate

Stereotipii, clișee, imagini

Imagologie – reprezentare simplificatoare, construcție mentală ≠ imagistică – termen folosit în

medicină

Imagologia operează cu reprezentări colective care sunt considerate reprezentative pentru o

comunitate anume.

Exprimările sau clișeele – funcție descriptivă și de recunoaștere („scoțian zgârcit”, „român harnic
și ospitalier”, „francez iubăreț”, „evreu cu simț de afaceri”)

Walter Lippmann – Opinia publică (1950), prima folosire a termenului „stereotip” cu referire la
reprezentările sociale, “types and generalities”, mod economicos de cunoaștere și metodă de
influențare/manipulare

Mono-stereotipie – imagine națională redusă la un singur element, discutabilă, mai ușor de

demontat
Poli-stereotipie – imagine națională conturată în multiple fațete, imagine medie, portret robot

 Un studiu interdisciplinar

Imagologia – disciplină la granița dintre sociologie, istorie și istoria mentalităților, servind

etnopsihologiei /psihologiei popoarelor

Delimitarea față de alteritate permite grupului să-și afirme propria identitate, face parte din
structura discursului identitar.

Distincții între imagologia practicată în diverse domenii:

- Literatura comparată folosește ca surse texte literare, jurnale, memoriale de călătorie,

studiază străinul ca personaj literar. Imagologia literară comparată are mai curând o
 Andreea-Miruna Tutoveanu

EACF II

perspectivă istorică, proiectând imagini din trecut: imaginea Portugaliei din sec. Al
XVIII-lea, etc.

- Istoria mentalităților, pentru istorici „celălalt” poate fi o categorie socială marginalizată,

un element alogen intern

- Etnopsihologia/psihologia popoarelor are un profund caracter de intervenție socială, o

acțiune de contracarare a efectelor clișeelor și stereotipiilor.

 Imagologia și literatura comparată

- Trebuie adus în discuție raportul pe care literature comparată îl are cu celelalte discipline
artistice (arte plastice, muzică, arte scenice, film, televiziune) și umane (filosofia,
psihologia, sociologia, religia, economia, politica).

- Capodopera nu exprimă întotdeauna imaginea pură a unei națiuni, de aceea imagologii se

îndreaptă mai ales către texte de valoare medie.

- Diferite tipuri de texte studiate în imagologie: relatări de călătorie, manuale, descrieri

geografice, publicistică, literatură populară, almanahuri, etc.

- Eu – auto-imagine

- Celălalt – hetero-imagine

- Imagologia a apărut în școala comparatistă franceză, după Al Doilea Război Mondial.

 Elemente de analiză imagologică

- Investigațiile imagologice se pot efectua pe axa diacroniei sau a sincroniei.

- Stereotipiile culturale sunt deosebit de rezistente la acțiunea timpului. Unele elemente pot
fi regăsite la intervale mari de timp (“scoțian zgârcit”). Imaginile naționale nu sunt, însă,
complet înghețate în timp, ele putând suferi modificări.

- Imagini contradictorii/bipolare: Franța progresistă și Franța conservatoare (Mihai Ralea)

sau Germania militaristă și Germania artei, științei și filosofiei.
 Andreea-Miruna Tutoveanu

EACF II

- Imaginea despre o țară străină – geografie, politică, istorie (Finlanda „țara celor 10000 de
lacuri”, Norvegia „țara fiordurilor”, Islanda „țara geyserelor”, Australia „țara
cangurilor”).

- Referințele culturale sunt selective (pentru orice persoană de cultură medie, Germania
este țara lui Faust și a concertelor lui Bach).

- Imaginea despre un om străin – aspectul fizic, fenotipul (unul dintre primele stereotipii
vehiculate despre străin), talia, ținuta, culoarea părului, a ochilor, coafura, vestimentația,
gesticulația.

- Trăsăturile fizice sunt comparate cu valorile și normele din propria civilizație.

- Modul de viață se convertește în clișee (englezii aristocrați, francezii băutori de vin,

nemții băutori de bere).

- Preferințele gastronomice sunt surse de “etichetări” (italieni macaronari, români

mămăligari, nemții pentru francezi sunt mâncători de broaște, de varză).

- Vestimentația, costumele, pieptănătura, accesoriile

 Interpretarea rezultatelor

- Daniel-Henri Pageaux;

- manie – superioritate față de propria cultură, incluzând disprețuirea propriei culturi;

- fobie – inferioritate față de propria cultură;

- filie – superioritate față de propria cultură, dar fără disprețuirea propriei culturi;

- pan- - entități ce depășesc granițele naționalismului;

- -ism – internaționalisme.