Coperta de CALIN DAMIAN DOINA BENEA

DIN ISTORIA MILITARĂ

A MOESIEI SUPERIOR
SI A DACIEI
9

Legiunea a VII-a Claudia şi legiunea a ΙΙII-a Flavia

EDITURA DACIA
CLUJ-NAPOCA, 1983
 CUPRINS

A B R E V I E R I ..................................................... 6
CU VIN T ÎN A IN T E ......................................................11
IN T R O D U C E R E .......................................................... 13
LEGIUNEA A V II-A C LA U D IA P IA FIDELIS 29
Legiunea a V II-a Claudia p.f. în Moesia . . . 35
Legiunea a V II-a Claudia în secolele II-— III . . 42
Com pletarea efectivelor legiunii şi teritoriul de
r e c r u t a r e ................................................................ 75
Legiunea a V II-a Claudia în secolele III— V . . 92
Legiunea a V II-a Claudia în epoca romană tîr;iie 103
Prosopographia legionis VII Claudiae . . . . 111
LEGIUNEA A IIII-a F L A V IA F E LIX . . . . 141
Legiunea a IIII-a Flavia fe lix în M oesia Su­
perior (86 — 1 0 1 )..................................................... 143
Legiunea a IIII-a Flavia fe lix în Dacia . . ......351
R evenirea legiunii a IIII-a Flavia fe lix în M oe­
sia S u p e r i o r ........................................................... 159
Legiunea a IIII-a Flavia în secolele II— III e.n. 166
Completarea efectivelor legiunii a IIII-a Flavia
fe lix în sec. I— I I I ................................................ 178
Legiunea a IIII-a Flavia în secolele III— V . -. 190
Prosopographia legionis IUI F la v ia e ..................... 198
ÎN LOC DE ÎN C H E IE R E ......................................217
Z U S A M M E N F A S S U N G ........................................... 240
IN D IC E ...........................................................................244
 A r h V e s tn ik — Arheoloski Vestnik. Acta Arhaelogica Ljubîjana, i ; 1949
ABREVIERI şi urm.
Athenaeum — Athenaeum. Studi periodici di lelteratura e storia dell
antichita, Pavia.
Bana'tica — Banatica. Muzeul Judeţean Reşiţa, I, 1971 şi urm.
BCMI — Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, Bucureşti,
I (1908)— X X X V I I I (1938).
BerichtRGK — Bericht der romisch-germanischen Kommission, Frank-
furt a.M., I (1904) şi urm.
BonnerJh — Bonner Jahrbuch.
λ^ μ ι τ — Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice, Secţia pentru Bull£p ~ Bulletin Epigraphique. Revue des etudes grecqxies, Pa­
ACM‘ Transilvania, Cluj, 1 (1926-1928), II (1929), III (1930-- ris.
1938). BudReg — Budapesti Regisegei, Budapest.
AcţaAnt _ Acta Antiqua Academiae Scientiarum Hungancae, Bu­ Chiron — Chiron. Mitteilungen der Kommission fur alte Geschichte
dapest, I, (1952) şl urm. und Epigraphik des Deutschen Archaologischen Instituts,
ActaArchHung, - Acta Archaelogica Academiae Scientiarum Hungancae, I, 1971 şi urm.
Budapest, I, (1951) şi urm. _ CIL — Corpus Inscriptionum Latinarum, Berlin.
ArtnAntPhil — Acta Antiqua Philopopolitana, Plovdiv, I, (1963) şi urm. DA — Ch. Daremberg-Edm. Saglio, Dictionnaire des antiquites
Z te îa ÎsD e b r e c e n - Acta Classica VniversUaMs Scientiarum, Debrecen, I, grecques et romaines, Paris, I— IV, 1877— 1919.
(1965) si urm. Dacia — Dacia. Recherches et decouvertes archeologique en Rou-
ActaMN ~ Acta Musei Napocensis, Cluj-Napoca, I, (1965) şi urm. manie, Bucureşti, I (1924)— X II (1948); n.s. Dacia. Revue
AcieslXCongrMamaia - Actes du I X Congres International d'etudes: sur tes /,o n - d’archeologie et d’histoire ancienne, Bucureşti, I, 1957
tieres romaines, Editura Academiei R.S.R. Bohlau şi urm.
Dacoromania — Dacoromania. Jahrbuch filr ostliche Latinitat, Munchen,
AEftî __ A rch ă olog isch -ep ig ra p h isch e M itteilu n g en W ien, I (1877)— I, 1973 şi urm.
X X (1896). . __ „ Detschew, ThrSprach — D. Detchew, Die ihrakischen Sprachreste, Wien, 1957.
AII A „A . D. XenopoV1 ~ Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A . D. e- H. Devijver, Prosopo- — Ii. Devijver, Prosopographia Equestrium qtiae fuerunt ab
nopol“ , Iaşi. graphia Augusto ad Gallinum, Leuven, I, 1976— II (1979).
AMeFIKoneEp. - Akte des V I International^ 1 » G " ţ eţ ,sc'ie DizEp — Ruggiero E. Dizionario Epigrajico di antichita romane,
und Lateinische Epigraphik, Munchen, 1972, (19/3). Roma.
Alfoldy, Fasti Hispa- ~ G. Allttldy, Fasti Hispanienses. Senatorische Eeichsbeam- Dobson, Primipilares, — B. Dobson, Die Primipilares. Entwicklung und Bedeu-
nieniss te und Offiziere in den spamschen Provmzen des ro- tung, Laufbahnen und Personlichkeiten eines romischen
mîschen Reiches von Augustus bis Diocletian Wiesba- Ojfizierranges, Koln— Bonn, 1978.
Domaszewski, — A von Domaszewski, Die Rangordnung des romischen
den 1969.
Rangordnung2 Heeres, 2 A ufl. (Einl. Bericht u. Nachtr. von B. Dob­
Alfoldy, Konsulat - G. Alfoldy, Konm lat und Senatorenstand unter d e n .A n -
toninen. Prosopographische Urtersuchungen zur son), Graz— Koln, 1967.
Drobeta — Drobeta. Muzeul Porţilor de Fiei·, Drobeta Turnu-Seve-
torische Fiihrungsschicht, Bonn, 1977.
rin, I, (1974) şi urm.
A n £p — Annee Epigraphiquc, Paris. Eck, Senatoren — W . Ec:k, Senatoren von Vespasian bis Hadrian, Prosopo­
ArtuuLm — Apulum. Buletinul Muzeului Regional Alba-Iulia, I graphische Untersuchungen mit einschuss der Jahres-und
AP (1939-1943), II (1943-1945), III (1947-1949), IV, ( 1 9 6 1 -
Provinzialfasten der Stattbalter, Vestigia, X III Munchen,
Studii şi Comunicări , Acta Musei Regionalis Apulen- 1970.
sis), V (1965 şi urm.). Eirene — Eirene. Studia Graeca e* Latina, Praha.
ArchAnz — Archăologischer Anzeiger. Jahrbuch des Deutschen A r- EDR — Ephemeris Dacoromana. Annuario della Ecuola Romena
chaologischen Institute, Berlin, I, 1889 şi urm. di Roma, I (1925)— X (1945).
ArchAustr — Archaelogia Austriaca. Beitrage zu r P alaoan trh ropologu Epigraphica. — Epigraphica. Revista italiana di Epigraphia, Milano,
Ur und Fruhgeschichte Osterreichs, Wien, I, 1948. I (1939) şi urm.
ArchErt — Archaologiai Ertesito, Budapest, I, 1869 şi urm. Epigraphica — Epigraphica. Travaux dedies au V ll-e Congres d’Epi-
ArchJug — Archaelogia Jugoslavica, Belgrad, I, 1954, şi urm. graphie Grecque et Latine, Constantza, 9— 15 Septem­
bre 1977, Bucarest, 1977.
ArchPreg ™ Arheoloski Pregled, Belgrad, I.

7
6
EpigrStudicn — Epigraphische Studien. Bbl. Bonner Jahrbuch, Bonn, i, Ij i J — Limo.s’ u Jugoslaviji (Zbornik Radova na Si»ipos-iuinu o
(1.967) şi urm. Limesu, 1060), Beograd 19(51.
Filow, l.cyiontin — B. Filow, Die Legionen der Provinz Moesien von Augus­ jViiileker, DelmReg — B. Milleker, Del Magyarorszâg regisegleletei, Timişoara,
tus bis au/ Diocletiau, LcipxLg, 1906. I— III, 1897; 190«.
Filz, Laujoahn — J. Titz, Die Laujhahn. der Statthalter in der romischen Mirkovic, Gradovi — M. Mirkovic, R/mske Gradovi na Dunavn u Gornjoj M e-
Provinz Moesia Inferior, Weimar, 1966. ziji, Beograd, 1968.
FoliaArch — Folia Archaeologica, Budapest, I (1939) şi urm. Mirkovic, — M. Mirkovic, Urbanisierung und Romanisierung Oher-
FIIOR — Fontes Historiae Daco-Romanae, II— I V ; I— Izvoare pri­ Urbanisierung moesiens, în Ziva Antika, X I X , 1969, 2, p. 2X9— 262.
vind istoria României. Mocsy, Onomaslicon — A. Mocsy, Vorarbeiten zu einem onomasticon von M oe­
Germania — Germania. Anzeiger der romisch-germanischen Komm i- sia Superior în GodisnjakCBI, VIII, 1970, 6, p. 139— 177.
ssion des Deuts-c.hen Archăologisrhev Instîtuts, ’Frankfurt Mocsy, Romanisation - - A. Mocsy, Gesellschaft und Romanisation in der romi­
a.M., 1, (1917) şi urm. schen Provinz Moesia Superior, Rudapost, 1970.
GlussukMKiM — Glasnik Muzeja Kosovo i Metohije, Pristina. Mocsy, Pannonia — A. Mocsy, Pannonia und Upper Moesia (A History o / the
Gnomon — Gnomon. Kriiische ’Z eitschrift fiir die gesamte Klassi- and Upper Moesia middle Danube provinces of the Roman Empire), Lonrion
sche Altertumswissenschaft, and Boston, 1974.
GodisnjakCBI — Godisnjak Centra zu balkanoloska Ispitivannja, Saru- Mommsen, RtmiGesch- — Th. Mommsen, Romische Geschichte, Berlin.
jevo. NîimKozt — Numiznmtikai Kozlony, Budapest, I, (1902) şi urm.
GodisnjukMGB — Godisnjak Muzeja Grada Beograda, Beograd. Patsch, Beitrăge — C. Patsch, Beitrăge zur Volkerkunde von Sudostereuropa,
Gudea, C/Orwm — N. Gudea, Gorneo... Aşezări din epoca romană şi romană Akad. <ler Wiss. Wien Phil. Hist. Klasse Wien, .19:52,
tîrzie, Reşiţa, 1977. 1937.
iitsioda — Historia. Zeitschrift fiir alte Geschichte, Wiesbaden Petrovid, Paleografija — P. Petrovic, Paleografija rimskih witpisa u Gornjoj Me
IDR — Inscripţiile Daciei Romane, I (1975), II (1.077), III/I (1977), ziji, Beograd, 1975.
III/2 (1980). PIR — Prosopographia Imperii Romani, I, II, III, 1933 sq.
IGll — G. Mihailov, Inscriptiones graecae in Bulgaria repertae, Pflaum, Carrieres — G. II. Pflaum, Les Carrieres procuratoriennes equestres
Serdica, I — IV (1956— 1960). sous le Haut-Empii'e Romain, 1— III, Paris 1900— 1961.
ILS — H. Dessau, Inscriptiones Latinae Selectae, Berlin, I— III, Pflaum, Sodales — G. II. Pflaum, Les Sodales antoniniani de 1’epoque de
1892— 1916. Mare-Aurele, Paris, 1966, XV /2.
IM S — Les inscriptione de la M esie Superieure, Belgrad, I Pippidi, Contribuţii2 — D. M. Pippidi, Contribuţii la istoria veche a României,
(1976)— M. Mirkovic— S. Dusanic; IV (1979)— P. Petrovic; ed. II, Bucureşti, 1967.
V I (1982)—B. Dragojevie— Josifovska. PvddViyjvMuz — Ucid V ojvodanskih Muzeja, Novi-Sad, I (1952). şi urm.
IS M — Inscripţiile din Scythia Minor, Bucureşti, V (1980), (1983). RE — A. Pauly— G. Wisowa, Real-Eneyclopădie der classischen
IstRoîn — Istoria României, Bucureşti, Editura Academiei, I, 1960. /Uteî'tuiîisiuÎssen.selia.fC, Stuttgart, I, 1893 si urm,
îstros — Istros. Revue Roumaine d’histoire ancienne et d’archeo- Reidinger, Stalthalter — W . Reidinger, Die Statthalter des ungcteilten Pannonien
logie, Bucureşti, I, 1934. und Oberpannonien von Augxistus bis Diocletiani.
IzvestijaBAI — Izvestija na Bălgarskija arheologiceski Institut, Sofia. Ritterling, Fasti — Ii. Ritterling, Fasti des romischen Deutschland unter dem
JOAI — Jahreshefte des Osterreichischcn Archiiologischeu Insti­ Prinzipat, Wien, 1932.
tuis, Wien, I, (18.98) .şi urm. RFSEE — Revue des Etudes sud-est europeennes, Bucureşti,
Jones, Martindale, Mor----- M. H. Jones, R. J. Martindale, J. Morris, The Prosopogra- RevMuz — Revista Muzeelor, Bucureşti, I, 1964, şi urm.
ris, Prosopography phy oţ the Lator Roman Empire, Catnbridge, I, 1971. HRH — Revue Roumaine d’Histoire, Bucureşti.
JRG ZM — Jahrbuch des Romisch-Germanischen Zentralmuseums, Russu, Uliri — I. I. Russu, Illiri. Istoria, limba onomastica, romaniza,-
Mains, I, (1954) şi urm. rea, Bucureşti, 1969.
JRS, — The Journal of Roman Studies, London I, (1910) şi urm.
Russu, Elemente — I. I. Russu, Elemente tcaco-geiice în Imperiul roman şi
Klio — Klio. Beitrăge- zur alien Geschichte, Leipzig.
în Byzantium, Bucureşti, 1976.
Latomus — Latomus. Revue d’etudes latines, Bruxelles, I, (1937) şi
. Sargetia — Sargetia. Acta M.usei Devensis, Deva, I, 1937 şi urm.
urm.
Lim es StudienBasel — LimcsStudmi. Vortrage des 3 Internationalen Limes Kon- StCl — Studii Clasice, Bucureşti, I, 195 şi urm.
cjress (liheinţelden), Basel, 195.7. ·. SCIV — studii şi cercetări de ist07-ie veche, Bucureşti I, 1950 şi
StudienzuMilităr- — Vortrage des 6 Internationalen Limes kongress in Sud- urm.
grenzen Roms deutscivlemd. Studien u zu den Milîtărgrenzen Roms. Bbl. Schumacher, Unter- — L. Schumacher, Prosopographische JJntersuchungen zur
Bonner Jh., J.9, 1967 suchungen Besetzung der vier hohen romischen Pristerkollegien im

8
 Zeitalter der Antoninen und der Severer (96 235 n.Chr), CUVINT ÎNAINTE
Mainz, 1973.
Spomenik ~ Spomenik S rpske Akademije Nauka (i umetnosU), Bel­
grad.
__ Stare Kulture u Derdapu, Beograd, 1969.
Starinar — Starinar. Organ srpskog arheoloskog drustva, Beograd, Ϊ,
(1884)
· T _ A Stein Die Legaten von Moesien, Budapest, 1940.
Steln Retehsbeamten - A. Stein /D ie Reichsbeamten von Dazien, Budapest, 1941,
Studla — Studia Universitatis Babeş-Bolyai, sena His<,ona, Cluj- Cunoaşterea, p e baza descoperirilor arheologice şi mai ales prin stu­
Napoca. . dierea inscripţiilor, a trupelor care au staţionat p e teritoriul unei p ro­
S'/ilagyi, InscrTegPan - J. Szilagyi, 1 « criptione* Tegularum Pan7.on.mrum. D » vincii constituie unul din elem en tele esenţiale în cercetarea istoriei m ili­
Pann II, 1, Budapest, 1933. tare rom ane. în lindul unităţilor ce form au armata unei provincii, locul j
Swoboda, Forschungen, E. Swoboda, F or.A n n g cn central prin structură, organizare şi im portanţă U deţinea legiunea. ί
Schriften der Balkankomm. A U . Akad. de? Wiss., wien
în fu n cţie de numărul unor a stfel de unităţi aflate p e teritoriul unei
und Leipzig, 1939. provincii ■ — una sau două legiuni — , rangul unui legatus Aug. pro prae­
q-wftl Insertationes - A. et J. Sasel, Inscriptiones latinae quae in Jugoslavia tore era pretorian sau consular.
P iîlier annos MCM XL· et M C M L X repertae et edztae sunt,
P rezen ţa unei legiuni şi mai ales staţionarea îndelungată în acelaşi
Situla, Ljubljana 1963.
o* R v Thomasson Die Statthalter der romzschen provin-
castru şi teritoriu aveau im plicaţii d eosebite în viaţa econom ică, socială
Thomasson, Stattha ^ ^ ^ Augustus bis Diocletianus, Lund, şi spirituală a provin ciei resp ectiv e. I
în sfîrşit — şi n u în ultimă instanţă ~~ legiunea, prin d iferite m odali~ [
I—II, 1960.
rih i^ / 9 - Tibiscus. Anuarul Muzeului Banatului, Timişoara. taţi (recrutare, vetera n i etc.), constituia un fa ctor esenţial în atragerea Ij
T T R K 34 - Tabula Imperii Romani K 34 (Serdica), Ljubljana, 1976. populaţiei băştinaşe în circuitul vieţii rom ane şi im plicit în rom aniza- /
TXR L34 — Tabula Imperii Romani L 34 (Aquincum-Sanmzegetusa- rea ei.
Sirmium), Budapest, 1974. în tre legiunile a căror istorie se leagă n em ijlocit de teritoriile noastre
Tudor, Podurile ~~ D* Tudor, Podurile romane la Dunărea de Jos, Bucureş i, nord-dunărene din vea cu rile I— IV e.n., ccle din M oesia Superior, şl
197i. anume legiunile a IlII-a Flavia fe lix şi a V ll-a Claudia p.f. au jucat
VjesnikHAD — Vjesnik Hrvatskog Arheoloskog drustva, Zagreb. un rol însem nat în viaţa politică, militară, p oa te chiar socială a Daciei.
V iem ik V M B — Vjesnik Vojnoj Muzeia, Beograd. în lucrarea de faţă am intenţionat să studiem d iversele aspecte legate
WissMittBuH - Wissenschaftliche Mitteilungen aus Bosm en und Berze- de istoria com p lexă a celor două legiuni, în pofida num eroaselor dificul­
gowine, Wien. tăţi p e care le-a m îniîm pinat. M ajoritatea acestor greutăţi s-au datorat
Wagner Disîototion - W . Wagner, Die Dislokatiov. der rBmischen AuxţUarfor- absenţei unei lucrări de bază, mxii re ce n te , cu privire la m odalităţile de
g ’ mationcn in den Provinzen Noncum, Pannonien, M oe­ cercetare a unei legiuni, excep tîn d , desigur, articohd lui E. Ritterling, sv
sien und Dakien von Augustus bis Gallienus, Berlin, 1938 Legio, RE, X II, (1924).
Winkler, Rrichsl,e a m t e n - G. Winkter, Die Reichsbettmlc» von Noricum und «hr în privinţa lucrărilor speciale de sinteză referitoa re la legiunile M oe-
Personal bis zum Ende der romischen Herrschaft, Wien,
sîei, singurul punct de referin ţă îl constituie lucrarea elaborată în anul
1969. 1906 de B. Filow . D e atunci, m aterialul epigrafic apărut atît în M oesia
ZbornikFFB — Zbornik Filozofskog fakulteta, Beograd. Superior cît şi în Im periu necesită un studiu m ult îm bunătăţit asupra
7hnrnikNMB — Zbornik Radova Narodnog Muzeja, Beograd.
istoriei m ilitare a am belor legiuni. C onsiderentele care n e-a u determ inat să
Z rn ik Z S K - Zbornik za Zastitu Spomenika Kulture Savezm zavod
abordăm acest su biect rezidă în im portanţa inform aţiilor oferite de m a­
za Zastitu Spomenika Kulture, Beograd.
terialul epigrafic referito r la:
7U.n Antika — %iva Antika, Skoplje.
2otoviC[ __ L. Zotovic, Les Cultes orientaux sur le territoire de lo
1. Com pletarea efec tiv elo r legiunii (îndeosebi atragerea elem en telor indi­
g en e în legiuni, integrarea lor în aceste unităţi, cariera p e care au p u ­
CuUes orientaux Mesie Superieure Leiden, 1966.
tu t-o realiza „in caliga<( astfel de soldaţi).
2. Participarea legiunilor m oesice la viaţa, econom ică şi spirituală a p ro­
vinciei ·— ■ridicarea unor im portante edificii pu blice, construirea şi în­
treţin erea principalelor căi de com unicaţie din provin cie, apeducte,
poduri etc.

