Efectele nulităţii contractului de muncă

Un contract de muncă, deşi nul, îşi poate produce, în principiu efecte ,, ex tunc”, efecte care privesc
în primul rând salariul şi în al doilea rând alte drepturi ce derivă din calitatea de salariat sau dintr-un raport
de muncă.
Pornind de la principiul că orice muncă prestată trebuie să fie plătită, chiar şi aceea care s-a prestat
în temeiul unui contract nul, rezultă că salariatul este în drept să primească salariul până în momentul
constatării nulităţii, ca şi cum contractul de muncă ar fi fost valabil. Aşa fiind, în situaţia în care persoana
încadrată a îndeplinit o activitate cu respectarea condiţiilor de studii, calificare, cunoştinţe profesionale, dar
contractul său de muncă a fost sancţionat cu nulitatea ca urmare a încălcării unor condiţii de valabilitate,
respectiv lipsa capacităţii, examenului medical, a cazierului judiciar în cazul gestionarilor, ea este
îndreptăţită să primească integral salariul pentru funcţia (meseria) exercitată, ca şi o persoană care a
îndeplinit toate condiţiile legale.
În cazul în care însă nulitatea este determinată de neîndeplinirea condiţiilor legale de studii şi
vechime, soluţiile fostei instanţe supreme au prezentat unele ezitări şi inconsecvenţe iar în literatura juridică
au fost exprimate mai multe opinii divergente.
Astfel, iniţial, Tribunalul Suprem a considerat că în cazul neîndeplinirii condiţiilor de studii şi stagiu,
unitatea este în drept să pretindă doar diferenţa dintre salariul aferent funcţiei în caz de îndeplinire a
condiţiilor amintite şi salariul aferent în caz de neîndeplinire a acestora, cu precizarea că stabilirea
cuantumului concret de reducere rămâne la aprecierea exclusivă a unităţii. În situaţia în care reglementările
în vigoare nu prevedeau un procent de reducere pentru neîndeplinirea condiţiilor de studii sau stagiu, nu se
punea problema restituirii unei diferenţe.
Ulterior, instanţa supremă a dat soluţia după cum neîndeplinirea condiţiilor de studii şi stagiu este
sau nu consecinţa culpei (penale ori extrapenale) a salariatului, în sensul că:
 în cazul existenţei culpei penale, salariatul trebuie să restituie integral diferenţa dintre salariul primit
şi cel la care era îndreptăţit dacă ar fi fost legal încadrat;
 dacă se constată o culpă extrapenală, salariatul este obligat să restituie doar diferenţa
de ,,penalizare” pentru neîndeplinirea condiţiilor de studii şi stagiu.
În ultimul timp, aceeaşi instanţă cât şi doctrina de specialitate, au nuanţat soluţia în raport de
împrejurarea dacă activitatea prestată efectiv de salariat a fost sau nu, în fapt, corespunzătoare funcţiei în
care cel în cauză a fost nelegal încadrat şi anume:
 în cazul în care activitatea a fost corespunzătoare, salariatul va restitui numai penalizarea
prevăzută de lege pentru neîndeplinirea condiţiilor de studii şi vechime; dacă penalizarea nu este
prevăzută de lege, aprecierea concretă revine organului de jurisdicţie competent, care constată
nulitatea contractului de muncă;
 în situaţia în care activitatea a fost necorespunzătoare, cel în cauză va restitui diferenţa dintre
salariul efectiv primit şi cel la care ar fi avut dreptul dacă ar fi deţinut un post potrivit pregătirii sale
reale (de exemplu, diferenţa dintre salariul de inspector – pentru care se cer studii superioare – şi
cel de referent – pentru care sunt suficiente studii medii);
 dacă munca a fost total necorespunzătoare, salariatul nu va fi îndreptăţit să primească nimic. Pe
cale de consecinţă, va restitui, integral, sumele primite cu titlu de salariu.
Consecinţele nulităţii nu se rezumă însă la rezolvarea problemei plăţii salariului sau neplăţii lui, ci
vizează şi celelalte drepturi ce decurg dintr-un raport juridic de muncă şi care se nasc fie pe parcursul
derulării contractului de muncă, fie după încetarea acestuia.
 INSPECTOR/REFERENT RESURSE UMANE
_______________________________________________

Astfel, în situaţia în care, persoana încadrată ilegal din culpa sa, a fost corespunzătoare în muncă
şi, prin urmare, i s-a recunoscut dreptul la salariu, chiar şi redus, firesc este să i se recunoască şi statutul de
salariat cu drepturile corespunzătoare:
 compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat;
 plata alocaţiei pentru copii;
 plata ajutoarelor în cadrul asigurărilor sociale de stat.
Dacă însă, persoana ilegal încadrată nu are dreptul, datorită necorespunderii sale în muncă, la nici
un salariu, ea nu mai poate beneficia nici de celelalte drepturi ce alcătuiesc statutul de persoană încadrată
în muncă.
După încetarea raportului juridic de muncă, în ce priveşte indemnizaţia de licenţiere sau plata
îndemnizaţiei de incapacitate temporară de muncă, acestea nu pot fi acordate în cazul constatării nulităţii
contractului, deoarece sunt reglementate numai în cazuri limitativ prevăzute de lege, pentru anumite situaţii
de desfacere a contractului de muncă (de regulă neimputabile salariatului).
Ţinând cont de necesitatea asigurării protecţiei salariaţilor, a persoanelor care prestează munca, şi
având în vedere ca nici Codul muncii şi nici alte acte normative din domeniul legislaţiei muncii, nu conţin
dispozitii referitoare la nulitatea contractului de muncă, aceasta ar trebui reglementată în mod expres.

2|Page