11
 3. C redinţele religioase adoptate de către soldaţii şi ofiţerii celor două
legiuni; aportul acestor unităţi în răspîndirea d iferitelor cu lte, în d eo­
sebi în veacu l al 111-lea. D e m axim ă im portanţă sînt m ărturiile ep i-
grafice şi reliefu rile v o tiv e ce atestă existen ţa unor cu lte autohtone
ilire sau trace, cum ar fi: A ndinus sau D eus Tatonipal etc.
4. Participarea legiunilor M oesiei Superior la marile campanii m ilitare
ale secolelor I— IV e.n. M enţinerea celor două unităţi în tr-o provincie
ale cărei graniţe nu sîn t ex p u se d irect barbarilor, con stitu ie u n indiciu
al im portanţei acordate legiunilor a V II-a Claudia şi a IIII-a Flavia ca
unităţi tactice în armata de cam panie a Im periului. A fla te în sediile
d e la Virninacium şi Singidunum, legiunile au acordat în perm anenţă
sprijin m ilitar celo r două provincii lim itrofe: Pannonia In ferior şi
Dacia.
5. Stabilirea unei mari m ase de vetera n i din cele doua legiuni în c en ­
trele urbane ale provinciei şi în teritoriile acestora a contribuit su b­
stanţial la întărirea elem entului rom an. P rezenţa în conducerea co ­
m unităţilor resp ectiv e a unor vetera n i din legiunile p rovin ciei a avut
hnplicaţii adînci în procesul de rom anizare a M oesiei Superior.
ha aceste problem e se adaugă un elem en t de m axim ă im portanţă, şi
anume îm prejurarea care a făcut ca într-un răstim p de trei secole, cu
m ici în treru peri, legiunile a V II-α Claudia şi a IIII-a Flavia să f i fo s t ce le
care au legat n em ijlocit istoria M oesiei Superior de cea a D aciei, p e de
o parte prin vexila ţiile trim ise la nord de Dunăre, şi p e de altă parte prin
com pletarea e fe c tiv e lo r legiunilor c u elem en te p rov en ite din Dacia.
în abordarea studiului celor două legiuni am prezen tat în prealabil
izvoarele literare antice de bază, cele epigraf ice, îm preună cu o trecere
în revistă, a lucrărilor d e specialitate m oderne. în capitolul introductiv,
alături de cîteva consideraţii asupra populaţiilor ce au locuit teritoriul
M oesiei jirerom ane, sînt tratate — p e baza m ărturiilor literare şi epi-
grafice antice. — prim ele contacte cu rom anii pînă la form area provinciei.
Capitolele II şi III tratează istoria fiecă rei legiuni în parte: a V II-α Cla­
udia p .f., şi resp ectiv a. IIII-a Flavia fe lix (înfiinţarea unităţii, istoria ei
ptnă la stabilirea p e lim esul dunărean, istoria politică în sec. I— III, isto­
ria politică în epoca rom ană tîrzie, prosopographia). D esigur, ar putea
surprinde faptul că deşi au staţionat în aceeaşi provin cie tim p îndelun­
gat, fieca re legiune a. fost studiata separat. Intr-adevăr, în m are parte,
\ am bele unităţi au participat la m arile campanii m ilitare; întotdeauna
\ însă, dislocarea uneia din provin cie a determ inat răm înerea celeilalte în
Moesia Superior. Legiunea a IIII-a Flavia fe lix a fost în secolele II— III
\ e.n. o rezervăi a arm atei Pannoniei Inferior, p e cină legiunea a V ll-a
Claudia p.f. a avut aceeaşi calitate pentru Dacia. A ctivitatea lor, deşi s-a
: desfăşurat sub o con d u cere unică — cea a legatului p rovin ciei — , p re-
: zintă o serie de asp ecte sp ecifice pen tru fieca re legiune.
A portu l celor două legiuni m oesice la viaţa econom ică, socială şi spi­
rituală a provin ciei şi mai ales im plicaţiile p e care le-a u avut în fen o m e­
nul com p lex al romanizării form ează obiectul capitolului al IV -lea.
Lucrarea de faţă reprezintă rodid mai m ultor ani de cercetări a că­
ror timid în cepu t se situează cronologic în anii studenţiei. Este prilejul
de a n e glndi cu recunoştinţă spre distinşii noştri dascăli ca şi spre co­
legii care au p rivit cu interes această întreprindere. D.B.
INTRODUCERE
Izvoarele literare. Istoriografia antică oferă relativ puţine inform aţii
referitoare la legiunile m oesice, ea de altfel şi la provincia Moesia Supe­
rior. D oar în anumite m om ente eînd datorită diferitelor evenim ente m ili­
tare şi politice acest teritoriu intră în orbita Rom ei, deci şi a scriitorilor
antici, ştirile literare sînt esenţiale şi de o importanţă primordială.
Prim ele inform aţii asupra M oesiei sînt păstrate în opera lui Pliniu
ce l Bătrîn. (n.b, III, 149) şi datează de la începutul stăpânirii rom ane în
această provincie, avînd un caracter general. Pentru începuturile orga­
nizării m ilitare a Moesiei, deosebit de utile şi de neînlocuit sînt operele
lui A ppianus (H istoria Romana), R u fu s Festus (B reviarum reru m gesta­
rum- populi Romani), Cassius Dio (Historia Romana).
în secolul I, istoria legiunilor a V II-a Claudia p.f. si a IIII-a Flavia
fe lix se bazează în principal pe opera scriitorului antic T acitus (H istoriae,
A nnales, D e vita et m oribus I. A gricolae). în afara unor inform aţii pri­
vind înfiinţarea legiunii a IIII-a Flavia felix , a ştirilor oferite în legătură
cu relaţiile politice ale M oesiei c u populaţiile din nordul Dunării, lucră­
rile lui Tacitus cuprind mărturii preţioase pentru perioada războaielor
civile.
M enţiuni referitoare la provin cia M oesia Superior şi la armata ei în
veacurile I— III apar în operele lui Suetonius (D e vita Caesarum), Fronto
(Principia H istoriae), Cassius D io (Historia romana), H erodianus (H isto­
ria romana), Scriptores Historiae Augustae. Ptolem eu (III, 9 , 3) consem ­
nează aşezările mai importante ale provinciei M oesia Superior la începu­
tul secolului II (într-o perioadă im ediat ulterioară războaielor dacice ale
lui Traian). Tabula Peutingeriana (seg. VII) menţionează de asemenea
principalele aşezări ale provinciei dispuse de-a lungul drum urilor im pe­
riale şi pe malul drept al fluviului Dunărea.
în epoca romană tîrzie, fortificaţiile existente pe lim esul dunărean
apar amintite în Itineraria Antoniniana (132, 133), iar m ai tîrziu la G eo­
graful din Ravenna (sec. V II e.n.). M od u l de organizare a legiunilor m oe­
sice în epoca romană tîrzie, dislocarea diferitelor detaşamente în fortifi­
caţiile aflate pe ambele m aluri ale fluviului sînt prezentate în Notitia
Dignitatum (Ον, X L I). Această lucrare constituie izvoru l literar cel mai
important în studierea legiunilor moesice.
Inscripţiile. în studierea istoriei celor două legiuni, a V II-a Claudia
şi a IIII-a Flavia, m aterialul docum entar de bază îl reprezintă inscrip­
ţiile. Sînt de m enţionat în prim ul rînd m ărturiile epigrafice descoperite
în cele două oraşe — Virninacium şi Singidunum — sedii ale legiunilor,
apoi cele cunoscute în provincia M oesia Superior şi în restul Im periului.
13
Inscripţiile descoperite pînă la începutul secolului X X au fost reunite în
Corpus Inscriptionum Latinarum.
In perioada interbelică, prin grija eruditului epigrafist N icolae V ulic
au fost strînse inscripţiile descoperite pe întreg teritoriul Iugoslaviei, pu­
blicate în S pom enik, L X X I (1931), L X X V (1934), L X X V II (1937), X C V IIÎ
(1948). A na şi Jaroslav Sasel au adunat în volum ul Inscriptiones Lati­
nae quae in ju gosla via in ter annos M C M X L e t M C M X L X rep erta e e t ed i­
tae sunt, L jubljana, 1963 (cu o a doua ediţie revăzută şi adăugită în
anul 1979) m ajoritatea inscripţiilor publicate sau inedite şi care au rost
descoperite pînă în ultim ii ani.
După noi criterii a început în ultim ii ani reeditarea întregului m ate­
rial epigrafic al M oesiei Superior (Inscriptions de la M esie Superieure).
In anul 1976 a apărut prim ul volu m cu inscripţiile din zona Singidu-
num şi din nord-vestul provinciei, sub îngrijirea M iroslavei M irkovic şi
a lui S D usanic; în anul 1979, volum ul IV cu inscripţiile din zona
N a issu s— Rem esiana— H orreum M argi, com entat de Petar P etrovic; m
anul 1982 volum ul VI cuprinzînd m aterialul epigrafic de la Scupi şi din
regiunea K um anovo, prezentat de B. Drag'oevic-Josifovska.
în literatura de specialitate din R. S. F. Iugoslavia şi R. P. Bulgaria
au fost publicate cu diferite prilejuri inscripţii sau diplom e m ilitare im ­
portante pentru istoria M oesiei Superior, m ajoritatea reluate de A n n ee
Epigraphique.
Studierea grafiei literelor, a evoluţiei lo r în cursul secolelor I— IV în
inscripţiile provinciei, ligaturile etc. form ează subiectul unei lucrări de
epigrafie latină apărută în anul 1975 şi semnată de P. P etrovic; P aleo-
graphie des inscriptions rom aines en M esie Superieure.
C ercetările m oderne. Literatura de specialitate referitoare la provin­
cia rom ană M oesia Superior şi la armata sa în special cuprinde relativ
puţine lucrări de sinteză. _ fortificaţiile rom ane a fost editată în anul 1938 de N. V u lic7. în anul ur­
în contextul studierii altor provincii ale Im periului rom an, Th.
M om m sen şi J. Jung au dedicat M oesiei unele capitole în lucrările lor
(cu anum ite referiri la legiunile ei)1. . .
Lucrările de sinteză referitoare la istoria generala a provinciei ro­
m ane M oesia aparţin lui M ax Fluss, s.v. M oesia, în RE, X V I, 1932, col.
2350— 2412; Tatiaiîei Zlatkovskaia, care se ocupă de istoria M oesiei în
secolele I__II2. R elativ recent a apărut o lucrare deosebită sub raportul
docum entării, sinteză erudită a izvoarelor literare antice, epigrafice şi
arheologice: Pannonia and U pper M oesia. A history o f the M iddle Da-
nube P rovin ces o f th e Rom an Em pire scrisă de A , M oesy. Ceea ce i se
poate reproşa dintru început lucrării este similitudinea oarecum artifi­
cioasă a istoriei celor două provincii M oesia Superior şi Pannonia, sub
raportul dezvoltării lo r econom ice, politice, sociale etc. In cursul lu cra m
noastre v om reveni asupra unor aspecte din cartea lui A . M oesy.
Cîteva lucrări m onografice publicate în ultim ele două decenii au tratat
sub diferite aspecte istoria provinciei M oesia Superior. O primă sinteza
referitoare la istoria aşezărilor rom ane rurale şi urbane de pe m alul drept
1 J. Junii, Roemer und Romanen, 1887; Th. Mommsen, R dm Geseh,V, 1894, p. 12sq.
a T. D. Zlatkovskaia, Mocaun I— II Benasi nameu epy, Moscova, 3951.
14
al Dunării aparţine lui M. M irkovic, R im ske Gradovi na Dunavu u G orn­
jo j M eziji, 1968. M onografia analizează, prin prisma inform aţiilor literare,
epigrafice şi_ arheologice cunoscute pînă la aceea dată, fiecare localitate
antică, şi prin aceasta sînt surprinse o serie de aspecte econom ice, poli­
tice, .sociale din activitatea legiunilor a V H -a Claudia si a IIII-a Flavia,
influenţa lor asupra evoluţiei aşezărilor. Deşi tratarea unor problem e
tre b u ie ' acceptată cu destulă rezervă, lucrarea are m eritul de a fi oferit
prima sinteză asupra unei părţi a teritoriului provinciei.
Populaţia şi mai ales rom anizarea M oesiei Superior au constituit su­
biectul lucrării lui A. M oesy din anul 19703. Ea continuă de fapt un stu­
diu m ai vechi, apărut în A ctaA rcM Iu n g, X I, 1959, p. 283— 309, unde au­
torul a încercat să stabilească, pe baza m aterialului epigrafic cunoscut
originea diferitelor populaţii existente pe teritoriul p rovin ciei4. în tr-o
manieră m etodologică nouă, A . M oesy a studiat grupurile de populaţii
din diferite oraşe ale provinciei şi im plicit com pletarea efectivelor celor
două legiuni m oesice. Studierea statistică, pe baza m ărturiilor epigrafice
a diferitelor etnii, l-a determ inat să ajungă însă, uneori, la concluzii
eronate0.
Fortificaţiile rom ane dunărene ale M oesiei Superior au apărut pen­
tru prim a data în opera lui L. F. M arsigli: Danubius Pannonico-M ysicus,
observationibus, geographicis, astronom icis, hidrographicis, phisics, p er­
lustratus, Haga, 1726. M arsigli a avut posibilitatea să vadă fortificaţiile
rom ane şi, alături de o descriere amănunţită, să facă planuri detaliate
ale diferitelor ruine, în m are parte destul de exacte.
O serie de inscripţii, ştam pile tegulare ale celor două legiuni m oesice,
îm preună cu descrierea fortificaţiilor de pe linia Dunării, au form at,
la sfîrşitul veacului trecut, obiectul lucrărilor publicate de F. Kanitz6, ca
urmare a călătoriilor sale arheologice.
O prim ă lucrare ce încearcă să cuprindă toate datele cunoscute despre
mător, 1939, Erich Sw oboda redacta rezultatul cercetărilor sale perso­
nale în regiunea Porţilor de Fier; turnurile şi m ajoritatea fortificaţiilor
rom ane tîrzii publicate cu acest prilej au form at, în ultim ii ani, obiec­
tul cercetărilor arheologice întreprinse în această zonă. Pînă la publi­
carea com pletă a acestora din urmă, lucrarea lui E. Sw oboda răm îne lu­
crarea de bază în cercetarea lim esului dunărean din această zonă8.
O serie de studii, articole de mai m ică amploare au fost publicate în
urma cercetărilor iniţiate în cele două mari centre — Singidunum si V i-
m m acium , ca de altfel de-a lungul m alului drept al Dunării pînă la R a-
3 A . Moesy, Romanisation; v. recenzia lui I. I. Russu, în SC1V X X I 19 7 1
2, p. 313— 331. ; - > j t
4 V. recenzia ,lui E. Swoboda, în Gnomon, X X X I X , 1962, p. 4 sq; A . Bodor —
L i ’ ^ ussu’ m Daeia> V, 1961, p. 61; M . Mirkovic, în Ziva Antika, X I X , 1969 2 p
239— 262; Idem, m AN R W , II, 6, p. 8 1 1 -8 4 3 cu o serie de idei noi, vezi m a i’ jos
in cuprinsul lucrării. J
g Vezi mai jos capitolele referitoare la completarea efectivelor unei legiuni.
Fr. Kanitz, Romische Studien in Serbien (Denksehriften der Kaiserlichen Akad.
aer Wiss. m W ien Philosophisch-Historische Klasse), Wien, 1892, Bd. XLI.
N. Vulic, II limes romano in Jugoslavia, Roma, 1938.
E. Swoboda, Forschungen am Obermosischen Limes (Schriften der Balkan
Kommission. Ant. Abi. X . Akad Wiss), Wien— Leipzig, 1939.
15
tiaria. Ele au apărut în Starinar, Archaeologia Jugoslavica, Zbornik Na~
rodnog M uzeja, V jesn ik V ojn i M uzej etc. Scurte rapoarte anuale de cer­
cetări arheologico au apărut în A rheoloski Pregled şi în lucrarea Stare
K ulture Derdapa, Beograd, 1967.
Singurele lucrări de sinteză care se referă la legiunile a V II-a Ciaudia
şi a IIII-a Flavia sînt m onografiile succinte în RE, sv. Legio redactate de
E. R ittcrlin g în anul 1925 şi D. Vaglieri din Dizionario epigrafico di anti­
chita. romana, sv. Flavia (legio) şi Claudia (legio).
In anul 1906, B. F ilow a publicat prim a sinteză asupra tuturor legiu­
nilor m oesice pe baza materialului epigrafic cunoscut la acea dată şi a
izvoarelor literare antice9. în contextul istoriei generale a Im periului ro ­
man, B. F ilo w a urm ărit cronologic evenim entele m ajore ale istoriei p o­
litice cu referiri directe la legiunile moesice.
M ult m ai sistematizate apar studiile dedicate celor două legiuni de
către E. R itterling, care au încez’cat să surprindă aspectele cele mai di­
verse im puse de studierea complexă a unor astfel de unităţi: campaniile
externe, prosopografia, sediul de garnizoană.
O serie ele problem e de detaliu referitoare la legiunile M oesiei Supe­
rior, ca urm are a descoperirii unor noi mărturii epigrafice, au fost tratate
In diferite lucrări de sinteză sau de mai mică întindere.
Consideraţii istorico—geografice. Populaţia băştinaşă. Teritoriul pe care
mai tîrziu va fiinţa provincia Moesia Superior se întinde într-un spaţiu
delim itat la vest de Sava, vărsarea acestui rîu în Dunăre, iar la est de
cea a T im ocului în acelaşi fluviu. Ciocnirile destul de dese pe care arma­
tele rom ane le-au avut în cursul secolului I î.e.n. cu populaţiile ce locu ­
iau în acest teritoriu au atras tot mai mult atenţia Rom ei asupra n ece­
sităţii unei graniţe naturale în această zonă, graniţă care, ca şi în p ro­
vinciile vestice, să urm eze cursul natural al unui fluviu.
Izvoarele literare antice sînt destul de laconice în legătură cu popula­
ţiile care locuiau în aceste locuri. A stfel, Strabon aminteşte între tribu ­
rile ce trăiau în preajm a Dunării pe scordisei, tribalii şi'm oesi. Scordiscii
sînt m enţionaţi ca locuind în două grupuri distincte: scordiscii mari
(μεγάλοι Σκορδίσκοι), în teritoriul dintre rîurile Sava şi M orava, şi scor­
discii m ici ( μικροί Σκορδίσκοι ), la est de ultimul rîu10. Scordiscii erau un
cunoscut neam celtic stabilit la începutul secolului IV i.e.n. în n ord -v cs-
tul Peninsulei Balcanice, de unde au organizat o serie de invazii în re­
giunile centrale ale peninsulei. Expansiunea lor, orientată spre sud^ (Ma­
cedonia) şi est, pînă la rîurile Mlava şi Pek, începe din această perioadă,
constituind un pericol pentru populaţiile indigene pînă la şfîrşitul veacu­
lui I î.e.n., cînd v or fi anihilaţi de către rom ani11. în secolul I e.n., izvoa­
rele literare rom ane n u -i mai menţionează p e scordisci între diferitele
grupuri ce locuiau în vestul provinciei Moesia. Plinius cel Bătrîn, care
V ’ H.-.Filowf Die Legionen der Provinz Moesien von Augustus bis auf Diocle-
tian, Klio Beihejt, VII, 1906.
10 Strabo, Geographia, VIII, 318: „ . . . μετά δέ την των Σκορδίσχων χώραν
παρά μέν τόν ’ Ίστρον ή των Τριβαλλών ν,αΐ Μυσών εστι ών ’εμνήσθημεν προ-
τερο-υ και τά ελη τά τής μικρας καλουμένης ΣκυΟίας τής εντός ’ Ί σ τρ ο ν .”
31 Μ. Mirkovic, op. cit., p. 16, nota 22 cu toată bibliografia.
16
a folosit în opera sa o serie de izvoare din epoca lui Augustus — deci
de la începutul secolului I e.n. — ■ nu mai menţionează scordiscii între
neamurile din M oesia12. Se pare că din această perioadă rolu l lor scade,
ei fiin d cu totul asimilaţi de populaţia băştinaşă, trăind poate doar în
grupuri m ici, neînsemnate.
Tribalii, cea de-a doua populaţie amintită de Strabon, locuiau la est
de scordisci. Prim ele inform aţii literare apar la H erodot, care îi descrie
ca locuind între rîurile A ngrosa (identificată cu M orava ele vest) şi Bron-
gosa (M orava M are)13. După Plinius, triballii locuiau la n ord de dardaniu .
în schim b, Ptolem eu, care îşi bazează observaţiile pe lucrări şi o situa­
ţie de fapt existentă în epoca lui Traian, îi atestă pe tribalii ca locuind
pe Isker, la est de m oesi, ce locuiau pe rîul Ciabrus (Bibrica) din apro­
pierea Ratiarei15, ceea ce denotă fie o oarecare lipsă de precizie a izvoare­
lor în stabilirea ariei de locuire a acestor triburi, fie posibile m odificări
survenite ca urmare a organizării romane,
M oesii erau o populaţie de origine tracică indigenă, ce locuia la nord
de dardani (după descrierea lui Plinius cel Bătrîn) şi care se întindea,
de pe valea rîului Ciabrus, spre est.
Dardanii locuiau in centrul M oesiei Superior; spre n ord-vest se întin­
deau pînă p e valea M oravei, la vest pînă la K osovo, iar spre sud depă­
şeau Scupi. Apartenenţa etnică a dardanilor este una din problem ele
cele m ai interesante şi a suscitat discuţii aprinse între specialişti, ei
fiind atribuiţi fie tracilor, fie ilirilor sau preindoeuropenilor1(i. în estul
teritoriului locuit de dardani (Naissus şi îm prejurim i) se constată o zonă
de contact între traci şi iliri, unde apar antroponim e aparţinînd ambelor
populaţii. Prim ele conflicte m ilitare ale acestei populaţii cu armatele
romane au loc în tim pul cam paniei generalului Scribonius Curio din
anii 75— 73 î.e.n., care, cu ocazia acestui sîngeros bellum Dardanicum,
a străbătut în lung şi în lat teritoriul locu it de e i .17 în epoca romană,
dardanii v or constitui populaţia din care se v or face recrutări în legiuni
şi auxilii, sau se v or form a auxilii proprii.
în rîndul populaţiilor de pe teritoriul viitoarei provincii M oesia S u­
perior, Plinius mai menţionează celegeri (care ar locui la nord de dardani),
în vestul provinciei şi tim achi (de pe valea Tim ocului) în estul pro­
vinciei.
Ptolem eu, III, 9, aminteşte şi alte două neamuri aflate în preajma
Dunării: Tricornenses — cu centrul de la Tricornium (Ritopek) şi. Pincen-
12 Plinius, N.H., III, 149: „Pannoniae iungitur provincia quae Moesia appellatur
ad Pontum usque cum Danubio decurrens. Incipit a confluente supra dicto. In eo
Dardani, Celegeri, Tribalii, Timachi, Moesi, Thraces, Pontoque conturmini Scythae".
13 Herodot, Istorii, IV, 49.
14 Plinius, N.H., IV, 3: „Dardanis laevo Tribalii praetenduntur latere et Moesia­
cae gentes11.
15 Ptolemeu, Geographia, III, 9, 1.
10 F. Papazoglu, Dardanska Onomastika, Recueil de Tm vaux de la Fac. Phil.
de Belgrade, VIII, 1, (1964), p. 49— 75; Idem, Srednjobalkanska plemena u predrimsko
dobo, Sarajevo, 1969; Idem, în Acie,'; du V ile Congres International d’epigraphie
grecque et l a t i n i Bucarest, .1979, p. 153— ,169. în ultima lucrare, F. P. ajunge la
concluzia că dardanii ar corespunde unei pături mai vechi a brigilor şi edonienilor.
17 Rufus Festus, 7: „Dardanos et Moesiacos Curio proconsul subegit et primus
Romanorum ducum ad Danuvium usque pervenit11.
2 — D in istoria m ilitară a M oesiei S u p erior şi a D aciei 17
 ses ■ · cu centrul la Pineum (Grădişte)18. S-a presupus că aceste două
neam uri ar constitui cn clave de daci transdanubieni strămutaţi cu ocazia
expediţiilor lui A elius Catus şi Plautius Silvanus Aelianus1^. Singurul
mare inconvenient care face de neacceptat această supoziţie este absenţa
unor descoperiri m asive d e materiale de factură dacică, care să provină
din aşezările de a ici20. Cele două populaţii ar putea fi m ici grupuri de
scordisci amestecaţi cu populaţie indigenă, cum par să indice descoperi­
rile arheologice din această zonă.
Cucerirea romană. Prim ele conflicte m ilitare au fost determinate de
expediţiile armatei rom ane din provincia Macedonia, cu scopul de a-i asi­
gura liniştea la graniţe dar şi de a încerca extinderea influenţei militare
înspre nord, în detrim entul tribui-ilor războinice ale dardanilor. In cam ­
pania din 75'— 73 î.e.n., Scribonius Curio a încercat să înfrîngă rezis­
tenţa acestui neam în cursul unui război sîngeros, care însă nu a dus la
anexarea teritoriului dardan. M om entul exact cînd a avut loc acest fapt
nu n e este cunoscut. în anul 48 î.e.n., Caesar îi aminteşte (Bell. civ. III,
4, 6 ) în cavaleria lui Pom pei pe dardani şi bessi, angajaţi ca mercenari
sau veniţi în calitate de prieteni.
_ U n m om ent sem nificativ în expansiunea Rom ei asupra teritoriului
viitoarei provin cii M ocsia îl reprezintă campania lui Marcus Crassus din
anii 29— 28 î.e.n. Expediţia romană a fost organizată ca urmare a năvă­
lirii dacilor în frunte cu regele Cotiso şi a bastam ilor conduşi de Delton
la sud de flu viu . Bastarnii au cucerit p e rînd neamurile moesilor, triba-
llilor şi dardanilor. D io Cassius descrie pe larg aceste evenimente, ară-
tînd că rom anii nu au intervenit îm potriva incursiunii bastarne decît în
m om entul cînd aceştia i-au atacat pe aliaţii lor, tracii dentheleţi .21 în
tim pul cam paniei sale, urm ărindu-i pe bastarni, Crassus va traversa
peninsula pînă la Dunăre. Pe teritoriul D obrogei va avea de înfruntat
pe cei trei conducători geţi: Roles, D apyx şi Zyraxes22. Atitudinea con­
ducătorilor goţi va fi diferită faţă de generalul rom an: Roles se va pro­
clam a aliat al rom anilor, iar D apyx şi Zyraxes vor încerca să se opună cu
forţa arm elor. Prin înfrîngerea lui Zyraxes, ce stăpînea în nordul D o­
brogei,^ independenţa conducătorilor geţi a fost pierdută, iar influenţa
militară rom ană a atins Dunărea pînă la Marea Neagră. Pentru faptele
18 vezi nota 15.
μ · *n ActaArchHung, X I, 1959, p. 283 sq; Idem, Pannonia and Upper
iiio C o îd j p , t)o ,
a M. Mirkovic, op. cit., p. '19. Prezenţa sporadică a unor piese de factură dacică
m eiteva puncte de pe malul drept al Dunării nu poate constitui o dovadă perem­
ptorie a existenţei unor aşezări întinse aparţinînd dacilor. în literatura de specia­
litate este prea bine cunoscută strămutarea celor 50 000 de familii de geti si aooi
m vremea lui Nero, a JOOOOO de daci din teritoriul cuprins între Dunăre şi Carpati'
majoritatea aşezărilor îşi încetează activitatea în această perioadă. Teritoriul
unde ei au putut fi colonizaţi corespunde mai de grabă Moesiei Inferior. Nu este
lipsit de semnificaţie faptul că în jurul marilor centre urbane: Novae, Nicopolis ad
Istrum sint cunoscute inscripţii ce atestă antroponime dacice. O diplomă militară
a Moesiei din anul 71 menţionează un dacus, ceea ce denotă integrarea populaţiei în
cucuitul yi,eţii_materiale şi spirituale romane (CIL, X V I. 13).
^ Cassius Di^, LI, 2, 2, 23, 2.
ÎbTciem, LI, 26, 5; 24, 1.
sale, în anul 27 î.e.n., la Rom a, lui Crassus i se vor decerna însemnele
trium fale pentru victoria „ e x Thraecia et G eteis“ .
D upă această campanie, populaţiile indigene ce locuiau în aceste te­
ritorii nu au m ai prezentat un pericol pentru provincia M acedonia. în
m od cert, în urm a acestei cam panii, dardanii şi-au pierdut indepen­
denţa23.
Fixarea prim elor garnizoane rom ane în teritoriile ce v or form a u lte­
rior provincia M oesia nu poate fi precizată prea bine în timp. O posi­
bilă aşezare tem porară a unor trupe rom ane trebuie să fi avut loc în.
tim pul ultim ei invazii seordisce, în anul 16 î.e.n., sau cu ocazia înfrîngerii
răscoalei trace din anul 1 1 î.e.n .24 în orice caz, în tim pul răscoalei pan-
nono-dalm ate, în partea d e vest a M oesiei erau instalate deja garnizoane
romane, întrucît prin acest teritoriu au trecut trupele rom ane cînd se în­
dreptau în ajutorul cetăţii Sirm ium , asediată de barbari.
Inform aţiile literare lasă să se înţeleagă că organizarea m ilitară a te­
ritoriului viitoarei provincii M oesia a prem ers pe cea administrativă. în
anii 6 __ 9 e.n. este cunoscut un com andant militar, Caecina Severus
(Μυνίας άρχων ), care a com andat trupele rom ane spre Sirm ium , dar
care a trebuit să se întoarcă în M oesia datorită unui atac dacic25. Pe baza
acestei inform aţii, Th. M om m nsen a presupus că, încă din anul 6 e.n.,
M oesia a fost organizată în provin cie20. A . v. Dom aszewski era de părere
că un com andam ent m ilitar al Dardaniei cu centrul la Naissus ar fi putut
exista încă din anul 1 e.n., Naissus 27 fiin d un nod de com unicaţie foarte
im portant pentru întreaga Peninsulă Balcanică.
Organizarea M oesiei ca provin cie a avut loc probabil mai tîrziu, in
anul 15, cînd apare mentionat de Tacitus (A nnales, I, 80), prim ul guver­
nator de rang consular în persoana lui C Poppaeus Sabinus 28 (Proroga­
tus P oppaeo Sabino provincia M oesia additis Achaia ac Macedonia). A st­
fel, M oesia este administrată îm preună cu celelalte două provincii sub
conducerea aceluiaşi leg. A ug. pro praetore. A re lo c acum transferarea
în noua provincie a celor două legiuni aflate pe teritoriul M acedoniei:
a IIII-a Scythica şi a V -a M acedonica. Centrele în care au fost stabilite
cele două legiuni sînt Naissus sau Scupi, pentru prima unitate, şi Oescus
pentru cea de-a doua. Deocam dată însă nu există mărturii epigrafice
certe care să perm ită identificarea la Naissus sau Scupi 29 a sediului legi­
unii a IIII-a Scythica, iar pe de altă parte, descoperirile arheologice din
cele două oraşe nu au dat la iveală urm ele unei fortificaţii rom ane mari
datînd din această perioadă.
l>3 P. Papazoglu, The Central Balkan Tribes in Pre-Roman Times, Amsterdam,
1978, p. 186, apud P. Petrovic, IMS, IV, 1979, p. 30.
24 R. Syme, Lentulus and the Origin of Moesia, în JRS, X X IV , 1934, p. 124 =
Danubian Papers, p. 46.
25 .GaSSlus Dm, LV, 30, 4.
^ h -.-M o m m s e n , RomGesch, V, p. 13— 14, E. Ritterling, sv. Legio, RE, XII,
1924, 1234, dimpotrivă crede că Caecina Severus a avut titlul de legatus Augusti
pro praetore exercitus in Tracia Macedoniamque fji nu ar fi comandat trupele din
Moesia
27 A . v. Domaszewski, Neue lleidelb. Jahrb., 1891, p. 199; M . Mirkovic, Gradovi,
p. 24; P. Petrovic, IMS, IV, 1979, p. 30.
2H A. Stein, Legaten, p. 18.
29 A. Moesy, Pannonia and Upper Moesia, p. 43.
2 19
 R eferitor la începuturile organizării limesului dunărean există prea
puţine inform aţii. Florus, II, 28 relatează că generalul G. Lentulus a or­
ganizat prim ele praesidia pe malul Dunării, datorită pericolului dacic30.
S e pare că în vrem ea lui Augustus are loc stabilirea lim esului dunărean
între rom ani şi barbari, judecind după m enţiunea lui R ufius Festus31.
Organizarea m ilitară a teritoriului viitoarei provincii M oesia a pre­
mers 111 ch ip firesc pe cea administrativă, ea fiind deocam dată subordo­
nată M acedoniei. Transform area „paşnică* a acestui teritoriu în provin­
cie rom ană s-a datorat faptului că M oesia nu a fost ocupată în urma
unui război de cu cerire efectivă. Am plasarea garnizoanelor rom ane în
diferite puncte im portante, de-a lungul văii M oravei sau a căilor prin­
cipale de com unicaţie, s-a făcut astfel deoarece acestea trebuiau să supra­
vegheze populaţia băştinaşă, constituind în acelaşi tim p puncte militare
avansate în faţa pericolului perm anent reprezentat de daci, sarmaţi, bas-
tarni etc.
Denum irea provin ciei a fost preluată de la num ele neam ului m oesi-
lor, num e care s-a extins asupra tuturor populaţiilor ce locuiau între
Sava şi vărsarea Dunării în m are3-. Organizarea m ilitară a M oesiei a pre­
supus măsuri hotărîte de asigurare a liniştii în interiorul provinciei şi la
graniţele acesteia. Pentru a înlătura posibilitatea unor răscoale, in ci­
dente, nem ulţum iri în rîndul populaţiei indigene, aceasta a fost orga­
nizată în civitates perecjrinae, com unităţi administrate prin praefecturae
de armată şi conduse de pi'irnipili legiones. în M oesia este cunoscută o
singură m enţiune epigrafică din perioada aceasta, cea a lui C. Baebius
Attieus pp. leg. V . M acedonicae pra efectu s civitatium M oesiae e t Tri-
balliae33. O organizare sim ilară trebuie să fi existat probabil şi în Dar­
dania, unde poate un prim ipilus din legiunea a IIII-a Scythica a deţinut
aceeaşi funcţie.
La graniţele noii provincii, dacii nord-dunăreni au constituit un pe­
ricol perm anent. O prim ă măst.vră de anvergură în vederea pacificării
acestora a fost expediţia lui Aelius Catus34, încheiată cu strămutarea a
50 000 de fam ilii de daci la sud d e fluviu . Expediţia a avut loc în anii
9— 11 e.n. Fam iliile de daci colonizaţi, probabil în teritoriul dintre D u­
năre şi m unţii Ilaem us, au constituit un m ijloc eficace de populare a
acestui teritoriu relativ slab locuit.
După pacificarea pannonilor şi transform area teritoriului lo r In pro­
vincie, rom anii au încercat să creeze în faţa graniţelor nou form ate, pe
linia Dunării de M ijloc, un teritoriu tam pon în care să locuiască o pop u ­
laţie uşor de manevrat, prin sistemul clientelar şi de subsidii, îm potriva
30 Florus, II, 28, 18: „Daci montibus inhaerent. Inde Cotisonis regis imperio quo­
tiens concretus gelu Danubius inunxerat ripas decurrere solebant et vicina populari.
Visum est Caesari Augusto gentem aditu difficillimam summovere. Misso igitur Len­
tulo ultra ulteriorem perpullit ripam; citra praesidia constituta14, apud FHDR, I,
1960; R. Syme, în Danubian Papers, p. 46; datează campania lui G. Lentulus împo­
triva dacilor în anii 1— 4 e.n.
31 Rufius Festus, VIII, 1: „ ...L i m e s inter Romanos ac barbaros ab Augusta
Vindelicarum per Noricum, Pannonios ac Moesiam est constitutus1'.
Cassius rDiofLI, 27, 3.
33 CIL, V, 1 8 3 8 -IL S , 1349; v. şi A. Mocsy, op. cit.
34 Res Gestae, cap. 30, IstRom, 1, 1960, p. 289— 290; vezi îndoielile lui R. Syme,
în Gnomon, X X I X , 1957, p. 519.
***""N.
20 ) 21
dacilor, care constituiau un pericol perm anent pentru teritoriile romane.
Astfel, în anii 17— 20 e.n., au fost aşezaţi în cîm pia dintre Tisa şi Du­
năre 35 sarmaţii iazygi —■ o populaţie de călăreţi aflată în estul arcului
carpatic, în zona Nistrului. Infiltrarea şi stabilirea sarm aţilor iazygi în
noul spaţiu s-a făcut lent, prin trecătorile Carpaţilor nordici. Tratatele
încheiate cu rom anii ca şi subsidiile acordate de aceştia n -au constituit o
piedică pentru ca în anii urm ători, sarmaţii iazygi să organizeze, în ali­
anţă cu dacii, mari expediţii de pradă în Imperiu.
îm păratul Claudius I va despărţi din punct de vedere administrativ
cele trei provincii: Macedonia, A chaia şi M oesia; prim ele două, neavînd
ca trupe legiuni, deveneau provin cii senatoriale, iar M oesia, da:torită
celor două legiuni din armata sa, provin cie im perială. Ca provin cie de
sine stătătoare, M oesia cuprindea teritoriul delim itat la nord de Dunăre,
la sud de m unţii Iiaem us, la vest de rîul Sava, iar la est de Marea Neagră.
în anul 86 e.n., Domitianus va îm părţi M oesia în două provin cii; cea
do vest, M oesia Superior, pînă la rîu l Ciabrus, iar cea de est, M oesia In ­
ferior; ambele, prin num ărul trupelor legionare pe care le deţineau, erau
provincii d e rang consular. F iecare provin cie a cunoscut în secolele I— III
(pînă la Diocletianus) o evoluţie specifică.
întinderea M oesiei Superior. Lim itele noii provincii sînt menţionate
în unele izvoare antice. Ptolem eu (III, 9) relatează că M oesia Superior „se
mărgineşte al apus cu Dalmaţia . . . , m ergînd de la gura rîului Savus pînă
la m untele Scardos; la miazăzi cu o parte a M acedoniei pe linia trasă
de aici la m untele Orbellos, pînă la punctul unde se term ină e a . . . la
răsărit cu o parte a Traciei, de la punctul terminal arătat pînă la rîul
Ciabrus . . . şi încă cu însuşi rîul Ciabrus, p e lingă M oesia Inferior, pînă
la unirea rîului Ciabrus cu Dunărea . . . iar la nord se m ărgineşte cu acea
parte a flu viu lu i Dunărea de aici pînă la rîul Savus.“ G eografu l anonim
din Ravenna (cap. 22) prezintă astfel graniţele provin ciei: ,,M oesia ab
Oriente habet Ostia flum inis D anuvii ab euro Thraciam , a m eridie M a­
cedoniam, ab africo Dalmatiam ab oeassu Histriam a circio Pannoniam
a septentrione Danuviam “ .
Cercetările arheologice, şi topografice, coroborate cu descoperirile epi-
grafice, au perm is stabilirea mai exactă a graniţelor provin ciei M oesia
Superior. La nord se m ărginea cu flu viu l Dunărea. S-a presupus că după
cucerirea Daciei, m alul stîng al fluviului, deci sud-vestul noii provincii
romane, va fi aparţinut M oesiei Superior. Ipoteza însă nu este confirm ată
35 A . Mocsy, Die Einwanderung der Iazygen, în ActaAnt, X X V , 1— 4, 1977, p.
439— 446, ajunge la concluzia că acest eveniment a putut avea loc în anii 19— 20 e.n.
Nu putem fi de acord însă cu presupunerea că drumul urmat de sarmaţii iazygi
spre Pannonia ar fi trecut prin Oltenia. Relatarea lui Cassius Dio, L V , 30, 4, refe­
ritoare la un atac daco-sarmat din anul 6 e.n. asupra Moesiei, ce ar fi determinat
întoarcerea lui Caecina Severus în provincie, utilizată de A . Mocsy ca argument
al migraţiei iazygilor prin sudul Daciei înspre Cîmpia Pannoniei ni se pare greu
de acceptat. S-ar putea să avem .şi )a Cassius Dio un anacronism de datare. Nu
sînt cunoscute alte mărturii literare care să confirme această relatare. Referitor la
căile de pătrundere a sarmaţilor iazygi, ele sînt clar relatate de Plinius cel Bătrîn
şi au fost trecătorile din nordul Carpaţilor. Ipoteza privind prezenţa sarmaţilor
în Oltenia la începutul secolului I e.n. nu este confirmată arheologic de nici o des­
coperire, ceea ce recunoaşte de fapt şi A. Mocsy.
de descoperirile arheologice şi de ştam pilele tegularc din această zonă30.
La est, graniţa o form a cursul rîului Ciabrus (Cibrica). De pe la m ijlocu l
secolului II, în tim pul lui Antoninus Pius, sînt cunoscute două inscripţii
descoperite la Lom (localitate situată la vest de Ciabrus, deci pe teritoriul
M oesiei Superior), ridicate de m ilitari din legiunea I Italica de la N ovae
(M ocsia Inferior)37. A ceste două inscripţii ar putea pleda pentru even­
tuale m odificări ale graniţei dintre cele două provincii, ce au avut loc în
această perioadă. Graniţa cu Tracia urma traseul spre sud, traversînd
Stara Pianina, incluzînd Remesiana (Bela Palanka) unde apar inscripţii
ale M oesiei Superior38. Pe şoseaua imperială ce lega M oesia cu Tracia
(Naissus — Serdica), Ia lim ita provinciei, apare o statio Latina (T elovac)30.
Graniţa continua apoi pe linia m unţilor, spre sud-vest, pînă la graniţa
cu M acedonia, care intra în zona m unţilor Golesnica, Jakupica, Suva
G ora pînă la Sar Pianina (Scardus M ons — după P tolem eu)40. Graniţa
de v e s t pornea de la Scardus Mons, corespunzînd în m are graniţei m o­
derne iugoslavo-albaneze, urm îndu-şi cursul între rîurile Ibar şi Lim,
atingînd M orava d c vest în punctul Cacak şi apoi Sava, puţin mai la
vest de Singidunum .
C îte v a p r o b l e m e din is t o r ia militară a provinciei,
în cursul istoriei sale, provincia M oesia şi organizarea ei m ilitară au su­
ferit cîteva m odificări importante, datorate evenim entelor politice şi m i­
litare petrecute pe teritoriul provinciei sau la graniţele ei, dar şi situaţiei
generale din Im periul rom an. Istoricii au încercat, îndeosebi pe baza ce r­
cetării descoperirilor epigrafice, a m odificărilor survenite in num ărul
trupelor existente pe teritoriul provinciei, a legiunilor în special, să sta­
bilească cîteva etape în organizarea militară a Moesiei.
M. M irkovic propunea urm ătoarele: o primă perioadă de la Augustus
pînă în anul 46 e.n. (cînd Tracia este transformată în provin cie romană),
a dou a din 46— 68 (pînă la războaiele civile), a treia între anii 68 şi 86
(pînă la împărţirea M oesiei în două provincii), a patra în tre anii 86
30 Pentru această părere vezi A . Moesy, Romanisation, p. 9, L. Ealla,
ActaClassDebrecen, I, 1966, p. 41; Faptul că Banatul şi sud-vestul Olteniei au putut
fi sub jurisdicţia provinciei Moesia Superior în anii 102— 105 (deci, în răstimpul
dintre cele două războaie daco-romane) este posibil v. I. Glodariu, în ActaMN,
III, 1966, p. 429—435; D. Protase, în ActaMN, IV, 1967, ip. 47— 67. Regretatul
prof. N. Gostar, Longinus. Dio Cassius, L X V III, 12, în A H A A. D. Xenopol, X III,
1976, p. 53— 69 propune o altă ipoteză privind administrarea teritoriului nord-
dunărean ocupat de romani în anul 102. Prin analiza comparată a două diplome
militare din anul 100 (CIL, X V I, 46) şi 103/107 (105/106, cum susţine autorul) (CIL, X V I,
54), N. Gostar ajunge la concluzia că în ultima diplomă militară nu mai apar multe
din trupele auxiliare de pe teritoriul Moesiei Superior, care n-ar mai fi aparţinut
acestei provincii, ci ar fi fost ataşate legiunilor a IIII-a Flavia ieiix şi a X III-a
Gemina. Aceste legiuni s-ar fi aliat sub comanda lui Longinus şi ar fi format
armata de ocupaţie de pe teritoriul Banatului şi a Olteniei. Ideea este ingenioasă,
întrueît există posibilitatea ca teritoriul respectiv să ii fost organizat din punct de
vedere^ militar, deşi juridic, administrativ nu era constituit în provincie. Singura
rezervă o constituie lipsa unor mărturii epigrafice care să ateste prezenţa în această
perioadă a legiunii a X III-a Gemina în nordul Dunării. în schimb, prezenţa legiu­
nii a IIII-a Flavia felix este indubitabilă.
37 CIL, III, 14. 409, 1; 7420.
3* M. Mirkovic, în ZbornikFFB, X I, 1970, 1, p. 03— 89.
30 T.I.R., K 34, p. 77.
40 T.I.R. L34; T.I.R. IC 34 (harta).
22
şi 117 (ridicarea la tron a lui Hadrian). A ceastă periodizare a istoriei M oe­
siei se bazează îndeosebi pe num ărul legiunilor existente în provincia ia
data respectivă41.
Recent, A . M oesy a propus patru etape m ari: etapa I de la Augustus
la Vespasianus; etapa a doua de la Vespasianus la M arcus A urelius; etapa
a treia de la M arcus Aurelius pînă în anul 275; etapa a patra în secolele
III— IV42. în periodizarea sa, A M oesy a adaptat istoria M oesiei la cea a
Pannoniei; în condiţiile realizării unei m onografii ce cuprindea istoria
celor două provincii, era destul de dificilă prezentarea lor împreună, fără
ca prin aceasta să nu sufere structura lucrării.
N i se pare însă că în veacu l I e.n. organizarea provin ciei M oesia a
străbătut trei etape: prima, datînd din tim pul lui Augustus, cînd iz­
voarele atestă în m od sigur prim ii legati ex erciţi ai M oesiei şi pînă în
anul 46 e.n., cînd aceasta devin e p rov in cie d e rang consular, cu statut
ju ridic de sine stătător; o a doua etapă cuprinsă între anii 46—·68 pînă
în m om entul împrăţirii provinciei în două: M oesia Superior şi M oesia
Inferior; în sfîrşit o a treia etapă ■— ■ evident marcată de conflictele cu
dacii, în care M oesia Superior este întă 2'ită cu un num ăr m are d e trupe
şi sînt construite d e-a lungul lim esului dunărean (sau refăcute) o serie
de fortificaţii, drumuri, poduri etc. în această perioadă care se încheie
cu dom nia îm păratului Traian, M oesia Superior este în centrul atenţiei
Im periului (deci anii 86— 117).
Prin cucerirea Daciei, lim esul dunărean îşi va pierde im portanţa sa
strategică, fapt ce v a influenţa m ult organizarea m ilitară a M oesiei Su­
perior, răstim p care va dura pînă în vrem ea lui A urelian (271 sau
274/275). U ltim a etapă, marcată evident de reform ele lui D iocleţian, a
dus la form area unei noi provincii, M oesia Prima, m ai redusă ca întin­
dere teritorială; este ultima reorganizare ce va dura pînă la sfîrşitul
antichităţii.
în con cluzie propunem 5 etape în organizarea M oesiei:
în I — Augustus — 46 e.n.
II ■
— 46 — 86 e.n.
III — 86 — 117
IV _ 117 _ 274/275
V — 275 ■
—■ sfîrşitul antichităţii.
Organizarea m ilitară a noii provincii M oesia a în cepu t din tim pul lui
Augustus, cînd în anii 11—-12 G. Lentulus a trecut la constituirea pri­
m elor praesidia pe m alul drept al fluviului, îm potriva dacilor. în anul
23 e.n., Tacitus, A nnales, IV, 5, menţionează în M ocsia două legiuni, fără
ca acestea să fie nom inalizate („E t Thraeciam R hocm etalces a c liberi
Cotis, ripam que D anuvii legiones duae in Pannonia, duae in M oesia (s.n.)
attinebant, totidem apud D clm atiam locatis quae positu regionis a tergo
illis ac .. .“ ). Întrueît, în tim pul dom niei lui Tiberius o inscripţie atestă
existenţa a două legiuni ·— a IIII-a Scythica şi a V -a M acedonica — p e
teritoriul M oesiei, prezenţa lor aici de la încoputul dom niei acestui îm pă­
rat este posibilă. Sediile de garnizoană ale celor două unităţi nu sînt încă
n M. Mirkovic, Gradovi, p. 23 sq.
^ A Moesy, Pannonia and Upper Moesia, passim
îndeajuns de bine precizate, din lipsa unor m ărturii epigrafice şi a unor
descoperiri arheologice din această perioadă.
Th. M om m sen înclină să creadă că ambele legiuni şi-au avut sediul
pe teritoriul M oesiei Superior, la Virninacium şi Singidunum 43, .ipoteză
acceptată şi de J. Jung44. C. Patsch consideră că pînă în tim pul lu i Clau­
dius I, legiunea a IIII-a Scythica a staţionat la Oescus, iar a V -a M ace­
donica la Ratiaria45. Dim potrivă, E. Ritterling crede că sediul legiunii
a V -a M acedonica a fost de la început la Oescus64; pentru această ipoteză
B. G erov a adus relativ recent, o serie de noi m ărturii epigrafice47.
După A . v. Dom aszewski, şi Naissus a putut avea un castru legionar
în care ar fi staţionat legiunea a IIII-a Scythica. Pentru această legiune,
A. M ocsy propu n e alături de Naissus şi localitatea S cupi ca eventual
sediu al unităţii48. In nici una din aceste localităţi nu s-au descoperit
urm ele vreunui castru datînd din secolul I e.n.
în con diţiile stabilirii lim esului dunărean apare fircaseă prezenţa ce­
lor două legiuni în centre aflate în preajm a fluviului — eventual V im i-
nacium pentru legiunea a IIII-a Scythica şi Oescus pentru a V -a M ace­
donica.
O inscripţie descoperită la G ospodin V ir, în Cazanele Dunării, incizată
în stînca m untelui, este dedicată îm păratului Tiberius în anii 33— 34 de
către legiunile a IIII-a Scythica şi a V -a M acedonica49. Construirea unui
drum d e-a lu n gu l D unării a avut u n du blu scop — ca m ijlo c de com u ­
nicaţie directă între diferitele castre şi sprijin pentru tragerea corăbiilor
în am onte prin zona dificilă a Cataractelor. în tim pul lui Claudius I,
o nouă inscripţie m enţionează lucrări de construcţie a drum ului de către
cele două legiuni aflate sub com anda lui Martius Macer. Inscripţia se
datează în anii 41— 44 e.n .50
Spre sfîrşitul perioadei este transferată din Pannonia legiunea a V III-a
Augusta. S ediu l e i s-a presupus că ar fi fo st în estul provin ciei M oesia,
la Novae.
Sub com anda lui Cornelius Valerianus, o vexillaţie form ată din deta­
şam ente ale legiunilor a V -a M acedonica şi a V III-a Augusta va fi. tri­
misă în anul 46 e.n. în provincia Thracia pentru liniştirea spiritelor, ca
urmare a desfiinţării regatului odris51.
Cîteva inscripţii funerare din perioada preflavică au fost descoperite
pînă acum la Naissus şi Ratiaria; ele aparţin, însă, unor soldaţi din
auxilii. Inform aţii epigrafice asupra au xiliiîor care au staţionat în această
perioadă în vestul M oesiei nu se prea cunosc. Este posibilă existenţa de-a
lu n gu l principalelor drum uri a unor castre auxiliare la H orreu m Margi,
Praesidium P om peii şi Tim aeum M inus52.
43 Th. Mommsen, RomGesch, V, p. 195.
u J. Jurvg, Roenicr und Romanen, p. 54.
45 C. Patsch, Beitrăge, V /l, p. 149.
4β B. Ritterling, sv Legio, RE, X II, 1924, 1575.
47 B. Gorov, în ActaAnt. X V , 1967, 1— 4, p. 85— 100.
'!K v. notele 27, 29.
40 CIL, III, 1698= 13 813; J. Saăd, în Lu.I, 1, 1961, p. 159— 164.
50 J. Sasel, op. cit, pentru Martius Macxn· vezi şi CIL, X I, 1835.
ΐΛ CIL, III, 3272; B. Filow, Legîonen, p. 5— 6.
52 A. Mocsy, op. cit, p. 51.
Din anul 46, M oesia devine o provin cie de sine stătătoare, sub con­
ducerea unui guvernator de rang consular, nem aifiind administrată îm ­
preună cu Achaia şi M acedonia. La sfîrşitul acestei perioade, M oesia are
în com ponenţa armatei sale trei legiuni: a IIII-a Scythica, a V -a M ace­
donica şl a V III-a Augusta.
Prima legiune care va părăsi M oesia plecînd definitiv în Orient va
fi legiunea a IIII-a Scythica, în anii 57/58. La scurt tim p după aceasta,
o va urma, în anul 62, legiunea a V -a M acedonica, care va participa la
o expediţie în Siria. A stfel, în M oesia nu răm înea decît legiunea a V III-a
Augusta. A v în d în vedere lungim ea lim esului dunărean de la Sava pînă
la Marea Neagră, în locu l legiunii, a IIII-a Scythica trebuia adusă o altă
imitate similară, cunoscut fiin d faptul că deplasarea legiunii a V -a M a­
cedonica era temporară. In răstim pul 57/58 şi 62 e.n. trebuie căutată v e ­
nirea legiunii a V II-a Ciaudîa p.f. din Dalmaţia, A supra datei venirii
acestei unităţi în M oesia, părerile istoricilor sînt îm părţite şi au creat
discuţii aprinse. H, N esselhauf datează venirea legiunii a V II-a Clau­
dia p.f. în anul 45 (după o presupusă plecare a legiunii a IIII-a Scythica
în Germ ania)53. N. V u lic şi E. R itterling argumentează venirea aici a le ­
giunii în anii 57/58, cînd ea va lua locul legiunii plecate în Orient54.
B. F ilow presupune că venirea ei a avut lo c abia în anul 62, în locu l le­
giunii a V~a M acedonica55. M . M irk ov ic consideră răstim pul în care a p u ­
tut fi adusă legiunea a V II-a Claudia p.f. în M oesia m ai mare, cuprins ;i
între anii 57— 675R.
între aceste date, foarte apropiate, de altfel, în tim p, cea m ai plauzi­
bilă răm îne cea cuprinsă între anii 57 şi 58. Indirect, pentru aceasta p le­
dează şi faptul că guvernatorul Tib. Plautius Silvanus Aelianus (60—-67 e.n.)
va trim ite un num ăr mare de trupe în Orient, o legiune chiar (a V -a
M acedonica)57, în provincie ră'mînînd armata necesară pentru respingerea
atacurilor barbare nord-dunărene. Dacă la aceasta se adaugă şi strămu­
tarea celor 10 0 000 de fam ilii de daci, expediţia nu ar fi putut avea loc
dacă M oesia nu deţinea, la acea dată, cel puţin două legiuni58. In atare
situaţie, vestul provinciei nu putea fi asigurat decît d e o unitate similară,
care să fi luat locul legiunii a IIII-a Scythica, la Virninacium.
în m om entul izbucnirii războaielor civile, în provincia M oesia se
aflau două legiuni: a V II-a Claudia p.f. şi a V III-a Augusta. Pentru a
interveni în război alături de Otho, din Orient se îndreaptă spre Italia
legiunea a IlI-a Gallica. în iarna anului 67/68, roxolanii atacă Moesia,
întrucît vexillaţiile legiunilor din această provincie se aflau deja în
Italia; legiunea a IlI-a Gallica îi va respinge pe năvălitori, iar T. A u re­
lius Fulvius, com andant al legiunii a III-a Gallica, i se va ridica la Rom a
o statuie39. Legiunile m oesice v o r fi învinse de V itellius şi se vor alătura
53 II. Neselhauf, în Laureae Aquincensis, DissPann^II, 2, 1941, p. 43.
E. Ritterling, sv Legio, RE, X II, 1924, 1256— 1258.
;"‘r> B. Filow, Legionen, p. 5— 6.
:,,i M. Mirkovic, Gradovi, p. 32.
M Tacitus, Annales, X III, 8, 35, 38,.40,.X V , -3., 6, 7, 10, 25— 26.
•',s A. Stein, Legaten, p. 2 9 ;/E . Conduractii,' în SC1V, IX , 1958, 1, p. 125— 126;
U. M. Pippicii, Contribuţii8, p. 289-—302.
59 Tacitus, Historiae, I, 79.
25/
 armatei sale, după care, în 69, v o r fi trimise înapoi în provincie. în anul
69, cele două legiuni au trecut de partea lui Vespasianus şi s-au îndrep­
tat din nou spre Italia pentru a interveni în conflict. Pentru a-şi asigura
liniştea la graniţe, guvernatorul provinciei, A ponius Saturninus, a dus
tratative cu conducătorii barbari, care au fost prim iţi în armată60. După
plecarea legiunilor are loc o incursiune a dacilor, castrele fiind am enin­
ţate să cadă în m îna năvălitorilor. Salvarea a venit din partea legiunii
a V l-a Ferrata care venea din Siria, în drum spre Italia. După încheierea
războaielor civ ile şi ridicarea lui Vespasianus la tron, legiunile se v or
înapoia în provin ciile lor: a IlI-a Gallica în Siria, a V III-a Augusta în
Germania, a V il-a Claudia în castrul de la Vim inacium ; din Orient se
întoarce legiunea a V -a M acedonica care va staţiona la Oescus; din G er­
mania sînt aduse în M oesia a V -a Alaudae (sediul de garnizoană n ecu -
cunoscut) şi I-a Italica (Novae).
Prin întărirea armatei M oesiei cu încă două legiuni apare evidentă
im portanţa deosebită pe care o prim eşte din această perioadă, Dunărea
de Jos în detrim entul provinciilor renane.
A lături de cele două legiuni care form ează unităţile de bază din ar­
mata M oesiei, în vestul provinciei m aterialul epigrafic cunoscut, la care
se adaugă şi diplom ele m ilitare descoperite în anii 75/78, dovedesc exis­
tenţa, încă din prim a jum ătate a secolului I e.n., a un or auxilii în inte­
riorul provinciei:
Naissus este atestată cohors I Cilicum, unitate care ·— · se pare ■ —■
a însoţit în anii 60— 71, legiunea a V -a M acedonica în Orient61. L ocul ei
a fost luat poate de cohors I Cretum, cunoscută în inscripţii în ultim ele
decenii ale secolului I e.n.02.
Tim acum M inus — castru aflat la nord de Naissus, unde există o
m enţiune epigrafică pentru cohors I M ontanorum , auxilie, care a în­
soţit legiunea a V -a M acedonica în campania din Orient din anii 60— 71.
Se pare că, încă înainte de îm părţirea administrativă a M oesiei, la T i­
m acum M inus va fi adusă cohors I Thracum Syriaca .03
A qu ae (Prahoro) — o cohors I Cantabrorum apare atestată în di­
plom a m ilitară din anul 78.
N egovanovci — în diplom a m ilitară din anul 75 este atestată coh. I
Cisipadensium 64.
Taliata (D onji M ilanovac) ■— ■ coh. I. Raetorum, m enţionată în diplom a
descoperită la D on ji M ilanovac.
A lte două unităţi auxiliare — coh. V Gallorum şi I Lusitanorum, apar
atestate în M oesia în diplom a din anul 75. în diplom ele m ilitare ale
Pannoniei din anii 84, 86 , am bele trupe sînt m enţionate în această pro­
vin cie65, pentru ca în 98 să fie am intite din nou în M oesia Superior.
1,0 Tacitus, Historiae, III, 5, 1: „ccterum ut transmittere in Italiam impune et usui
foret, scriptum Aponio Saturnino, cum exercitu Mocsieo celeraret. A c ne inermes
provinciae barbaris, nationibus exponerentur, principis Sarmatarum Iazygum, penes
quos civitatis regimen in commilitum adsciti“.
61 CIL, III, 8250, M . Mirkovic, in Ziva Antika, X X V II, 1, 1977, p. 171— 178.
b" P. Petrovic, IMS, IV, 1979, p. 84.
63 M. Mirkovid, op. cit, p. 172— 178.
“ AI. CermanovicSKuzmanovic, în Starinar, X V III, 1967, (1968), p 21
60 CIL, X V I, 30, 31, 46.
26
In anui 86 , are loc îm părţirea M oesiei în două: In ferior la est de rîul
Ciabrus pînă la M are, cu două legiuni — ■I-a Italica şi a V -a M acedonica,
de rang consular şi Superior, în vestul provinciei, de asemenea cu două
legiuni — a V il-a Claudia şi a V -a A laudae, de rang consular. Din anul
86 , este adusă în M oesia Superior şi legiunea a IIII-a Flavia felix.
în această perioadă, M oesia Superior intră în atenţia îm păraţilor ro­
mani datorită războaielor cu dacii, care au lo c la intervale scurte, în
tim pul lui Domitianus şi Traianus. în provincie răm în după războaiele
lui Dom itianus cu dacii legiunile a V il-a Claudia p.f. şi a IIII-a Flavia
felix 66. M ajoritatea cercetătorilor consideră că cele două legiuni au sta­
ţionat în răstim pul 86— 89 în castrul de la Vim inacium . Pentru perioada
posterioară războaielor lui Dom itianus (deci 89—-101) sediul legiunii a
IIII-a Flavia este „p lim b a t": la Ratiaria67, M argum 68, M oesia Inferior-
Durostorum 69, în Pannonia-A quincum 70. Pentru nici una din aceste ip o­
teze n u există o dovadă certă arheologică, sau epigrafică.
Se pare, însă, că îneepînd din această perioadă, legiunea a IIII-a Flavia
felix şi-a avut sediul la Singidunum , cu m vom încerca a argumen.ta
mai jos71.
In anii 101— 114, legiunea a IIII-a Flavia felix va staţiona în Dacia,
iar în M oesia Superior nu răm îne decît legiunea a V II-a Claudia72, care
în anul 114 participă la cam pania din Orient. A stfel, pînă la venirea îm ­
păratului Hadrianus la tron, doar legiunea a IIII-a Flavia se afla în p ro­
vincie.
în M oesia Superior armata provin ciei este form ată tot din cele două
legiuni, care v or fi utilizate de îm păraţi în m ai toate cam paniile externe,
în tim pul războaielor m arcom anice am bele legiuni v o r deplasa detaşa­
mente în Pannonia Inferior şi Dacia, contribuind la apărarea graniţelor
acestor provincii. Castrele legionare răm în neschim bate; cîteva castre
auxiliare sînt refăcute p e linia Dunării la începutul secolului al III-lea e.n.
De asemenea, în tim pul războaielor m arcom anice, M. A urelius va recruta
3 auxilii din rîndul populaţiei dardane, ce v or asigura paza regiunilor
miniere ale provinciei.
Părăsirea provinciei Dacia de către Aurelianus şi retragerea legiunilor
acestei provincii la sud de flu viu va determ ina organizarea între cele
două M oesii a provinciilor Dacia Ripensis şi Dacia M editeraneea. Prin
aceasta se va form a o nouă provincie, M oesia Prim a, redusă teritorial,
cu graniţa de vest pe rîul Porecka, la ieşirea din zona C azanelor'3. Gra­
niţa dintre cele două provincii, M oesia Prim a şi Dacia M editeraneea
apare în Itinerarium Burdigalense, 565, 6 — 8 , cu oraşele H orreum Margi,
Naissus şi Remesiana, care erau incluse în Dacia M editeraneea, iar Scupi
66 cf. infra.
67 B. Filow, Legionen, p. 63; R. Syme, în JRS, X V III, 1928, p. 49— 55.
es M . Mirkovic, Gradovi, p. 28— 29.
69 C. Patsch, Beitrage, V/2, p. 20.
70 R. Syme, în Laureae Aquincensis, II (ser. 2) 10, p. 269; G. A-lfoldy, ActaArch-
Hung, X I , 1959, p. 129
71 cf. infra istoria legiunii a IIII-a Flavia.
72 Idem.
73 H. Vetfcers, Dacia Ripensis. Schriften der Balkankomm. AntAbt. X I11 Akad.
der Wiss., Wien, 1951 passim.
27
în noua provin cie Dardania. Cele două legiuni, a V II-a Claudia şi a ΙΙϊΐ_Ί LEGIUNEA A V II-A CLAUDIA PIA FIDELIS
Flavia, v or răm îne în provincic, dar m odificate ca structură după re­
form a lui^D iocleţian. Apărarea lim esului dunărean va fi efectuată rll
noile unităţi legionare, acestea păstrînd num ele unităţii din care prove
neau, cu adausul toponim icului sediului de garnizoană: Virninacium, S in '
gidunum , Taliata, Cuppae, Tricornium . O serie do capete de pod vor fi
construite pe m alul sting al fluviului, pentru o mai bună supraveghere
a acestui teritoriu: Pojejena, Gornea, Sviniţa.

înfiinţarea legiunii. Data înfiinţării legiunii nu poate fi precizată,

^rimele inform aţii literare m enţionează o legiune cu num ărul VII, făra
ilt epitet care a făcut parte din arm ata organizată de C. Iulius Caesar
jentru cucerirea Galliei. După încheierea campaniei, legiunea a fost adusă
*n Italia o parte din veterani fiin d aşezaţi în Campania. U lterior, în tim -
oul lui Octavianus, va fi rechem ată sub arme pentru a participa la bă­
t ă lia de la M utina din anul 43 î.e.n A ^ _
In timpul trium viratului, veteranii legiunii a V II-a apar m enţionaţi
n numeroase epigrafe ridicate în provinciile în care au fost colonizaţi.
apar atestati în Gallia N arbonensis (col. Iulia Septim anorum Baeter­
ra e) 2 (Antiochia Pisidiae)0, M auretania (Rusazu, Tupusuctu, Saldae)4.
în epoca lui Augustus, legiunea a V II-a apare în inscripţii asemeni
•Celorlalte legiuni înfiinţate în vrem ea lui Caesar. Signum legionis este
taurul — animalul sacru din zodiac, care corespunde lunii în care s-a
’îâseut V enu s g en etrix, protectoarea casei Iuliilor. A cordarea acestui sig-
%um pentru m ai m ulte legiuni (a IX -a , a IIII-a M acedonica şi^a VIII-a)
a=fost făcută de către Caesar. A stfel, pe casa de bani a legiunii a IIII-a
Macedonica, descoperită pe cîm p u l de luptă de la Cremona, singurul o r ­
nament care apărea era em blem a unităţii reprezentând taurul. P e un
monument funerar de la Virninacium apare reprezentată în partea supe­
rioară, de o parte şi de alta, signa legionis V il Claudiae, cu cîte două
phalerae avînd în v îrf capul d e taur, iar între cele două stindarde un
vultur — sim bolul general al legiunilor. In registrul al doilea apare
Inscripţia dedicată lui L. A ur. A n dronicus v e t. ex . signifero. G e ntiliciul
său denotă prim irea cetăţeniei d e la Com m odus, deci personajul a putut
fi lăsat la vatră la începutul secolului al III-lea5.
Pe baza studierii reprezentărilor de pe m onede, A . v. Domaszewski
a stabilit că pînă în tim pul lui Septim ius Severus, signa unei Regiuni se
afla sub phalerae: după această dată anim alul sacru al legiunii apare în
vîrful stindardului.
M onedele em ise în monetăria de la Virninacium au pe revers repre­
zentate, de o parte şi d e alta a unui personaj fem inin (personificarea pro­
vinciei), cele două animale sacre ale legiunilor M oesiei Superior — taurul
şi leul pentru legiunea a V II-a Claudia, respectiv legiunea a IIII-a Flavia.

1 E. Ritterling, sv. Legio, RE, X II, 1924, 1615.

2 CIL, ΧΙΣ, p. 511.
3 CIL, III, 6827.
4 CIL, VIII, 8837, 8931, 8933; A n tp , 1921, 16.
5 CIL, III, 12568; Virninacium: DM/L.Aur.Andro/nicus vet.ex/signifero leg/VII
$ .v ix .a X n i/5L.Aur.Salvja/nus libr.cos/filius.

29
 Legiunea a V II-a în M acedonia. Din anul 30 î.e.n., legiunea a V îl-a
a făcu t parte din armata provin ciei M acedonia. In anul 29 î.e.n., a par­
ticipat alături de celelalte legiuni la expediţia lui M arcus Crassus în
Peninsula Balcanică.
Castrul legiunii nu a fost încă identificat în provincie. N um ărul mare
de inscripţii descoperite în estul provinciei ar putea pleda pentru o even­
tuală localizare a lui în această zonă6.
In inscripţii, legiunea este am intită fie, sim plu, prin num ărul ei V II,
fie avînd şi num ele de M acedonica. A tribuirea acestui din urm ă epitet
a fost pusă de Th. M om m sen în legătură cu o eventuală evidenţiere a
legiunii pe cim pul de luptă, poate în bătălia de la P hilipi7. Mai firească
ni se pare ipoteza lui E. Ritterling, potrivit căreia epitetul de M ace­
donica a fost acordat celor trei legiuni — V, V II şi X I — ce staţionau
în provin cia cu acelaşi nume, fără a fi urm area unor m erite militare
deosebite, ci m ai degrabă o m odalitate mai uşoară de identificare .8 Acest
epitet s-a im pus de la sine, ca urm are a staţionării îndelungate în
M acedonia.
în tr-o inscripţie descoperită la Bulaîr, legiunea este m enţionată cu
acest num e: leg(ionis) V II M aced(onicae) (centuria) M (arcii) C a e cili.. .9
Inscripţia datează din tim pul lui Augustus, cînd legiunea a participat la
diferite expediţii m ilitare în vederea cuceririi Peninsulei Balcanice, mai
ales la înfrîngerea rezistenţei principilor traci în anii 13— 11 î.e.n., cam ­
panie condusă de L. Calpurnius Piso.
U n tribu n al legiunii a V II-a M acedonica este atestat epigrafic la
A qu in u m : L. Veturius H om uncio10.
Izbucnirea răscoalei pannono-dalm ate din anii 6 — 9 e.n. a determinat
organizarea unei arm ate de cam panie la care participau şi trupe din
M acedonia11, care au înăbuşit această răscoală. După încheierea războiu­
lui, legiunile a V II-a şi a Χ Ι -a n u s-au mai întors în M acedonia, ci au
fost aşezate în noua provincie, Dalmaţia.
Legiunea a V II-a în Dalmaţia. Sediul legiunii a Χ Ι -a a fost stabilit
la Burnum , iar ccl al legiunii a V II-a la Tilurium (Gardun) sau Delm i-
nium (localitatea nu a fost încă identificată pe teren de către arheologi),
în literatura de specialitate este încetăţenită ideea că pe m alul drept al
rîului Cetina ar fi fost anticul Tilurium, unde ar fi staţionat legiunea în
prim a jum ătate a secolului I12.
Prin aducerea ce lo r două legiuni în Dalmaţia s-a trecut la organizarea
efectivă a acestui teritoriu. A stfel, inscripţiile, destul de num eroase încă
din prim ii ani ai lui Tiberius, menţionează lucrări d e bornare a lim itelor
provinciei, d e construire şi întreţinere a principalelor drum uri imperiale,
ridicarea un or construcţii de importanţă deosebită la Iader sau Salona,
6 E. Ritterling, op. cit.
7 Th. Mommsen, Res Gestae divi Augusti, p. 69.
8 E. Ritterling, op. cit.
8 CIL, III, 7386.
10 CIL, X , 8241; H. Devijver, Prosopographia, II, p. 858, nr. 85.
11 Suetonius, Tiberius, 16, 2: „per quindecim legiones paremque auxiliorum co­
piam triennio bellum gessit*.
12 G. Alfoldy, în BonnerJb, 165, 1965, p. 105— 107; AnEp, 1966, 279.
30
-nitala provinciei. în acelaşi tim p, pentru siguranţa căilor de com uni­
caţie în centrele mai im portante au fost instalate detaşamente ale le-
^ D i n 'momentul transferării legiunii a V II-a în Dalmaţia, inscripţiile ™
fie oficiale, fie v otiv e sau particulare — nu mai menţionează unitatea cu
numele de M acedonica, ceea ce constituie o dovadă că în acordarea num e­
lui s-a avut în vedere provincia în care a staţionat unitatea. Odată cu
tr a n s fe r a r e a legiunii în altă provincie, num ele nu m ai este în uzanţă.
A c e a s t a perm ite încadrarea cronologică a m aterialului epigrafic în care
unitatea apare m enţionată prin num ărul ei, în tim pul dom niilor lui A ugus-
t u s - T i b e r iu s şi Caligula (ştiut fiin d că l a începutul dom niei lui Claudius I
le g iu n e a prim eşte epitetul de Claudia). înscripţii din această perioadă
sfnt cunoscute cu deosebire la Tilurium (Gardun)13, Narona 14, Corinium i:',
Salona16, Iader17, Tragurium 18, A sseria 10, V aganj20, L jubuski21. M area m a­
joritate a acestora au un caracter funerar, fiin d puse de soldaţi sau v e­
terani ai legiunii. Există şi cîteva inscripţii on orifice care atestă prezenţa
legiunii a V II-a în Dalmaţia, în prim ii ani de dom nie ai lui Tiberius.
Am bele legiuni, atît a V II-a cît şi a Χ Ι -a, participă la construirea unor
drumuri im periale sau de bornare a graniţelor. Prim a atestare epigrafică
în acest sens datează din anul 14 e.n., din Corinium , unde din ordinul
guvernatorului P. Cornelius D olabella un detaşament al legiunii, sub c o ­
manda unui prm ceps posterior, a m arcat şi refăcu t linia graniţei „inter
Neditas et Corinienses“ 22.
în tim pul aceluiaşi guvernator, în anii 18— 19 e.n., cele două legiuni
dedică o inscripţie îm păratului T iberius la Iader23. Legiunile apar m en­
ţionate în înscripţii doar prin num ărul de ordine, fără nici un apelativ.
Pe un m illiarium sînt atestate vexillaţiile celor două legiuni, care se
ocupau de întreţinerea drum ului im perial; în plus, în grija legiunii a
VII-a se afla via Gabinia dintre Salona şi A ndetrium 24.
O activitate intensă constructivă pe teritoriul Dalm aţiei se constată
pe vremea îm păratului Caligula. D in ordinul guvernatorului L. Volusius
Saturninus, un detaşament al legiunii a V II-a, sub conducerea unui ce n ­
turio, a stabilit — sau poate a refăcu t — bornele între o aşezare indi­
genă, Neditas, şi o a doua localitate, al cărei toponim nu se mai păs-
13 CIL, III, 2710, 2716, 2717, 9733, 9736, 9737, 9741, 9734, 14.932, 9742.
14 CIL, III, 1813, 1818.
I®.;: 15 CIL, III, 2882, 9973.
16 CIL, III, 2022, 2033, 2048, 2071, 8723.
| i;Î ; " 17 CIL, III, 2913, 2914.
!% '; 18 CIL, III, 9711.
fpi'K J9 CIL, III, 9937.
jfŞ ^ . 20 CIL, III, 9864.
. 21 CIL, III, 8487.
W&k:'·. 22 CIL, III, 9973, Corinium: e]x edictu P. Cornelii Dolabele leg. pro. pr. deter-
§;;v7 ; minati fines Geminus pri. posterior leg. VII inter Neditas et Corinienses r e stitu ti...
23 CIL, III, 2908.
24 CIL, III, 3200 „ . . . cuius viae millia passus sunt C L X V II munit per vexilla­
rios leg. V II et X I item viam Gabinianam ab Salonis Andetrium aperuit et munit
per leg. V I I . . . “
31
 trează pe piatra inscripţiei25. Din dispoziţia aceluiaşi guvernator, o a doua
inscripţie fragm entară, descoperită la T eplju , m enţionează vexillaţiile
celor două legiuni ale provinciei, conduse tot de cite un centurio, care au
efectuat lucrări similare de instalare a unor borne ce delim itau fie teri­
toriul provinciei, fie mai degrabă teritoriul m ilitar al legiu n ilor'0.
T ot în tim pul lui Caligula, din ordinul guvernatorului L. Arruntius
Cam illus Scribonianus, legiunea a V II-a a term inat de fixa t graniţa inter
Sapvates et D elm alinos u t fin es (erig)eret u t term inus po(n etur)ri.
în anul 42, la începutul dom niei lui Claudius I, L. Arruntius Camillus
Scribonianus va încerca să se răscoale, avînd de partea sa legiunile pro­
vinciei. Suetonius istoriseşte că în a 5-a zi a răscoalei, legiunile au ridi­
cat arm ele îm potriva sa şi l-au ucis28. Evenim entul este relatat şi de
Cassius D io, fără alte inform aţii"9. A m îndouă legiunile v o r primi, pentru
loialitatea lor faţă de împărat, num ele de Claudia, cu apelativul do
pia fidelis.
Atestările epigrafice ale legiunii a V II-a CPF sînt puţin numeroase
în această perioadă şi provin m ai ales din centrele urbane ale provinciei:
Salona'M, Claudia A equ u m ?1, Coriniunv'2, Naromi™, Tragurium'1'1.
îm păratul Claudius I va înfiinţa prin deductio cu veteranii celor două
legiuni Colonia Claudia A equum . Inscripţiile atestă prezenţa unor statio­
n es —■ posturi de pază de-a lungul principalelor drum uri im periale şi în
m arile oraşe, pentru supravegherea traficului. Ele sînt cunoscute la
Ham ac, Ljubuski, Riditae, Corinium, Asseria, Narona33.
In tim pul guvernatorului C. Calpurnius Piso, un detaşament al legiunii
a V II-a Claudia p.f. participă, sub com anda centurionului M arius M a­
ternus, la refacerea unor borne de graniţă. Inscripţia se datează în v re­
mea lui Claudius I (4.1— 54 e.n.)36.
Prin aceste lucrări de construire a drum urilor im periale, de asigurare
a pazei lor, legăturile de com unicaţie din interiorul provinciei au fost
rapide, ceea ce a con trib u it la integrarea Dalmaţiei în rîndul provincii­
lor rom ane ale Im periului.
2y CIL, III, 2882, A. Jagenteufel, Statthalter, p. 18.
-B CIL, III, 9832.
21 CIL, III, 9864 a.
28 Suetonius, Claudius, 13: „ . . . bellum civile movit Furius Camillus Scribonianus
Delmatiae legatus, verus intra quintum diem. Oppressus est legionibus, quae sacra­
mentum mutaverunt in paenitentiam religione conversis, postquam denuntiato ad
novus imperatorem itinere casu quodam ac divinitas neque aquila ornari fneque
signa comuli moverique potuerunt".
2!' Cassius Dio, LX , 15, 4: „ . . . του? μέγ στρατιώτας άλλοις t s τεσιν ήμεφατο
και τω τά πολιτικά αυτών στρατόπεδα το τε έβδομου καί τό ενδέκατου και
’Κλαυδεια καί πιτια καί ευσεβή καί προς της βουλής επου')μασ·θ·ήναι. .
30 CIL, III, 2014, 2040, 2041, 2019, 3200, 8764, 8732, 8735, 8767, 9712, 12.903, 14.244,
14.409, 14.248.
31 CIL, III, 2733.
32 CIL, III, 2885.
33 CIL, I»lf, 1814.
31 CIL, III, 2678.
35 E. Ritterling, sv. Legio, RE, X II, 1924, 1618.
26 CIL, III, 1794.
32
La m ijlocu l secolului I, legiunea a V II-a Claudia pia fidelis a fost
transferată în Moesia. Asupra anului cînd legiunea s-a stabilit în noua
provincie părerile sînt îm părţite37, fiind propuse mai m ulte date cuprinse
în răstim pul anilor 57/58— 68 e.n. înclinăm să credem că aducerea le­
giunii a V II-a Claudia p.f. pe Dunăre s-a datorat transferării legiunii a
IIII-a Scythica în Orient, în anii 57·— 58. Pentru această dată mai tim pu­
rie a venirii legiunii în M oesia pledează şi faptul că pe teritoriul D al­
maţiei nu s-au descoperit cărămizi ale legiunii (o singură ştampilă a le­
giunii a V II-a C.P.F. este cunoscută în Dalmaţia, şi ea ar proveni de la
Aequum, fiind păstrată în m inăstirea franciscanilor de la S in j):)\ In
schimb, pentru legiunea a Χ Ι-a Claudia p.f., care a continuat să rămînă
în Dalmaţia pînă în anul 68 , se cunosc trei centre mari în care apar că­
rămizi cu ştam pilele ei: B urnum (sediul de garnizoană), Salona şi D olac:iy.
De fapt, ştampilarea curentă a materialului de construcţie ceram ic exe­
cutat de legiune intră în uzanţă de-abia în a doua jum ătate a veacu­
lui I e.n., ceea ce ar putea explica lipsa ştam pilelor legiunii a V II-a C.p.f.
în Dalmaţia.
în sfîrşit, un argument indirect pentru venirea legiunii a V II-a Clau­
dia p.f. în M oesia este menţiunea lui Tacitus, A nnales, X V , 6 , potrivit
căreia guvernatorul provinciei, Tib. Plautius Silvanus Aelianus, a trimis
în Orient o legiune a V -a recent venită în Moesia, fiind vorba desigur
de legiunea a V -a M acedonica. („IU I Scythica et X II legiones addita
V quae recen s a M oesis excita erat (s.n.) simul Pontica et Galatarum Cap-
padocum quc auxilia Paeto obvedirent, III et V I et X legiones priorsque.
Suriae m iles apud Corbulem m aneret.") în atare situaţie, frontiera du­
năreană a M oesiei, foarte întinsă, de la vărsarea Savei în Dunăre şi pînă
la gurile fluviului, rămînea în grija unei singure legiuni, a V H /a Augusta
(reamintim că a IIII-a Scythica p ’ ecase în Orient definitiv în anii 57/58,
Iar a V -a M acedonica, în anul 62, în expediţia lui Corbulo).
Dislocarea legiunii a V II-a Claudia p.f. din Dalmaţia la Dunăre a
constituit o prim ă măsură de echilibrare a sistemului defensiv în vestul
Moesiei. La Dunăre se constată o perioadă de relativă linişte, ceea ce a
permis guvernatorului Tib. Plautius Silvanus Aelianus să organizeze,
între anii 60 şi 67, o expediţie la nord de fluviu, cu care ocazie au fost
strămutaţi 10 0 000 de daci, cu fam iliile şi conducătorii lo r 10.
37 vezi supra.
G. Alfoldy, în EpigrStudien, IV, 1967, o
;i!l Idem, p. 40.
":o CIL, X IV , 3000 —ILS, 986: Ti. Plautio M. P. Ani. Silvano Aeliano pontif, so­
dali Aug., Ilivir a.a.a.C.f.q. Ti. Caesaris, legat. leg. V in Germania pr. urb. legat et
comiti Claud. Caesaris in Britannia, consuli, procos. Asiae legat pro praet. Moesiae,
în qua piura quam centum mill. ox numero Transdanuvianor. ad praestanda trib u ta
cum coniugib. ac liberis et principibus aut regibus suis transduxit; motum orientem
karmaiar. comprassit, quamvis parte magna exercitus ad expeditionem in Armenia
misisset.
.3 ~ D in isto ria m ilita ră a M o e s ie i S u p e r io r ş i a D a cie i 33
 Sediul legiunii a V II-a Claudia p.f. a fost fixat la Vim inacium , pe
m alul M lavei, aproape de vărsarea în Dunăre; în castrul părăsit probabil
de legiunea a IIII~a Scythica. Sediul legiunii a VITI-a Augusta era la
Novae, judecind după inscripţiile funerare descoperite în această loca li­
tate, databile în sec. I e.n.
Castrul de la Vim inacium. Despre castrul de la V im inacium se cu­
nosc puţine date arheologice. Prim ele inform aţii pe care le deţinem p ro­
vin de la L. F. M arsigli, la care apare prim a descriere a ruinelor de pe
am bele m aluri ale rîului Mlava. Cercetările arheologice întreprinse pînă
acum în castru sînt de m ică am ploare41.
M arsigli descrie ruinele aflate în imediata apropiere a satului K os-
tolac. El rem arcă pe m alul stîng al M lavei (pe planul său Costolatz) două
fortificaţii, una pătrată, iar cealaltă, m ai la sud, de form ă neregulată,
avînd turnuri la colţuri. Pe malul drept al rîului (pe plan notat B renin-
colatz), o fortifica ţie’ aproape pătrată, cu latura scurtă spre Dunăre, care
era inclusă în tr-o m are aşezare, înconjurată cu ziduri de incintă4-.
Săpăturile arheologice efectuate de M . V altrovic în anul 1884 au
constat din m ici sondaje pe m alul drept al fluviului, unde, în punctul
Cajir, a fost identificat castrul legiunii şi canabele43. Castrul este am pla­
sat la cca 1 km est de rîul M lava, aproape de vărsarea sa în Dunăre.
Dim ensiunile fortificaţiei sînt de 430X 500 m 44. Cercetările de teren în­
treprinse de Fr. Kanitz în cursul călătoriei arheologice prin ^Serbia con­
firm ă existenţa castrului. De asemenea, el prezintă pianul pătrat al cas-
trului, cu turnuri ieşite în afară, la colţuri. Zidurile de incintă se pastrau
pînă la înălţim ea de 3 m 45.
Cîţiva ani mai tîrziu, în 1902— 1903, M. Vasic a continuat săpăturile
arheologice la castrul Vim inacium . Dintre rezultatele mai deosebite o b ­
ţinute cu această ocazie, amintim dezvelirea unei conducte de apă din.
castru şi stabilirea prim ei stratigrafii generale a nivelurilor de locuire
din castru. Conducta de canalizare, din plum b, a fost dezvelită pe o lu n ­
gim e de 21 m. Cu acest prilej au apărut ştam pilele celor două legiuni —
a V II-a Claudia p.f. şi a IIII-a Flavia felix, ceea_ ce l-a determinat pe
autorul săpăturilor să presupună că aceste ştam pile datează din prim a
fază a castrului de piatră4*5. M. Vasic a stabilit mai multe niveluri de lo ­
cuire şi de refacere a castrului. Prim ul nivel de locuire ar corespunde
castrului de păm înt, avînd în interior construcţii din lem n; un al doilea
nivel de locu ire s-ar data la sfîrşitul secolului I şi începutul secolului
urm ător, cînd castrul a fost construit în întregime din piatră. O primă
refacere a castrului de piatră a avut lo c la sfîrşitul veacului III şi înce­
putul celui urm ător. Ultima perioadă de folosire a cetăţii — deci nivelul
al IV -lea —■s-ar data în epoca romană tîrzie, nedepăşind veacul al V -lea,
« M. Valtrovic, în Starlnar, I, 1884, p. 3— 14; M. Vasic, în Starinar, X II, 1895,
p. 26 SQ.
42 L F. Marsigli, Descriptiori du Danube, II, tab. II iiig. 13.
43 V. Popovic, în Starinar, X V III, 1967, p. 29— 49; B. Saria, sv. Viminacium, RE,
VIII, 2172— 2181; M. Pindic, în LuJ, I, 1961, p. 125— 131; M. Mirkovic, Gradovi,
p. 56— 61, din păcate nici una din lucrările citate nu aduc date arheologice noi, ba-
zîndu-se pe descoperirile veclii cunoscute.
44 M. Valtrovic, op. cit, p. 14.
45 Fr. Kanitz, RomStudien, p. 18.
4B M. Vasic, în ArchAnz, X X , (1905), p. 106.
34
etapă în care, în interiorul fortificaţiei, existau construcţii executate din
piatră legată cu lut.
Din păcate, cercetările arheologice reluate la Vim inacium prin săpă­
turi de amploare47, sistematice, sînt pînă acum nepublicate, astfel îneît,
în afara datelor menţionate m ai sus, nu putem nim ic adăuga. O mare
parte a castrului a fost distrusă prin spolierea pietrei de către ţăranii
din satele învecinate. Dim ensiunile castrului de 430X 350 m, stabilite cu
aproxim aţie de M. Valtrovic, corespund unei fortificaţii care putea adă­
posti o legiune, ceea ce exclude posibilitatea staţionării concom itente a
legiunilor a V II-a C.P.F. şi a IIII-a F.F. în. veacul I. Descoperirea unor
inscripţii ridicate de soldaţi ai legiunii a IIII-a Flavia felix în veacul I
sau începutul celui urm ător nu poate constitui — pe de altă parte — un
argument îndeajuns de concludent pentru a presupune sediul acestei
legiuni aici; să nu uităm că V im inacium era capitala provinciei, şi deci
este firească prezenţa unor inscripţii puse de militarii celeilalte legiuni
a provinciei48.
Fortificaţia pe care M arsigli a observat-o pe malul stîng al M lavei, cu
turnuri rotunde la colţuri, poate fi atribuită unei perioade tîrzii, poate
în tim pul lui Iustinian40. Alături de castrul aflat pe malul drept al M la­
vei s-au dezvoltat în decursul tim pului canabele, ce ocupau o suprafaţă
foarte întinsă. Pentru secolele I— II e.n. nu avem nici o ştire epigrafică
referitoare la canabele legiunii. O inscripţie datînd din tim pul lui Cara­
calla menţionează refacerea eanabelor de către legiunea V il Claudia A n -
toniniana piar’°. Ele apar separate de aşezarea urbană ·— m unicipium ■ —,
depinzînd, prin organizarea şi administrarea lor, de castru.
Teritoriul le g iu n ii. Fiecare unitate militară romană, legiune sau trupă
auxiliară, avea în jurisdicţia şi administrarea sa un territorium 51. în
esenţă, term enul de teritoriu m ilitar al unei legiuni ar avea două sensuri:
pratum legionis (Nutzland) şi territorium legionis (M ilitărland). Prim ul
termen s-ar referi la zona care slujea la acoperirea n ev oilor de aprovi­
zionare ale legiunii, cuprinzînd în prim ul rînd pădurile şi m ai apoi păşu­
nile. P e baza studierii m aterialului epigrafic cunoscut, A . M oesy a obser­
vat că în epoca im perială tim purie se utiliza îndeosebi term enul de prata,
care era atribuit în principal pentru păşunile şi pădurile legiunilor, pe
cînd V. v G onzenbach stabilea pentru acelaşi termen, cu referire la le­
giunea de la Vindonissa, zona în care se produceau şi cerealele necesare
’7 Cercetările arheologice efectuate în ultimii ani s-au desfăşurat mai ales în
zona necropolelor.
48 CIL, III, 14511; JOAI, X V , 1912, Bb. 1213 nr. 1.
49 M. Mirkovic, Gradovi, p. 60.
50 CIL, III, ]4509, Viminacium: [Divus?] Sepţ. Severus Port. [Pius FJelix Arab.
Adiab. [Part.] Maximus ct [imp. Caes M.] Aur Antoninus Pius F. [Aujgustus
cana[bas? refeejerunt {leg. VII] CI. [A]nt(oninianae) p. f.
51 Em. Doruţiu-Boilă, în SCIV, X X II I, 1972, 1, p. 45— 61; A. Moesy, în AclaAnt.
X X - 1972, p. 133— 169; F. Vittinghoff, în Atti de convegno internazionale sul tem a:
I. diritti locali nclle province romane con partieolare. riguardo alic condizioni giu-
ndiche del suolo, Roma 26— 28 oct. 1971, 1974, p. 109— 124; H.v Petrikovits, în Âctcs
fu V ile Congres d’epigraphie Mamaia 1977, p. 229— 242; Al. Suceveanu, în Petice,
VI, 1977, p. 149— i 53.
53 A. Moesy, op. cit, p. 133— 169.
3*
unităţii112. U lterior va fi folosit mai ales term enul de territorium·, care
includea cariere de piatră, terenurile agricole etc. Intr-o accepţiune m ai
largă territoriu m legionis sem nifică zona în care îşi desfăşura activitatea
o legiune eu trupele au x/îiare alăturate ei şi p e s te care îşi întindea ju ­
risdicţia com andantul legiunii. N evoile de aprovizionare ale unei legiuni,
cu anim ale de călărie, de tracţiune şi pentru alim entaţie (carne, lină,
lc\pte, piele) au fost apreciate la circa 5 000 de capete. Prezenţa în ar­
mată a u n or pecuarii — păstori ca im m unes — , grad ce nu aparţinea
unui m ilitar activ, cienotă existenţa unui serviciu auxiliar al armatei ce
cuprindea şi diferitele categorii de meşteşugari, fierarii, m ăcelarii etc. In
Nutzlcincl erau incluse terenurile d e antrenament, am fiteatrul (în care de
obicei se efectuau exerciţii de cavalerie), băile, canabele. în acestea din
urm ă îşi desfăşurau activitatea meşteşugarii care, fie că lucrau în ate­
liere m ilitare din cadrul armatei, fie ca persoane civile, realizau produse
cum părate de legiune: ceram ică, piese din bronz pentru echipam ent etc.
O serie de negustori ce urmau trupele erau şi ei dependenţi de adminis­
traţia militară.
D im ensiunile unui astfel de teritoriu militar pot fi cu greu apreciate,
în funcţie de con diţiile naturale, terenurile ce erau atribuite unei legiuni
puteau form a sau n u o unitate compactă, în apropierea sediului unei
legiunii sau 'la oarecare distanţă de acesta. U neori chiar şi fîşia de teren
aflată in faţa graniţei propriu-zise a provinciei era folosită ca păşune
pentru n evoile armatei.
O inscripţio descoperită în anul 1970 pe m alul drept al R inului, la
M onden (Germania), atestă faptul că legiunea I M inervia şi-a extins
pm ta în barbaricum ([l]egio prim [a]/M inerv[iaj/[p]ia fideli[s]/prata/[A ]u -
relian[a]/[a]dam pliavit)r’3. Aceasta m ărturie epigrafică se adaugă altora,
descoperite pe teritoriul Cehoslovaciei, deci pe lim esul norico-pan nom c,
care m enţionează prezenţe m ilitare în barbaricumr’4 cu aceeaşi m enire,
şi anume de extindere a teritoriului m ilitar al unităţilor, uneori şi din ra­
ţiuni de natură strategică.
Crearea unui teritoriu m ilitar se făcea prin confiscări de teren în de­
trim entul aşezărilor rurale băştinaşe în preajm a cărora fiinţau castrole
respective. Adm inistraţia romană era deosebit de atentă în realizarea
acestei operaţiuni, pentru a îm piedica apariţia unor nem ulţum iri în rîn -
dul populaţiei băştinaşe (de obicei erau confiscate ?,one de deal, chiar te­
renuri m lăştinoase ce nu afectau terenurile agricole).
U lterior, introducerea im pozitului în natură, „annona militaris^, per­
ceput în întreg Im periul roman pentru întreţinerea armatei, era suportată
de către aşezările civile D . van B erchem a dem onstrat convingător că Iti­
nerarul Antoniniano., pe care sînt atestate un num ăr m are de aşezări -
trebuie considerată o listă de birouri d e percepere a acestui im pozit, şi nu
o listă de etape55.
P eriodic avea ]o c o reverificare a teritoriului m ilitar agrar aflat în
administrarea unei legiuni, acţiune care nu se făcea întotdeauna mânu
63 îi. Petrikovits, op. cit., p. 239.
54 T. Kolnik, în Akten de.s 11 In ternat. Linw.skongre.ss, Budapest, 1977, p. 181—
197; G. Alfoldy, Noricum, London— Boston, (1974), p. 152; II. W . Bohme, în JbRGZM,
X X II , .1975, p. 190— 197.
^ Ai. Suceveanu, op. cit, p. 152.
36 ; 37
militari, ci uneori era dusă la îndeplinire şi de diferiţi funcţionari ad­
m inistrativi. O inscripţie fragm entară descoperită la Virninacium din anul
228 menţionează participarea a 11 m ensores conduşi de un hastatus Cla­
udius A lexander şi de un dispensator vîkarius M yrism us Felicis la ua
lustrum. Inscripţia a fost ridicată în onoarea îm păratului Severus A le ­
xander: [ . . . ] [pro salute] im p. Caes. M . A ur. Severi A lexan d ri [A u ]g(u s-
ti) n(ostri) et leg(ionis) V[II] Cl(aucliae) Seve[ri]anae Alexandrianae M y -
rismfus] Felicis dfisp(cnsatoris)] vik(arius lustjro] Cl(audii) A lex[an]dri
ha[s(tati) cum] m ensorib[us] Iul. Valens, I u l [ .. . ], FI. Protus, A u r ! ) [ . . . ]
Aur. Iulianus, Ulp. I . [ , . . ], A ur. Viator, Val. I.f . . . ], A el, Aelianus, Aur.
P . [ .. . ], A u r Pyrrhus, [v.s.l.m.] M odesto et P r(obo) co(n)s(ulibus) (CIL,
III, 8112).
M yrism us F elix este probabil reprezentantul adm inistraţiei civile a
provinciei, care asista la acest lustrumJ
P entru legiunea a V II-a Claudia, descoperirile arheologice şi epigra­
fice oferă cîteva inform aţii privind organizarea teritoriului său militar.
D epozitele centrale ale legiunii se aflau în afara castrului d e la V i-
minacium, probabil la H orreum M argi, centru m ilitar uşor accessibil pe
uscat şi pe apă. A ici se pare că erau depozitele centrale de alim ente.
în preajm a castrului de Virninacium, în canabae, se aflau atelierele
meşteşugăreşti ale unităţii, fie cele ce produceau echipam ent militar,
arme, îm brăcăm inte, încălţăm inte pentru soldaţi, fie cele pentru piese
de harnaşament. La începutul secolului III, un atelier specializat în con­
fecţionarea echipam entului m ilitar a funcţionat la Naissus06. în acelaşi
timp pentru procurarea unor piese mai pretenţioase se apela la o serie
de ateliere specializate, cunoscute în tot Im periul rom an. A stfel, o m en­
ţiune epigrafică din Gallia aminteşte un centurio, M. U lpius Avitus, din
legiunea a IIII-a Flavia de la Singidunum , care a fost trim is după loricae,
în satul Brivia, la haeduF7.
Delim itarea teritoriului m ilitar al unei legiuni poate fi stabilită prin
cartarea ştam pilelor unei legiuni aflate pe teritoriul provinciei, la care
trebuie adăugate inscripţiile cu caracter militar, arm ele şi alte piese de
factură m ilitară descoperite în diferite aşezări. Cercetările arheologice
întreprinse pe Hin de H v. Petrikovits au dus la stabilirea teritoriului
militar al unităţilor staţionate în această zonă58. Cu aju torul ştam pilelor
a fost stabilit teritoriul m ilitar al legiunii ce staţiona la V indonissa59. In
Spania, teritoriul legiunii a IIII-a M acedonica a putut fi determ inat cu ,
precize prin bornele denumita, cippi, ’c e m arcau punctele term ini ale teri- ;· V
ţoriului. întreaga suprafaţă îngloba 600 km 260. în prim a jum ătate a seco­
lului II, activitatea legiunii a V -a M acedonica la Dunărea de Jos a putut
fi cercetată pe baza inseripţilor tcgulare şi lapidare descoperite în forti­
56 P. Petrovic, în IMS, IV, 1973, p. 57— 59. La Horreum Margi au apărut
ştampile ale legiunii a V II-a Claudia p.f., tipul cel mai timpuriu datînd din secolul
i — începutul secolului II.
57 CIL, X II, 2828, Ager Haedurorum.
58 H.v Petrikovits, Das romische Rheinlană. ArchFov&ch. seit 1945 în BonnerJb,
Bbl, 1960, p. 55— 75.
59 V v.Gonzenbach, în BonnerJb, 1903, 163, p. 75— 150.
60 A . Garcia y Bellido, în Iiom mage ă Leoti Bermann, eoi. Latomus, X L IV ,
P. 374— 382.
ficaţiile dispuse pe am bele m aluri ale fluviului, identificîndu-se astfel
teritoriul m ilitar al unităţii151.
în acest con text, studierea ariei de răspîndire a ştam pilelor unei le­
giuni constituie un elem ent de bază în stabilirea teritoriului m ilitar al
unităţii respective. Prezenţa unor ştam pile ale unei legiuni în castre de
trupe auxiliare denotă participarea acesteia cu material de construcţie
şi posibila staţionare a unor detaşamente din legiunea respectivă, ceea
ce evidenţiază raporturile de colaborare care existau între legiune şi tru­
pele auxiliare, cooperarea tactică şi teritorială dintre acestea, prim a avin-
d u -le în subordine pe celelalte.
Pe baza inform aţiilor epigrafice şi arheologice cunoscute, referitoare
la fortificaţiile ridicate pe lim esul dunărean, este d ificil de reconstituit
teritoriul m ilitar al legiunii a V II-a Claudia pia fidelis62. Spre deosebire
de alte provin cii, în M oesia Superior sînt atestate prin diplom e m ilitare
un num ăr m are de trupe auxiliare (îndeosebi în preajm a războaielor da­
cice ale lui Traianus), al căror sediu de garnizoană nu este încă cunoscut,
în afara indicaţiei localităţii de provenienţă, pentru m ajoritatea ştam pi­
lelor m ilitare ale legiunii a V II-a CPF nu se cunoaşte contextul arheo­
lo g ic în care au fost descoperite.
M aterialul tegular ştampilat al legiunii a V II-a Claudia a fost publi­
cat sporadic, în diferite lucrări. O tipologie a inscripţiilor tegulare nu s-a
făcut pînă acum (i3. Ştam pilele legiunii a V II-a Claudia, descoperite la
nord de Dunăre în cîteva centre (Drobeta, Gornea, Pojejena, Vîrşeţ etc.),
au fost strînse în tr-un m ic corpus, unde se încearcă o tipologizare a lor,
folosin du -so ca analogii o serie de descoperiri din M ocsia Superior şi Pan­
nonia In ferior64. Cărămizile sînt grupate în 5 tipuri mari, cu m ai m ulte
variante, asupra cărora nu vom insista (vezi pl. I — III):
I LE G V II C.P.F., în cartuş simplu, dreptunghiular, cu litere m ici
(înalte de 2 cm). A u apărut la D robeta (la construcţia podului). Rama,
Ratiarîa, păstrate la M uzeul din Vîrşeţ) şi în castrul de la Singidunum?*.
Constituie tipul cel mai tim puriu d e ştampilă şi se datează în secolul I
şi începutul secolului al II-lca.
II LEG V II CL.P.F., în cartuş sim plu, dreptunghiular. D escoperite la
Drobeta, se datează la începutul secolului II e.n.; după Hadrianus se re-
nunţă atît pe cărăm izi, cît şi in inscripţii la utilizarea epitetului de pia
/ jidelis.
01 Em. Doruţiu Boilă, op. cit, p. 45— 61. Recent, Λ. Moesy, op. cit, p. 133— 163
susţine că cărămizile .ştampilate militare ale unei legiuni apar şi în construcţii
civile (vile rustice), necropole şi ea atare nu pot delimita un territorium legionis.
82 în afara unor scurte rapoarte publicate în Stare Kulture Derdapa, AriiPre-
Oled, prea puţine studii au apărut referitoare pînă acum la fortificaţiile din această
zonă. Lucrările de sinteză publicate fac doar scurte referiri la aceste castre, fiind
de multe ori contradictorii.
ϋ3 în rare cazuri sînt publicate desene sau fotografii la scară ale ştampilelor
legiunii a V II-a Claudia; în literatura de specialitate se dau doar informaţii simple,
de felul: ştampile ale legiunii a V II-a Claudia, fără încercarea de încadrare crono­
logică sau de tipologizare.
64 D. Benea, N, Gudea, Legiunea a V II-a Claudia în Dacia în secolele II— HI,
în Analele Banatului, II, 1982, (sub tipar); D. Benea, Cărămizi ştampilate din Mu­
zeul Porţilor de Fier, în Apulum, X V I, 1978, p.
...... M. Bollini, în Ratiarensia, I, 1980, p. 93— 127
38
III LEG V II CL.F., în cartuş tabula ansata. Dacă nu este o eroare de
realizare a tiparului negativ, în care nu a fo st înscris şi pia, atunci se în­
cadrează în tipologia ştam pilelor tim purii ale legiunii. Două exem plare sînt
cunoscute la Drobeta.
IV LEG V II CL apare în nenum ărate variante de scriere, înălţime a li­
terelor, cartuş dreptunghiular; sînt atestate la Drobeta, Gornea, Pojejena,
Vîrşeţ. Ea datează din secolele II— III (literele sînt de obicei corect m ar­
cate în scrierea monumentală).
V LEG V II C L P S, în cartuş dublu; ştam pila a fo st citită în două fe­
luri: leg(io) V II Cl(audia) p(ars) s(uperior) şi s-ar data în secolele III— IV
şi leg(io) V II Cl(audia) p(ia) S(evcriana) databilă în acest caz, în anii
224— 225. Asem enea ştam pile nu sînt cunoscute pe teritoriul Daciei, ci
doar în M oesia Superior (Vim inacium , Pincum ) şi Pannonia Inferior (Tau-
runum, Sirm ium )00.
D e-a lungul limesului dunărean au fost construite, între V im inacium
şi Ratiaria, în cursul veacului I, m ai m ulte castre auxiliare. Ele fură am­
plasate în punctele cele m ai p rop ice din această zonă, la gura afluenţi­
lor Dunării, u nde terenul perm itea astfel de construcţii. Asem enea m ici
fortificaţii aveau m enirea de a bara eventuala pătrundere a duşmanului
pe aceste văi, înspre interiorul provinciei, lu cru întîm plat în secolul I,
ou ocazia cîtorva atacuri dacice.
Teritoriul m ilitar al legiunii a V II-a Claudia p.f. a cuprins în seco­
lul I zona lim itrofă Dunării pînă spre Ratiaria sau la est de aceasta,
unde lim esul intra sub jurisdicţia celorlalte legiuni, a V -a M acedonica şi
I-a Italica. Pînă în anul 86 e.n., în M ocsia a staţionat şi legiunea a V -a
Aîaudae; sediul ei nefiind cunoscut, nu există posibilitatea de a stabili
care i-a fost zona de acţiune. Din anul 86 , după form area M oesiei Supe­
rior ca provincie, este adusă aici legiunea a IIII-a Flavia felix . Sectorul
cuprins între Singidunum şi Vim inacium a intrat în teritoriul militar al
acestei legiuni. Prezenţa unor detaşam ente ale legiunii în secolul I şi în­
ceputul secolului urm ător în sectorul Porţile de Fier, în anumite castre
(Taliata, Novae, B oljetin), a fost impusă de situaţia m ilitară din acest
moment.
Cercetările arheologice au identificat un prim n ivel de secol I, în ur­
mătoarele castre de pe lim esul dunărean; Tricornium (R îtopek)07, Au-reus
Mons (Seona)li8, Lederata?9, Cuppae (G olubac)70, N ovae (Cezava)71, B olje-
AnBp, 1934, 181; A. Milosevic, în Sirmium, I, 1971, p. 99— 100,
67 V. Kondiiî, Sn GodisnjakMGB, IV, 1967, p. 35; W . Wagner, Dislokation, p. 96;
CIL, X V I, 46 menţionează: coh. X Flavia Bessorum, ulterior în secolele II— III apar
ştampilele lui coh. I. Pannoniorum vet. eq.; T.I.R.L. 34, p. 113.
w Fr. Kanitz., RdmStudien, p. 7 menţionează un castru ele 150X130 m în apro­
pierea Dunării. Probabil ca în secolele II— III Să fi staţionat un detaşament al le­
giunii a IIII-a Flavia, T.I.R. L 34, p. 31
09 R. Rasajki, StRD, p. 78—79. Din descoperiri mai voehi sînt cunoscute ştampile
ale legiunii a V II-a Claudia p.f.; coh. II Hispanorum, ala II Pannoniorum cf. AKM,
VI, 1880, p. 174, T.I.R, L 34 p. 73.
7U Ştampile ale coh. I. Flavia Hispanorum şi poate ale coh. V Gallorum. CI.
Swoboda, Forschungen, p. 14— 15, o consideră certă doar pe prima. D. Vufikovic-
Todorovic, în Starinar, X V II, 1967, p. 25. Prima unitate apare atestată în diplomele
Moesiei Superior, în anii 93, 100; iar a doua, coh V Gallorum, în cele din anii 75,
93, 100; T.I.R. L 34, p. 51.
•39

ti η. 12, Saldum (Gradac)73, G ospodin V ir74, Taliata (D onji M ilanovae)75,
Transdierna (Tekija)™, K.ladovo77, Prahovo78, Tim acum Minus (Ravna)7H.
Ştam pile ale legiunii a V II-a Claudia p.f. (LEG V II C P F) au fost des­
coperite în aCara castrului do la Virninacium la Lederata, ins. Sapaja,
Pontes, (K ladovo), Ratiaria (Arcar), Singidunum . In interiorul provinciei,
asemenea ştam pile au apărut în fortificaţiile de pe drum ul im perial V i-
minacium — Naissus; M unicipium (Kaliste), îo v is Pagus (V eliko V aole) şi
; H orreum Margi (C uprija)80.
în secolele II—-III, legiunea a V II-a Claudia p.f., alături de cealaltă le -
; giune a provinciei, a IIII-a Flavia felix , a avut în grijă· întreţinerea prin ­
cipalelor drum uri im periale ale provinciei, m ai ales acelea care făceau le­
gătura cu alte provincii. E le apar menţionate in Itineraria A ntoniniana,
1) Virninacium — ■ Ratiaria, de-a lungul fluviului, făcîn d legătura cu
Dacia şi M oesia Inferior;
2) Virninacium ■— Naissus — Lissus (Dalmaţia);
3) Virninacium —~ Naissus — Scupi — . Stobi (M acedonia);
4) Virninacium — Naissus ·— Pautalia (Tracia);
5) Ratiaria — Naissus (străbatea provincia de la est spre vest).
După cum se observă, centrul nodal al cailor de com unicaţie era ora­
şul Naissus. D esigur o serie d e drum uri secundare făceau legătura între
diferitele oraşe şi aşezări rurale ale provinciei.
71 E. Swoboda, Forschungen, p. 24; D. Pribakovie, în StKD, p. 89. Prima fază a
castrului este documentată eu monede de .la Claudius J, Nero, Domitianus. Garni­
zoana ei o form a: coh. I Montanorum, ef. M. Mirkovic, în Arh Vestnik, X X V I,
1975, p. 220— 224; T.I.R. L 34, p. 84.
72 L. ZotoviC, N. Petrovie, în StKD, p. 105— 100. Garnizoana castrului a fost coh.
I Lusitanorum, după o stampilă descoperită aici. Cf. E. Swoboda, Forschungen,
p. 34; T.I.R. L 34, p. 34.
73 P. Petrovie, în StKD, p. 94— 95; inventarul arheologic şi numismatic cuprinde
piese datate în secolul I e.n. Garnizoana nu ne este cunoscută T.I.R. L 34, p. 98.
71 D. Minic, Kovacevic, în StKD, p. 101. Turnul ridicat în apropierea tabulelor
săpate în stînea Caxanelor, cu ocazia diferitelor refaceri ale drumului; T.I.R. L 34,
p. 631.
75 D. Viickovic-Todofovie, în StKD, p. 125— 126, Idem, în Starinar, X V II, 1968,
p. 25. Garnizoana: coh. I Raetorum, poate şi coh. I Lusitanorum, după o ştampilă
descoperită aici; T.I.R. L 34, p. 109.
7IÎ A. Cermanovic-Kuzmanovic, în StKD, p. 149; A et J Sasel, Inscriptiones nr. l.
Dezvelirea castrului de la Transdierna nu s-a putut face decît în mică măsură. Se
pare ca aici a staţionat şi o vexillatio a legiunii a V II-a Claudia, judecind după ins­
cripţia păstrată pe o piesă din tezaurul de podoabe descoperit cu mulţi ani în urmă.
Cf. Mano-Zisi, Nalaz iz Teldje, passim. Garnizoana castrului în secolul I a fost
cohors V Gallorum (S. Dusanic— M. R. Vasic, în Chiron, VII, 1977, p. 298, nota 45).
77 Ştampile ale legiunii a V II-a Claudia p.f. utilizate în cantitate mare la con­
struirea podului între anii 102— 105; cf. AEM , X I X , 1896, p. 219; T.I.R. L 34 p. 121.
78 D. Vuckovic-Todorovic, în LuJ, I, 1961, p. 138— 139 vorbeşte de o fortificaţi'1
de mari dimensiuni; nu Se dau nici un fel 'de date cronologice. Garnizoana: coh. i
Cantabrorum cf M. Mirkovic, în ZbornikFFB, VIII/1, 1964, p. 87; T.I.R. L 34, p. 90.
70 în alte castre din secolul I sînt cunoscute o serie ele trupe auxiliare: Brz. i
Paianfca— Coh. I Cretum (cf. Starinar, X V —X V I, p. 67); Timacum Minus (Ravna)-
coh. I Montanorum, iar în secolul II, coh. I Tracum Syriaca (cf. M. Mirkovic, Gra
dovi, p. 90); Naissus— coh. I Cilicum (W. Wagner, Dislokation, p. 119). Pentru U)s
număr mare de auxilii nu se cunoaşte încă sediul de garnizoană.
80 D. Piletie, în VjesnihVMli, X V , 1969, p. D— 55; Idem, în V jesnikV M B , X V I,
1970, p. 7— 22.
40
D e-a lungul căilor de com unicaţie, un număr m are de stîlpi miliari
atestă reparări ale diferitelor porţiuni de drum imperial, realizate de că­
tre armata provinciei. Prezenţa — chiar dacă nu concom itentă cron olo­
gic a unor stationes pe aceleaşi drum uri im periale, conduse de bene­
ficiari consulari din cele dou ă legiuni ale provinciei, dovedeşte clar că
acestea se aflau sub controlul legiunilor81. Asem enea stationes aveau o
serie de atribuţii, nu numai d e a proteja negustorii şi com erţul: ele con ­
stituiau punctele de vamă la frontiera dintre provincii, asigurau serviciul
de poştă al Im periului etc. In M oesia Superior, staţiile sînt atestate epi­
grafic îndeosebi în zona m untoasă a provinciei. U nii cercetători sînt în­
clinaţi să considere înfiinţarea lor în secolul III, ca urm are a activităţii
unor bande de latrones, caro făceau nesigure căile de com unicaţie din
provincie8-. Fără a contesta acest lucru, fenom enul ni se pare m ult mai
com plex. în prim ul rînd, stationes nu sînt atestate epigrafic decît în pri­
ma jumătate a sccolului III (Caracalla -— M axim inus Thrax). în acecaşi
perioadă ele apar atestate p e Rin, în cele două Pannonii şi în Dacia. în ­
fiinţarea lor trebuie pusă în legătură cu o măsură generală, adoptată în
provincii, de controlare, poate ele dirijare şi supraveghere a traficului ru­
tier. După cum menţionam, în M oesia Superior, prezenţa lor este d ocu ­
mentată m ai ales în regiunile m in iere cu exploatări d e aur, argint, fier8ii,
ceea c e ne determină să credem că aceste exploatări au fost puse sub con ­
trolul şi protecţia armatei (încă din tim pul războaielor m arcom anice).
In concluzie, în veacul I şi începutul celui urm ător (pînă în anul 106),
teritoriul m ilitar al legiunii a V II-a Claudia p.f. a cuprins în principal li­
nia castrelor de pe malul drept al fluviului, dintre Virninacium şi Ratia­
ria, avînd în subordine o serie de trupe auxiliare. Cît se întindea în in­
terior nu se poate preciza; în orice caz, teritoriul era întins pe valea M o­
ravei de vest (unde se aflau şi depozitele d e alim ente ■ — - H orreum Margi),
teritoriu pe care, dealtfel, legiunea a V II-a Claudia îl împărţea cu legiu­
nea a IIII-a Flavia f.
în. secolele II — III e.n., lim esul dunărean n u -şi m ai are rostul. De
.acum, legiunea ia V II-a Claudia p.f. va avea în principal atribuţia d e a
supraveghea „pungaK iazygă dintre Tisa şi Dunăre şi de a putea interveni
cu vexillaţiile ei în ajutorul celor două provin cii lim itrofe: Dacia şi Pan­
nonia Inferior. Prezenţa legiunii a V II-a Claudia în cele două provincii
81 Pe drumurile imperiale: 1) Viminacium-Naissus sînt cunoscuţi următorii stîlpi
miliari: Horreum Margi (CIL, III, 8268 — Gallienus); Bracin (Spomenik, X C V III,
1948, 407 —■ Dccius); 2) Naissus-Raliaria: doi stîlpi miliari la : Pluzina (Spomenik,
XCVIII, 1948, 417 — Trebonianus Gallus); Vojna Kapija (JOAI, VII, 1904, 67 —
Caracalla), o statio — Kladrop, a legiunii a V II-a Claudia (CIL, III, 6291 — anul
213); 3) Naissus-Ulpianum: stîlpi miliari de la: Donje Lupee (GodisnjakMKM,
VI, 1961, p. 130 — Aemilianus), Kursumlija (CIL, III, 14565); sfaiio-Prokuplje (CIL,
III, 14564); 4) Scupi-Ulpianum-Katlanovo (Spomenik, X C V III, 1948, p. 438— 439 —
Gordianus, III. Tr. Dccius); Scupi (CIL, III, f)272 — Hadrianus; 8273 — Antoninus
Pius, 8274 — fragment (Spomenik, L X X I, 1931,'576; General Jankovic (Spomenik,
L X X I, 1.931, 565 —■ Hadrianus; 555 — Antoninus Pius); Kacanik (Spomenik, X C V III,
1948, 188 — Decius CIL, 111, 8270 — Aemilianus; CIL, 111, 8184); o statio a legiunii
a V II-a Claudia; Blace (CIL, JII, 8237; 5) Kosovska Mitroviea-Raska: stoii07i<?s:
Slatina (Spomenik, L X X I, 1931, 208— 231) Novopazarska Banja (Spomenik, XCVIII,
1948, 223; 6) Ulpianum-Ibar: stationes: Vucitrn (Starinar, V — VI, 1954— 1955 p. 356—
358) Vucispe (Spomenik, L X X I, 1931, 90).
83 A. Mocsy, Romanisation, p. 24; Tdem, în ActaAnt, X V I, 1968, p. 351— 354.
. 83 T.I.R. K 34 (harta); S. Dusanic, IMS, I, (introducere istorică), passim.
4Ϊ
atestă poate extinderea la un m om ent dat a teritoriului m ilitar al legiunii,
cu prilejul diferitelor războaie, fără ca acest fapt să determ ine schim bări
privind lim itele adm inistrative ale provinciilor respective.
LEGIUNEA A V II-A CLAUDIA ÎN SECOLELE II— III
Izbucnirea războaielor civile după sinuciderea lui N cro şi ulterior a lui
Galba a determ inat o serie de tulburări şi în rîndul legiunilor M oesiei.
în acel m om ent, în provin cie staţionau două legiuni, a V II-a Claudia p.f.
şi a V U I-a Augusta, care s-au declarat partizane ale lui Otho. Fiecare
legiune a trim is cîte o vexillaţie form ată din 2 000 de oam eni pentru a - 1
ajuta p e O tho în războiul purtat cu celălalt pretendent la tron, Vitellius.
îTrupele s-au apropiat de Aquileia, dar nu au m ai apucat să participe
efectiv la bătălie. Otho a fost înfrînt şi s-a sinucis. Vitellius va trimite
înapoi vexillaţiile legiunilor în provincia lor de garnizoană84.
în absenţa detaşam entelor legiunilor m oesice, în iarna anului 67/68,
se produce un m are atac daco-sarm at asupra provinciei. Legiunile a V II-a
Claudia şi a V U I-a Augusta, cu ajutorul legiunii a IlI-a Gallica, ^care
venea din Orient spre Italia, au respins acest atac. Tacitus relatează că,
pentru m erite deosebite, celor trei com andanţi ai legiunilor ce au luptat
cu năvălitorii li s-au decernat, la Rom a, însemnele consulare. între cei
trei legciti este amintit Tettius Iulianus, ca legat al legiunii a V II-a Cla­
udia85. în 68 , în Orient fu proclam at îm părat Vespasianus, sprijinit de
armata provin ciilor de aici şi în prim ul rînd de cea din Siria, comandată
de M ucianus. Prin tratative secrete iniţiate de M ucianus, legiunile m oe­
sice s-au declarat partizane ale noului împărat.
G uvernatorul provinciei, A ponius Saturninus, adept declarat al lui
Vespasianus, a încercat să-l înlăture pe Tettius Iulianus, care din m otive
necunoscute avea rezerve faţă de noul pretendent. Tacitus (Hist, II, 85)
relatează că a fost trimis chiar un centurion pentru a-1 ucide, dar Tettius
Iulianus s-a ascuns în m unţii Haemus. Ulterior, Vespasianus, pentru
această părăsire a legiunii, îi v a lua comanda, el intrînd în disgraţia pri­
m ilor Flavii. A bia Domitianus, ţinînd seama de experienţa sa în con flic­
tele cu dacii, îl va num i com andantul trupelor rom ane în cea de-a doua
cam panie îm potriva lui Decebal.
U rm aşul lui Tettius Iulianus la com anda legiunii a V II-a Claudia p.f.
este D. Plotius Griphus, a cărui activitate m ilitară deosebită l-a determ i­
nat pe Vespasianus să-l înscrie ulterior, în anul 69, în ordinul senato­
rilor86.
Legiunile unite ale M oesiei (a V II-a Claudia p.f., a V III-a Augusta şi
a IlI-a G allica din Orient) şi ale P annonici (a X III-a Gemina, a V II-a G al-
S4 Tacitus, Historiae, II, 85; Suetonius, Vespasianus, 6.
s5 Ibidem, I, 78, 20.
88 Ibidem, IV, 39; III, 52; W . Eck, Senatoren, p. 65
42
biana) v o r începe m arşul asupra Italiei, în calitate d e partizane ale lui
Vespasianus. In octom brie 69, legiunea a V II-a Claudia p.f. participă la
asediul Crem onei. Comanda legiun ii o avea tribunul Vipstanus Messala
(probabil a unei părţi a legiunii). Tacitus (H i s t IV, 39, denum eşte legiu­
nea cu epitetul de Claudiana).
în lipsa legiunilor provinciei, asupra M oesiei are loc un nou atac al
dacilor, care au pus stăpînire p e m alul drept al fluviului, pregătindu-se
să ocupe castrele legionare, dar a intervenit salvator legiunea a V l-a
Ferrata, care se îndrepta spre Italia venind din Siria87.
După încheierea războaielor civile, în anul 70, legiunea a V II-a Clau­
dia p.f. îşi va relua locul în castrul de la Vim inacium ; a V III-a Augusto
va fi transferata în Germania, iar a IlI-a Gallica în Siria. în M oesia se va
întoarce legiunea a V -a M acedonica, stabilindu-şi sediul la Ocscus. T ot în
Moesia a fost adusă, de pe R in, legiunea a V -a A laudae (sediul de garni­
zoană nu este cunoscut) îm preună cu legiunea I Italica (la Novae).
A ducerea noilor legiuni în M oesia atrage atenţia pentru prim a dată
asupra pericolului reprezentat de dacii nord-dunăreni, sarmaţii roxolani
şi iazygi. Importanţa limesului renan scade iar provinciile dunărene sînt
întărite cu noi legiuni; noi fortificaţii sînt ridicate pe m alul drept al
fluviului.
In tim pul lui Vespasianus arc lo c prima recrutare a unei auxilii din
rîndul populaţiei băştinaşe de dardani, A la Vespasiana Dardanorum 88. în
condiţiile întăririi limesului dunărean cu un m are num ăr de trupe, su­
dul provinciei, mai greu accesibil, era lipsit de trupe rom ane. Pentru în­
tărirea elem entului rom an în această zonă, Vespasianus înfiinţează, în
anul 70, Colonia Flavia Scupi, din veteranii legiunii a V II-a Claudia p.f.
şi, poate, a H eg iu n ii a V -a M acedonica, prin deductio. Inscripţiile m enţio­
nează o serie de veterani ai legiunii stabiliţi printre prim ii în Scupi şi
care deţineau funcţii adm inistrative în conducerea oraşului89.
în ultim ii ani de dom nie ai lui Vespasianus este atestat epigrafic un
tribunus m ilitum al legiunii, C. M anlius F elix, care îşi începea cariera în
legiunea m oesică90.
în anul 86 are loc îm părţirea administrativă a provinciei Moesia, cu
Moesia Superior în vest, avînd în com ponenţa armatei sale două legiuni
— a V II-a Claudia la Vim inacium , şi a V -a Alaudae (locul d e garnizoană
necunoscut). S-a presupus că am bele legiuni şi-au avut sediul în castrul
de la Vim inacium , ceea ce este puţin probabil, datorită dim ensiunilor re­
duse ale acestuia. în schim b atrage atenţia existenţa în est, la Prahovo
(Zajecar — R.S.F.I.), a unui castru de mari dim ensiuni (850X 435 m), din
pămînt, cu două niveluri de locu ire91. A v în d în vedere dim ensiunile deo­
sebite ale castrului, se pune întrebarea care au fost trupele ce au staţio­
nat aici? P osibil ca această construcţie să fi fost ridicată în perioada’ de
pregătire a războaielor cu dacii, în ea pittînd staţiona m ai m ulte trupe
Ibidem, III, 46: „Mota et Dacorum gens numquam fida tunc sine metu abducto
e Moesia exercitu . . . iamque castra legionum exeindere parabant, ni Mucianus sextam
legionem opposuisset, Cremonensis victoriae gnarus, ac ne externa moles utriumque,
ingrueret, si Dacus Germanusque inrupissent".
W . Wagner, Dislokaiion, p. 33— 34.
I0 E. Ritterling, sv. Legio, RE, X I I, 1924, 1274; CIL, III, 819.9, 8200.
CIL, III, 726 —PIR2, (Manlius), p. 329, nr. 116.
91 M. Mirkovic, Gradovi, p. 32 nu se precizează de cînd datează fortificaţia.
43

auxiliare sau legiuni. Dacă ţinem cont do faptul că în prim a cam panie a
lui Domitianus, trecerea armatelor rom ane comandate de Cornelius Fuscus
a avut loc prin faţa Olteniei, prezenţa castrului în această parte a p ro­
vinciei este explicabilă, cu atît mai m ult cu cît legiunea a participat la
această campanie.
In Iarna anului 85/86 are loc o mare incursiune dacică la sud de D u­
năre; este ucis însuşi guvernatorul provinciei, C. Oppius Sabinus, pe cînd
încerca să respingă atacul02. Castrele dunărene se pare că au avut d c
suferit distrugeri mari cu această ocazie. Ascunderea unor tezaure m one­
tare şi de podoabe la Transclierna (Tekija) şi B oljetin (m onede) datate în
anii 82, respectiv 81 e.n .,03 ne determină să credem că principala cale de
pătrundere a dacilor la sud de Dunăre a fost prin culoarul Tim iş—-Cerna,
prin faţa Diernei, punct strategic bine ales, care le-a perm is dacilor să
ajungă adînc în interiorul provinciei, pe văile afluenţilor Dunării, ceea ce
presupune atacarea şi eventual cucerirea unor castre de pe limes. Iorda­
nes (76) relatează că „m ulta castella et civitates invadentes de parte im ­
peratoris publice depraedarunt^. Atacul dacic a fost neprevăzut şi năpras­
nic, determinînd deplasarea a însuşi împăratului Domitianus cu o armată
de campanie, pusă sub comanda lui Cornelius Fuscus, prefectul pretoriu­
lui. După alungarea dacilor din M ocsia, în anul 87, armata rom ană a tre­
cut Dunărea pe un pod form at din corăbii legate între ele. Trecerea flu ­
viului a avut lo c probabil lingă- Oescus sau la est de acest castru, sediu
al legiunii a V -a M acedonica. în ciocnirea cu dacii, Cornelius Fuscus a
fost ucis, iar castrul soldaţilor jefuit, după cum aminteşte Iordanes. În­
semnele unei legiuni, a V -a Alaudae, îm preună cu un num ăr de captivi
au fost luate de daci.
îm păratul Domitianus şi-a fixa t cartierul general probabil la Naissus,
de unde va începe pregătirile pentru o a doua campanie militară. încă
din anul 86 avusese lo c o împărţire administrativă a M oesiei în două p ro­
vincii de sine stătătoare: partea de vest, M oesia Superior, şi cea de est,
Moesia Inferior, am bele provincii de rang consular, precum şi o reorga­
nizare militară. Prim ul legatus Aug. pro praetore al M oesiei Superior a
fost L. Funisulanus Vettonianus. în noua provincie fu adusă în grabă o
nouă legiune, din Dalmaţia, a IIII-a Flavia felix, care a participat la a
doua campanie îm potriva dacilor.
Campania va fi reluată în anul 88 , de către Tettius Iulianus9'1. Dună­
rea a fost trecută pe un pod de vase, probabil prin faţa Banatului. C ioc­
nirea dintre cele două armate a avut loc la Tapae; dacii fură învinşi si
obligaţi să ceară pace. în anul 89 se încheie tratatul de pace, prin care
Decebal devine rege clientelar al Rom ei, avînd în. plus o serie de obli­
gaţii. Graba cu care se încheie tratatul de pace şi conflictul m ilitar în
sine s-au datorat unor mişcări din rîndul m arcom anilor, quazilor şi iazy-
!,:î Suetonius, Domitianus, V I; Cassius Dio, LX V II, 61, 1
93 I). Mano-Zisi, Nalaz is Tekije, p. 7; P. Popovic, în ZbornikNMB, VIII, 1975,
p. 97— 107. Presupunerea sa că a putut exista un pericol dacic şi înainte de anul
05 esle plauzibilă.
B* Iordanes, Getica, XIII, 76— 77; IstRom, I, 1960, p. 298— 299; D. Tudor, Podxirîle,
p. 17— 30 a stabilit pe baza cercetărilor personale, coroborate cu planul păstrat Ia
Marsigli (Description du Danube), existenţa unui pod care a putut fi ridicat de
Cornelius Fuscus cu ocazia campaniei la nord dc fluviu. Pila culce a acestui pod
a mai fost văzută, pe malul bulgar al Dunării, de către prof. D. Tudor, în anul 1959,
gilor, care l-au obligat pe Dom itianus să-şi îndrepte atenţia spre noul
front creat. Pe de altă parte, Cassius D io relatează că D ecebal a acceptat
î n c h e i e r c a păcii deoarece „se afla la mare s l r î m t o a r e « !'5, situaţie ce s-ar
fi putut datora fie unor m işcări separatiste din lăuntrul statului dac, fie
unor dificultăţi m ilitare în care s-a aflat după l u p t a de la Tapae. A pro­
pierea oştilor rom ane de capitala statului dac trebuie să fi grăbit si ea
încheierea păcii95.
Se ridică întrebarea dacă nu cum va în urma acestei păci a lui D om i­
tianus, în anumite puncte aflate pe m alul stîng al fluviului să fi existat
posturi de observaţie s-au chiar garnizoane romane, instalate pentru su­
pravegherea dacilor şi chiar a respectării clauzelor tratatului încheiat.
După părerea arheologilor care au efectuat cercetări la Drobeta, o
primă fază de păm înt a castrului s-ar data în tim pul lui Dom itianus1’7,
poate fi vorba şi de o fortificaţie utilizată tem porar, cu ocazia trecerii ar­
m atelor sub comanda lui Tettius Iulianus. Cercetările întreprinse în ulti­
mii ani în castrul de la P ojejen a au identificat şi aici un nivel de locuire
datat la sfîrşitul secolului I98.
In am bele războaie, participarea legiunii a V II-a Claudia p.f. este
certă. Inscripţia funerară a lui Ti. Claudius M axim us m enţionează, în ca­
riera spectaculoasă a acestui soldat, participarea la acest război în legiu­
nea a V II-a C.p.f.; dona militaria prim ită de la Dom itianus i-a fost acor­
dată ca urm are a m eritelor în războaiele cu dacii99.
în acelaşi an, la Roma, Dom itianus va sărbători trium ful asupra daci­
lor şi chattilor, dar nu şi asupra germ anilor. C onflictul m ilitar cu suebii
şi sarmaţii izbucneşte după emul 89. în legătură cu acest război, izvoarele
literare, deşi dau puţine inform aţii, fac referiri la distrugerea unei legiuni
întregi (Suetonius, Dom itianus, 6 : „ ...n e c e s s a r io unam in Sarmatas le ­
gione cum legato sim ul c a e s a . . iar Eutropius, VII, 23. 4: „in Sarmatia
legio eius cum du ce interfecta . . . “ ). Singura legiune care a putut fi pier­
dută în acest război era cea recent transferată de pe Rin în Pannonia, le­
giunea a X X I Rapax. Despre această unitate militară, după războiul cu
sarmaţii nu m ai există nici un fe l de inform aţii literare saii epigrafice100.
în războiul cu suebii şi sai'-maţii, Domitianus va utiliza un număr
mare de trupe ■ — legiuni şi auxilii. O inscripţie de la Potentia m enţio­
nează 5 legiuni care^ar fi participat la războiul panonic. N um ele lor nu
este însă am intit101. între istorici există încă păreri îm părţite referitoare
la legiunile care au participat la acest război, şi dacă ele aparţineau Pan-
noniei sau M oesiei. A vîn d în vedere apropierea cîm pului de luptă de
!'·; Cassius Dio, L X V II, 6— 10.
!,(i Ibidem
07 R. Florescu, în Studieri zu Militărgrenzen Roms, Koln, 19G7, p. 146
as N. Gudea, în A NRW, ÎI/6, p. 876— 887.
80 M. Speidel, în JRS, LX , 1970, p. 107— 111, Idem, în ActaMN, VII, 1970,
p. 511— 515.
100 E. Ritterling, sv. Legio, RE, X II, 1924, 1278— 1279; Λ. Moesy, Pannonia and
Upper Moesia, p. 84— 86.
101 CIL. X , 135, Potentia: ...S la tr io Q.f.IIonSep. . . . to. IIII vir. viarum cur[an~
da]rum, tribuno militum l[eg. sce]undae Adiulrieis p.i. donis (mili]turibus bello Sue­
bico ifjem Sarjroatico corona murali corofna valjlari hastis puris duobus (sic) vexfill.
argenteis duobus, optioni tribunfor. lelgionum quinq. quaest. pro [pr. prjovinciao
Cretae et Cyren far. trjib. plebis, praetori patrono munieip[ii ex] testamento fili
eius[1.3 d.d.d.
45
M oesia Superior şi de Pannonia, apare firesc ca legiunile acestor provin­
cii să fi participat în cam pania respectivă.
în organizarea ulterioară a provinciei M oesia Superior, în răstimpul
dom niilor lui Dom itianus — Traianus, au loc mari schimbări privind nu­
mărul de trupe aflate în teritoriu. S-a presupus că în 8 6 , odată cu crea­
rea M oesiei Superior, a fost anexată acestei provincii, în vest, zona Sir­
mium, cu legiunile I si II A diutrix. Sirm ium ar fi făcut parte din Moesia
Superior pînă în anul 107102; această ipoteză nu-şi găseşte însă argum en­
tarea nici în inscripţii, nici în izvoare literare şi nici in descoperirile ar­
heologice.
în cam pania organizată îm potriva sarmaţilor şi a suebilor au parti­
cipat în m od cert trupe din M oesia Superior, îutrucît este cunoscută tre­
cerea unui corp expediţionar rom an prin teritoriul liber al Daciei spre
cîm pul de operaţiune, ceea ce trebuia şi probabil a constituit o surpriza
pentru barbari (,’,bellum Suebicum et Sarmaticum expeditionem fecit per
regnum D ecebali regis Dacorum *)103. Prin aceasta, pătrunderea dinspre
est a trupelor rom ane în „barbaricum * trebuie să fi avut o importanţă
covîrşitoare în desfăşurarea evenim entelor.
Luptele purtate cu m arcom anii, quazii şi iazygii s-au prelungit pînă
în anul 93; îm păratul a rămas în provinciile periclitate pînă în 92. Tabula
descoperită la G osp odin -V ir menţionează, în anii 92— 93 repararea dru­
mului în punctul „ad Scrofulas“ , distrus de dintele vrem ii şi de revăr­
sarea D unării (. ..it e r Scroffularum [vetustate et in] cursu Danu Jvi
corr]uptu[m ] oper[ibus iteajtis re[s]titui[t]if)4. R efacerea drumului, impusă
în prim ul rîn d de necesităţile armatei de aprovizionare, com unicaţie în­
tre castre, dar şi de navigaţie, a fost făcută de către legiunea a V lî-a
Claudia p.f., sau poate de auxiliile ce locuiau în eastrele din apropiere,
în orice caz, se pare că la graniţa M oesiei Superior intervine o perioadă
de relativă linişte. Două diplom e militare din anii 93 şi 96 atestă masive
lăsări la vatră105. în diplom a recent descoperită la Virninacium, din anul
96, sînt atestate o serie de auxilii ale M oesiei Superior transferate în Pan­
nonia cu ocazia războiului suebo-sarm atic şi revenite la sediile lor100.
Prezenţa unui număr atît de m are de trupe auxiliare pe linia Dunării
între Singidunum şi Ratiaria dovedeşte clar intenţiile Im periului roman
nu num ai de intim idare a regelui dac Decebal, dar şi de pregătiri intense
pentru un război decisiv. în vederea întăririi limesului dunărean din faţa
Daciei, rom anii au folosit fiecare porţiune de teren existentă între ma­
lul flu viu lu i şi munte, pentru ridicarea unor fortificaţii, turnuri de pază
etc. Am plasarea castrelor s-a făcut în strînsă legătură şi cu posibilităţile
de observare a m alului sting, şi mai ales de întărire a punctelor unde,
datorită îngustim ii flu viu lu i în tim pul iernii, traversările erau mai uşoare.
102 G. Alfoldy, în ActaArchllung, X I, 1959, p. 122.
103 ILS, 9200.
104 CIL, III, 13813, d, J. Sasel, în LuJ, I, 19(51, p. 160.
105 CIL· X V I , 39; S. Dusanic—M. Ti. Vasic, în Chiron, VII, 1977, p. 291— 30:?;
I. I. Russu, în Apulum, X II, 1974, p. 103— 111; diploma din anul 99 descoperita la
Apulum.
10li S. Dusanic— M. R. Vasic, op. cit, p. 290— 302: ala Praetoria; coh. I Lusitano­
rum, 1 Cretum, I Montanorum, I Cilicum, I Flavia Hispanorum millinria, II Flavia
Commagenorum, IIII Raetorum, V Hispanorum, VI Thracum, VII Brcucorum e.R.
46
Ridicarea lui Traianus pe tronul Im periului a contribuit la intensifi­
carea pregătirilor pentru un război decisiv cu dacii. în octom brie 97, g u ­
vernatorul Germaniei Superior, M. U lpius Traianus, este proclam at Cae­
sar, pentru ca la 25 ianuarie 98 să fie proclam at împărat. în cursul anu­
lui 98, însoţit de generalii săi, Traian a făcut o vizită pe limesul dună­
rean, prelungită pînă în iarna anului 98/99. Urmarea acestei inspecţii
atente a fost iniţierea unor lucrări d e anvergură la fortificaţiile din faţa
viitoarei provincii Dacia, efectuate de către armata M oesiei.
Construcţiile de primă necesitate au fost cele legate de refacerea sau
poate construirea unui nou d ru m în stînca de pe m alul drept al flu viu ­
lui. Inscripţia ridicată cu această ocazie în cinstea îm păratului Traian nu
se păstrează în ultim ele rînduri, lăsînd posibilitatea întregirii ei prin
„fc c it“ sau „refecit*107. în im ediata apropiere, soldaţii din cele două le­
giuni m oesice — a V II-a Claudia p.f. şi a IIII-a Flavia felix — au inci­
tat in stînca m untelui o invocaţie către H ercule ca protector al lucrări­
lor (Herculi Sacrum lapidari(i) qui f[ec] rufnt] at ancones F. Clfaudiis?
sacer} dos (centurio) legionis I l l f l Flav(iae)] et legionis V II C[l(audiae)]
p(iae) fidelis) vo[tum ] [so] Ivit. J. Sasel propunea urm ătoarea întregire a
r. 2— 5 qui f(ue) ru(nt) at ancones faciendus legionis III[I Flav(iae)] et le­
gionis V II C[l(audiae(] P(iae) f(idelis) vo(tum ) so(lvit)180. Din această
inscripţie rezultă că lucrările la acest drum au fost efectuate de soldaţii
lapidari din cele două legiuni.
In am onte de zona Cazanelor, la Lcdcrata (Rama), tot în tim pul lui
Traianus, o vcxillaţie condusă de T. Licinius R ufinus dedică o inscripţie
lui I.O.M., probabil tot ca urm are a unor posibile lucrări efectuate pentru
construirea drum ului Vim inacium -Ratiaria 100 sau eventuale lucrări de ri­
dicare a fortificaţiilor de pe insula Sapaja. T ot în legătură cu construcţiile
premergătoare războaielor daco-rom ane poate fi pusă şi inscripţia onori­
fică dedicată îm păratului Traian la Prahovo (Aquae? — R.S.F.J.)110.
Un alt obiectiv terminat în preajm a anului 101 a fost canalul de na­
vigaţie Sip — ■ Porţile de Fier. O inscripţie descoperită la Karataş, în
apropierea canalului, a fost ridicată în cinstea îm păratului Traianus, cu
ocazia terminării acestei construcţii, realizată ,,ob periculum cataractarum
derivato flum ine tutam Danuvi navigationem fecit111.
La sfîrşitul veacului trecut, Fr. Kanitz a mai putut observa clar pe
teren, urm ele canalului d e navigaţie, avînd diguri de pămînt înalte de
14 m şi o lungim e totală d e 3 200 m 112. Term inarea acestei construcţii a
dat posibilitatea unui trafic neîntrerupt pe Dunăre, făcînd navigabil tot
sectorul fluvial. Lucrarea poate fi considerată una din realizările tehnico
deosebite ale antichităţii. Se cuvine să amintim doar că în tot cursul evu­
lui m ediu şi pînă la sfîrşitul veacului trecut (cînd a fost construit un nou
canal), navigaţia s-a efectuat prin acest canal, avînd în m are parte in­
trarea dinspre amonte blocată de nisipul adus de fluviu.
107 CIL, III, 8267 = 1699.
los M. Gabricevic, în ArhVestnik, X X III, 1972, p.408— 415 —AnBp, 1973 473
30Lt CIL, III, 1643.
110 CIL, III, 1642.
111 P. Petrovie, în Starinar, X X I , 1970, p. 31— 39; J. Sasel, în JRS, L X 1970
P· 79— 85.
1IJ Fr. Kanitz, RomStudien, p. 50.
 P e teritoriul Moesiei Superior a avut loc o m are concentrare de le­
giuni şi trupe auxiliare113. Împăratul Traianus şi-a stabilit cartierul ge­
neral la V im inacium . D iplom a din anul 100 (CIL, X V I, 4(3) menţioneaza
în M oesia Superior 23 de trupe auxiliare (alae et cohortes).
în anul 101114, armatele rom ane au trecut Dunărea pe două poduri de
vase ridicate la Ledcrata şi probabil la Dierna, patrunzînd în Banat pe
două căi. Ciocnirea dintre cele două armate — dacica şi rom ană ■ — a
avut loc la Tapae; îm păratul Traianus îşi va continua drum ul spre Sar­
mizegetusa. în acelaşi timp, triburi dacice aliate cu roxolanii şi al» o
neamuri au atacat prin M oldova, pătrunzînd în Dobrogea, şi de acolo
m ult în interiorul M oesiei Inferior. Prima campanie din anul 101 se în­
cheie cu m enţinerea trupelor rom ane pe poziţiile avansate cucerite. In
anul 1 0 2 , conflictele m ilitare se reiau, luptele avînd loc în preajm a cetă­
ţilor din m unţii Orăştiei, unde se pare că cetatea de la Costeşti a fost
cucerită. D ecebal va cere pace. între alte clauze ale păcii, se stipula şi
ocupaţia m ilitară rom ană pe o m are parte din teritoriul Daciei libere,
respectiv Banatul, sud-vestul şi, poate, chiar sudul Olteniei.
Legiunea a IIII-a Flavia felix răm îne la nord de Dunăre, ajutată
probabil de o serie de trupe auxiliare. Sediul ei iniţial fu stabilit în
Ţara Haţegului, pe locu l viitoarei Ulpia Traiana Sarm izegetusa115. între
cele două războaie dacice (anii 102— 105), pe teritoriul Banatului sînt ates­
tate arheologic patru castre mari de păm înt: Schela C ladovei (în apro­
piere d e D robeta), Z ăvoi, Berzobis şi probabil Tibiscum.
Care sînt unităţile m ilitare care au staţionat aici este greu de pre­
cizat. La D robeta, un număr m arc de ştam pile fac dovada participării
unor trupe la construcţia podului (legiunile I Italica, IIII-a Flavia felix,
a V II-a Claucîia p.f. îm preună cu cohortele I Cretum, II Hispanorum,
III Brittonum ), din care unele şi-au putut avea sediul în castrul de pă­
m înt de la Schela Cladovei. N. Gostar, pe baza analizei com parate a două
diplom e m ilitare din M oesia Superior, din anii 100 (CIL, X V I, 46) şi
103/107 (CIL, X V I, 54), stabileşte că un num ăr m are de auxilii menţionate
doar în prim a, nu mai apar în a doua diplom ă, şi deci nu au mai sta­
ţionat în această provincie, ci, probabil, la nord de fluviu. Astfel, orga­
nizarea adm inistrativă şi militară a teritoriului nord-dunărean s-ar fi iâ -
cut în cadrul unei singure provincii, fără a purta încă num ele de Dacia111*.
P rovincia s-ar fi aflat sub comanda unui legatus v ir considaris, care ar
fi fost Longinus, acel general roman atras în cursă de D ecebal în preajma
celui de-al doilea război cu dacii. în teritoriul ocupat ar fi staţionat astfel
13 auxilii, îm preună cu legiunile a IIII-a Flavia felix şi a X III-a Gemina.
Longinus ar fi fost deci un legat de rang consular. Ocuparea unei părţi
a Banatului, ţinut bogat în minereuri, construirea de drum uri şi castre
în aceste locuri ■ — reprezentate pe Columnă ■ — arătau în m od vădit in­
tenţiile lui Traianus de a permanentiza stăpînirea romană la nord de
fluviu. Construirea podului de la D robeta-Pontcs reflectă cel mai bine
113 cf. infra.
1,4 Cassius Dio, L X V II— LXVIII. Literatura de specialitate este generoasă cu
acest eveniment; cităm doar cîteva lucrări: Ii. I’aribeni, Optimus Princeps, Messina,
1926, II; C. Patsch, Beitrage, V/2, p. 55 sqq; IstRom, T, 1960, p. 310—316.
ur> C. Daieoviciu, sv. Sarmizegetusa, RE, IX , 1959, 625 sq; N. Gostar, în Apuluta*
IX , 1971, p. 205— 211.
110 N. Gostar, în A H A „A . D. X en opoV , XIII, 1976, p. 53— 71.
intenţia de a avea o cale d c com unicaţie rapidă, permanentă, lesnicioasă
între Imperiu si acel teritoriu117. Toate aceste măsuri dovedesc că cuce­
rirea Daciei libere a fost hotărîtă încă din anul .102.
Legiunea a V II-a Claudia p.f. a participat în prim ul război sub co­
manda lui L. M inicius Natalis118, după care se va întoarce în castrul de
la Viminacium. Participarea ei este certă şi în cel d c-a l doilea război
daco-roman din anii 105— 106. Două inscripţii ce prezintă cariera unor
centuriones menţionează prim irea de dona militaria cu ocazia războaielor
daco-romane, pe cînd îşi efectuau serviciul în legiunea a V II-a C.P.F;
jj. Aeonius Statura 119 şi L. Aem ilius Paternus1-0.
In urma form ării provinciei Dacia, lim esul dunărean îşi pierde im por­
tanţa şi va fi părăsit, cea m ai m are parte a au xiliilor_provin ciei fiind
transferate în noua provin cie sau în Pannonia Inferior. în M oesia Supe­
rior rămîne doar legiunea a V II-a Claudia p.f., în castrul de la Vim ina­
cium; vexillaţii ale ei vor fi stabilite şi în castrul de la Singidunum , unde
apar ştampile ale legiunii, de tipul LEG VII C.P.F. D in veteranii legiunii,
împăratul Traianus înfiinţează prin deductio, Colonia Ulpia Ratiaria. In­
scripţiile menţionează un num ăr m arc dc soldaţi veterani din legiunea a
VII-a C P F, stabiliţi în provincie. Un veteran al legiunii, C. Valerius
Firmus, deţine funcţia d e conscriptus dcc(urio) Ratiariae121. Legiunea a
VII-a C P F a participat, se pare, efectiv — după cum indică m aterialul
tegular ştampilat descoperit aici ·—■la ridicarea noului oraş. N um ărul mare
de ştampile LEG VII C.P.F., asemănătoare tipologic cu cele de la D ro­
beta (datate în m od cert în anii 102— 105), oferă posibilitatea datării lor
cam în aceeaşi perioadă. Cercetările reluate recent la Ratiaria atrag aten­
ţia asupra existenţei ştam pilelor numai de acest tip, ceea ce denotă rea­
lizarea m aterialului de construcţii într-un tim p limitat, care poate fi pus
în legătură cu crearea Coloniei, respectiv construirea prim elor clădiri
publicc121/a. Nu lipsită de sem nificaţie este descoperirea pe tuburile de
canalizare din ceram ică a ştam pilei IM P (eratoris) H AD (riani), deci ape­
ductele oraşului, construite în tr-o perioadă ulterioară, s-au executat în
oficinele im periale ale statului. A stfel, pentru un scurt timp, la Ratiaria
a putut funcţiona o oficină a legiunii a V II-a Claudia, care a contribuit
la ridicarca oraşului — element esenţial pentru cunoaşterea activităţii le­
giunii pe tim p de pace.
Veteranii din cealaltă legiune m oesică, a IIII-a Flavia felix (ce avea
acum sediul pe teritoriul Daciei) vor form a Colonia O escus din Moesia
Inferior şi Colonia Dacica în Dacia. Legiunea a IIII-a Flavia felix va
participa şi ea la ridicarea prim elor edificii ale capitalei dacice.
Graniţa de sud-vest a Daciei (respectiv Banatul) se întindea pînă pe
cursul rîului Tisa, ureînd pînă la confluenţa sa cu M ureşul, ca apoi să
treacă la vest de poalele Carpaţilor A puseni122. T eritoriul dintre Tisa şi
Dunăre, locuit încă de la începutul secolului I e.n. de triburile de sarmaţi
t,7 £ T U(jor) Podurile, cu toată bibliografia. In aceşti ani este ridicat si c as lvu l
de la Drobeta (Idem, OltR3, SE, 1).
us Prosopographia leg. VII Claudiae, nr. 3 (cf. infra).
119 CIL, X I, 5992, Tifernum Malaurense.
*'· I-“ CIL, II, 4461. Aeso
AnEp, 1938, 95.
1 'a M. Bollini, Bolii laterizi ăi Ratiaria, în Ratiarensia, I, 1980 p 93— l^v
li- T.I.R. L 34 (harta); M. Macrea, în ActaMN, III, 1960.
4 Din is t o r ia m ilita ră a M o e s ie i S u p e r io r şi a D a c ie i
49

iazygi, a reprezentat o ameninţare permanentă la graniţa M oesiei Supe­
rior. Nu putem fi de acord cu presupunerea prof. A. M ocsy că Hadrianus
a cedat partea de vest a Banatului sarmaţilor iazygi ca urm are a pre­
tenţiilor ridicate de ei în baza tratatului de pace încheiat înainte de răz­
boaiele cu dacii. In acest teritoriu — deci la est de Tisa — triburile
sarmate pătrund de abia spre sfîrşitul veacului al III-lea e.n., după pără­
sirea D aciei123. Linia defensivă de castre dintre Lederata şi Tibiscum a
fost am plasată în im ediata apropiere a m laştinilor aflate în faţa Tisei.
A ducerea în castrul de la Tibiscum a unor trupe prin excelenţă de arcaşi
călăreţi: palm yrcni Sagittari, coh. I Sagittariorum, în vrem ea lui Hadria­
nus, apoi m ai tîrziu a unui Numerus M aurorum şi a coh. I. Vindelicorum ,
a transform at această fortificaţie într-un centru militar deosebit de pu­
ternic, pe care se sprijinea în principal apărarea sud-vcstului Daciei, ase­
mănător centrelor de la M icia şi Porolissum, în vestul şi nord-vestul pro­
vinciei124. în anul 112, îm păratul Traianus începe organizarea unei mari
campanii îm potriva părţilor. Fronto aminteşte că Traianus a luat în ar­
mata de cam panie îm potriva părţilor trupe încercate, care trecuseră prin
războaiele dacice (. .. in bellum profectus est cum cognitis m ilitibus hos­
tem Parthum contem nentibus sagittarum ictus post ingentia Dacorum
falcibus inlata volnera despicatui h aben tibu s.. .“ ) u,\ Din provinciile du­
nărene Dacia, M oesia In ferior şi Moesia Superior au fost pregătite cîteva
corpuri expediţionare. In anul 113 vexillaţiile fură concentrate în Asia
Mică, pentru pregătirea războiului; legiunea a V II-a Claudia este amin­
tită alături de alte trei legiuni, I Italica, IIII-a Scythica şi a V -a Mace­
donica, în tr-o inscripţie scrisă în lim ba greacă din Lidia, în legătură cu
prestările efectuate pentru aprovizionarea lor de către provin cie126.
în provin cia Galatia, la A ncyra, se afla, în 113/114, sediul cartierului
general al lui Traianus. îm păratul obţine succese deosebite în Arm enia şi
M esopotam ia. A u lo c însă, în spatele armatelor romane, mişcări de ne­
m ulţum ire şi m ai ales răscoale ale iudeilor. In anul 116, tribunul legiunii
a V II-a Claudia, C. Valerius R ufus, este trimis cu o vexillaţie a legiunii,
pentru a înăbuşi răscoala iudeilor clin C ypru12'.
Pentru participarea la războiul pârtie un centurio, C. Nummius Con­
stans, care a servit în trei legiuni, a II-a Traiana Fortis, a IlI-a Cyre­
naica, a V II-a Claudia, a prim it dona militaria de la împăratul Trs··
ianus128.
123 A . Mocsy, Pannonia and JJpper Moesia, p. 94. Presupunerea că în Olten '
existau în veacul I triburi de sarmaţi iazygi este eronată. Arheologic ei nu sÎ3·
atestaţi prin nici o descoperire. Trecerea triburilor sarmate înspre Cîmpia Pannoni' i
s-a făcut prin păsurile Carpciţilor nordici, de unde au coborit în spre Dunăre, sfc'
bilindu-se între fluviu şi Tisa. Folosirea de către sarmaţii iazygi a unei căi c··
comerţ prin Dacia pentru negoţul cu roxolanii, în urma războaielor marcomanico,
este mai dc grabă urinarea închiderii, blocării temporare a comerţului pe Dună)
(Cf. D. Benea în Tlbiscus, V, 1078, p. 138— 143).
m D. Benea, Numerus Palmyrenorum Tibiscensium. Contribuţii la istoria tn
pelor de palmyreni din Dacia, în Apulum, XV III, 1980, p. 131— 140.
i?r. pronto, Principia Historiae, cf. FHDR, I, p. 206.
120 Anfip, 1939, 132. Pentru războiul cu părţii al lui Traian v. F. A. Leppe"
Trajan’s Parthian War, Oxford, 1948.
,27 ILS, 9491; R. Saxer, EpigrStudien, I, 1967, p. 26 (cf. infra prosopograph···
leg. V II CI.).
50
Trimiterea legiunii a V II-a Claudia p.f. în Orient însemna, practic,
lăsarea M oesiei Superior fără nici o legiune. în atare situaţie apare posi­
bilă transferarea din Dacia, în sudul Dunării, a legiunii a IIII-a Flavia
felix. încă din anul 1.13/114, sediul ei fiind vechiul castru de la S ingidu­
num .120 Prin aceasta Dacia devenea o provincie de rang pretorian, avincl
în armata sa doar legiunea a X III-a Gemina.
La începutul dom niei lui Hadrianus, trupele din M oesia Superior s-au
întors în provincie, în toamna anului 117, datorită izbucnirii unui conflict
cU sarmaţii roxolani şi iazygi, care au atacat Dacia şi Pannonia Inferior.1™
|n decem brie 117 sau la începutul anului 118, ajunge şi Iiadrianus în
Moesia. Datorită distrugerilor provocate de atacurile sarm aţilor şi dato­
rită pericolului ca duşmanii să pătrundă la sud de fluviu, Hadrianus a
hotărît demontarea părţii superioare a podului de la D robeta131. Izvoarele
literare mai am intesc că ar fi fo st chiar tentat să părăsească noua pro­
vincie, Dacia. R eorganizînd adm inistrativ şi militar Dacia, împăratul a
hotărît părăsirea M unteniei şi a sudului M oldovei .132 Ca o primă măsură
de pacificare a sarmaţilor, Hadrianus a încheiat pace cu roxolanii aflaţi
în estul Daciei, care se plîngeau de reducerea subsidiilor .133 Iar pentru re­
stabilirea ordinii în vestul Daciei, cele două provincii - Pannonia In fe­
rior şi Dacia — au fost unite sub aceeaşi comandă, a lui Q. Marcius Turbo,
învestit, pentru mai multă autoritate, cu titlul de pra efectu s A e g y p ti.1™
Această măsură a fost impusă· din necesitatea coordonării tuturor forţelor
militare îm potriva sarmaţilor iazygi, ce locuiau la vest de Tisa. P acifica­
rea acestei populaţii are loc în anul 118. Este posibil ca la aceste lupte
să fi participat şi armata M oesiei Superior. In orice caz, în anul 117 pe
reversul m onedelor emise de Hardîanus apare E X E R C ITIV S MOESIAE,
ca o dovadă a loialităţii trupelor din provincie faţă de îm părat.13·''
O reflectare indirectă a acestor evenim ente o constituie altarul închi­
nat pentru „G enius Sanctus pa(tri)Daciarum “ de către un centurion
dintr-o legiune, Antonius M axim us’ 3r,/a. A ltarul a fost descoperit la Trans-
; J2S CIL, X , 3733.
: f 9 D. Benea, Cu privire la transferarea legiunii a IIII-a Flavia felix din Dacia
in Moesia Superior, în StComC, 1979, p. 219— 227.
130 SHA, Vita Hadriani, 6, 6.
131 Cassius Dio, LX V III, 13, 6 ; Fronto, Princiimi historiae, II, p. 206; Eutropius
v i II, 6, 2. ’
. 132 IstRom, I, 1960, p. 350, 448— 449.
133 s h a , Vita I-Iadriani, 6, 6: „cum rege Roxolanorum qui de imminutis stipendiis
i" irebatur eognitur negotio pacem composuit"; CIL, V, 32: menţionează pe. P. Ael.
• sparaganus rex Roxolanorum si pe fiul său P. Ael. Peregrinus (CIL, V, 3 3 ), care
ridica monumentele funerare ia Pola. (I. I. Russu, Dacia si Pannonia Inferior in
: nina diplomei militare din anui 123, Buc, 1973, p. 47, nota,’ 41). Probabil fac parte
itr-un grup de roxolani luaţi garanţie a tratatului încheiat de Hadrianus şi
' ÎZ?3^ *Ω Imperiu> care au primit cetăţenia romană.
34 SIIA» Vita îîadriani, 7, 3 „Dacia Turboni credita titulo Aegyptiacae prae­
durae quo plus auctoritatis haberet“.
135 Coh2, II, p. 153, nr. 554.
. p. Petrovie, Paleografija, nr. 47, Transdierna; M. Macrea, ViaţaDR, p . 366
apune o altă lectură: Genio Sancto p[r(o%inciarum)] Daciarum, Ant. Maximus
5 [sexagenarius?] prin(ceps) pr[a]et(orii) . . . datîncl inscripţia mai de grabă în se-
Μ- III în timpul lai Maximinus Thrax, decît Traianus. Se cuvine a menţiona
•1*
51
dierna, aşezarea rom ană din faţa Diernei. M enţiunea existenţei p rovin ­
ciilor Dacia constituie un term inus p ost qu em pentru datarea m onum en­
tului după anii 118/119, cînd Dacia este împărţită în două şi apoi în trei
provincii. Invocaţia geniului sacru al D aciilor ar putea fi pusă în legă­
tură cu aceste evenim ente din anii 117/118, la care trebuie să fi parti­
cipat şi armata M oesiei Superior. Dealtfel, pînă acum, aceasta este prima
m ărturie epigrafică în care e atestat geniul protector al Daciei.
Cu ocazia vizitei în M oesia Superior, în 118— 119 sau în anul 124, îm ­
păratul Hadrianus ridică la rangul d c M unicipium Vim inacium , aşezarea
civilă indigenă ce s-a dezvoltat în apropierea castrului legiunii. Ridicarea
aşezării la rangul de m unicipium s-a datorat şi faptului că aici era sediul
guvernatorului provinciei şi im plicit capitala acesteia. Vim inacium devine
astfel al treilea oraş al provinciei, alături de coloniile Scupi şi Ratiaria,
înfiinţate din veteranii legiunii a V II-a Claudia p.f.
Perioada de linişte la graniţele provinciei a avut o influenţă bin efă­
cătoare în dezvoltarea econom ică a acesteia. încă· Traian a acordat o deo­
sebită atenţie resurselor m inerale ale provinciei: m etalla Ulpiana (la est
de Pristina); m etalla Dardanica (la est de Ibar şi la nord de K osov op oljc;
m etalla — Âeliana P inccnsia (pe m alul rîului P incu s-P ek ■
— ■aflat la nord-
est de m unţii Serbiei). Din m inele M oesiei Superior se extrăgea aur, ar­
gint, plum b şi fier. Hadrianus a ridicat, se pare, şi Ulpiana la rang de
municipium, în anul 124, cu ocazia vizitei sale în provincie. T raficul des­
făşurat pe Dunăre, drum urile com erciale ce legau vestul cu estul Im peru-
lui, care treceau peste teritoriul M oesiei Superior, au favorizat dezvolta­
rea econom ică a provinciei.
M oesia Superior era o provin cie de rang consular în tim pul domniei
lin Hadrianus şi Antoninus Pius. Cele două legiuni, a V II-a Claudia p.f.
şi a IIII-a Flavia felix, staţionau în continuare în castrele lor de Ia Vim i­
nacium şi Singidunum . Trupele auxiliare ataşate celor două legiuni sînt
puţine. în m od cert nu există m enţiuni epigrafice decît pentru: cohors I
Thracum Syriaca135b cu sediul la Tim acum M inus (Ravna) şi cohors V
H ispanorum 130 — . cu sediul poate la Cuppae. Cohors V Hispanorum nu e
amintită în diplom ele m ilitare ale provinciilor vecine, asemeni celorlalte
trupe, care au plecat din M oesia Superior după războaiele cu dacii; dar
e m enţionată în diplom ele din anii 159/160 şi 161 ale provinciei.
A . Radnoti, ocupîndu-se de dislocarea trupelor auxiliare din provin­
ciile dunărene, presupune că M oesia Superior, spre sfîrşitul dom niei lui
Antoninus Pius, trebuie să fi avut un num ăr m ic de auxilii: două ale şi
poate două cohorte în estul provinciei, fără a le menţiona, însă137.
că inscripţia ne-a fost accesibilă doar după desenul din lucrarea amintită, unde
semnul grafic indieînd centurio este în ligatură eu L (do la Legio), fapt neobişnuit
în u/.anta inscripţiilor romane.
i3-'b CIL, III, 8262, 14575.
136 Atestată în diplomele din anii 93 (CIL, X V I, 39), 96 (Chiron, VII, 1977,
p. 292), 100 (CIL, X V I, 46) şi în anii 159/1G0 şi 161 (CIL, X V I, 111).
137 A. Radnoti, în Limes SUidien, Basel, 1959, p. 142— 145; Idem, în ArhVestnik,
X X V I, 1975, p. 210 sq. Presupunerea sa că malul stîng al Dunării s-ar afla sub
jurisdicţia provinciei Moesia Superior este eronată cf. D. Benea, Regiunea Porţile
de Fier în secolele II— III. (Cu privire la relaţiile militare dintre Dacia şi Moesia
Superior, în Analele de Istorie a Banatului, Timişoara 1981, p. 23— 33.
52
Două diplom e m ilitare din anii 159/160 şi 161 (CIL, X V I, 111, Chiron,
li, 1972, p. 449) menţionează un num ăr relativ mare de trupe auxiliare,
care staţionau în M oesia Superior, fiin d retrase din Dacia, în armata că­
reia sînt atestate în anul 110 (CIL, X V I, 163), uncie chiar în anul 144
(CIL, X V I, 90). A ceste unităţi sînt urm ătoarele: ala Claudia nova m iscella­
nea, coh ortcle I A ntiochiensium , I Cretum, II G allorum M acedonica,
III Campestris c.R. şi I Pannoniorum , iar din armata P annonici Inferior,
trei auxilii, cunoscute şi în diplom ele din 110 (CIL, X V I, 164) şi 148 (CIL,
XV I, 179): coh. I. Lusitanorum, I M ontanorum şi V Gallorum .
Pc am bele diplom e militare, ordinea de prezentare a unităţilor este
aceeaşi138. Puţin diferită este denum irea unor trupe auxiliare. A stfel, în
diplom a din 161, apar: coh. III Brittonum , cu epitetul de vetera n a; coh. I
Lusitanorum, eu epitetul Augusta', cohors V. Gallorum , denum ită acum
coh. V . Gallorum e t Pannoniorum , ceea c e denotă prim irea unui număr
mare de recruţi din această provincie, în perioada cit a staţionat aici13f!.
Se observă clar, după felu l cu m sînt m enţionate, că trupele auxiliare res­
pectă o ordine care poate fi una teritorială, adică urm înd linia castrelor.
Din păcate nu se cunosc sediile tuturor acestor trupe. Din m ajoritatea
castrelor şi fortificaţiilor cercetate pînă acum în M oesia Superior s-au
publicat prea puţine ştam pile tegulare.
Este cert sediul urm ătoarelor trupe auxiliare:
1. Tricornium (Ritopek) — coh. I Ulpia Pannoniorum veterana 1’10
2. V im inacium — coh. III Campestris c.R .i41
3. Cuppae (Golubat) — ■coh. V H ispanorum 142
4. Taliata (D onji M ilanovac) — coh. I Lusitanorum 143
5. Transdierna (Tekija) — coh. V G allorum 144
138 CIL, X V I, 111: alae: Claudia nova miscellanea; I Gallorum Flaviana; cohor­
tes: V. Gallorum, V Hispanorum, I Montanorum, I Antiochiensium, I Cretum, III
Campestris c.R., II Gallorum Macedonica, III Brittonum, I Lusitanorum, I Panno­
niorum; B. Overbeek, in Chiron, II, 1972, p. 449: alae: I Claudia nova miscellanea
et Gallorum Flaviana; cohortes: V. Gallorum et Pannoniorum, V Hispanorum, 1
Montanorum, I Antiochiensium sag, I Cretum, III Campestris c.R., II Gallorum,
III Brittonum veterana, I Aug. Lusitanorum, I Pannoniorum veterana. Un nou frag­
ment de diplomă datînd din aceiaşi perioadă a apărut la Margum, cf. M . Mirkovic,
ZeitschriftPE, 1979, 36, p. 228— 232.
139 B. Overbock, op, cit, p. 451.
140 M. Mirkovic, Gradovi, p. 97.
m S-pomcnik, L X X V , 1934, m\ 4.
lu E. Swoboda, Forschungen, p. 15— Hi.
m Ştampile apar la Ravna, Taliata, Boljetin c£. Spomenilc, X C V III, 1948, p. 195;
E. Swoboda, Forschungen, p. 34.
1H Cermanovic-Kir/manovic, ArchJug., 1973, p. 38. Pentru ştampilele coh. V
Gallorum de la Transdierna nu există un element cert de datare; foarte probabil
ca ele să dateze din secolul I. Autoarea consideră că unitatea a fost împărţită în
două vexilaţii, una cu sediul la Pojejena şi una la Transdierna, în cursul secolului
II. Din păcate, castrul de la Transdierna n-a putut fi cercetat, datorită construcţii­
lor moderne cel suprapun. O măsură de capacitate descoperită la Tekija arc urmă­
toarea inscripţie: coh(ors) V Gall(orum)/(hemina) exacta/aci legionum VII C(laudiam)
RE(e?;inae?) — apud P. Petrovic, IMS, IV, 1979, p. 135. M. Mirkovic, în ArhVestnik,
X X X I, 1930, Ljubljana, p. 173— 177, întregeşte textul astfel: Coh(ortis) V Gall(orum)
(hemina) exacta ad legionum VII C(laudiam) re(cognita). Autoarea presupune că
măsura de capacitate a fost utilizată pentru raţia cie vin a soldaţilor din această
trupă auxiliară. în acelaşi timp, apare pentru prima dată evident că cohors V
Gallorum era o unitate ataşată legiunii a V II-a Claudia.
53
 6 . Egeta (Brza Palanka) ■— ■coh. I Cretum 115
7. Pontes (K ladovo) -— ■coh. III Brittonum
Staţionarea certă a coh. I Pannoniorum la Tricornium (ultim ul castri*,
înaintea celui d e la Singidunum), ca şi menţionarea ei ultimă în şirul·
auxiliilor din am bele diplom e militare, atît din 159/160 cît şi din 161,
dovedesc că trupele provinciei au fost trecute în ordinea sediului lor de
pe limes, de la est la vest.
A ducerea de trupe auxiliare din Dacia, Pannonia şi Orient (ala I
Gallorum Flaviana) în M oesia şi amplasarea lor pe limes s-ar fi putut
datora, eventual, dificultăţilor ridicate de supravegherea traficului navi­
gaţiei pe Dunăre, sau de o situaţie militară deosebită in această zonă,
fapt nem enţionat de izvoarele literare. Singurele evenim ente militar©
mai deosebite datează din tim pul dom niei lui Antoninus Pius, cînd la
graniţa de vest a Daciei au loc ciocniri cu dacii liberi140. S -ar putea ca
atacurile dacilor liberi să fi pus în m işcare şi triburile de sarmaţi iazygi.
Venirea lui M arcus A urelius la tron încheie o perioadă de relativă:
linişte la graniţele Im periului; încă din ultimii ani de dom nie ai lui
Antoninus Pius au loc, în Orient, lupte cu părţii147. în 162, Lucius Verus,
însoţit de un m are număr de trupe din provinciile dunărene, a pornit
în campania din Orient. Din Pannonia Inferior a participat legiunea
a Il-a A diutrix, sub com anda legatului Q. Antistus A dventus, iar din
M oesia Inferior, a V -a M acedonica. Nu există m enţiuni epigrafice care
să ateste prezenţa armatei M oesiei Superior în această campanie. în
schim b, în castrul legiunii a Il-a A d iu trix de la A quincu m a fost trans­
ferată legiunea a IIII-a Flavia din M oesia Superior.
A stfel, în provincie nu a rămas decît o singură legiune, a VII-a:.
Claudia; la conducerea provinciei se află acum legaţi de rang protorian..
Intre 162 şi 166, legat al provinciei pare să fie Veturius Paccianus, ates­
tat într-o inscripţie din Lidia ο 3 ηγεμώνα λε γιώνος Μυσίας148. Personajul a
putut deţine funcţia în perioada cînd legiunea a IIII-a Flavia era deta-,
şată în Pannonia Inferior.
în anii 162— 166, cît a durat cam pania din Orient, vexillaţiile legiu­
nii a IIII-a Flavia sînt atestate prin inscripţii şi ştam pile p e limesul
Pannoniei Inferior, îndeosebi la Mursa (O sijck)149.
în Orient, armata rom ană a obţinut însemnate victorii, care au
determ inat încheierea păcii, în anul 166. Ca urmare, Im periului roman
i-au fost anexate noi teritorii, aflate la est de Eufrat, aproape de Osroe-
nia. C orpurile expediţionare din provinciile dunărene se vor înapoia la
sediile lor de garnizoană, în m are parte decim ate de cium a ce bîntuia
Orientul.
145 O plăcuţă votivă dedicată lui I. O. M. Dolichenus a fost descoperită în tem­
plul zeului de la Brza Palanka cf. D. Vuckovic-Todorovic, în ArhPreg, IV, 1982;
L. Zotovic, Les cultes orientaux sur le territoire de la Mesie Superieure, p. 86— 94,
148 SH A, Vita Antonini, 5, 4: „Per legatos suos plurima bella g e s s it ... n a m ...
et Germanos et Dacos et multos gentes atque l u d < a > e o s rebellantes contudit per
praesides ac legatos11; R. Noli, în ArchAustriaca X IV , 1954, p. 43—-67.
147 SIIA, Vita Marcii Aurelii, 8, G: „Parthicum bellum quod Vologesus para­
tum sub Pio Marcii et Veri tempore iudixit".
us AnEp, 1972, nr. 575, Lidia.
ll!' Anfij?, 1973, nr. 447— 449, vezi infra.
54
încă din tim pul campaniei din Orient, M arcus A urelius a început
p r e g ă t ir ile pentru recrutarea a două noi legiuni: a Il-a Italica şi a IlI-a :
Italic3* A ceste măsuri de sporire a num ărului legiunilor ce ar fi trebuit
-ă staţioneze în provinciile dunărene au produs nelinişte în rîndul tri­
burilor barbare. Intenţia lui M arcus Aurelius era aceea d e a form a două
noi provincii ·— ■ M arcomania şi Sarmatia, plan ce ar fi trebuit să fie dus
îa îndeplinire înaintea izbucnirii atacurilor barbare150. în vederea reali­
zării proiectelor sale, între principii barbari şi guvernatorii provinciilor
dunărene au avut loc negocieri. Barbarii se aflau în relaţii clientelare
bine stabilite cu Im periul; ei form au — practic — ■ pe lim esul dunărean,
q primă linie de apărare a graniţei. Ipoteza lui A . M ocsy, con form cărcia
îdeea înfiinţării celor două provincii în apropierea Pannoniei a premers
I z b u c n ir e a războiului propriu-zis pare deci corectă. A ceste planuri fură
a b a n d o n a t e cînd negocierile cu triburile barbare au fost întrerupte de
primele atacuri asupra limesului. Iniţial, triburile barbare din zona
Dunării erau aliate rom anilor, sau au cerut să se alieze cu aceştia în
s c h im b u l stabilirii lor în provincie151, ceea ce guvernatorii provinciilor
au refuzat, în cursul negocierilor.
Cauza reală a războaielor m arcom anice o constituie de fapt înce­
putul migraţiei gotice, care a produs mari m işcări de populaţie în toate
direcţiile şi —- im plicit —~ o serie de presiuni asupra triburilor barbare
aliate rom anilor. A cest lucru este confirm at de faptul că prim ele ata­
curi asupra provinciilor dunărene, în special asupra Pannoniei, se clato-
resc lom barzilor, obilor şi poate vandalilor, iar nu populaţiilor d c m ar-
comani şi quazi, ce v or reprezenta m ai apoi elem entele cele mai turbu­
lente în cursul acestor războaie. Lom barzii şi obii v or ataca Brigetio,
declanşând seria unor războaie neîntrerupte în această zonă152. Aceste
triburi barbare v or intra în tratative cu m arcom anii şi cu toate cele­
lalte triburi aliate rom anilor. D eoarece rom anii refuzaseră să le pri­
mească în Imperiu, ele se vor alia şi vor începe, pe un fron t foarte
larg, atacarea provinciilor dunărene. în anul 168, Marcus Aurelius şi
Lucius Verus îşi stabilesc cartierul general lîngă A quileia, cu o mare
armată. Dar, în curînd, în Italia se va răspîndi ciuma, adusă din Orient,
care va decim a nu numai populaţia civilă, ci şi armata. După cîtev a lu n i
de asediu al oraşului A quileia, barbarii vor încerca să-şi îndrepte aten­
ţia, către aşezările mai m ici, care au fost prădate şi distruse. în 168 se
va înfiinţa — pentru o m ai bună organizare m ilitară — praefectura
Italiae e t A lpium .
·;-·· în Moesia Superior, legiunea a IIII-a Flavia felix s-a înapoiat în
vechiul sediu de garnizoană la Singidunum , după întoarcerea legiunii
a Il-a A diutrix din Orient, astfel îneît provincia avea din nou două
legiuni în armata sa. Situaţia m ilitară trebuie să fi fost îndeajuns de
150 A. Mocsy, Pannonia and TJpper Moesia, p. 183 sq tratează aceste evenimente
pe baza izvoarelor literare şi a mărturiilor epigrafice cunoscute pînă acum. Ideea
Mîinţării celor două provincii la SHA, Vita Mărcii Aurelii, 24; Cassius Dio, L X X I,
35, 42.
' 151 A. Mocsy, op. cit, p. 185— 186.
SHA, Vita Mărcii Aurelii, 22, menţionează toate neamurile barbare, care s-au
®iiat împotriva romanilor: marcomanii, varistii, hermondurii, quazii, suebii, sicobatii,
ioxolanii, peucinii şi Costobocii.
încordată, deşi nu există decît inform aţii indirecte pentru această ip0,
teză. La Singidunum , pe o inscripţie funerară dedicată S ercnlci Quarta
apare cauza m orţii sale: „ab hoste interfecta'·4153. Form ula aceasta este
frecvent întîlnită în provinciile dunărene, cuvîntul „h ostis“ dcscmnînci
un duşman din afara statului rom an1' 1. Este posibil ca m oartea Serenic-j
Quarta să fi avut loc ca urmare a unor atacuri barbare iazyge, din tim­
pul lui M arcus Aurelius.
în aceeaşi ordine de idei, în fruntea provinciei este adus ca legatuş
Augusti pro praetore M. Claudius F ronto155, cunoscut general rom an :
care fusese com es în statul m ajor al lui Lucius Verus. în anul 168,
M. Claudius Fronto va prim i şi comanda Dacici Apulensis, alături de cea;
a M oesiei Superior. Unirea celor două provincii sub o singură comandă:
a fost impusă, după părerea noastră, de o situaţie m ilitară deosebită
graniţele provinciei. A. B irley presupunea că unirea celor două provin-j
cii sub aceeaşi comandă, a lui Marcus Claudius Fronto, a fost necesarii
pentru ca acesta să poată avea rang de consularis150, ipoteză discutabilă,;
întrueît M oesia Superior îşi avea am bele legiuni în provincie; în Dactâi
Apulensis staţiona, este adevărat, doar legiunea a X lI I-a Gemina, iaţj
în Dacia Porolissensis este adusă acum legiunea a V -a Macedonica;î
N um irea lui M. Claudius Fronto în fruntea celor două provincii fijj
deci urm area unei situaţii speciale m ilitare la frontiera do vest al
D aciei157. Nu există o altă explicaţie pentru unirea celor două provincii]
— Dacia A pulensis şi M oesia Superior — ■ sub o com andă unică, dcdti
necesitatea îndepărtării unor pericole externe. Căile de pătrundere aj
barbarilor prin vestul Daciei au fost, în principal, pe valea Mureşului·,)
dar şi prin centrul Banatului, prin faţa castrului de la Tibiscum 158fi
foarte probabil cu această ocazie îşi încetează activitatea şi castrul Ber-j
sobis159. Sarmizegetusa, capitala provinciei Dacia, a avut şi ea de suf^j
rit în urma atacurilor barbare. O inscripţie recent descoperită în tem-f
plul lui L iber Pater m enţionează distrugerea acestuia de către hostes, eve-J
niment care a avut lo c în tim pul războaielor m arcom anice, datat dej
H. D aicoviciu şi I. Piso în anul 170 e.n., cînd se produce atacul generali
asupra provin ciilor dunărene100. Indiferent dacă năvălirea barbarilor r 5
început în, anul 167 (cum credem noi) sau a avut loc în 170, este ceri r.i.
în acest răstimp, situaţia m ilitară a Daciei a fost dintre cele m ai givi·:·,
afcît pe linia d e vest, datorită atacului sarm aţilor iazygi, cît şi în em·.
ir,;‘ IMS, I, 52, inscripţia funerară închinată lui Screnia Quarta: D M ■1
reniae Quartae interfecte(Î) ab hoste vixit ann(is) L. Coc(eeius) Montanus n;
Titianus scribendum curavit.
154 CIL, III, 3fiii0, 4850, 11700; A. Sehulten, sv. hostis, RE, VITI, 1912, 2516; corn· i;
lariu 3V3. Mirkovic, IMS, I, p. 78.
155 CIL, III, 1457; VI, 1322; A. Stein, Legaten, p. 30— 40.
15(i A. Birley, în ActaAntPhiloppopolitana, I, 1963, p. 109— 113.
ir'7 M. Moga— D. Benea, Tibiscum şi războaiele marcomanice, în Tibiscut· ■·
1978, p. 134— 140; H. Daicoviciu şi I. Piso, în ActaMN, X II, 1975, p. 162, sînt de p
rere că atacul asupra Daciei nu a putut avea loc decît în anul 170, cînd s-a pr....
atacul general al triburilor barbare în Imperiu.
l5s M. Moga— D. Benea, op, cit, p. 130. Cercetări arheologice efectuate în Cf 1
în anii 197(5— 1977, încă inedite.
159 F. Medeleţ— R. Pelrovsky, în Tibiscus, III, 1974, p. 133— 136.
160 H. Daicoviciu— I. Piso, op. cit, p. 162.
56
• «udul Daciei — respectiv sud-estul Transilvaniei şi Olteniei; tezaurele
monetare reflectă nesiguranţa care dom nea şi mai 'ales posibilele căi
(je pătrundere a unor atacuri barbare.
Un al treilea atac trebuie să fi avut loc pe Dunăre, întrueît pe malul
stîng al fluviului ·— la Pojejena, Gornea, D robeta — sînt atestate ştam -
pile°ale legiunii a V II-a Claudia, de tipul LEG VII CL, ceea ce dove­
deşte prezenţa unor detaşamente ale legiunii în aceste castre. Singura
inscripţio cunoscută în regiunea Porţilor de Fier şi care poate fi pusă
în legătură cu un atac iazyg a fost descoperită la Cuppae (Golubac) şi
menţionează num ele unui centurio, C. Valerius M acedonus, din legiunea
n VII-a Claudia, care a m urit în 168, fiind m ilitar activ101. La Drobeta,
0 altă inscripţie funerară aminteşte num ele unui m edicus legionis V î l CI,
Valerius Longinus, care, deşi m ilitar activ, a fost învestit cu însem ­
nele decurionale ale oraşului: ornatus orn(a)m (entis) dec(urionalibus) a
şplendid(issimae) ordine m (unicipn) H(adriani) D (robeten sîu m )m . P re­
zenţa la Drobeta a unui m edic al legiunii din provincia sud-dunăreană
ţiu se explică decît prin însoţirea unei vexillaţii a legiunii în această
localitate, într-un m om ent d ificil pentru oraş. Prim irea însem nelor d ecu -
rionale ale D robetei denotă că personajul a avut m erite deosebite în
activitatea sa, desfăşurată într-un m om ent de cum pănă pentru com u ­
nitatea locală.
Se parc că, în tim pul războaielor m arcom anice, în regiunea Porţilor
de Fier staţionau trupe stabilite în castre, pe am bele m aluri ale Dunării.
Potrivit inform aţiei lui Cassius Dio, M arcus Aurelius, după pacificarea
lazygilor, în anul 178, la tratativele cu 'aceştia, le acordă cu largheţe o
serie ele înlesniri, cu excepţia „opreliştii de a avea corăbii proprii şi d e a
se apropia de insulele din Istru“ , în continuare relatînd că li „s-a îngă­
duit («armaţilor iazygi ■ — ■ n.n.) să facă com erţ cu roxolanii pe teritoriul
Paciei ori de cîte ori guvernatorul acestei provincii le va da v o ic.“ 163.
înseamnă că, înaintea acestei interdicţii im puse de M. A urelius, sarmaţii
iazygi practicau un com erţ activ pe fluviu, cu rudele lor roxolanii. Inter­
dicţia de a mai avea corăbii proprii venea ca urmare a pericolului pe
care acestea l-au reprezentat pentru provinciile rom ane din zonă.
1ătrunderea corăbiilor barbare pe Dunăre în scopuri de pradă a afec­
tat probabil aşezările aflate pe am bele m aluri ale fluviului. Or, este
cunoscut că atît M oesia Superior cit şi Dacia nu deţineau în armata lor
unităţi de flotă fluvială: classis Flavia Pannonica era cu sediul la T au-
ninum — Pannonia Inferior; classis Flavia M oesica — ■ la N oviodunum .
Din întreaga navigaţie pe Dunăre, sectorul Porţilor de F ier era cel m ai
•i ficil. Atribuţia d e a supraveghea şi controla traficul pe Dunăre reve­
l a legiunii a V II-a Claudia. D c la Naissus provin e o inscripţie fune­
rară ce atestă num ele unui L. Cassius Candidus m iles legionis V II Cl(au-
'"de disces epibeta164. D iscens epibeta era un. principales, grad in ferior r o -
'>'an ■ — legionar aflat în serviciul m arinei — şi făcea parte din tr-o u n i-
' -te de infanterie, cum este legiunea a V II-a Claudia. Este prim a m ăr­
I(ii CIL, III, 6297.
w CIL, III, 14216, 2; D. Benea, în Sargetia, ΧΓ— X II, (1974— 1975), p. 303— 306.
ÎG3 Cassius Dio, L X X I. 19, 1.
m CIL, III, 145(37~ IMS, IV, 31. DM /L. Cassius/Candidus/mil. leg. V II/C L
sces(!)/epibeia vi[x(it)]/an. X X I m(ensibus) . . . d(iebus) IUI m[il(itavit)]/an . . . / .
57
turie epigrafică a existenţei în cadrul legiunii m oesice şi a unor vasg
m ilitare proprii, pe care le serveau soldaţi ai legiunii. Sistem ul e stea n ^
log cu cel de pe R in şi Dunărea superioară, unde unităţi ale legiunilor
patrulau pe flu viu 165.
Prezenţa detaşam entelor legiunii a V II-a Claudia în Dacia trebuie sa
fi fost de scurtă durată, în vrem ea cînd au participat la eventualele
lucrări de fortificare a limesului. Pentru aceasta pledează indirect şj
faptul că m ărturiile epigrafice ce atestă legiunea sînt —- cu excepţia
inscripţiei d e la Drobeta, amintită m ai sus ■ —■ numai ştam pile aplicate
p e m aterialele de construcţie.
Din anul 169 şi pînă în anul 170, cînd va m uri pe câmpul de luptă
M. Claudius Fronto deţine com anda celor trei provincii Dacia şi a Moe-
siei Superior (legatus A ugusti pro praetore trium D aciarum et Moesiae
Superioris sim ul)166. Comanda simultană a acestor provincii, necesară în
prim ul rînd pentru unirea arm atelor în vederea apărării graniţelor;,
corespunde perioadei în care se produce atacul general al marcoman.iloţ
şi quazilor asupra Italiei, care va afecta, probabil, şi n ordul Daciei, cînd
unul din castrele de la Porolissum va fi părăsit (cel de pe Citera)107,
V exillaţii ale legiunilor a IIII-a Flavia şi a V II-a Claudia au fost
detaşate în Pannonia In ferior pentru a ajuta la apărarea teritoriilor din
imediata apropiere a M oesiei. Ştam pile ale legiunilor sînt atestate la
S irm ium ™ t M ursa1<i9f Taurunum17’0 şi A quincum lli.
Situaţia provin ciei M oesia Superior a fost destul d e gravă în anii.
169 şi 170. A tacurile m arcom anilor au afectat nu num ai zona limitrofă,
graniţei, ci au pătruns adînc în teritoriul provinciei. A şa se explică fap­
tul că cele cin ci trupe auxiliare înfiinţate şi recrutate d e M arcus Aure-·
lius şi-au avut sediul în interiorul provinciei: la Naissus — coh. I Aure-,
lia Dardanorum , la Tim acum M inus ■ — coli. II A urelia Dardanorum , iar.
în zona m inieră coh. II A urelia eq. cR, coh. II A urelia nova Pasinatura
c.R. ot Şi coh. II A urelia nova Sacorum 172.
în estul M oesiei Superior, îndeosebi pe teritoriul Ratiariei, se con·*·,
stată un num ăr m are de tezaure îngropate în jurul anului 170, ceea ce
l-a determ inat pe B. G erov să presupună posibilitatea unirii marcoma­
n ilor cu Costobocii (ce coborîseră prin estul Daciei, în D obrogea şi mat
departe în M oesia Inferior) în regiunea Serdicei173. Ele sînt atestate lat
M okres (m onede de la N ero ■ — M. Aurelius); M edovnica (m onede de la
m G. Stan-, The Roman Imperial Navy 31 B.C.— A.D. 324, Cambridge 19012,.
p.137; a pud P. Petrovie, IMS, IV, 31 cu comentariu. Pentru gradul de discens, v„
Domaszewski, Rangordnung, p. 45.
160 CIL, VI, 1322.
ηη IstRom, I, 1960, p. 151.
Ilî8 M. Mirkovic, Sirmium, I, 1971, p. 5— 60; A. Milosevic, în Sirmium, Ϊ, 1971,
p_ __99_
169 AnlSp, 1973, nr. 447— 449; D. Pinterovic, în LuJ, I, 1961, p. 39.
170 A . Milosevic, op. cit, p. 100.
111 B. Filow, Legionen, p. 77.
172 S. Duăanic, IMS, I, 1976, p. 104— 107; P. Petrovie, în IMS, IV, p. 31. Prote­
jarea minelor a fost. impusă nu numai de un pericol extei-n iminent, ci şi din ne­
cesitatea apărării minelor de aur, argint de grupurile de latrones (SHA, Vita Mărcii
Aurelii, 21, 7: relatează că din latrones Dardaniae, M. Aurelius a înfiinţat cele
două auxilii dardane).
173 B. Gerov, în A N R W , 11/6, p. 122, 150, nr. 27— 33.
58
Vespasianus ■ — ■M. Aurelius); M edk ovec (m onede d e la N ero ■— M. A ure­
lius); M okres (m onede de la Hadrianus — M. A urelius); Hr. Smirnenski
/monede de la N ero -— M. A urelius); Z om firovo (Traian — M. Aurelius),
îvfalorad (Nero — M. Aurelius). M ajoritatea tezaurelor m onetare desco-
perite dovedesc o perioadă lungă de tezaurizare, începută încă din vea­
cul I e.n.; tezaurele au putut aparţine populaţiei băştinaşe, ele prove­
nind din teritoriul Ratiariei.
în anul 169, are loc o recrutare excepţională pentru legiunea a V II-a
Claudia, bazată în prim ul rînd pe elem entele din provin cie, în. mare
parte indigeni: m oesi, dardani, iliri, provenind din Scupi, Ratiaria,
ftemesiana. Din canabele castrului au fost recrutaţi soldaţi din rîndul
familiilor de m ilitari (ex castris)174.
întărirea forţelor militare ale provinciei prin aducerea şi înfiinţarea
de noi auxilii şi com pletarea efectivelor legiunii a V II-a Claudia făcea
parte dintr-un plan m ai mare al îm păratului Marcus A urelius, de pre­
gătire a provin ciilor dunărene pentru un atac general îm potriva barba­
rilor, în prim ăvara anului 170.
Ofensiva de anvergură a m arcom anilor şi quazilor a prem ers însă
plănuitul atac al rom anilor. M arcom anii au distrus m ajoritatea fortifi­
caţiilor de pe linia Dunării, pătrunzînd, prin Pannonia, în nordul Ita­
liei, distrugînd com plet oraşul O pitergium , asediind tim p de cîteva luni
Aquileia, trecînd prin fo c şi sabie m ai m ulte aşezări aflate în drum ul
lor. în anul 170, guvernatorul Q. Antistus A dventus sau urmaşul său
la conducerea praefecturae Italicae e t A lpiu m i-a surprins pe năvălitori
la întoarcere, p rov ocîn d u -le o m are în frîn g cre175, astfel că la sfîrşitul
ănului 171, p e m onedele lui M arcus A urelius apare aclamaţia imperială
a VI: V IC T O R IA GERM AN ICA.
Cu aceasta, războiul m arcom anic intră în tr-o nouă etapă. în cep e con ­
traofensiva romană sub conducerea lui Claudius Pom peianus, Quintilius
Maximus, Quintilius Condianus. R ăzboiul se desfăşoară acum pe terito­
riul barbar, prim ii vizaţi fiind quazii, cu care se va încheia şi pace (în
172). în anul urm ător începe ofensiva îm potriva m arcom anilor, astfel
incit, spre sfîrşitul anului, doar sarmaţii iazygi nu erau învinşi. Pentru
pacificarea lor, Marcus A urelius a luat o serie de măsuri, aplicate d ife ­
rit fiecărui neam barbar: instalarea în fruntea lor a principilor loiali
..Romei; transfer masiv d e grupuri de populaţie în provinciile dunărene,,
chiar şi în Italia; supravegherea atentă a tîrgurilor aflate de-a lungul
frontierei; pe malul stîng al fluviului, pe o fîşie de teren, este evacuată
populaţia, ca o măsură suplim entară de securitate; instalarea unor trupe
romane în teritoriul barbar pentru a supraveghea îndeplinirea condi­
: ţiilor păcii.
în vederea organizării cam paniei îm potriva iazygilor, M arcus A u re­
lius îşi va m uta cartierul general la Sirmiuni. în anul 175, iazygii sînt
singurul neam barbar cu care se duceau lupte. La acestea au participat
probabil şi trupele M oesiei Superior şi ale Pannoniei Inferior. în 'anul
174, o inscripţie din A frica m enţionează, în cariera lui A . Iulius P om pi­
lius Piso, calitatea de praepositus legionibus I Italicae e t IIII Flaviae
m CIL, III, 14507, cf. infra.
175 H. W . Bohme, în JbRCZM , 1977, p. 153— 220.
59
cum om nibus copiis auxiliorum dato iure gladii116. Nu se poate preciza
cu exactitate unde au participat la lupte cele două legiuni; este însă
sigur că au luptat cu triburile de sarmaţi iazygi. Deşi inscripţia men­
ţionează că A. Iulius Pompilius Piso fusese praepositus al celor două
legiuni, se pare că la campanie n-au participat decît vexillaţii, legiunile
nepărăsind sediul principal al garnizoanei177.
Condiţiile de pace impuse de romani au fost deosebit de severe;
rom anii cereau evacuarea unei zone duble faţă de cea părăsită de m ar-
com ani, înapoierea prizonierilor şi un contingent de 8 000 de călăreţi
pentru arm ata romană. Războiul va reîncepe în anul 177, şi iazygii vor
fi din nou învinşi, la condiţiile de pace fiind adăugate altele şi mai
aspre: barbarii puteau vizita tîrgurile rom ane de pe malurile fluviului
sau din provin cie numai la date stabilite178, nu se puteau apropia de
insulele de pe Istru şi de malul fluviului, li se interzicea să aibă corăbii
proprii; obţineau, în schimb, dreptul de a face com erţ cu roxolanii pri^
Dacia, ori d e cîte ori guvernatorul acestei provincii va fi d e acord..
Se parc că şi din rîndul sarmaţilor, anumite grupuri de populaţie
au fost transferate în provinciile dunărene, întem eind şi aici aşezări.
A stfel, în M oesia Superior, pe drum ul imperial Virninacium — Naissus
apare, în apropiere de Horreum M argi, localitatea Sarmates (identificată
pe actualul G orn je V idovo), aşezare înfiinţată, probabil,, ca urm are a
colonizării ordonate de M. Aurelius în anul 175; alţi istorici consideră
că aşezarea a luat fiinţă în urma unor colonizări făcute de Constantin
cel Mare.
D upă m oartea lui Marcus A urelius în anul 180, fiul său Commodus
a renunţat la planurile tatălui de anexare a noi teritorii şi a încheiat
repede pace cu triburile de la graniţele provinciilor dunărene, restabi­
lind pentru scurt tim p liniştea.
In anul 193, legiunile m oesice se alătură guvernatorului provinciei.
Pannonia Superior, Lucius Septim ius Severus, proclam at îm părat de.
armata acestei provincii. în acest timp, la Roma, cohortele pretoriene
proclam aseră împărat pe Didius Iulianus. în armata unită sub comanda
lui L. Septim ius Severus au intrat vexillaţii din provinciile dunărene
vecin e179. Participarea legiunii a V II-a Claudia la acest con flict este
certă, întrucît în. prim ele em isiuni monetare ale lui Septim ius Severus
apar m on ede avînd pe revers num ele legiunii180.
176 CIL, VIII, 2582.
177 I-I. M . D. Parker, The Roman Legions, p. 168, susţine că toate legiunile de
pe Rin şi Dunăre au participat cu efective incomplete în cursul i-ăzboaielor marco-
manice, cartierul general nefiind părăsit. Chiar pe Columna lui Marcus Aurelius,
legiunile apar reprezentate prin vexilla, stindarde specifice detaşamentelor legi-
nare. în privinţa staţionării legiunii a IIII-a Flavia în Pannonia Inferior în 177
180, vezi I. Piso, în ActaMN, X V I, 1976, p. 169— 176.
17H Cassius Dio, L X X I, 18, 19, 2.
179 CIL, X , 6657; AnEp, 1945, 80, sînt menţionate vexillaţii ale legiunii a X3 ■■
Claudia din Moesia Inferior.
180 Coh2, IV, p. 31, nr. 66. A u fost emise în anul 193 pentru următoarele legiU"·
fidele lui Septimius Severus: I Adiutrix, X IIII Gemina (Pannonia Superior), -
Adiutrix (Pannonia Inferior); II şi ΙΙΪ Italica (Noricum, respectiv Raetia), leglun-
IIII-a Flavia (Moesia Superior), I Italica şi X I Claudia (Moesia Inferior), X III G
mina, V Macedonica* (Dacia), VIII Augusta, X X II Primigenia (Germania Superio· ·
I Mincrvia, X X X UJpia (Germania Inferior).
60
O inform aţie indirectă asupra legiunii a V II-a Claudia rezultă din
jnscripţihc puse în cinstea lui Lucius Fabius Cilo, legatul provinciei,
care în num ele lui Septim ius Severus, aduna trupele din Illyricum
neutru a porni spre Perinth, îm potriva celuilalt pretendent, proclamat
In Orient, Pescennius N iger161. în această expediţie au fost angajate în
orimul rînd legiunile M oesiei, celelalte trupe din provinciile dunărene
sl de pe Rin aflîndu-se alături de Septim ius Severus în campania îm po­
triva lui Didius Iulianus. In expediţia din Orient, trupele din Illyricum
(denumire care din vremea lui Septim ius Severus se încetăţeneşte pen­
tru trupele form ate în provinciile din Peninsula Balcanică) s-au aflat
sub comanda unui dux, în persoana lui L. Marius M axim us Perpetuus
Aurelianus 182 ( . . . duci exerciti M ysiaci apud B yzantium e t apud Lug­
dunum). A cest personaj, ce deţine com anda trupelor din M oesia (prin
exercitus M oesiae trebuie să înţelegem trupele din am bele provincii
dunărene), a avut înainte de aceasta titlul ele legat al legiunii I Italica
din Moesia Inferior. Prezenţa unor elem ente orientale în legiunile din
Moesia Superior constituie o dovadă în plus pentru a presupune parti­
ciparea lor Ia expediţia din Orient. Septim ius Severus a dispus com ple­
tarea efectivelor trupelor cu elem ente din rîndul populaţiei provinciilor
răsăritene, pentru a putea face faţă unei cam panii pregătite pentru
Gallia, unde se afla Clodius A lbinus. A stfel, legiunea a IIII-a Flavia a
primit un contingent din C ilicia^3.
După recunoaşterea sa ca îm părat la Rom a, Septim ius Severus se va
alia cu Clodius A lbinus şi-l va asocia la dom nie cu titlul de Caesar,
avînd în subordine provinciile apusene ale Imperiului. Prin aceasta, Sep­
timius Severus şi-a putut îndrepta atenţia spre înfrîngerea pretendentului
proclamat în Orient, Pescennius N iger (avînd de partea sa armata Siriei,
Palestinei, Cappadociei, A rabiei şi Egiptului, şi prim ind d e asemenea aju­
tor armat din partea lui V ologeses al IV -lea, regele părţilor). Întrucît,
în. cetatea Byzantium s-a întărit o armată condusă de A elius Aem ilianus,
primul con flict cu Pescennius N iger a început cu asediul acestei cetăţi.
Şeptimius Severus va înainta prin Asia Mică, lupta decisivă cu armata
lui Pescennius N iger avînd loc la Issus (Fenieia), unde aceasta a fost
fafrîntă şi com andantul ei ucis. O mare parte a oraşelor care l-au ajutat
Pescennius N iger (Byzantium, A ntiochia etc.) fură pedepsite, trebuind
Să plătească mari contribuţii; m ulţi locuitori au fost fie vînduţi ca sclavi,
fie masacraţi. După aceasta, Septim ius Severus a înaintat şi a ocupat
•.ţinutul osroenilor si al adiabenilor. Campania se va încheia în 195.
: In mare parte, armata provin ciilor dunărene s-a întors cu Septim ius
Severus, îndreptîndu-se spre noul fron t apărut în Gallia.
lsi CIL, VI, 1408; AnEp, 1926, 79: Aciliano Lepido Fulciniano co(n)s(uli) comiti
" P(eratoris) Caes(ari.s) L(ucii) Sepiim(i) Pertinacis Aug(usti) in expeditione Orien-
' i|i praeposito vcxiilaliomb(us) illyricianis Perinthi ten den tibu s..., R. Saxer,
‘■rigrStudien, I, 1967, p. 44.
182 CIL, V I, 1451, 8829.
183 IMS, I, 3, Singidunum: IO M /Ciliecs/pro saIutc/D(ominorum) N(ostro-
■'‘^)/(trium) po[su] erunt/tcojntirones [DJextro et Prisco/co(n)s(ulibus). Pentru ele-
wwitele orientale în legiunea a V II-a Claudia la începutul secolului III, cf. infra.
61

In anul 195 'are loc lăsarea la vatră a recruţilor înrolaţi în anul 169
în legiunea a V II-a Claudia. Legiunea se afla acum sub com anda lega­
tului M. Laelius M axim us181.
în anul 196 e.n., în drum spre Gallia Septim ius Severus se va opri
la V im inacium , undo fiu l său m ai mare, Bassianus, va fi proclam at Cae­
sar185; după accasta, cu cea m ai m are parte a trupelor din provinciile
dunărene, se va îndrepta spre Lugdunum. Comanda trupelor ■ — clupă.
cum rezultă din inscripţia amintită ■ — ■ a avut-o L. M axim us Perpetuus
Aurelianus. La 17 februarie 197, Clodius A lbinus este înfrînt, oraşul Lug­
dunum incendiat. Prin aceste victorii, Septim ius Severus şi-a întărit pu­
terea, ridicînd la tron fam ilia Severilor. Una din prim ele măsuri militare
luate la Rom a a fost recrutarea în garda pretoriană cu deosebire a moesi-
lor, tracilor şi dacilor. D e asemenea, în legiunea a Il-'a Parthica, aflată în
apropierea Rom ei, au fost recrutaţi şi soldaţi din provinciile fid ele lui,
în vara anului 197, începuseră deja, ia graniţa de răsărit a Imperiu­
lui, luptele cu părţii. Septim ius Severus se va îndrepta spre noul front
creat, avînd în armata sa de cam panie vexillaţii din armatele provincii­
lor M oesia şi Pannonia. Arm atele rom ane v or obţine succese deosebite,
cucerind B abilonul, Seleucia şi Ctesifon. în anul 198, Bassianus va primi
titlul de A ugustus, iar fratele său, Geta, pe cel de Cciesar. Pentru victoria,
sa asupra părţilor, Septim ius Severus îşi va lua titlul de Parthicus Ma­
xim us, în anul 203. După încheierea războiului, în 199, îm păratul a mai
rămas în Orient pînă în anul 202, luînd o serie de măsuri de organizare
a provinciilor. în anul 202 e.n., Septim ius Severus se opreşte din nou
în provincia M oesia Superior, cu care ocazie are loc inspectarea castrelor.
de lim es (Herodian, III, 10,1: .. . τά τε έν Μυσυΐς καί παίοσι στρατόπεδα
έπελ-θ-ών.
Cu acest prilej, în provincie se vor ridica o serie de m onum ente pen­
tru Septim ius Severus şi fam ilia sa. La Kemesiana sînt cunoscute trei
inscripţii on orifice dedicate lui Septim ius Severus, Caracalla şi Iulia
Dom na’186. Inscripţiile sînt ridicate de m unicipium Ulpianum, prin grija,
guvernatorului provinciei, Q. Anicius Faustus. Prezenţa acestor inscripţii
la Rem esiana a fost pusă în legătură cu poziţia aşezării — în estul pro­
vinciei — în care, probabil, delegaţii oraşelor M oesiei şi oficialităţile au
venit să-l salute pe îm părat187, cu ocazia intrării pe teritoriul acesteia,
în regiunea minieră, la Rudnik, în cinstea îm păratului Septim ius Severus
este refăcut tem plul Terrei Mater, prin grija procuratorului Cassius Li*
gus188. Refacerea unui lăcaş de cult dedicat divinităţii protectoare a mi­
nelor şi m inierilor poate fi pusă în legătură cu trecerea îm păratului şi a
1Kt CIL, III, 14.507; M. Laelius Maximus mai dedică un altar zeiţei Diana (CIL,
III, 8103).
lh5 SIIA, Vita Severii, 10, 3.
186 IMS, IV, 09— 71.
187 N. Vulic, Remesiana. Nekoliko pitanja iz anticke istorije nase zemlje i
rimske starine, Belgrad, 19G1, p. ‘29; C. Patsch, în Festschrîft fiir OUo Benndorf,
p. 287, presupune că la Remesiana ar fi lost sediul unui concilium al provinciei;
m on u m en tele în discu ţie ar fi fost. ridicate de adunarea provincici, la Remesiana.
188 IMS, I, 168, Rudnik: imp. Cacs. L. Septimius/Scverus [Port] Aug.
temp./Terre(!) Matris conlapsum restituit sub cura/Cassi Ligurini proc. A u f i ./m ;
stanlia(!) P. Fundanio Eutyche/te et P. Ael. Muciano colon; v. comentariul lui;
S. Dusanic la inscripţie.
G2
suitei sale prin ferrariae din vestul Bosniei. La V im inacium , o inscripţie
eSte închinată Iunonei, M inervei şi celorlalţi zei, pentru sănătatea lui
S e p t im iu s Severus şi ’a fiului său Caracalla189.
Din anul 202, Septim ius Severus va începe seria reform elor sale m ili­
tare şi adm inistrative, ce vor influenţa în m od hotărît dezvoltarea ulteri­
oară a Im periului. R eform ele m ilitare v o r aduce schim bări esenţiale în
organizarea internă a armatei, a legiunilor în speţă (form area de colegii
militare cuprinzînd subofiţeri, soldaţi de rang inferior —- Scholae ■ — ; mă­
rirea soldei; veteranii v or fi scutiţi de im pozite m unicipale; înfiinţarea
unor stationes — în Peninsula Balcanică -— cu caracter autonom , în care
erau stabiliţi veteranii; introducerea annonei militare ca o taxă specială
ce reprezenta contribuţia populaţiei la aprovizionarea armatei din pro­
vincia respectivă etc.). Din vrem ea lui Septim ius Severus se creează posi­
bilitatea m unicipalizării şi a canabelor.
Este cunoscută de mult, în literatura de specialitate, inscripţia de la
Viminacium, CIL, III, 14 509: [Divus?] Sept. Severus Pert. [Pius F] elix.
Arab. Adiab. [Parth] M axim us et [imp. Caes. M] Aur. Antoninus Pius
[Felix A u] gustus Cana [bas? refec] erunt [leg(ionis) V II] CI. [A] nt p.f.,
dedicată lui Caracalla ca urmare a refacerii canabelor d e către legiunea
a VII-a Claudia Antoniniana p.f. Inform aţia esto preţioasă şi ea a fost
mult discutată în literatura de specialitate în legătură cu existenţa, încă
la începutul veacului al III-lea, a canabelor legiunii, care nu erau încă
constituite în aşezare de sine stătătoare, ci se aflau sub jurisdicţia şi ad­
ministraţia legiunii. Prin această refacere, canabele, în care se aflau în
mare parte atelierele m eşteşugăreşti ale armatei, diferite depozite etc.,
trebuie să fi dobîndit mărimea unui oraş, cu străzi pavate — de-a lungul
uneia se păstra chiar o coloanadă; planul unei m ici părţi a canabelor,
cercetată prin săpături arheologice la începutul veacului nostru, denotă
străzi drepte, cu clădiri im punătoare, asemănătoare unui oraş190.
- Intrarea sub control militar a aşezărilor aflate în provin cie constituie
urmarea introducerii annonei m ilitare. D. van B erchem a dem onstrat că,
de fapt, Itinerarium Antonini nu m ai trebuie considerat o simplă listă
de etape, ci este o listă d e percepere a acestui im pozit m ilitar191. M ajori­
tatea aşezărilor provinciei M oesia Superior sînt m enţionate în itinerariu,
ceea ce dovedeşte că, indiferent d e structura lo r adm inistrativă, ele ei’au
obligate să asigure întreţinerea armatei. în această idee trebuie înţelese
şi acţiunile dese d c verificare 'a teritoriilor agrare aparţinînd diferitelor
aşezări, atestate prin nenum ărate inscripţii descoperite în provinciile
Imperiului: măsurători efectuate fie mânu militari, fie prin agrim en­
sores civili. O astfel de acţiune este amintită în tr-o inscripţie din anul
228, deci mai tîrziu. A fost efectuată de legiunea a V II-a Claudia, sub
conducerea unui hastatus, Claudius A lexander, în fruntea a 11 m ensores.
La această acţiune numită lustrum a participat şi un civil, clispejisator
189 CIL, III, 14217, 3.
3&0 A. Moesy, Pannonia and Upper Moesia, p. 168 cu bibliografia.
191 D. van Berchem, în Memoires de la Societe naţionale des Antiquaires de
France, L X X X , 1937, p. 117— 201.
63
vikarius, M yrism us Felicis, probabil libert192. Nu reiese clar dacă ea a
avut lo c doar pentru teritoriul legiunii sau fusese o acţiune generală în
provincie, pentru anumite delim itări teritoriale făcute aşezărilor civile
în legătură cu această annona militaris. înclinăm spre cea din urmă ipo­
teză, în parte şl datorită participării 3a această acţiune a unui civil.
O altă dovadă a introducerii annonei militare o constituie inscripţia
de la V im inacium în care e pom enit un veteran cu funcţia de mensor
triticii, funcţie ce presupunea strîngerea griului de la civili pentru m ili­
tari în cadrul annonei193.
în anul 211, îm păratul Caracalla începe pregătirile pentru o nouă
cam panie în Orient îm potriva părţilor. In drum spre Orient, împăratul,
însoţit d e mama sa Iulia Domna, se va opri din nou în M oesia Superior,
în anul 213 are loc această vizită în provincie. L. Marius Perpetuus, gu­
vernatorul acesteia, a pregătit-o cu deosebită atenţie. La Viminacium,
îm păratul a vizitat canabele refăcute (după cum rezultă din inscripţia
amintită). O inscripţie recent publicată, tot de la Vim inacium , este închi­
nată lui Caracalla şi m am ei sale în acest an 213, de către veteranii legiu­
nii a VZI-a Claudia Antoniniana, eliberaţi honesta missio, cu ocazia vizi­
tei. Foarte probabil că îm păratul a coborît pe Dunăre cu corăbiile, sau pe
drumul de pe m alul drept al fluviului, unde se pare că în această peri­
oadă (în orice caz de la începutul veacului al III-lea e.n.) sînt refăcute
castrele de la N ovae (Cezava), Râvna şi Taliata (Donji M ilanovac)104. în
apropierea canalului de la Sip, un m ic tem plu închinat lui I.O.M.D. a
fost inaugurat cu această ocazie. în templu, o inscripţie este dedicată de
guvernatorul provinciei L. Marius Perpetuus lui Caracalla şi mamei
sale195. A rh eologic, prezenţa unui lăcaş de cult în apropierea Dunării a
fost confirm ată de cercetările efectuate de D. V u ck ovic-T od orov ic196.
Vizita lui Caracalla în M oesia Superior a urmărit nu numai inspecta­
rea principalelor castre ale provinciei, ci şi pregătirea unor corpuri expe­
rtiţi on are form ate din legiunile şi auxiliile provinciei în vederea campaniei
din Orient. A poi, Caracalla a vizitat Dacia. In această perioadă, în inscrip­
ţii, legiunea este de obicei amintită cu apelativul de Antoniniana Pia şi
Antoniniana Pia Ficlelis™1.
în tr-o inscripţie votivă descoperită în Dacia Malvensis, la Cioroiul
Nou, apare m enţionat un speculator al legiunii a V II-a Claudia . .. Ger­
manus. A pelativul adăugat legiunii este martelat, dar se întregeşte per­
fect cu cel de Antoniniana, acordat încă de Septim ius Severus. Inscripţia
CIL, III, 8112: f.] . . . (pro salute] imp. Caos. M. Aur. Severi Alexandri [Au]-
gusti n(ostri) et leg(ionis) VIII] Cl(audiae) Scvefrilanae Alexandrianae Myrism[us]
Felicis dfisp(ensatoris)] vik(arius) lustfro] Cl(audii) Alex[an]dri hafstati cum] men-
soribfus] Iul, Valens, Iul. f . . .], FI. Protus, Aur. L f ...] , Aur. lulianus U’ p. I[. ·.]>.
Aur. Viator, Val. I [ ...], Ael. Aelianus, Aur. P { ...] , Aur. Pvrrus v.s.l.m. Modesto et
Pr{obo) co(n)sfulibus); A. Mocsy, în Germania, L X IV , 1966, p. 312— 326; P. Petro-
vie, în Ziva Antika, X X I , 2, p. 523— 524.
193 Spomenik. XL V II, 1909, 110.
iyt D, Vuckovic-Todorovic, în Osjecki Zbornik, XII, 1969, p. 123— 137. în lipsa
unei lucrări monografico dedicată castrelor de pe Dunăre, datele apar uneori con­
tradictorii în publicaţii (vezi cronicile săpăturilor din Arhenloski Pregled).
M. Mirkovic, în Actes V il Congres Mamaia, 1979, p. 417— 418.
!;1G D. Vuckovic-Todorovic, op. cit., p. 125.
107 CIL, III, 6291, 14509, OUR\ SE, 380 (Aquae); J. Fitz, în Alba Regia, XVII»
1979, p. 351; M. Mirkovic, in ArhVestnik, X X V III, 1977, p. 103— 187.
64
este dedicată lui I.O.M., Diana Sancta, M ercur Gubernator şi geniului
oţatio A quae108. Germanus îndeplinea o m isiune de serviciu în această
localitate. Deocamdată nu se ştie în legătură cu ce evenim ente au putut
esista la nord de fluviu vexillaţii ale legiunii a V II-a Claudia.
în provincie, o intensă activitate desfăşoară cele două legiuni ale M o c-
siei Superior, a VII-a Claudia şi a IlII-a Flavia. Inscripţiile descoperite
într-o scrie de loealitţi de mică importanţă, ce nu se aflau întotdeauna pe
drumurile principale imperiale, atestă existenţa unor stationes (unele
înfiinţate încă de Septim ius Severus)199. Fenom enul nu este izolat; cam
în aceeaşi perioadă apar asemenea stationes conduse de beneficiari con­
sulari pe Rin, în Dacia, Pannonii etc.200, a căror principală atribuţie era
supravegherea căilor de com unicaţie devenite nesigure datorită unor
latrones organizaţi în bande. Tertulianus (Apoi, 2, 8 : . latronibus ves­
tigandis per universas provincias militaris statio s o r t i t u r ../4) aminteşte
înfiinţarea lor în toate provinciile Imperiului.
în Moesia Superior, stationes sînt atestate epigrafic pe m arile drumuri
imperiale ale provinciei şi la punctele de graniţă (ex: D obrudza, la gra­
niţa cu Dalmaţia, J,aţinu la graniţa cu Tracia etc.). A lte stationes sînt
atestate epigrafic: pe drum ul im perial Scupi — M unicipium (Kaliste) ■ —■
Kacanik201, B lace202, V ucitrn203, Kosovska M itroviea204, M, Dardanorum ~05,
Hovi Pazar206; pe drum ul imperial Marcjum — Nuissus — Lissus — M ar-
gum207, Naissus208, Dobrudza200. Naissus a fost în secolul III un centru de
seamă, unde sînt menţionaţi epigrafic mai ales stratores consularis, ceea
ce i-a făcut pe unii cercetători să presupună existenţa aici a unui praeto­
rium al legiunii 210 sau sediul unor ateliere centralizate ale armatei211.
Se observă că aceste stationes se aflau în vestul provinciei Moesia
Superior, zonă ce cuprindea regiunea m inieră cu exploatări de aur, r.rgint
şi plumb. Această regiune a fost pusă sub paza armatei; -din timpul lui
Marcus A urelius au fost aduse aici un num ăr m are de auxilii.
Legiunea a V II-a Claudia prim eşte de la împăratul Severus A lexander
apelativele Pia Severina şi Severianu A lexandriana212. Pe baza analizei
m Olt3, SE, 380: ΓΙ.Ο.Μ. Dia]nae Sanc[ta]o Mercurio G[u]bernatori e[t Genio]
stationis A[qu(ensium)]. . . Gerjmanus spe{cul(ator)] leg(ionis) VII Cl(audiae) . . .
pr(idie) N(onas) S(epteinbras) Anjtonino Aug(?) et Advento t:os(?)].
199 CIL, III, 8184.
800 H v . Petrikovits, Das romische Rheinland. ArehForsch. ucit 1945, BonnerJb,
Bbl. 1960, p. 55— 75; I. I. Russu, în ActivMuzeelor, 1956, p. 121; C. Daicoviciu, în
ActaMN, III, 1966, p. 153— 170; A. Mocsy, în ActaAnt, X V I, 1968, 1— 4, p. ;î:>J— 354.
201 CIL, III, 8184 (a. 195).
202 CIL, III, 8237 (a. 200).
293 Spomenik, L X X I, 1931, nr. 90 (a. 230).
204 Spomenik, L X X I, 1931, nr. 203 (a. 208— 211).
. 205 AnEp, 1952, 193.
208 Starinar, V — VI, 1954— 1955, p. 357.
207 CIL, III, 14564, inscripţie fragmentară a unui bf.cos al leg. VII Cl.Ant.pia.
m CIL, III, 14561 (a. 220), 14654, 12672, 1674, 1676, Starinar, X IX , i, 1968,
^ (a. 225).
T.I.R. K 34, p. 44.
210 A. Mocsy, Pannonia and Upper Moesia, p. 168, nota 15.
v m P. Petrovic, în IMS, IV, 1979, p. 32, nota 31.
■ 212 G. Bersanetti, în Athenaeîim, X X I , 1943 p. 49, apelativul de pia Severiana:
Naissus (CIL, III, 14565, 1675, P. Petrovic, în Starinar, X I X , 1969, nr, 1; Vucitrn
{Spomenik, L X X I, 1931, nr. 90), Viminacium (CIL, III, III, 8112); ştampile (CIL,
J> — D in is to ria m ilita ră a M o e s ie i S u p e r io r şi a D a c ie i 65
apelativelor din diplom ele m ilitare, II. Nesellhauf (CIL, X V I, 145) ajunge
la concluzia că epitetul de Pia Severicina sau Severiana este în genere
atribuit pînă în anul 230, după caro, din anii 231— 232 este acordat ape­
lativul Severiana Alexandriana.
La Vim inacium , o inscripţie ridicată de m ilitarii legiunii a VH-a
Claudia Severiana Alexandriana pentru sănătatea împăratului Severus
A lexander se datează în anul 228-i3. Se reduce intervalul în care a putut
apare apelativul im perial? Mai degrabă, trebuie să presupunem că între
acestea ■— ■ respectiv Pia Severiana şi Severiana Alexandriana — nu se
poate stabili o departajare cronologică, fiind posibilă acordarea lor conco­
mitentă, poate începînd din acest an (228) sau chiar mai înainte.
M aterialul tegular al legiunii a V il-a Claudia apare în această peri­
oadă cu ştampila LEG V II CL P S. Asem enea ştampile sînt cunoscute
la Vim inacium şi Pincum 214, iar în Pannonia Inferior îa Sirmium şi Tau-
runum 215.
în prim a parte a dom niei lui Severus A lexander legiunea a rămas
în provincie. Cărămizile descoperite la Vim inacium şi Pincum dovedesc
activitatea celor două oficine m ilitare (foarte probabil că în fiecare existau
cărămidarii alo legiunii). Nu putem şti deocam dată dacă prezenţa ştam­
pilelor din Pannonia Inferior poate fi legată de existenţa efectivă a unui
detaşament al legiunii sau avem de-a face ■ —■ceea ce ni se pare m ai pro­
babil — ■ cu trimiterea m aterialului de construcţie din Moesia Superior
pentru unele lucrări urgente în provincia vecină.
In 'anii 231— 234, legiunea a V il-a Claudia participă la campania din
Orient a lui Severus A lexander. O inscripţie descoperită în castrul Vimi­
nacium, în anul 1972, m enţionează un soldat al legiunii a IIII~a Flavia,
Valerius Crescens, care ridică aici un altar lui I.O.M .210 Prezenţa lui Va­
lerius Crescens la Vim inacium poate fi pusă în legătură cu o vexillaţiea
legiunii de la Singidunum , care com pleta saii înlocuia unitatea deplasată
în Orient. Este greu, totuşi, de acceptat ideea avansată de M. M irkovic,
că în anii 231— 232, legiunea a V ll-a Claudia a putut participa cu întreg
efectivul în campanie, întrucît este ştiut că din tim pul lui Septimius Se­
verus legiunile nu-şi m ai părăsesc sediul principal de garnizoană, tocmai,
datorită unor posibile conflicte la graniţele provinciilor dunărene.
Cîtcva inscripţii descoperite în Orient la K horos (Siria)-17, Beroea
(Com m agena)-18, Â pam ea21<J datează din această perioadă; ele pot fi însă
atribuite şi cam paniei lui Gordian al III-lea.
III, 1700, 2, AnEp, 1934, 181; J. Szilagyi, InscripTcgPan, pl. IX . 1— 8; A. Milosevic,
in Sirmium, I, 1971, p. 9.9— 100, apelativul Severiana Alexandriana: Naissus (CIL,
III, 0244, 14564 (a. 234),) Riben (IzvestijaBAD, 1911, p. 2, p. 179.
2,3 Anfip. 1934, 181.
211 v. nota 207 Λ. Milosevic, Sirmium, I, 1971, p. 99— 100, propune lectura pars
superior, ceea ce ar data ştampila în secolele IU — IV. Forma, duetul literelor tră­
dează insă o scriere caracteristică epocii Severilor.
-15 CIL, III, 8112.
216 M. Mirkovic, în ArhVestnik, X X IV , 1974, p. 908— 907. IOM et [ . . . pr]o
sa [Iutei [imploratori M. Aur. [Sevlerii Alexand(ri) Au.ti. Val. Crcsecntio inii.
ITII FI. S. [Ale]x v.p.l.m.; Val. Crcseentius este şi dedieantul unui altar la Sinfii-
dunum Închinat lui ITecate Trivia în timpul lui Maximinus Thrax (IMS, I, 1,)·
217 CIL, III, 194, poate şi 283.
218 CIL, III, 192.
2UI CIL, III, 7053, 7058.
66
In urma victoriilor obţinute de Severus A lexander în. Orient, în anii
2 3 1 —-232 au fost luate o seric de măsuri de întărire a graniţelor de est
ale Imperiului, după cum aminteşte Herodianus (VI, 7, 5). Herodianus
(VI, 7, 3) m ai relatează însă că la ştirea că germ anii au trecut graniţele
jîinnlui şi Dunării, legiunile, tem îndu-se pentru aşezările lor, au cerut
întoarcerea în provinciile de garnizoană („. . . . διπλή δοκονκτας χεχρήσθΰα
συαφορας εκ τε ών πεπον δεσαν Περσίας μαχόμενοί, εκ τε &ν έπυν&άνΟντο
χονζ ο1 ν,ειυνς έκαστοι ύπό Γερμανών απολωλότας. . . ”
După întoarcerea vexillaţiilor din cam panie, pericolul la graniţa Im periu­
lui nu a mai fost actual, întrucît abia în anul 234, îm păratul Severus
A le x a n d e r va pleca de la Rom a spre acest cîm p de luptă de pe Rin. O
reflectare indirectă a înapoierii legiunii a V II-a Claudia din Orient o re­
prezintă invocaţiile către divinităţile orientale, între care se rem arcă
cele pentru Dom nus et Domna (Regina) et Bonus Eventus de pe o inscrip­
ţie de la Naissus220.
Lui Severus A lexander i se 'atribuie organizarea acelor lim itanei, sol-
daţi-ţăranî. prin care soldaţii din provin ciile de graniţă au prim it în apro­
pierea sediului lor de garnizoană loturi de păm înt în folosinţă221.
Proclamarea ca împărat a lui M axim inus Thrax în 235 şi uciderea lui
Severus A lexander marchează începutul anarhiei m ilitare, care se va
prelungi, cu întreruperi, timp de cîteva decenii.
Această perioadă de criză 'are loc în condiţiile unor atacuri neîntre­
rupte ce se produc d c -a lungul graniţelor, din Gallia şi pînă în Orient,
cărora împăraţii rom ani n-au reuşit să le facă faţă întotdeauna. în, acelaşi
timp, grava situaţie internă a Im periului, măcinat de adînci contradicţii
sociale şi problem e econom ice a atins apogeul, declanşînd instabilitatea
politică.
Regiunea Dunării de Jos a fost atinsă de prim ele atacuri gotice, care
au pătruns adînc în Peninsula Balcanică şi care cu greu au putut fi res­
pinse.
După preluarea puterii, M axim inus T h rax 222 va avea de înfruntat ata­
curi germane, sarmate şi dacice. în anul 235, îm păratul se va îndrepta
mai întîi asupra germ anilor, obţinînd o victorie strălucită. A vînd de în ­
fruntat ostilitatea declarată a senatului şi a senatorilor, fără o bază soci­
ală largă, decît trupele din, provinciile dunărene, care îi erau credincioase,
Maximinus Thrax, în scurta sa dom nie, a stat tot tim pul în provinciile
dunărene aflate în pericol. După victoria asupra germ anilor, îşi va sta­
bili cartierul general la Sirm ium , de unde va începe pregătirile pentru
campaniile îm potriva sarmaţilor şi dacilor liberi. în anul 236, M axim inus
Thrax va lua titlul de Sarmaticus M axim us, iar fiul său C. Inlius Verus
Maximus va fi ridicat la rangul de Caesar, fiind asociat la dom nie. La
acest război au participat, probabil, trupele din provinciile direct afectate
CIL, III, 8244 —IMS, IV, 1979, 3: Domn(ae) Re[g(inae)’| et Domno ci: Bono
Evento (!) pro s(alute) Auji(usti) lllp(ms) Marlinus s(tralor) e(onsularis) l(oHionis)
VII C(laudiac) S(overianae) Alex(andrianae) v(otum) p(osuit) l(iben.s) xn(erito); ape-
lativul imperial este martelat.
SHA, Vita Alexandrii: 58, 4, s o l a ... lim ita n eis... militibus donavit ita ut
eorum essent si heredes eorum militaverunt, nec nunquam ad privatos pertineret
discens attentis eos militaturos si etiam sua rura defenderent.
uz Pentru originea Iui Maximinus TI ira x, v. Γ. Ϊ. Russu, Elemente, p. 28— 33, cu
toată bibliografia.
5*
67

_ Pannonia, M oesia Superior şi Dacia — , cu mai multe legiuni. Sarmaţii
iazygi, ca şi vecinii lor din nord, dacii liberi, au fost pacificaţi pentru o
perioadă de tim p. Legiunile I şi II A diutrix primesc apelativul ele Maxi-
niîana, probabil în urma acestui ră zb oi--5. In M oesia Superior, legiunea
a IIII-a Flavia deţine şi ca apelativul de M axim iano2’*. Este posibil ea şi
legiunea a V II-a Claudia să fi participat la această campanie, dar să n,u
existe pînă acum nici o mărturie epigrafică în accst sens. Legiunile M oe-
siei Superior au fost fidele lui M axim inus, întrucît în cariera sa militară
el a fost şi tribun al legiunii a IIII-a Flavia.
în urm a nem ulţum irilor provocate de contribuţiile uriaşe pretinse
populaţiei civile pentru armată, în A frica sînt proclam aţi, pe rînd, ca
împăraţi proconsulul provinciei cunoscut sub num ele de Gordian I şi apoi
fiu l său, G ordian al II-lea. A m bii v or fi ucişi de armata fidelă lui Maxi­
minus, în m artie 238. P e de altă parte, la Roma, senatul, în urma acestor
evenim ente, proclam ă doi împăraţi, în persoana lui Balbinus şi Pupienus.
P oporul de rînd va cere ca din fam ilia G ordienilor să fie ales un nepot
al lui G ordian I, ca Caesar, cunoscut m ai t îm u ca împărat, sub numele
de G ordian al III-lea.
în atare situaţie, însoţit de armatele din provinciile dunărene fidci:
lui, M axim inus în ccp e marşul asupra Italiei. A re lo c asediul primuj i
oraş din nord, A quileia, pe care nu reuşeşte să-l cucerească. Armata
este nem ulţum ită, şi în 10 mai 238 îl va ucide împreună cu fiul său. Mit
există m enţiuni epigrafico că legiunea a V II-a Claudia şi-a părăsit a · .
trul însoţindu-1 pe M axim inus la Aquileia. în schimb, aici au fost dese·:
perite m ulte pietre de m orm înt ridicate unor soldaţi din cealaltă legiu i
a provinciei, a IIII-a Flavia225, care se pot data în această perioadă.
R idicarea la tron a tînărului Gordian al III-lea (238— 244) a prilejiu
o perioadă de răgaz de cîţiva ani, în care în M oesia Superior au lo c iiu
portante schim bări adm inistrative. Vim inacium devine colonia, iar c:n
noiem brie 239 prim eşte dreptul să emită m onedă proprie de bronz. M
neda provinciei avea pe revers personificarea M oesiei între cele doua aii.
m alc protectoare ale legiunilor: leul, pentru legiunea a IIII-a Flavia,
taurul, pentru legiunea a V II-a Claudia; cu legenda PMS COL VIM j ir
în exerga A N . . M 6, V im inacium a emis m onedă proprie pînă în anul 2;",
cu unele întreruperi pentru anii X şi X II, cînd monetăria a fost închi· -.
C ronologic, aceasta corespunde anilor 249— 250 deci ultim ii ani ai dos-
niei lui Filip A rabu l şi începutul dom niei lui Decius.
Prim ele atacuri violente ale carpilor asociaţi cu goţii la Dunărea ^
Jos se produc în anii 240— 241 şi v or fi respinse prin forţele proprii < >
fiecărei provincii. După cum relatează SIIA, în drum spre Orient, ΐπη:·.
râtul Gordian al III-lea se va opri în M oesia Superior şi apoi în Tracia,
-2:1 CIL, III, 10996, 14534, 41.
m IMS, I, 1976, 1; P. Kneissel, Siegestitulatur, passim.
* r' rf. infra.
8-e PSck, Die anliken Milnzen Nord Griechenlnnd 1 (Die antiken Miinzen *■■■·
Dazien und Moeaicn, Berlin, 1898; M. Vasic, In GiasuikSKA, III, 109(5, p. 216
N. Vuite, în GlasnikSKA, L X X X R , 1910, p. 40 sq; S. Dusanic, în Starinar, X ■·
1961, p. 141 etc. Literatura de specialitate referitoare la acest subiect este foa '
bogată.
68
tinde-i va învinge şi-i va alunga p e duşmanii ce atacaseră provinciile227.
campania din Orient, Gordian a luat, desigur, şi vexillaţii din ambele
ie<nuni m oesice. O inscripţie funerară descoperită în Orient menţionează
un im aginifer al legiunii a V II-a Claudia, U lpius V ictor, căzut în această
campanie228. M onum entul este pus de fratele său A urelius Martinus, sol­
dat în legiunea IIII-a Flavia, originar din Vim inacium . Presupunînd că
inscripţia a fost ridicată odată cu înm orm întarea legionarului şi nu are
caracter de cenotaf, înseamnă că am bele legiuni, respectiv detaşamente
din acestea, au participat la această campanie. La Tim acum M inus a fost
descoperit un m onum ent funerar cu caracter de cenotaf ridicat de Claudia
Cocceia şi fiu l său Valcntinus . . . pentru un alt fiu . . . Ingenuus, soldat
în legiunea a V II-a Claudia „interfectus în expeditione Pa(rthica) et
Ar(meniaca)229.
Uciderea lui Gordian al III-lea în bătălia cu regele Sapor al perşilor
va pune capăt războiului din Orient230. N oul îm părat proclam at, Filip
Arabul, se va întoarce cu vexilaţiile legiunilor în provinciile dunărene,
îa anul 247, se produce m arele atac al carpilor asupra Daciei. îm păratul
se va deplasa personal cu o armată din care nu lipseau vexillaţiile din
provinciile dunărene şi din Germania. Carpii vor fi învinşi în tr-o bătălie
decisivă, care a avut lo c undeva în estul Daciei (pe teritoriul M oldovei)
lingă acel castellum Ca?'porum2'lli. Cu această ocazie, F ilip A rabul va lua,
în anul 248, titlul de Carpicus M axim us.
Din vexillaţiile care au participat la acest război au rămas ulterior în
Dacia M alvensis detaşamente din legiunea a V II-a Claudia, a Χ Ι -a Clau­
dia şi a X X I I-a Prim igenia, poate şi din alte legiuni neatestate epigrafic
pînă acum. în anul 248, cîteva inscripţii atestă refacerea m ânu militari
a zidurilor oraşului Ilom ula232. în tr-o inscripţie (CIL, III, 8 047) legiunea
purta apelativul imperial de Philippiana; acelaşi apelativ îl avea şi legiu­
nea a X X II-a Prim igenia233.
Cercetările arheologice efectuate la Sucidava atestă întărirea ei cu z i­
duri tot în anii aceştia; e adevărat, intervalul este mai mare, 240— 250234.
Pe malul drept al Dunării, în regiunea Porţilor de Fier, încă de la înce-
227 SHA, Vita Gordianii, 28, 3— 4: Praetextato et Attico conss. . . G ord ian u s...
profectus est contra P e r s a s ... fecit iter in Moesiam atque in ipso procinctu quid­
quid hostium in Thraciis fuit delerit, fugavit, expulit atque snmmovit".
ff3 CIL, III, 195.
229 JOAI, V III, nr. 58. în privinţa datării inscripţiei, părerile cercetătorilor sînt
împărţite: E. Ritterling, sv. Legio, RE, X II, 1924, 1622, presupune că expediţia în
cauză ar fi războiul parthic al lui Lucius Verus; B. Fiiow, Legionen, p. 85— 86,
crede, dimpotrivă, că campania la care se referă inscripţia ar fi cea din vremea
:lui Severus Alexander; S. Dusanic, în Starinar, X II, 1961, p, 1440, o atribuie lui
ifŞordianus III.
230 Res Gestae divi Saporis, apud V . Iliescu, în SC /V , X X II , 1971, 3, p. 441.
... 231 S. Soproni, în FoliaArch, X V , 1963, p. 43— 54, a publicat inscripţia de la
intercisa a lui P. Aelius Proculinus, care a participat la acel bellum dacicum. însă,
autorul localizează castellum Carporum undeva în nordul Daciei. I. Piso a de­
monstrat că după direcţiile de atac ale carpilor şi mai ales localizarea accstei popu-
:la|ii, războiul nu putea să se desfăşoare decît în Moldova. Cf. I. Piso, în In m e-
:-moriam Constantini Daicovicht, Cluj-Napnca, 1974, p. 301— 308. Asupra acestor eve­
nimente, v. IstRom, I, 1960, p. 456; D. Bcnea, în SCIVA, 27, 197(5, p. 77— 84.
232 CIL, III, 8031, 8047; OltR3, SE, nr. 82.
v 233 OltR3, SE, 83— 84.
fr 234 IstRom, I, 1960, p. 457.
69
putui veacului al III-lea au fost refăcute castrele de la N ovae (Cezava)21’^
Ilavna (între B oljctin şi D on ji M ilanovac)236, Taliata237, Sip şl Karataş2:,«*
Garnizoana acestor castrc era form ală din detaşamente ale legiunii
V il-a Claudia p i . sau din trupe auxiliare. Refacerea unor castre m
această zonă poate fi pusă în legătură cu supravegherea şi controlul tn
ficului de navigaţie de pe Dunăre, care nu era numai rom an, ci în m,,
m ontele de linişte şi pace, pe fluviu circulau şi corăbii barbare. In acelei
timp este surprinzător că în tot cursul secolelor II— III, legiunea a XIII·;,
Gem ina de la A pu lu m nu a dislocat nici un detaşajment în Oltenia şi Ml
Banat (ştampila com ună a celor două legiuni, a X III-a Gem ina şi a V~a
M acedonica d e la M ehadia datează din tr-o perioadă tîrzie, foarte probabil
din vrem ea lui A urelian sau puţin m ai înainte). In faţa unor posibile
atacuri extern e asupra acestor teritorii, legiunea a V il-a Claudia putr.j
interveni la m om entul oportun. A celaşi lucru s-a întîm plat şi cu legii i
nea a IIII-a Flavia, care a trimis în permanenţă vexillaţii, sau a staţi· j■
nat chiar cu întreg efectivul în Pannonia Inferior.
Pătrunderea carpilor şi a goţilor la sud de Dunăre a afectat nu num..i
M oesia In ferior şi Tracia, dar şi M oesia Superior. D oi stîlpi m iliari dese<;
periţi la Naissus fac dovada unor grabnice refaceri a drum ului im p erii
în anul 24 8 239. După plecarea lui Philippus d e la Dunăre are loc răscoai;
lui Pacatianus în M oesia şi Pannonia. El îşi va stabili sediul la Sirmiuin.
Este ucis însă d e p r o p r i i lui soldaţi240. Arm ata condusă de Traianus Decius,
trimisă în M oesia pentru a-1 alunga pe uzurpator, îl proclam ă p e acesu
împărat241.
O inscripţie descoperită la A quincum aminteşte o rebeliune care a avu
loc în castrul V im inacium , p e cîn d legiunea a V il-a Claudia era pleca';i
„q u o ad eradendum n om en saevissim ae dom inationis m issus“ . Vexillaţiile
care se aflau în acel m om ent în castru s-au opus să scoată d e pe v exilo
portretele celor d oi împăraţi declaraţi hostes publici242. S-au dat inte
235 D. Pribakovic, în StKD, p. 89, arată că faza a doua a castrului datează de
la începutul veacului III, avînd în zidurile nou ridicate, materiale provenind d<u
prima fază.
2:m V. Kondic, în StKD, p. 110— 11.7, castrul a fost refăcut la mijlocul se­
colului III, iar garnizoana stabilită în timpul lui Aurelian sau cu puţin înainn·.
237 D. Vuckovic-Todorovic, în StKD, p. 125— 126. Castrul de formă rectangular
(134X126 m) a fost refăcut cu puţin timp înainte de mijlocul secolului III.
233 P. Milosevic, în StKD, p. 152— 153. Un castellum a fost construit în apropo
rea canalului de navigaţie de Ia Sip, în prima jumătate a .secolului III. Material"
arheologic descoperit se datează în vremea lui Severus Alexander. Pentru castelli
Karataş, v. D. Vuckovic-Todorovic, în Osjecki Zbornik, X II, 1969, p. 125.
239 P. Petrovic, în Starincir, X V III, 1967, p. 55— 60. Unul din stîlpii miliari es."-
datat de autor în anul 244. în Tracia, datarea unor monumente similare în ar."
247, cînd împăratul a reuşit să respingă năvălirea carpilor, face mai plauzibil
această dată pentru refacerea porţiunilor din drumurile imperiale ale provinci· ·
2,0 Zosimus, I, 20; Zonaras, X II, 19; E. Stein, PIR, II, C. 930.
241 Zosimus, I, 21; Zonaras, X II, 19.
242 A . Alfoldy, în N um K ozl, X X V I, p. 88: Marti Gradivo, quem apud leg(ionem)
VII (Cl(audiam) tempore quo ad eradendum nomen saevissimae, dominationis ni ­
sus, cum vexillationes Moesiae Inferioris voltus h(ostium) p(ublicorum) [de v
xillis ot canjtabris ultro [delra]here nollent [auctores imlprosperi conatus [coi
cebatl congressione facta prima in acie constitutus [implorave]runt Clodius Celsm
p(rimi) p(ilaris) dat, quod [commiljito voverat; A. Alfoldy a presupus, pe baza un
observaţii stilistice efectuate la acest monument în comparaţie cu un altul, dese·
70
diferite în legătură cu împăraţii (probabil tată şi fiu) la care se
„ r e t ă r i
referă m onum entul în cauză. Cea m ai plauzibilă ipoteză ni se pare aceea
referitoare la sfîrşitul dom niei lui Filip A rabul şi proclam area ca împărat
a lui Traianus Decius, care în fruntea armatei sale, recrutată din provin­
ciile dunărene, s-a îndreptat spre Italia, reuşind să-l înfrîngă pe Philippus
bătălia de la Verona. R evolta care a avut loc în castrul de la Vim inacium
fusese provocată de trupele auxiliare ale M oesiei Inferior, în timpul bătă­
liei de ia Verona. S. Dusanic socoteşte că expresia „ap ud legionem V II
Claudiam *4 trebuie înţeleasă în sensul că Vim inacium a fost folosit ea
centru de adunare a armatei lui Traianus Decius, din care făcea parte şi
o vexillaţie a legiunii a Il-a A diutrix. V exillaţiile M oesiei Inferior, fidele
lui Filip Arabul, au refuzat, deci să se supună noului îm părat Decius. în ­
se a m n ă că în campania îm potriva Italici a lui D ccius a participat şi le­
giunea a V il-a Claudia, din m om en t ce în castru au rămas, pentru apă­
rarea provinciei, doar detaşamente dislocate din provincia vecină, Moesia
Inferior. în această din urmă provincie, Traianus Decius nu era simpatizat
de armată243.
•ΐ:.· După ridicarea la tron a lui Traianus Decius nu urmează o perioadă de
..linişte, cei trei ani de dom nie fiin d tulburaţi de perm anctele atacuri g o-
:tiee pe linia Dunării. în 251 începe m area invazie gotică condusă de
Cniva, ce va porni din nordul Dunării şi va ajunge pînă în Tracia, undo
•draşul Philippopolis va fi distrus. Tezaurele m onetare ascunse în această
perioadă marchează căile de pătrundere a năvălitorilor în M oesia In­
ferior, Tracia şi vestul M oesiei Superior214.
Intervenţia legiunii a V il-a Claudia în acest război este aproape certă.
;Ştim că unul din tribunii legiunii, A urelius Gallus, a fost ucis într-un
rfăzboi tracic (qui in bello tracico acie desideratus fu it)245; întrucît m ajo­
ritatea luptelor purtate cu goţii au avut lo c pe teritoriul acestei provincii,
este posibil ca războiul tracic m enţionat în inscripţie să se refere la aceste
'evenimente.
Ca urmare a incursiunilor de m ari proporţii făcute de goţi au loc
refaceri ale drum urilor im periale m enţionate pe stîlpii m iliari ce se da~
Îtează în tim pul lui Decius, dar m ai ales în tim pul urm aşului său, T re-
||erit în acelaşi loc şi datat în anii 244— 249, că inscripţia de mai sus se încadrează
;îB.acest răstimp; M. Mirkovic, Gradovi, P. 71, adoptă aceeaşi părere, considerînd
monumentul ar trebui pus în legătură cu proclamarea unui împărat de armatele
igjmărene, caro ar fi Decius. Pe baza studierii unor emisiuni monetare ale oficine-
|1qţ din Viminacium şi Roma, S. Dusanic ajunge la concluzia că evenimentul la
plŞre se referă inscripţia este pus în legătură cu venirea la tron a lui Traianus
p|ecius. Dimpotrivă, R. Egger, în VjesnikllAD, X V III— X X I , (1937— 1940), Serta Hof-
fplâriana, 1940, p. 219, consideră că trebuie să fie vorba de înlăturarea lui Maxi-
gpnus Thx-ax de la tron. Aceeaşi părere, fără alte comentarii, o adoptă I. I. Russu,
ţ&emente, p. 32. în sfîrşit o ultimă ipoteză, elaborată de A. Radnoti, în FoliaArch,
pp, 1954, p. 59) şi ulterior adoptată şi do J. Fitz, în Alba Regia, X II, 1972, p. 249—
§§%), susţine că inscripţia s-ar referi la domnia lui Trebonianus Gallus şi Volu-
fganus.
m c .'u Iordanes, Getica, X V I ; 90: „Milites vero videntes se post tot labores militia
pJttSDs indignati ab Ostrogotliae regis Gothorum auxilium confugerunt11. A . Alfoldy,
m C am bridge Ancient History, X II, 1937, p. 143; S. Dusanic, op. cit., p. 437— 438.
ÎH B. Gerov, în ActaAntPhilippopoUiana, I, 1963, p. 127— 1247.
^ 24-> CîL, X I, 705; Bononia: D.M. Aur. Galii, trib. leg. VII CI. qui in bello
ftUiracico acie desideratus fuit vixit annis X I/, Aur. Amm a coniugi karissimo cum
||ailita filia et Lacta socera nationis utriusque Dardaniae, titulum posuerunt".
71
bonianus Gallus (251— 253). Astfel, pe drum ul im perial Scupi-U lpianum :
Katlanovo, K acanik; Scupi— Naissus— D onje Ljupce; Naissus— Ratia-
ria__Pluzina; Naissus— Viminacium— Bracin240. După cum se observă,
drumurile interioare ale provinciei au suferit refaceri grabnice, ceea ce
poate să pledeze pentru o pătrundere a năvălitorilor goţi în provincie.
Pentru scurt timp, Trcbonianus Gallus a reuşit să respingă atacurile
lui Cniva şi să-l alunge la nord de Dunăre. Aducerea la tron, în anul 253,
a lui Valerianus şi a fiului său Gallienus are loc în tr-o perioadă cînd
atacurile externe la graniţa Im periului creează pericolul dezmembrării
sale. Gallienus va prelua conducerea Im periului după^ ce tatăl său va că­
dea prizonier la perşi, în anul 259. El va avea de înfruntat nu numai
atacurile externe ale popoarelor migratoare, ci şi o jserie de uzurpatori
proclamaţi de armatele de pe R in şi de pe Dunăre. în anul 258, trupele
Pannonici îl proclam ă împărat pe Ingenuus, acesta fiind sprijinit şi dt
legiunile M oesiei247. El si-a stabilit sediul la Sirm ium 248. Detaşamente
din legiunile G erm aniei (Inferior şi Superior) şi Britannici l-au asediai.
la Mursa, unde, înfrînt, s-a sinucis249.
T ot în anul 258 se proclam ă împărat Regalianus, guvernatorul^Panno-
nici Superior, cu sediul la Carnuntum-50. Arm ata sa era form ată în prin­
cipal din trupele provinciei. La Carnuntum, Regalianus va emite monedt
cu efigia sa si legenda IMP. CAES. P.C. RE G ALIA N U S.2jl în 259/260, sai.
în primăvara anului 260, se produce un m are atac barbar în Pannonia,
care se pare că a pricinuit pagube im ense (numai în Pannonia Inferior
sînt cunoscute 21 de tezaure ascunse cu această ocazie)252. Regalianus va
fi asediat la Sirmium.
SH A , V itae trig. ty r relatează că uzurpatorul a fost ucis de către ro
xolani. Legiunile M oesiei Superior se pare că nu l-au sprijinit pe Rega­
lianus; am bele unităţi apar pe m onedele lui Gallienus din anul 260, cu
aclamaţia a V II P V II F, semn al loialităţii lor2j3.
In anul 260, vexillaţiile Germaniei şi Britanniei v or restabili linişte*
în provinciile dunărene; criza va fi depăşită iar armata acestor provincii
m Vezi notele 66, 71, 74, 77 ale acestui capitol.
247 J Fitz în Studien zu Militargr enzen Roms, Koln, 1967 p. I I 0-—I I 6.
2,8 SH A, Vitae trig. tyr, 9, 1 . . . Ingenuus qui Pannonias tune rc«ebat, a Moe
siacis legionibus imperator est dictus; Eutropius, IX , 9, 1: „nam invenis m Gallia e
Illyrico multa strenne fccit (Gallienus] veciso Mursam Ingenuo qm purpuram sum
P ’ y-fii ingenuus et Regalien, Bruxelles, 1960, p. 9— 11; M. Mirkovic, 1.
Sirmium, I, 1971, p. 35.
250 Prezenţa vexillatiilor clin Germania Superior (VIII Augusta, X X I Primi
Senia), Germania Inferior (I Minervia) şi Britannia (II Augusta, VI Victrix, X X Va
lena) a fost pusă de unii cercetători în legătură cu respingerea atacurilor barbare
(J. Brunsmid, VjesnikHAD, IX , 1906, 1907, p. 625, nr. 224; E. Ritterlmg, sv. Legw,
RE, XII, 1924, 1340; J. Fitz, op. cit., p. 22— 23.
251 SHA Vitae trig. tyr., 10, 1: Regalianus denique in Illyrico ducatum geren·
imperator est factus auctoribus imperii [Moesis] . . . 10,9: existat epistola divi Claud-
tunc privati qua Regaliano Illyrici duce gratias agit ob redditum Idlyncum, cu
omnia Gallieni scquitia deperivent. . . 10, 8 : fuit [Regalianusl quod negări non poteM,
in re militari semper probatus et Gallienus iam ante suspectus, quod dignus videri
tur imperio, gentis Daciae, Dccibali ipsius ut fertur ad fi nes. . Pentru originea fa
v. J. Fitz, op. cit, p. 58— 70, I. I. Russu, Elemente, p. 34— 35.
252 J. Fitz, op. cit, p. 71.
253 E. Ritterling, sv. Legio, RE, X II, 1924, 1341— 1342.
72
pacificată254. In legătură cu aceste evenim ente, legiunea a V II-a Claudia
j}U apare clar menţionată de izvoarele literare sau de m aterialul epigrafic.
în contextul politic respectiv ea a putut totuşi participa la diferite p ro­
clamări de împăraţi ce au loc în provin ciile dunărene. Importanta strate­
gică a celor două centre m ilitare ale M oesiei Superior a făcut ca ele să
fie în permanenta atenţie a îm păraţilor sau uzurpatorilor proclam aţi, mai
ales Vim inacium , care pînă la 256 avea şi m onetărie proprie.
în perioada care urmează, inscripţiile menţionează apelativul de Gal­
lieno. prim it de legiunea a IIII-a Flavia; el nu apare însă pentru legiunea
a VII-a Claudia. Nu ştim cărui evenim ent îi datorează legiunea a IIII-a
Flavia acest apelativ. Legiunea a IIII-a Flavia p i . e m entionată pe
aureii emişi d e uzurpatorul V ictorinns în Gallia, în anul 268. Asem enea
m onede au fost emise şi pentru alte legiuni, ca I M inervia, II Traiana,
III Gallica, V M acedonica, X Fretensis, X III Gem ina X IV Gemina,
X X Valeria V ictrix, X X II Prim igenia, X X X Ulpia. P e lîngă legiunile diri
Germania şi Britannia, celelalte unităţi sim ilare nu sînt decît corpuri ex~
pediţionare trim ise de Gallienus pentru a lupta îm potriva lui Postumus,
şi care au trecut apoi de partea celuilalt uzurpator, V ictorinu s253.
Loialitatea celor două legiuni ale M oesiei Superior este evidenţiată de
emisiunile m onetare pentru legiuni ale lui Gallienus, cu urm ătoarele epi­
tete: VI CL P, V I F; V I P V I F; C L A V I P V I F şi V II P V II F23e.
Moartea lui Gallienus şi ridicarea la tron a lui Claudius II (268—
270), com andantul cavaleriei m obile d e la Milan, nu a încheiat anarhia
militară ce frăm înta Imperiul. N oul îm părat are de luptat cu noi preten­
denţi în Gallia şi respinge o nouă incursiune a alam anilor pătrunşi în
.nordul Italiei. Supranum ele d e G othicus i-a fost acordat ca urm are a
victoriei obţinute asupra goţilor în anul 269, la Naissus. Zosimus, I, 45,
/menţionează evenim entul: ,,έ ν Νάϊσσω, Κλαυδίου νΛι Σκυ&ών μάχης” .
JPupă această bătălie, desfăşurată pe teritoriul M oesiei Superior, care s~a
terminat printr-un m ăcel pentru goţi, cîţiva ani atacurile acestora nu vor
tnai afecta provincia.
In anul 271 sau în 274/275 —- cum a demonstrat prof, A. B odor — ,
Aurelianus a hotărît părăsirea D aciei257, pentru a încerca o fortificare
•a^limesului pe linia naturală a Dunării, m enţinînd sub protecţie şi stăpî-
nire militară un teritoriu întins la nord de fluviu.
între cele două provincii M oesia au fost organizate Dacia Ripensis
’f T în zona Dunării, şi Dacia M editeraneea — în interiorul provinciei, la
vSud de aceasta. M ajoritatea trupelor din provincia nord-dunăreană vor
stabilite p e limes. Data înfiinţării celor două D acii nu apare prea
:£lar în izvoarele literare. Ele trebuie să se fi form at în vrem ea lui
>: C I L , I I I , 3228, reeditat în Sirmium, I, 1 9 7 4 /nr. 9: IO M , Monitori [p]ro salute
|dque in columitate D(omini) n(o.stri) Gallieni Aug(usti) et militum vexill(ationum)
|eg(ionum) [Glcrmanicianofrum e]t Britanicin(narum) [cu]m auxil(i)s [e]arum
|C..,V]italianus [ . . . pro]teet(or) Aug(usti) n(ostri) [praepo]situs v(otum) p(osuit).
255 E_ uitterlirjg, sv Legio, RE, X I I , 1924, 1344.
2'6 ftJC, V /l, 1927, p. 92— 97; J. Fitz, Les antoniniani des legions de Gallien, în
m fa n ges d’archeologie d'epigraphie, et d’histoire offerts ă Jerome Carcopino,
^03—387, cu toată bibliografia.
;p;.: 207 A. Bodor, în Dacoromania, I, 1973, p. 49— 71.
73
A urelian, im ediat după părăsirea Daciei nord-dunărene258. în tim pul lui
Carus sau Carinus (282— 284), o inscripţie descoperită la Serdlca m en­
ţionează un p r a e se s, Gaianus, care a trasat graniţa dintre cele două pro­
vincii Dacia (f i n e m p o s u it in te r du [a s D]acias)~:*'.
Graniţa de est a noii provincii M oesia Prim a a fost stabilită pe rîul
Porecka, Taliata faeînd parte încă din M oesia I. La sud, M oesia I a fost
m ult redusă prin crearea provinciei Dardania. Ultim a m are aşezare ce
făcea parte din prim a provincie era Horreum M argi. La vest, graniţa
provin ciei M oesia I a rămas neschimbată, păstrînd încă Singldum im , cu
legiunea a IIII-a Flavia.
în n ou l con tex t istoric, limesul dunărean îşi va spori im portanţa. O
serie de cetăţi şi fortificaţii vor fi refăcute sau ridicate de-abia acum.
Perioada ce urmează pînă la dom nia lui Diocletianus marchează înce­
perea refortificării limesului.
Înfrîngerea, în anul 284, a lui Carinus de către Diocletianus la Mar-
gurti (pe teritoriul provinciei) va determ ina încheierea unei perioade
frăm întate în istoria Im periului, aducînd la putere un nou principiu di
guvernare, ce l al dom inatului, c a m ari schim bări pentru istoria m ili
tară romană.
în chein d capitolul istoriei legiunii a V il-a Claudia în cele trei veacuri
ale erei noastre, se im pun cîteva concluzii.
1. Legiunea a staţionat neîntrerupt in castrul de la Vim inacium , m
excepţia perioadelor cînd a participat la cam panii m ilitare în afara pr>;
vinciei. în secolul I e.n., detaşamentele legiunii au fost antrenate in
întărirea şi reorganizarea lim esului dunărean prin construirea de n o i.
fortificaţii, drum uri, poduri etc. M enţinerea legiunii în provincie şi dup.i
cucerirea D aciei, cîn d lim esul dunărean nu-şi m ai avea rostul, ar puten
să pară surprinzătoare. Hadrianus a intuit, poate, necesitatea rămînerii
legiunii la V im inacium şi a celeilalte legiuni, a IIII-a Flavia, la Singidv,
num după războiul izbucnit în 117/118 ca urm are a năvălirii sarmaţilu·
inzygi şi a dacilor liberi.
Deplasarea perm anentă de vexillaţii în secolele II— III e.n. în P a n n 1 ·
nia In ferior şi D acia reflectă cel m ai bin e sistemul defensiv conceput <"■
rom ani pentru cele trei provincii dunărene, ce înconjurau acel treitorn
dintre Tisa şi D unăre în care locuiau populaţii barbare. La m ijlocu l s>·
colului III. unirea celor trei provincii — M oesia Superior, Dacia şi Pann·'
nia In ferior — · a fo st singura posibilitate de respingere a atacurilor e:;
terne din această perioadă.
In cursul secolelor II— III, legiunea a V II-a Claudia a deplasat v e x ill' :
ţii la nord de Dunăre, la Drobeta, Gornea, (statio) P ojcjen a , care au pai
ticipat fie la lucrări de refortificare a castrelor respective, fie au sta­
ţionat o perioadă în aceste castre. Prezenţa legiunii a V II-a Claudia '
regiunea P orţilor d e F ier trebuie însă pusă în legătură şi cu controlul si
•·δ8 N. Vulic, în GlasnikSKA, L X X X II, 1909, p. 1 sqq; A. Stein, Legaten, p. IC··'.
A. Mocsy, Romanisation, p. 41 are o părere deosebită.
259 AnEp, 1912, 200.
74
supravegherea navigaţiei pe Dunăre, pentru care legiunea avea în dotare
proprii (ştiut fiind faptul că M oesia Superior nu dispunea de
c o r ă b ii
liotă).
2. Desele participări ale legiu n ii sau v cxillaţiilor ci, îndeosebi în
Orient, p e R in sau în Gallia, îndreptăţesc presupunerea noastră că ele
. au constituit, în această perioadă, o rezervă a îm păraţilor, fiin d utili­
zată ca un corp de armată m obil. Alături de vexillaţiile legiunii a IIII-a
flavia, legiunea a V II-a Cîaudia nu a lipsit aproape d e la n ici o cam ­
panie militară în afara provinciei.
3 . în interiorul provinciei M oesia Superior, activitatea legiunii a fost
deosebit de laborioasă. Inscripţiile atestă dese refaceri ale drum urilor
imperiale m ânu militari. Chiar dacă num ele legiunii nu apare m enţio­
nat pe stîlpii miliari, este prea bine cunoscut faptul că întreţinerea
căilor de com unicaţii intra în atribuţiile armatei. Detaşam entele legiunii
au participat la construcţii d c poduri (Vim inacium , H orreum M argi (?),
(Pontes—·- Drobeta), apeducte (Naissus)200, refacerea canabelor în vrem ea
lui Caraeallam etc.
... 4. Ca orice altă unitate similară, legiunea a V II-a Claudia a avut un
rol important în rom a n iza rea provinciei, în prim ul rînd prin veteranii
stabiliţi în M oesia Superior. înfiinţarea celor două colon ii — · Scupi şi
Ratiaria — prin d e d u c tio din veteranii legiunii, ca de altfel stabilirea lor
în alte centre ale M oesiei Superior, a grăbit procesul de urbanizare a
acestora. în al doilea rînd, legum ea a V II-a Claudia a oferit cadrul cel
,mai larg d e atragere a populaţiei indigene în circuitul vieţii romane.
^Ridicările de recruţi din rindul băştinaşilor au avut o im portanţă deose­
bită pentru atragerea spre rom anizare a m ultor regiuni rurale ale M oe-
jjşiei Superior.
COMPLETAREA EFECTIVELOR LEGIUNII ŞI TERITORIUL
DE RE CRU TARE
| Reform ele m ilitare im periale din veacurile I— II e.n. au adus o scrie
1% m odificări în m odalităţile d e recrutare şi de com pletare a efectivelor
Miei legiuni. Prin staţionarea neîntreruptă a legiunii a V II-a Claudia în
>|fetrul Vim inacium , m aterialul epigrafic descoperit în această localitate
|ti în provincie perm ite observarea atentă a diferitelor m odificări sur-
p lite în sistemul de recrutare al unităţii .2152
:R 260 p. Pctrovic, în IMS, IV, passim.
s/. m cf. supra.
262 Th. Mommsen, GesamSchriften, VI, 1910, p. 20— 118; R. Caffnat, sv. Dilcc-
'p , în DA, 1V2; G. Forni, II Reclutamento; Idem, în A N R W , Π /6, p. 339— 391.

în epoca republicană şi chiar sub prim ii împăraţi, recrutarea în l·.
giune se făcea num ai cu elemente provenind din rîndul cetăţenilor γοιπ·ί,[
italici. Im posibilitatea de a asigura contingente de recruţi num ai ei·, '
Italia pentru toate legiunile, datorită deselor războaie purtate la gi, ; ti·.
ţele Im periului, a determ inat extinderea recrutării şi în rîndul unor ·. !-. .
mente provinciale. Din tim pul lui Vespasianus, fenom enul va lua :';i.
ploare, iar Hadrianus îl va generaliza, întroducînd recrutarea local; i , ţ /
peregrini provenind din oraşele provinciei şi născuţi din părinţi li·- -f
care prin intrarea în armată prim esc ca gentiliciu num ele îm părat 11
Aceste elem ente v or form a baza ■ — populaţia din cârc se v or eoni]. · · _
efectivele legiunii în fiecare provincie. Asupra calităţii d e e e t i · n ■ :
rom ani a soldaţilor aflaţi în serviciu m ilitar în legiunea a V II-a CI a ·
— dacă au avut cetăţenia romană sau li s-a acordat cu ocazia înrol·'??-· :
lor —■ nu ne putem pronunţa, întrucît nu reiese încă, destul de dar,.-
din izvoarele literare sau m aterialul epigrafic existent .263
G. F orni stabileşte două arii mari do recrutare: cea occidentală pen-..i
tru legiunile din vestul Imperiului, şi cea orientală pentru legiunile ..Vi ;;
Orient, în care apar m ai puţine elem ente occidentale. Legiunile nmî
Illyricum (Pannonia, Dalmaţia, M oesia) şi A frica au o situaţie specială,λ
provinciile dintre cele două zone îşi com pletau efectivele cu elemi .ih'/
recrutate din am bele teritorii, la legiunile din Dalmaţia şi Pannoiu^i
prevalînd elem entele occidentale, iar în legiunile din M oesia cele Mm!
O rient .264
în legiunea a V II-a Claudia p i ., in perioada cînd unitatea îşi .' .r;.;
sediul în M acedonia şi apoi în Dalmaţia, predom inau elem entele ori'·?·
tale: 24 m acedoneni şi asiatici, faţă de 18 italici; apoi, din tim pul dom-l
nici lui Claudius— Nero, sînt atestaţi epigrafic 9 occidentali, faţă de 5
7 orientali .263 Este dem n de rem arcat faptul că în această perioadă j;;!:.■.·■5
şi 3 dalm aţi originari din Salona 260 ea şi recruţi din provincia învecii . . ;
M acedonia (A lorus2^7, Philippi208, H erad ea)309.
Ca urm are a acestei recrutări districtuale, com pletarea afectiv· n ?
legiunilor din provin ciile de garnizoană a apărut ca o neccsitate fjrei >
iar Italia, Tracia, M acedonia, Asia, Galatia şi A frica, care nu m ai a\i ;.n ;
legiuni, in garnizoana lor, dădeau recruţi pentru legiunile din pro■■m
(•iile învecinate, cu care form au îm preună districtele de recrutare. 1·■ ,
perioada urm ătoare, a secolelor II— III e.n., provincia d e garnizoană n·.■■
m ează teritoriul de bază în com pletarea efectivelor legiunii.
Iniţial, recrutarea se făcea prin d ilectores m issi trimişi de la 11'·αι·>
în provincii, fu n cţie înaltă în cariera unui senator de rang ducenai '".·.
depinzînd direct de împărat. Spre sfîrşitul secolului II, se pare r»
această fu n cţie este preluată de guvernatorul provinciei, şi doar în e.v
zurî excepţionale recrutarea se făcea de către îm părat (cum a fost, âc
2,i3 G. Forni, op, cit., p. 350.
"IU G. Forni, 11 Rechitamento, p. 76—-84.
S(iă Idem, anexa, A III.
s » CTL, IJI, 8735, 8760; Spomenik, L X X I , 1031, nr. (550.
2Γ'Ί G, Forni, op. cit., p. 165.
253 CIL, III, 2717, 14507, 14933.
'm CIL, III, 12903, 9734; Αηϊϊp, 1910, 83.
76
I - xemplu, în tim pul războaielor m arcom anicc ).270 Se presupune că, anual,
" ' erau recrutaţi în legiune cca 240 soldaţi.
î/: în secolul III e.n., recrutarea locală din provincia de garnizoană a le-
: constituie singura m odalitate de com pletare a efectivelor unităţii.
lipsa oricărei indicaţii a locu lu i d e origine, a etniei, cognom ina autoh­
tonă a m ultor soldaţi constituie m ărturii con crete ale faptului că m ajo­
rita te a acestora p rov in din m ediu l indigen. După anul 212, Constitutio
Antoniniana a produs o uniform izare socială a locuitorilor Imperiului,
. prjn acordarea calităţii de cetăţean, cu excepţia unor categorii sociale .1- 71
Inscripţiile descoperite în M oesia sau in Im periu ale legiunii a VII-a
-C laudia oferă inform aţii interesante referitoare la efectivele unităţii şi
. .rTîc!i ales la com poziţia etnică a acesteia. O serie de inscripţii funerare
^particulare şi laterculi m ilitum (CII,, III, 8110; 14507) perm it stabilirea
€im or date precise referitoare la com])Jetă-rile efectivelor legiunii, care au
; âvut loc la u n m om ent dat în provincie. D eşi sînt fragm entari, laterculi
ZjriHttiim oferă posibilitatea — ipotetic, bineînţeles — de a afla numărul
recruţilor ridicaţi în anii respectivi, în laterculus din 133/134 (CIL III,
Ϊ8110), numărul lor ar fi 239, din cure pe inscripţie apar, din prima
cohortă, numai patru nume, din a doua, 1(5; d in a treia, 1 0 ; d in a patra,
,^ 2v2. Numele soldaţilor sînt în cea mai m arc parte fragm entare şl fără
l i se menţiona num ele localităţii de baştină. G entiliciile cele mai frec-
v;.yejîte sînt A eliu s (14), Valerias (9), Ulpius (1). După cum se observă,
lîftai m ult de jumătate din num ele păstrate sînt gentilicii imperiale,
"•Aelius predom inînd, ceea ce denotă fie că, în anul 133/134, la intrarea
||ii armată, ei primiseră cetăţenia de la împăratul Hadrian, fie părinţii
?;!or o primiseră cu puţin înainte.
H Cel de-al doilea laterculus (CIL, III, 14507) a fost ridicat în anul 195,
în sănătatea lui Septim ius Severus şi a fiului său Caracalla, de către
Holdaţii eliberaţi după îndeplinirea serviciului m ilitar de 25 de ani. După
} calculele făcute ar reieşi că pe acest laterculus erau trecute aproxim ativ
258 de nume de soldaţi, din care se m ai păstrează doar 17627,1. Toţi sînt
gcetăţcni romani; o treime au gOntiliciul im perial d e Aurelius, d e la
fMarcus Aurelius, care i-a recrutat, deci au devenit cetăţeni romani în
J.tihna înrolării în armată. A lte gentilicii, im periale m enţionate sînt: Va~
&erius (23), A elius (17), Iidius (14), Ulpius (12), Flavius (fi), Claudius (2).
ţ0entîU ciile obişnuite sînt: Antonius' (4); Licinius (3), A piciu s (1); A p u -
iŞeius (1 ), A ttiu s (1), Cassius (1), Curtius (1), Didius (1), Iustienus (1),
sMessala (1), Mimciu.s- (1 ), N asonivs ( 1 ), P y r r ( 1 ).
Din provincia M oesia Superior sînt m enţionaţi 103 soldaţi, ce p ro-
yvin din a m a to a re le oraşe: Raiiaria, Scupi, H(cmesiana), V im inacium
||ex castris). P e laterculus mai sînt menţionaţi soldaţi recrutaţi din ur-
Ipătoarele p rov in cii: Dalmaţia, Pannonia, M oesia Inferior, Tracia, Dacia,
g|iaeedonia, Orient; la 32 ele num e nu se m ai păstrează localităţile de
Şftrigine.
2,0 Th. Mann. în Acta V Congres Zagreb, 19fi/!, p. 14a— 151.
JK'Î 2,1 E. Condurachi, In Dacia, II, 1958; Chr. Sarse, 111 Melctngcs d’archeologic,
Imepigraphie et cl’histoire o/Jerls A Jerome Carcopino, Paris, 19f>6.
272 J. Brunsmid, S. Jevremovie, în VjesnikHAD, V, 1901, p. 13.
273 Id em , p . 12.
 Cei mai m ulţi recruţi provin din M oesia Superior; eognom enele sol­
daţilor sînt în m ajoritate autohtone, illiro-tracice; Dassius, D izzo, Daizo,
M estrius, M estrianus, Mucatralis etc.
R ecrutarea din anul 169 a fost o recrutare excepţională, făcută de
Marcus A urelius în tim pul violentelor războaie cu murcomanii. Latercu­
lus din anul 195 este un exem plu elocven t în ilustrarea sistemului de
recrutare rom an din secolul II, bazat pe elemente peregrine libere sau
pe cetăţeni rom ani din provincia respectivă.
Această descoperire nu este singulară, diferiţi laterculi m ilitum au
apărut în A frica pentru legiunea a III-a Augusta27'1, în Egipt pentru le­
giunea a Il-a Traiana fortis de la N icopolis-75, în M oesia Inferior pentru
legiunea a V -a M acedonica de la Troesm is270.
Inscripţia de la Troesmis atestă lăsarea la vatră a soldaţilor înrolaţi
în anii 108— 109. Pe acest laterculus trebuie să fi existat în jur clc
300 de num e, din care 230 erau soldaţi lăsaţi la vatră, iar restul de
70 soldaţi rămaşi încă la dispoziţia legiunii. Ceea eo surprinde în lista
d e la Troesm is este faptul că soldaţii nu-şi indică patria, ci în urma
num elui apare de obicei gradul. Toţi soldaţi au nume romane (praeno-
m en -u l lipseşte de obicei, din lipsă de spaţiu) şi gentilicii im periale: Iulii
(34), Claudii (5), Flavii (7). Există in num ăr m are gentilicii obişnuite în
inscripţiile D obrogei: Baebius, A ufidius, A ntistu s, Calpurnius, Cassius, .
C ornelius, altele provenind din m ediul italic: A conteius, Atisius, Cabcl-
lius, Caesonius, Grattius, Ferranius, Maius.
M. M irkovic a descoperit la Sm ederevo, dar provenind de la Vimina­
cium, o inscripţie ridicată de veteranii legiunii a V II-a Claudia Anto-
niniana lui Septim ius Severus, Caracalla şi mamei sale Iulia Domna277. .
Autoarea datează inscripţia în anul 202, punînd-o în legătură cu popa­
sul îm păratului la Vim inacium , în acel an, după întoarcerea din campa­
nia a doua, din Orient. Prin aceasta, legiunea ar fi prim it epitetul de
A ntoniniana d eja în vrem ea lui Septim ius Severus. Numai că, în acest
caz, epitetul -ar fi trebuit să fie gravat ulterior, cum a demonstrat
J. Fitz, pe baza analizei tuturor inscripţiilor din această perioadă. Ace­
laşi autor observă că apelativul im perial este clar scris în r. 4, ceea ce
denotă că inscripţia nu a fost ridicată înainte de anul 213 e.n. In acest
caz, veteranii lăsaţi la vatră în anul 213 au putut fi recrutaţi în
anul 187.
In inscripţiile funerare, m ai rar în cele v otiv e ridicate d e soldaţi sau
veterani d in legiunea a V II-a Claudia, apar inform aţii privind durate
271 CIL, V IU , 18067, 18068, 2547, 18084— 18087, 2563, 25G9, 2534.
275 CIL, III, 6580; A.v. Domaszewski, Ilangorclnitng, p. 300·—301.
216 CIL, III, 6178—IDR, V, 137; Em. Doruţiu-Boilă, în Epigraphica, Bucureşti,
p. 185— 1.92.
211 M. Mirkovic, Septimius Severus und die legio V II Claudia Antoniniana, în
ArhVestnik, X X V III, 1977, p. 351. v. recenzia Iui J. Fitz, în Alba Regia, XVII, 1979,.
p. 351. Textul inscripţiei: [imp. I,. Septimio Severo Pio Pertinaci Aug. et Imp. Caes.
M. Aurelio Antonino Aug. Pio Felicit et luliane Dofm]nae matri cast(rorum) vete­
rani) leg. VII Cl<audiae) Antoninianae Prolb(ati) Pollione II] et Ap{t'Q'
eo(n)s(ulibus) m(isxi) b (onesta) miss(iono)] Severo [III Anton(ino) co(n)s(ulibus)J;
•T. Fitz propune în r. 5: Pro b(ati . . . )1 m(issi) h(onesta) iniss(ione), iar în r. 7—8:
h.fmiss. Imp.] Severo /Antoninojeo.s. Pentru acordarea epitetului de Antoniniana
v. J. Fitz în, Oikumene, I, I97(i, p. 216— 217.
78
serviciului, vîrsta legionarului (atît în m om entul recrutării sale, cit mai
ales aceea cînd fusese lăsat la vatră). Im portante inscripţii oferă indi­
caţii referitoare la soldaţii decedaţi în tim pul serviciului, cu ocazia d ife­
ritelor campanii; care se pot data cu precizie.
Originea soldaţilor poate fi depistată în inscripţii fie prin m enţiona­
rea filiaţiei, tribului (în veacurile I— II), indicaţia num elui patriei, a ora­
şului precedat d e dom o, fie, frecvent., prin redarea etniei, natione, sau
mai rar, oriundus. Elem ente ajutătoare ne oferă şi onomastica soldaţilor,
coirstînd din num e greco-oricntale, celtice, illirice, tracice, m oesice. Un
alt indiciu de identificare a originii soldaţilor îl constituie divinităţile
locale cărora li se ridică m onum ente de către soldaţii aflaţi departe de
patria de baştină.
In inscripţiile particulare din secolele II— III e.n. nu mai sînt m en­
ţionate filiaţia şi tribul; uneori chiar şi origo lipseşte; apar însă frecven t
gentiliciile im periale de Ulpius, A eliu s şi A urelius. După reform a lui
Caracalla, tria nomina nu mai reprezintă o obligativitate, şi în inscrip­
ţii apar soldaţi sau veterani din al căror num e lipseşte de regulă pra eno­
men- ul, cîteodată chiar n om en -ul.
O problem ă interescintă este aceea a originii unor categorii de ofi­
ţeri din legiune. Elem entele provinciale pătrund m ult mai lent în corpul
.ofiţerilor. în secolu l I, centuriones d in tr-o legiune sînt d e origine ita­
lică sau provin din pz-ovineiile apusene ale Imperiului. în veacul urm ă-
-tor, la această funcţie ajung şi elem ente din A frica şi A sia 278. în număr
mic, este adevărat, inscripţiile atestă în secolul al III-lea ofiţeri de ea-
.yjeră originari din M oesia Superior. Cariera unui sim plu legionar „in
;caliga“ se lim itează în general la gradele m ilitare inferioare; de-abia
din secolul III, pentru m erite excepţionale, unii pot obţine gradul de
:centurio, Exceptînd cîteva avansări spectaculoase ale u n or soldaţi din
legiunea a V II-a Claudia (vezi mai jos carierele lui Ti. Claudius M axi-
jittus, M. Val Speratus, M. Aur. Heraclitus), posibilităţile de avansare se
limitează la grade de beneficiarius, strator, signifer, im aginifer, optio,
tesserarius, aquilifer c.tc.
| în legătură eu com pletarea e fe c tiv e lo r legiunii a VII~a Claudia din
fy'ovinciile Im periului avem urm ătoarele m ărturii:
g , ITALIA
s Aquileia. O stelă funerară descoperită la Scupi aminteşte num ele lui
ψ. Abudius T. f(ilius) Velina Tribu Priscus. Veteranul a fost recrutat în
sfegiunea moesică, se pare, în a doua jum ătate a veacului I. Gentiliciul
||u Abudius este larg răspîndit în nordul Italiei. Inscripţia este una din
puţinele m ărturii ale unor soldaţi recrutaţi din Italia şi stabiliţi în p ro­
vincie279.
27B Th. Mommsen, op. cit. p. 26.
273 IMS, V I, 1982, 48, Scupi.
7.9
 NORICUM
Virunum . Un veteran al legiunii a V II-a ClaucUa p i . : C. Teren
Catullus, se îngrijeşte de ridicarea unui m onum ent funerar pentru
camarad de arme şi de recrutare (contironi optim o et contubernaliJ,
cărui num e nu se m ai păstrează1'80. Legiunea este m enţionată cu epitn , :
de p i ., ceea ce datează inscripţia în secolul I şi începutul secolului îi
In veacul I este posibil să se ii făcut recrutări pentru legiunea moes ■ ,
După lăsarea la vatră, veteranul s-a stabilit în Moesia.
M AC E D O N IA
H eraclea Sintica. Un fragm ent de stelă funerară descoperit în ace;·:, .
localitate antică aminteşte num ele unui veteran al legiunii a VII~a CJ.i:■.
dia p.f.: C. V etilius Sedatus, originar din Iieraclea, unde a revenit c!u,:.·,
terminarea serviciului m ilitar-8·1. G. Forni, pe baza form ulei de încn.'.
iere a inscripţiei, h.s.e., în m ijlocu l textului, şi a epitetului legiunii ,·*.
p.f., datează stela spre sfirşitul secolului 1, soldatul putîncl fi reerm.·
în perioada Claudius I ·— Nero^'2.
Un alt veteran al legiunii, M. Valerius Valens, are ca origo Herac
El s-a stabilit, după lăsarea la vatră, la V im inacium -83.
Philippi. O descoperire mai nouă prezintă cariera unui legionar: i >,
Claudius M axim us28*. Iniţial, el a fost recrutat în legiune ca eques, a\.n.
sat la funcţia de quaestor equitum singularis, calitate cu care a pa.· -
cipat în războaiele cu dacii ale lui Domitianus.
Piatra sa de m orm înt a fo st ridicată fie în localitatea de baştină, i;
în cea în care s-a stabilit după lăsarea la vatră. N um ele său atestă j.=·,·
tul că titlul de cetăţean l-a primit, relativ recent, tatăl sau bunicul
care au făcu t serviciul militar în auxilii. Este interesant faptul că T, >. i.
M axim us a fost înrolat în legiune direct ca eques, deşi în m od cuivn·.
acest grad nu se obţinea decît după 7 ani de serviciu militar, fieci,
legionar fiind iniţial pedestraş (dacă nu cum va în inscripţie a fost enn- ,
prima sa calitate). înrolarea lui direct ca eques ar putea fi pusa în l e ­
gătură cu fam ilia sa, în care serviciul militar constituia o tradiţie. I :; ·
ticipările sale succesive la războaiele dacice ale Iui Domitianus şi < ί
ale lui Traianus, ca şi la cel parthic din anii 114— 136, denotă o car....
neobişnuită, prin avansările rapide pe care le-a realizat. înrolarea ■
trebuie să se f i făcut în jurul anului 85 e.n.285. Inscripţia mai rel-v·,
faptul că şi după aducerea ei în Moesia, legiunea a V II-a Claudia a j
m it contingente de recruţi din Macedonia.
P e laterculus din anul 195, soldaţii recrutaţi din M acedonia sînt ori­
ginari din Philippi, H eraclea şi Thessalonic28G. Recruţii au gentiliciul ",·
CIL, III, 3124.
2H1 Antip, 1934, 20«.
G. Forni, îl Reclutamento, anexa 13. IV.
-**3 Spomenik, X L V II, 1909, nr. 33; JOa I. III, 1909, 22.
284 IVI. Spcidel, în JRS, L X X , 1970, p. 507— 111.
285 F. A. Leppcr, Trajan’s Parthian War, Oxford, 1948, pentru participare!-1 ■
giunii Ia acest război.
286 CJL, III, 14507, a 2; II a 43.
.^urelius; unul are un cognom en tracic: M ucatralis (a. 53), ceilalţi doi
ge numesc: M. A ur. N eptolenus, A ur. Sosigenes.
O origine m accdoniană parc să aibă şi un centurio din legiune, al
cărui cognom cn indică num ele provinciei: C. Val. M acedonus. Inscrip­
ţia se datează, prin consuli, în anul 168; fiind ştiut că m ilitarul a efec­
tuat 26 de ani de serviciu, înseam nă că recrutarea sa a avut loc în
anul 1 4 2 * .
D A LM A Ţ IA
Salona. O stelă funerară din marm oră, utilizată ulterior drept capac
4a un m orm înt din secolul IV, menţionează num ele unui veteran al le­
giunii a V II-a Claudia p.f.: P. Caetcnnius C lem ens Salona dom o, stabilit
la Scupi288. Inscripţia se datează în jurul anului 100; recrutarea a avut
loc deci în a doua jumătate a secolului I e.n.
• Pe o altă inscripţie funerară apare m enţionat un veteran al legiunii
cu funcţia de beneficiarius et im m unis legionis, originar tot din Salona.
pin num ele veteranului nu se mai păstrează decît cognom on ul: . . . Se-
eu]ndus, După lăsarea la vatră, el a făcut parte din acei veterani ai
legiunii care, prin deductio, au întem eiat Colonia Flavia Scupi, unde a
-ileţinut funcţia de quaestor e t U vir al oraşului2^ . Inscripţia se poate*
data în răstim pul 80 e.n. — prim a jum ătate a secolului II. înrolarea sa
in legiune trebuie să fi avut lo c în a doua jum ătate a veacului I, cînd
legiunea era deja la Vim inacium . P e laterculus apar m enţionaţi trei sol­
daţi din Salona: T. A elius Atilius, C. Iul. N epos C(ornicularius), M. Aur.
Barbius2”11. Ultim ul soldat avea cetăţenia prim ită de la M. Aurelius, co g -
Jiiomenul obişnuit, peregrin.
Iader. Un soldat al cărui num e nu se mai păstrează este amintit pe
laterculus (195)291.
/ MOESIA INFERIOR
Pe laterculus apar urm ătorii soldaţi, recrutaţi din oraşele: Nicopolis
(6); C. Iul. Marcianus, C. Val. Filiscus, M. A ur. Tim otheus, M. A ur. M e­
trodorus s i g .. . . D om itius; ultim ul num e nu se m ai păstrează decît par-
.ţial292. Din Capidava este originar un singur veteran: M. A ur. A n tio­
chus923.
Caracteristic pentru aceşti soldaţi este prezenţa cognom enelor gre­
ceşti, ca: Tim otheus, A ntioch us, M etrodous, avîncl gentiliciile de A u re-
: m CIL, III, 6297, Cuppae.
288 D. Vuckovic-Todorovic, în Starinar, V II— VIII, 1950— 1957. p. 293: Λ. ‘â
J, Saeel, Inscripiion.es1, nr. 34; CIL, X V I, 14; P. Petrovic, Paleograjija, p. 1 2 8 -IM S ,
V i, 1982, 51.
·- 2V> N. Vulic, Spomenik, L X X I, 1931, (550=-IMS, VI 46, Scupi : . . . Secu’ ndus d(omo)
Salonis veft(eranus)| leg. VII CI. p. f. inii. annis X ] X II BM VK leg. cos. ques. II
v < i > r col. F. ff|ofl|. D(omitinnae) vixit annls L X t. Li. h.s.e L. Marcianus Pro­
batus, L. Marcianus Succcsus libe f.c.
ÎS0 Λ. Mocsy, Onomasticon, p. 176; G. Alfoldy in Lutomus, X X V , 1966, 1,
p. 35—37.
CIL. III, 14507, a 16.
202 CIL, III, 14507, a 49; b 37, 48, 49; III a 42, 46.
m CIL, III, 14507, b46, latus dextrum.
:& — D in is t o r ia m ilita ră a M o e s ie i S u p u r io r şi a D a cie i 81

Uns. D oar un singur soldat, M. Aur. Metrodorus, a avansat pînă la gra-
dUlPostam entul unei statui descoperite la Ribcn, m cnţioneaza numele
unui te sse r a r iu s al legiunii a V II-a Claudia Severiana Alexandriana
(232— 235), A urelius Gerula291. Cognomenul Gerula denota un^ reci ut dm
rîndul populaţiei geto-dace atrase tot mai mult spre romanizare.
Oescus. O 'inscripţie tîrzie, din veacul al III-lea pomeneşte un vete-
ran al legiunii, C. Iulius Aem ilianus, cu o fam ilie numeroasa m care
unul din fii: A em ilius Vitalis, a fost soldat pretonan, ! ^ ^
designati prin cognom en (unele fund chiar gentihcn): Dudis, Victor, Iu-
lius, A eliu s295. Grafia inscripţiei, cu numeroase greşeli de senei c, pre­
cum si form a literelor, pledează pentru o datare tîrzie a monumentu­
lui, în a doua jum ătate a veacului.
T R A C IA
P e laterculus sînt m enţionate două oraşe din Tracia: Pautaha, d(
unde erau originari: M. A ur. Bithus, M. Val. Maxvnws (al A cilea nume
nu se m ai păstrează)^6; Trim ontium este locul ele ba& tm aa patru sol·
daţi: T. A eliu s D izzo, A elius V ictor, M. Aur. Dines, M. Iul. Valcns .
Prezenta unor cognom ina tracice ca Bithus, Dizzo, Dines ^confirmi
originea soldaţilor din m ediul indigen al provinciei. Credem ca tot dir,
această provin cie trebuie să_ provină şi acel Aur. R escupons, cu cogno­
m en cert tracic, d in tr-o localitate IE R .. -2!>8
T ot din Tracia pare a fi şi P. Aelius Coccaius, veteran al legiunii,
stabilit la Naissus, unde ridică un altar lui I.Q.M. ·. In acelaşi timp,
nu trebuie exclusă posibilitatea ca veteranul sa fie originar dm estu.
Dardaniei, unde se constată un amestec de antroponime ilnre cu ccii
trace.
D A C IA
Sarm izegetusa: pe laterculus sînt atestaţi patru soldaţi originari du
această provin cie: . . . Saturninus; M. Ulp. G em elhnus sig.; restul nu­
m elor nu se m ai păstrează.
A m pelu m : T. Flavius Valerius', celălalt nume nu se mai pastreaz&.
Rom ula: T. A ur. Capitus:m.
P A N N O N IA INFERIOR
S irm ium : sînt m enţionaţi pe laterculus 5 soldaţi: . ..ustiis^ P;
lulius, M. Ulpius M essor, M. Ulp. Licinius, C. Valerius Quintianus
2!!! ArchAnz, X X V I I , 3912, p. 572: Aur. Gerula tcs(scrarius) VII Cl(audiac)
S(everianae) A(lexandrianae) v(otum) s(olvil).
205 CIL, III, 7421, Oescus.
-ll,i CIL III, 14507, a 5; b53; a 15 later dextrum.
297 CIL, I I l’ 14507, a l i , II b22; 38, 50.
a!lS CIL, III, 14507, II, b 55 later dextrum.
Z CIL, S ,5 , Sarmisegetusa: a 20, 10, d l; III a'52; Ampelum b 49, a
Romula: II b 18.
1101 CIL, III, 14507, a 13, 49; b 17, 29, 49.
fylursa: cu d oi soldaţi: T. A n ton iu s Glaucus, M. Ulpius M artinus s tr .·Ί02.
A n t r o p o n im e le acestor soldaţi denotă num e rom ane şi cetăţenia pri-
.[tâ în secolul I, sau în tim pul lui Traianus-Hadrianus. Recrutarea lor
■■•cepţională se datoreşte războaielor m arcom anicc; detaşamente ale Ie­
r n i i'a V II-a Claudia sînt atestate prin ştam pile în am bele oraşe303.
Aurelius Tertius, natione Pannonicus a fost recrutat în legiunea a
VII-a Claudia, de unde după 5 ani de serviciu a fost avansat şi trans­
e r a t în cohortele pretoriene ajungînd la gradul de beneficiarius prae-
; cti coh. V III pr.d0i. Inscripţia se datează într-un răstimp m ai larg, în-
' 2 a doua jum ătate a secolului II şi în veacul III e.n.
O fam ilie d e m ilitari la Intercisa: tatăl, M. A ur. H eraclitus, a fost
niurio în cohors Hemesenorum , fiul său, M. A ur. H eraclitus, fu re­
putat în legiunea a V II-a Claudia; cariera sa în legiune este rapidă,
Ongînd pînă la gradul de hastatus, fiind apoi transferat şi avansat la
oma, în cohortele pretoriene. Fam ilia sa, destul de num eroasă dealt-
-j este cunoscută la Intercisa prin 5 inscripţii. M. A ur. Heraclitus a
'-st recrutat în legiune la începutul secolului III, fiin d apoi transferat
yn cohortele pretoriene: centurio, centurio coh. X I urbanae Severianae,
cniturio statorum praetorianorum . J. Fitz, care a discutat inscripţiile
'dicate la Intercisa de această fam ilie, îi stabileşte genealogia, rem ar-
-'tid şi alte două fam ilii de veterani din aceeaşi cohortă, H em eseno-
rumco, ai căror fii devin soldaţi în legiuni305.
AFRICA
, Carthagina. O inscripţie funerară fragm entară din Vimincicium păs­
trează num ele unui c e n tu r io . . . [Fajustus, originar din oraşul Cartha-
<iha306. Inscripţia se datează în prim a jum ătate a secolului II e.n. Fiind
nisă ofiţer de carieră, deplasarea sa din tr-o legiune în alta avea loc anual
'..ţu la un interval m ai m are de ani, astfel îneît este greu de presupus
i s-a ridicat la această funcţie în legiunea moesică.
ASIA
Pergamon. Pe laterculus apare m enţionat un singur soldat, Ti. Clau­
dius Succesus207. T ot pe laterculus m ai apare un T. Flavius D exter, ori»
inar dintr-o localitate E u r .. -308
G A LA TIA
Pessinus. U n soldat im aginifer al legiunii a V II-a Claudia p.f.: T. V a-
'•0Us Germanus, este originar din acest oraş309. Inscripţia prezintă o
.
i- m CIL, III, 14507, a 39, 41.
303 M. Mirkovic, în Sirmium, I, 1971, p. 56, D. Pinterovic, în LuJ, I, 1961, p. 29.
Cy: 304 CIL, VI, 2073, Roma.
IS-303 J. Fitz, în Alba Rec/ia, VIII— IX , 1968, p. 286— 287.
’& 306 Spomenik, X L V II, 1907, nr. 19, Singidunum.
;; 307 CIL, III, 14507, b 52.
’t m CIL, III, 14507, a 27.
CIL, III, 12498, Kiislendoch: T. Valerius T. F. Collina Germanus Pesennunto.
l "toiaginif. leg. V II C.P.F. donis II don. vixit an. LVII II. S. E. heredes T. Valerius
l'panus et L. Valerius Germanus et Valeria Germana et C 111 Ulia eon. iunu. h.m.f.
I
83
serie de caracteristici care determină datarea m onum entului în a doi.
jum ătate a secolului I (lipsa dedicaţiei D.M.; m odul de aranjare a te··,
tului: praenom en, nom en, filiaţia, tribul, cognom en, dom iciliu, funcii.,
m ilitară etc.)3J0. Inscripţia a fost descoperită în M oesia Inferior, un-i,.
veteranul s-a stabilit după lăsarea la vatră. M onum entul îi este dedic .·■
de m oştenitori şi de soţia sa.
SIR IA
B erytu s. P c o stelă funerară de m arm oră se păstrează num ele un ,
soldat originar din acoastă localitate: C. Cornelius M agnus, bf. et iin■
m unis legionis, caro după lăsarea la vatră a deţinut funcţii decurione' r
la Scupi (decurio et II vir coloniae Scupionum ). Inscripţia se datează ;,i
prima jum ătate a secolului II e.n.310a.
Un num ăr relativ m are de inscripţii particulare, îndeosebi funerare,
pom enesc o serie de soldaţi, recrutaţi din centrele urbane ale provine.·:
şi din teritoriile acestora. Este vorba în prim ul rînd de Vhninaciun:.
apoi Scupi, Ratiaria, Remesiana, Tim acum Minus, H orreum Margi e:
Totodată, o serie de inscripţii descoperite în diferite provincii ale Im-
periului, m enţionează soldaţi înrolaţi în legiunea a V II-a Claudia a c.
ror origine este menţionată simplu e x M ysia Superiore, fără alte in<i.
caţii m ai detaliate. Elem entele înrolate în legiune provin din rîndul o
loniştilor stabiliţi pe teritoriul provinciei în diferite centre urbane: uru
din aceştia au cetăţenia romană, alţii prim esc această calitate ca urme ■■■
a intrării în armată, ceea ce înseamnă că sînt elem ente peregrine libe:i
Cognom enele tracice, ilirice ale unor legionari, caracteristice antropoiu·
m elor indigene, sînt mărturii ale recrutărilor care se fac şi din rincm
populaţiei locale. Valoroase sînt indicaţiile domo, pe care le dau as··
m enea elemente, indicaţii ce perm it reconstituirea cu destulă probabl
tate a unor centre cu teritoriile lor din M oesia Superior, care au ce··
stituit şi au devenit la un m om ent dat, începînd eu veacul al III-1< ·,
teritoriul predilect pentru recrutare.
O categorie aparte o reprezintă cei care îşi dau ca origo e x cast ■
Vim inacium . A ceşti legionari, născuţi liberi din căsătoria soldaţilor c.
legiune cu fem ei peregrine, constituie d e fapt prim ele elemente ct
sînt ridicate în armată, serviciul militar devenind o tradiţie în ace: ·
fam ilii.
Vim inacium . în m are parte materialul, epigrafic descoperit este
m at din inscripţii particulare funerare sau votive puse de diferite
tegorii de militari.
P e baza m aterialului onomastic, se disting două categorii de mili.te
în prima categorie apar soldaţi sau veterani ale căror num e ne trădee
recruţi din alte provincii, care după lăsarea la vatră s-au stabilit la
31υ P. Petrovic, Paleogrufija, p. 72— 73.
310a Spomenik, L X X I, 1931, 560; Λ şi J Saăel, Inscriptiones, 142, pentru data·
monumentului v. şi P. Petrovic, op. cit., p. 73.
84
ninacium, avînd chiar funcţii civile în oraş. Fiii lor, născuţi în M oesia,
lat deja soldaţi în legiunea a V II-a Claudia. Soţiile lor, cu num e p e­
regrine, pai* să sugereze elem ente provenind din m ediul autohton. Αραι­
ό serie de soldaţi cu cognom ina greceşti, ca: Aurelius Andronicus, A u ­
relius Timon, A urelius H eliodorus, A urelius Marinus, A eliu s A ntiochus,
-■are ar putea să provină din teritoriile de lim bă greacă. în aceste fa-
•[îilii de militari greci sau orientali ce nu~şi dau etniconul, originea, care
-au născut în canabele eastrului, cariera m ilitară devine tradiţională.
fiecare generaţie înrolată, ei îşi pierd etnicul, fiind integraţi masei
■nari de provinciali, chiar dacă uneori num ele m ai păstrează rem inis-
,enţe greco-orientale.
·'·· J— Inscripţiile de la V im inacium perm it şi o altă observaţie im por-
;ântă la veteranii cu cognom ina g reco-orien tale: fiii lor au num e „cu rat“
.'omane, îneît în alt context ar fi greu, dacă nu im posibil, de depistat.
Jh cele două colon ii: Scupi şi Ratiaria, înfiinţate prin deductio din v e­
teranii legiunii a V II-a Claudia, situaţia este similară, la a doua gene­
raţie fiii acestor fam ilii stabilite iniţial aici, clîndu-şi ca origo oraşul
i .provincia în care s-au născut.
; .— în a doua categorie sînt incluşi m ilitarii a căror cognom ina sînt
autohtone sau poartă gentiliciul de Aurelius, ca m ărturie a cetăţeniei
orimite relativ recent.
* Din secolul II datează o inscripţie ce menţionează d oi soldaţi ai Ie-
•lunii a V II-a Claudia: L, V alerius Quintinus, veteran, iar fiu l L. Vet-
intius Celsius, soldat In legiune, m ort după doi ani de serviciu. M onu­
mentul este ridicat de Licinia Ceisina, soţie şi mamă 1511 şi se datează în
ecolul II. Cariera arm elor în regiune a fost deci preluată din tată în
iiii; avem d e-a face cu o fam ilie de m ilitari stabiliţi în canabele de la
Viminacium.
v M. A urelius H eliodorus312 era veteran stabilit în canabe. Gentiliciul
de Aurelius denotă recrutarea sa în a doua jum ătate a secolului al II-
i'Sa, fiind lăsat Ia vatră după 26 de ani de serviciu. Deşi nu este in di­
cată localitatea sa de baştină, probabil provenea din provinciile în veci­
nate: Moesia Inferior ori M acedonia.
M. A urelius Andronicus'·^, - veteran din signifer al legiunii. Fiul său,
i,. Aurelius Salvianus, va fi librarius consularis în aceeaşi legiune. N u­
mele lui denotă prim irea cetăţeniei de la Com m odus, ceea ce determină
<©tarea inscripţiei în veacul al II-lea.
Unui alt veteran, îulius Quadratus, şi soţiei sale Oppia Aga.thena, li
•3 ridică un m onum ent cîe către fiu l lor hdius Bassus, soldat în legiu­
nea I Italica de la Novae. Inscripţia se datează în intervalul cuprins
intre a doua jum ătate a secolului II şi secolul III e.n.314.
A elius A ntiochus, alt veteran al legiunii a V II-a Claudia, s-a sta­
bilit Ia Vim inacium ; m onum entul îi este ridicat de doi liberţi: P. A el.
\gathangelus şi P. A el. Prim itivus315. Se pare că avem d e-a face cu un
' ţmaş al unei fam ilii de militari care a prim it cetăţenia de la Hadrianus.
3U Spomenik, X L V II, 190!), 27.
312 CIL, III, 14510.
813 CIL, III, 125(38.
314 CIL, III, 1651.
3ij CIL, III, 8115.
85

Unui alt veteran, A urelius Vitalis, îi ridică soţia m onum entul;
m ele ei, A urelia M acedonia, parc să trădeze originea persoanei din accs §
provin cie, poate şi a soţului. Inscripţia se datează intr-un interval i , , tj
mare, cuprins între secolele II şi III e.n.310.
Cîteva inscripţii relevă originea soldaţilor prin antroponim ele lo r t _
eicc sau m oesiec. M. A urelius Dizzo era aquilifer al legiunii a Vii ^
Claudia, cognom enul său fiind tipic tracic317.
P e un m onum ent funerar pus lui M. Aurelius Rufus, tesserarius j
legiunii a V II-a Claudia, unul din dedicanţi, camarad de arme cu . 1,., .
functul, are un cogn om en tracic, A urelius Aulutracus. Lipsa praonori " ,
nului, ca şi gentiliciul de Aurelius, pledează pentru o datare mai tîi 1.5
a inscripţiei, in secolul al III-lea318.
O stelă funerară menţionează în tr-o fam ilie numeroasă de sole |
pe A u reliu s M arcianus strator legionis şi pe unul din fiii săi, C. Ini. 11 .
scrianus arm orum c(ustos) leg(ionis). Dedieantul inscripţiei, H clvius (■■.■<·'
tavianus, era camarad de arme al celor doi. Inscripţia se datează p.
menţionarea consulilor, in anul 270319. A vem de-a face cu o fam ilie ι.ί-v
meroasă d e m ilitari de carieră, originari, probabil, din provincia M o e :,!-
D in prim a jumătate a secolului III datează o inscripţie descopei \
în Siria, pusă lui Ulpius Victorius, im aginifer în cohorta a II--a a legic-;
nii, de către fratele său Aurelius Martinus, soldat în legiunea a III; f:
Flavia. Originea sa este menţionată astfel: e x provincia M oe(sia)
per(iore) reg(ion e) Vi.min(acioP2(i. Aceasta este una din puţinele atest 5'
epigrafice ce menţionează oraşul Viminacium ca teritoriu din care
făceau recrutări pentru am bele legiuni, foarte probabil în a doua n
mătate a veacului II şi începutul secolului III.
O inscripţie descoperită la Lambaesis, în A frica, menţioneaza 15 u f
m ele lui T. V itellus Atilianus, care îşi încheie serviciul ajungînd pîi·;^
la gradul de ce 7 iturio, în legiunea a IlI-a Augusta, după ce de trei oii
fusese cen tu rio în legiunile M oesiei Superior: a IIII-a Flavia şi a VI)
Claudia. El este originar din Vim inacium 321. După lăsarea la vatră,
rămas în provin cia A frica. Inscripţia menţionează faptul că în difer,· -v
legiuni a efectuat 48 de ani de serviciu, fapt comun.
U n lo c aparte îl ocupă cei 7 veterani amintiţi pe laterculus 322 cu.
origo „ e x castris“ ; dintre aceştia, doi au gentiliciul de A elius, unul fii; i|
înscris în tribul Pollia, ca semn al primirii cetăţeniei în tim pul ser' 1 5
31ϋ Spomenik, X L V III, 1909, 38.
317 Spomenik, X L V II, 1909, nr. 32.
318 CIL, III, 8118.
3,11 CIL, III, 8117: D. M. Aur. Marcianus st(r)a(tor) e(onsularis) leg(ionis) VII'
C2(;iuc3iae) sli(pendiorum) X X V I Cutius v(i.xit) an(nis) X II Aprilis vi(xit) an(nis]
et. C. Ivii. Roserianus arm. c. leg. st. X Aure(l)ia Cutia coiug(i) et filis et nepoti 1
Ilelvius Octavianus nepos heres avuncul(o) et con[tJub(ernalibus) pos. Antiochiano;
et Orlito co(n)s(ulibus].
320 CIL, III, 395, Khoros (Siria).
321 CIL, VIII, 3001, Lambaesis: DM S, T. Vitellius Atilianus T. îil. Vimin.r >
(centurio) leg. III Aug(usia), (centurio) leg. 1III FI. VII CI. X II Ful, X X Ap* ·
VIII, Aug. II Aug. VII CI, II Adiut, VI Vict. milit ann. X L V III vix. ann. LXî 1
fac. ex bf. mii n posuit Vitellius Achilleus tutor et libertus.
3ii2 CIL, III, 14507, b 21, a 14, 3(>, 37.
86
lui militar. La unul din soldaţi, cognom enul este autohton, ilir, şi
.. , [an e M e s t r iu s 323.
Ratiaria. P e un laterculus din 195 apar 39 de soldaţi care îşi dau ca
qo acest oraş. Intre antroponim ele lor se rem arcă în prim ul rînd
daţii care aveau cetăţenia prim ită mai demult, înainte de a intra în
^i-Tiată (ca gentiliciile Licinius, Valerius, Ulpius, A eliu s); sînt urmaşii
>lei pături de veterani rom ani cu care Traianus a înfiinţat Colonia
tiaria. Un număr m are de soldaţi au gentiliciul de Aurelius, iar an­
tonim ele sînt iîiro-tracice: Bithus, Curta, Dassius, Drigissa, Sinna,
• ' ithi etc., ceea ce înseamnă că p rov in din rîndul populaţiei indigene324.
Un A urelius Nicom achus bf. cos ridică la Ratiaria o inscripţie zei-
■ militari, în anul 213. C ognom enul de N icom achus indică un orien-
; ' ■' de origine325, stabilit poate la Ratiaria, el sau fam ilia sa.
Sclipi. Pe laterculus apar 31 de recruţi din colonia Scupi326; jum ă-
: ■:: e din ei poartă gentiliciul de A urelius (16), iar cognom cnele ilire ca
Dassius (2), Daizo, Mestula, M estrius (2) trădează elem ente autohtone.
; t număr m are de soldaţi proveneau din fam iliile veteranilor aşezaţi
- teritoriul coloniei Scupi (gentiliciile de Iulius, Valerius, Claudius, U l-
is, sau gentilicii particulare ca: Altius, Antonius).
C. Vibius A rator a fost m iles frum entarius în legiunea a V II-a Clau-
■ii i p.f;'327. Inscripţia funerară nu începe cu form ula consacrată D.M.;
'■'■anula h.s.e. apare la m ijlocu l textului, înaintea num elui dedicantu-
i ifj legiunea a V II-a Claudia avea epitetul de p.f.; ceea ce pledează pen-
:.-ij o datare tim purie a m onum entului, spre sfîi'şitul secolului I şi în­
ceputul celui următor. Desigur, avem de-a face cu un urmaş ai acelor
'.vterani care prin cleductio au înfiinţat Colonia I'lavia Scupi în timpul
g
■uf Domitianus.
Din a doua jum ătate a secolului II sau poate chiar III e.n. datează
‘ ■i'5cripţia ridicată de M. Aurelius M cstrianus tatălui său, veteran al le­
giunii a V II-a Claudia. A ntroponim ele ilirice ale celor doi sînt elemente
concludente pentru atribuirea lor m ediului indigen; ei au prim it cetă-
H'aîa romană de la împăratul M. A urelius. Foarte probabil, tatăl a fost
srutat în legiune de acest îm părat328.
?
O stelă funerară ridicată la M ogontiacum (Cermania) prezintă ca-
i ;'?ra unui m iles din legiunea a V II-a Claudia. N umele nu i se m ai păs-
inîază. Originea sa este pom enită astfel: natus provincia M (oe)sia Su-
A. Mocsy, în AclaAni, X III, 1965, p. 425— 431.
324 CIL, III, 14507, a 26, 28— 30, 31, 33, 34, 35, 36, 40, 41, 43, 50— 52; II b 16,
'■■'■r-20, 21, 28, 30, 31, 34, 35, 30, 39, 40, 41, 43, 45; 111 9, 10; III b 46, 54.
;r 325 CIL III, 6291, Ratiaria.
3Î6 CIL, III, 14507, a 18, 19, 27, 33, 37, 42. 44, 53, 54; b 9, 12, 14, 15, 26, 41, 47;
U;a 40, 46, 47, 54; III a 3, 13, 14, 16, 47; III b 41, 43, 50— 55, 50.
X m CIL, III, 8201 = IMS, VI, 47. Scupi: C. Vibius. Arator mii. frum. leg. VII
' | i mii. ann. X V II vix. ann. X X X X h.s.e., lulia Obulcia filio piissimo. f.c.
î - 32S CIL. III, 8195 = IMS, VI, 50 b, Scupi: Aurelius Mestrius vet. leg. VII CL vixit
mis L X X X , M . Aurel. Mestriarms ftl pa.tri et filio posuit. Inscripţia do pe faţa
terală „a“ , identificatei recent, cu ocazia republicării ei, menţionează numele fiu-
‘■'fi:;tQt soldat în legiune. Monumentul este deosebit de valoros^ întrucît prezintă
1 ti generaţii de soldaţi provenind din mediul băştinaş al provinciei Moesia Su-
!1 iilor.
87

periore re(gio)n e Scupi(ni) n(atione) Da(r)dan(us)s-°. Recrutat iniţial îlv
legiunea a V II-a Claudia, soldatul a fost apoi transferat în cohortele,
pretoriene ca equ es, devenind apoi beneficiarius şi centurio. Avansarea
sa direct de la beneficiarius la centurio este un indiciu de datare a ii^
scriptici în secolul III33".
Tim acum M inus. T rei inscripţii ridicate unor soldaţi ai legiunii îu
această localitate atestă un alt centru din care au fost recrutaţi dard%|
pentru legiunea a V II-a Claudia.
Prim a inscripţie fragm entară este ridicată de un oarecare Quartinus,
pentru m am a şi un frate al său, care ar fi fost soldat în legiunea a^ VII-a.
Inscripţia nu oferă suficiente date pentru a putea fi luată în discuţie.
Faptul 'că inscripţia este aşezată aici, denotă că fam ilia era fie originară»
fie stabilită în această localitate331.
Claudia Cocceia, mama unui soldat, ridică o inscripţie îm preună cu
fiu l ei Valentinus, Iul . . . Ingenuus, soldat în legiunea a V II-a Claudia,
căzut în tr-un război în Orient. („Interfectus in expeditione [P]arthica
et A r(m eniaca)“ 332. M onum entul ridicat la Tim acum M inus este, desi­
gur, sim bolic, în lipsa m orm întului defunctului, lucru frecven t întîlnit
în lum ea romană. O serie de inscripţii sînt puse de părinţii şi_ rudele
soldaţilor căzuţi departe de sediul legiunii şi de locurile de baştină. Ele
au un caracter’ de cenotaf com em orativ. Ingenuus a participat cu vexi-
laţiile legiunii sale la o campanie în Orient îm potriva părţilor. E. Rit»
tcrling înclină să creadă că inscripţia se referă la războaiele purtate în
O rient de Lucius Verus în 163— 165333, care a deţinut şi titlurile de Ar­
m eniacus (163) şi Parthicus M axim us (165). B. Filow , pe baza ^observării
unor elem ente de scriere şi a form elor literelor, consideră războiul le­
gat de cam pania contra perşilor a lui Severus A lexander din anul 23233),
Slobodan D usanic încearcă să pună inscripţia în legătură cu campania
din O rient a lui G ordian al III-lea335, ceea ce pare a fi cel m ai probabil.
Încă de la publicarea iniţială a inscripţiei, N. V u lic rem arca caracterul
scrierii, form a literelor, ce pledează pentru o datare a m onum entului în
prim a jum ătate a secolului III şi poate fi pus în legătură cu campa-
niile lui Caracalla, Severus A lexander şi Gordian al III-lea330. ^La. toate
aceste cam panii au luat parte vexilaţii ale legiunii, astfel îneît în fie­
care din această expediţie a putut participa . . . Ingenuus. Inscripţia men-
329 CIL, X III, 6823, Mogontiacum; DM et Bon(ae) Memoriae. Quid stas e t . . . si-
tus mil(itavit) an(nos) X X III probitus hic in legione VII C[l(audia)] lectus in prae-
torîio] factus eq(ues) promot(us) [(centurio)]cx b(ene)f(iciario) praefectorum, natuâ
provincia M[oe]sia Superiore refgio]ne Scupi[ni?J a Da[r]dan[ia]c genuit, tcnUtt
IGermaJnia c o lo n u m ... Ser(gia) Valens primus [he]res et consobrinus tf.c.], Momm-
sen mai propune pentru r. 17— 20; re[gio]ne Scupi n[atione] Da[r]dan[us rusjme ge­
nuit, tenuit G(erma)nia) colonum fcolndit.
3:10 CIL, III, 14478, Timacum Minus.
331 A. v. Domaszewski, Rangordnung, passim.
332 JQAI, VIII, 1905, 58: . . . Ingenuu]* leg. [VJIÎ Cl(audiae) qui vixit ann(is)
X L V militavit ann(is) X V I s(omise) interfectus in expeditione [PJartica et Ardue-
niaca), Valentinus qui ct Octavius filius, heres, et Claudia Cocceia mater filio h.m.p-
Ave Tngenue. Bene vales viator.
333 E. Ritterling, sv. Legio, RE, X II, 1924, 1622.
334 B. Filow, Legionen, p. 85— 86.
335 S. Dusanic, în Starinar, X II, 1961, p. 144.
330 CIL, III, 195, Khoros, 192; Apamea; 263, Aleppi; 7055, Apamea.
88
iionează un fapt important, că legionarul a trăit 45 de ani şi a servit
.36 ani în legiune, ceea ce înseamnă că a intrat în armată la o vîrstă
relativ înaintată, de 29 de ani, dacă nu cum va a fost transferat din altă
legiune sau auxilie în unitatea de la Vim inacium .
O altă inscripţie se datează în tr-o perioadă m ai tîrzie, în cursul se­
colului III, fiind pusă de un sign ifer al legiunii, Aurelius Valens, pă­
rinţilor săi, tatăl veteran, fost im aginifer în cohorta a Il-a A urelia Dar­
danorum337. Faptul că la ambii nu există praenom en, ci doar gentiliciul
de Aurelius, pledează pentru datarea tîrzie a inscripţiei. După ce tatăl
a fost înrolat în auxilia form ată din dardani şi a prim it cctăţenia ro­
mană, fiu l a avut acces la legiune. Este cazul cel m ai tipic de pătrun­
dere a elem entelor indigene în legiune şi de transform are a serviciului
militar în tr-o „m eserie» care se transmitea din tată în fiu. Inscripţia
a fost ridicată, poate, în localitatea de baştină, în sec. II— III, aici fiind
şi sediul trupei auxiliare: II Aur. Dardanorum.
H orreum Margi (Cupri ja). O interesantă inscripţie funerară descope­
rită în aceasta localitate este dedicată unui soldat al cărui num e nu se
mai păstrează, în vîrstă de 20 de ani, după numai 9 luni de serviciu338.
Inscripţia este ridicată de tatăl său, M arcianus, veteran al legiunii a
VII-a Claudia, îm preună cu mama, A urelia Marcia, şi fratele său P u­
blius Aurelius Marcianus, soldat în aceeaşi legiune. Deşi fragmentară,
inscripţia este deosebit de interesantă, întrucît ne atestă o fam ilie de
militari din tată în fiu în aceeaşi legiune, tatăl fiind veteran, iar fiii
încă soldaţi activi. Grafia neglijentă a inscripţiei, cu m ulte ligaturi, om i­
terea gentiiiciului tatălui, şi m enţionarea doar a cognom enului de M ar­
cianus, veteran al unei legiuni, deci cetăţean rom an, pledează pentru
o datare m ai tîrzie a inscripţiei, în veacul al III-lea, după Constitutio
Antoniniana. Cognom enul de M arcianus al acestei fam ilii, avut de tată
şi preluat de fii şi de soţie, trădează un peregrin autohton. A şa se ex ­
plică de ce tatăl, cetăţean rom an, probabil cu gentiliciul de Aurelius,
judecind după cel al fiului, nu-1 m ai menţionează, pe cînd fiul, încă
3n serviciu activ, apare cu tria nom ina: P. A ur. M arcianus. A propierea
localităţii H orreum M argi de V im inacium explică, desigur, om iterea nu­
melui legiunii, prea bine cunoscut şi obişnuit pentru a produce o con­
fuzie în acel timp. Cariera m ilitară apare ca o tradiţie în fam ilia aces-
Jui Marcianus; în unitatea în care a servit tatăl, fiii intră tot ca legionari.
V O altă inscripţie funerară descoperită în aceeaşi localitate m enţio­
nează un strator legionis cu num ele de M alius (?) Iulio.nus. P rezenţa
doar a celor două num e trădează un peregrin al cărui gentiliciu, Malius,
m mai este întîlnit în provincie. N um ele soţiei, A elia Fabricia, denotă
Q. peregrină. M onum entul este datat în secolul III339.
AnEp, 1934, 185, ...A u r e l. Valens imag. coh. Aur. Dd. mii. an. X X II ct
;AureIia Primitiva coniux eius vixit annis L. Aurelius Valens sig, leg. V II CI. patri
et matri b.m.p.
X. 3,iH CIL, III, 12666, Horreum M a r g i :___ vixit arm. X X militavit mefnjses VIII
f - Aur· Marcianus mi(l)es leg. VII pater et Aur. Marcia mater se vita sibi et filis
oenemerent(ibus) p(oteris) q(ue) s(uis), Aur. Rutina brutes.
33;’ Spomenik, L X X I, 1931, 223.
89
 Remesiaiici (Bcla Palanka). Această localitate apare pe lista milita* f \fiw mai păstrează cognom enele părinţilor, ci au altele, rom ane, îneît în
rilor rccrutaţi în amil 169, cu un număr relativ m are de recruţi. Pre-.§ ]jpsa m enţiunii filiaţiei ar fi im posibil de identificat. D in aceste fam ilii
scurtarea num elui localităţii prin sim plul p6 laterculus a oferit ca- I veterani, urm aşii la a doua sau a treia generaţie m enţionează ca
drul unor discuţii între specialişti privind identificarea sa. Majoritate^ I origo noul lo c de baştină din M oesia Superior.
sînt de acord că este vorba de localitatea Rcm esiana, al cărei renume I Recrutările din rîndurile populaţiei autohtone în legiunea a V II-a
va creşte abia în secolele III— IV, fiind un centru religios de primă înv | C la u d ia apar elocven t în laterculus-ul din anul 169. D in cele trei oraşe:
portantă, A . M ocsy3®0 a încercat să identifice în acel „ R “ : colonia Ifa- I iRatiaria, Remesiana, Scupi, înrolaţii au gentiliciul de Aurelius, semn al
tiaria (care în m od obişnuit, in aceaşi inscripţie, apare abreviată RAT), f primirii cetăţeniei rom ane de la M arcus Aurelius. P e această listă apar
Ipoteza este puţin credibilă, avîncl în vedere că în text cele două pre- I si doi A elii: P. A el. Dassius (Ratiaria) şi T. A ci. P izzo (Moesia Inferior),
scurtări apar frecven t una sub cealaltă, ceea ce înseamnă că avem de-a f . ale c â r o r cognom ina indică s o l d a ţ i d i n m e d i u l a u t o h t o n al Peninsulei
fa ce cu două localităţi. B a lc a n ic e , care au prim it c e t ă ţ c n ia , prin p ă r i n ţ i i lor, de la Hadrian şi
Pe latercu lu s-u l din 195 apar 26 de soldciţi ce-şi dau ca origo „R {<3« | A n t o n in u s Pius.
dintre aceştia 18 au gentilicii ca: V alerius, Iulius, A ntonius, Flavius. | Com pletarea efectivelor legiunii a V II-a Claudia se face prin în ro­
Ulpius, A eliu s. Soldaţii cu gentiliciul de A u reliu s au cog n om en e autoh- I lări cu elem ente nu numai din m ediul urban, dar şi d in cel rural al
tone trace ca: A ndio, M acco, Mucatralis, A uluzon, sau illirice, ca: Das- I provinciei, din teritoriile unor oraşe ca: Vim inacium şi Scupi (C IL, III,
sius, ceea ce dovedeşte că sînt elem ente recrutate din m ediul băştinaş I 195; X III, 6823), ceea ce duce la concluzia firească că legionarii prove­
al provin ciei. ‘ % neau din m ediul autohton.
Ia n jevo (satul B uljesovee). O inscripţie votivă de pe o plăcuţă re- | Un loc cu totul aparte îl ocupă soldaţii recrutaţi din canabele cas-
prezentînd cavalerul trac a fost descoperită în această localitate, cava-.-! trului de la Vim inacium — e x castris —·, un legionar fiind înscris în
Ierul fiin d in vocat sub num ele d e D eu s Tato. R eliefu l este închinat de I Jribul Pollia (pe laterculus-ul clin 195). Elem entele acestea sînt de obi­
Petilius Aurelianus, m iles leg. V II Claudiae. Adorarea cavalerului trac 1 cei copii din căsătorii m ixte dintre fem ei peregrine şi soldaţi care pri­
ca D eus Tatonipal pare să indice un trac recrutat în legiune în seeo- | mesc cetăţenia în tim pul serviciului m ilitar354.
Iul III342. ; . In acelaşi timp, se constată că provinciile din Peninsula Balcanică dau
K acanik. O inscripţie este închinată divinităţii ilire A ndinus de că- I în cursul secolului Π e.n. num ărul cel mai m are de soldaţi în legiunile
tre Ti. Claudius C ertus b.f. al legiunii a V II-a Claudia. N um ele său de- | inoesice, Cu ocazia diferitelor cam panii militare, îndeosebi cele ale lui
nota clar că avea cetăţenia prim ită din veacul I e.n. El provenea poate f Septimius Severus, vexillaţiile legiunii se întorc cu efectivele com ple­
din m ediul autohton al provinciei313. tate cu recruţi din Orient, înrolaţi în grabă pentru a putea face faţă
deselor campanii. Inscripţiile atestă la începutul şi în cursul prim ei ju ­
mătăţi a veacului III un număr relativ m are de soldaţi cu antroponim e
greeo-orientale, la care gentiliciul de A urelius dovedeşte prim irea re­
centă a cetăţeniei romane. A cest lucru, cauzat de expediţiile dese în
Inscripţiile discutate mai sus, cca 40 la număr, alături de cei doi j Orient, de dislocarea rapidă a aceloraşi vexillaţii clin legiunea a V II-a
laterculi m ilitum ce m enţionează recruţii din anii 133/134 şi 169, per- | Claudia şi poate din a IIII-a Flavia pe alte fronturi (cum a fost în ca­
m it observaţii interesante privind m odificările petrecute în sistemul de | zul luptelor lui Septim ius Severus cu Pescennius N iger şi Clodius A lb i-
com pletare a efectivelor legiunii a V II-a Claudia. pus), nu înseam nă că populaţia M oesiei Superior a fo st evitată d e la
După transferarea legiunii în Moesia, la V im inacium , la mijlocul 1 recrutarea în legiunile staţionate pe teritoriul ei345.
secolului I, com pletarea efectivelor se face în continuare din Italia, Dai- j R eform ele m ilitare introduse de Septim ius Severus, precum şi C on­
maţia şi, parţial, Asia. Din prim a jum ătate a secolului II se constată f stitutio Antoniniana adoptată cîţiva ani m ai tîrziu, v or consfinţi d e fi­
pe întreg teritoriul provinciei, dar îndeosebi la Vim inacium şi Scupi, f nitiv sistemul recrutării locale. M area m asă a populaţiei indigene v a fi
un număr m are de inscripţii dedicate unor veterani ai legiunii (stabi- J integrată în viaţa provinciei, prin aceasta produeîndu-se uniform izarea
Hţi în p rovin cie după lăsarea la vatră) d e către m em brii ai familiilor | punct de vedere social a elem entelor recrutate în legiune (CIL, III,
lor. N um ele grcco-orien tale ale acestora atestă recrutarea lor din acele f $117, 12666 etc.).
părţi ale Im periului. Fii veteranilor, care îmbrăţişaseră cariera armelor, f ... Schim barea num elor de persoană reflectă ce l m ai bin e integrarea
^Uitărilor şi a fam iliilor acestora în com unitatea juridică romană, ceea
340 A. Mocsy, Romanisation, p. 172; v. recenzia lui I. I. Russu, în SC1V XXIÎ, de fapt, constituie o caracteristică esenţială a procesului de rom a­
1972, 2, p. 313— 331. nizare, oglindită în oarecare măsură de inscripţii.
CIL. III, 14507, II a 38, 39, 45, 43, 50, 52, 54, 35; III a 3, 4, 5, 6, 11, 12, 49- i. Privind organizarea internă a serviciului, m ilitar în legiunea a V II-a
51, 53, 54; b 40, 43, 45, 40. Claudia, se constată că durata acestuia depăşeşte ele regulă 20— 25 de
3Ji! A l. Cermanovic-Kuzmanovic, in ArchJug, IX , 1963, p. 38; A şi J. Sasel,
Inscriptiones, 128. sit pr_ Vittinghoff, în Chiron, I, 1971, p. 309.
3ί3 AEM , VII, 1883, p. 145— 146. A. Mocsy, Romanisation, passim.

90 91
ani; la ofiţeri se prelungeşte pînă la m oarte, uneori. CIL, III, 3001
m enţionează in cariera unui centurio, 48 de ani de serviciu (dacă
cum va avem de-a fa ce cu o eroare de lapicid). Vîrstă m edio a soldaţi­
lor recrutaţi pare să fie de 20 de ani; au fost însă cazuri cînd ei intrau
în armată la 17— 18 ani (S pom enik, X IV II, 1909, 27) sau la o vîrstă re­
lativ înaintată, d e 29 de ani, cum este a c e l , . . Ingenuus din Timacua*
M inus (JOAI, VIII, 1905, nr. 56).
R ecrutările norm ale pentru legiune erau anuale, ele trebuind să asi­
gure circa 200— 250 de soldaţi pentru com pletarea efectivelor. Judecind
com parativ m aterialul epigrafic cunoscut al legiunilor a IIII-a Flavia ş\
a V II-a Claudia, se constată cazuri în care doi fraţi sînt înrolaţi în ar-,
mată, fiecare în altă legiune (CIL, III, 195), sau cînd colonia Vimina-
cium fusese origo al unui soldat din legiunea a IIII-a Flavia (CIL, m
10250).
Asem enea inform aţii sînt puţine, dar ele ridică problem a dacă au
cum va înrolările pentru legiuni se făceau din toată provincia, după care
fiecare unitate prim ea num ărul de soldaţi necesar pentru completarea
corespunzătoare a efectivului, ecea ce pare plauzibil, m ai ales cu înce­
pere din veacu l al III-lea, cînd fiecare legiune trebuia să-şi asigure efec­
tivul din provincia de garnizoană.
E pigrafic nu sînt atestate decît recrutările din anii: 133/134, 142,
169, 187 (CIL, Ili, G297, 8110; 14507; M . M irkovic, A r h V estn ik, XXVIII,
1977, p. 183— 187).
In cazuri excepţionale, datorate unor pericole externe, campanii mi-'
litare, au lo c recrutări extraordinare, efectuate de împăraţi, exemplul
cel m ai elocven t constituindu-1 războaiele m arcomanice.
N evoia asigurării în permanenţă a efectivului com plet al legiunii era
im pusă nu num ai de necesitatea pregătirii m ilitare pentru lupta cu duş­
manii externi, ci şi pentru că legiunea era obligată să efectueze o se­
rie de lucrări de construcţie, refaceri de castre, drum uri, construcţii ci-,
vile, lucrări agricole în territorium legionis etc.
LEGIUNEA A V II-A CLAUDIA ÎN SECOLELE ϊίϊ—V
In anul 284, la M argum (pe teritoriul M oesiei Superior) are lo c bă­
tălia pentru tron între Carinus şi Diocletianus, care se va încheia cu
victoria celui din urm ă340. A cest eveniment politic a avut profunde im­
plicaţii în viaţa Im periului.
D iocletianus a iniţiat o serie de măsuri de natură administrativ-eeo-
nom ică şi militară, m enite să restabilească Im periul rom an aclînc încer­
cat de criza ultim elor două decenii. Aceste măsuri, şi în prim ul rînd
noul sistem de guvernare —■ Tetrarhi.a — v or determ ina schimbări in
întreaga viaţă materială şi spirituală romană.
a4,s SHA, Carinus, 18, 2, Aurelius Victor, Caesar, 39, 11.
92
\ |n organizarea sistemului de guvernare, Diocletianus a încercat să
,se sprijine în prim ul rînd pe elem ente provenind din provinciile bal­
canice ale Imperiului. El însuşi fiin d dalmatin de origine, i-a asociat
;'«e rînd la dom nie pe M axim ianus (Sirmium), Galerius (llom ulianum -
;. pacia) şi Constantius I (Naissus), generali capabili, cu ajutorul cărora
a încercat o reorganizare a Im periului, în vederea unei mai bune apă-
rări a graniţelor sale13'17.
In această idee a avut loc separarea administraţiei civile de cea m i­
litară, şi ca urmare o reorganizare adm inistrativă a provinciilor. Numă­
rul provinciilor a crescut de la 47 la 87.
în urm a abandonării Daciei de către Aurelianus, la sud de flu viu a
fost creată o nouă provincie Dacia. Ea a cuprins teritorial o m are parte
:din estul provin ciei M oesia Superior. Capitala noii provin cii a fost Ra­
tiaria. Prin reform a lui Diocletianus, ulterior în 294, din teritoriul ră­
mas al M oesiei Superior s-au form at două p rov in cii; partea d e sud pînă
în apropiere de H orreum Margi -— Darclania34*, iar cea d e nord ■ — Atfoe-
şia Prima. Noua provin cie Dacia a fost reorganizată şi ea în două pro­
vincii: partea de nord cu capitala la Ratiaria ■ —■ Dacia Ripensis; iar
cea din interior, Dacia M editcraneea, cu capitala la Serdica (cu teri­
torii din M oesia Superior, Tracia şi M oesia Inferior)349.
. Mult redusă teritorial, M oesia Prim a avea în provin cie următoarele
oraşe: Vim inacium , Singidunum , Tricornium , H orreum M argi, Gradiana350.
In noua provincie, legiunile a V II-a Claudia şi a IIII-a Flavia au fost
unităţile de bază, avîndu-şi sediul în v ech ile castre de la Vim inacium ,
respectiv Singidunum.
R eform a adm inistrativă a lui D ioeleţian fu dublată d e o reform ă m ili­
tară, desăvîr.şită de către Constantin cel Mare. în vederea reorganizării
întregului sistem defensiv în provin ciile de graniţă, legiunile au fost
fraeţionate în unităţi tactice cu un efectiv de circa 1 000 de soldaţi.
Aceste noi unităţi au purtat în continuare num ele de legiones, împreună
cu numărul şi epitetul unităţii clasice, de bază. Prin aceasta, numărul
legiunilor a ajuns la 175. A stfel organizate, legiunile au fost dispuse în
diferite castre de pe limes; devenind unităţi statice, ele nu mai puteau
să form eze o armată m obilă, capabilă să participe la expediţii în afara
teritoriului provinciei în care staţionau. Măsura a fost determinată de
faptul că în această perioadă soldaţii se recrutau, în m ajoritatea cazu­
rilor, din rîn du l populaţiei ce locu ia în jurul cetăţii, iar în schim bul
efectuării serviciului militar, pe lîngă solda respectivă, soldaţii primeau
în folosinţă un lot de păm înt arabil în apropierea cetăţii în care îşi
făceau serviciul. Prin aceasta, soldaţii v or fi tot mai puţin dispuşi să-şi
3!7 cităm selectiv din literatura de specialitate: R. Grosse, Romische Miliiărge-
schichtc von Gallienus zum Bcginn der byzantiniselio.n Themcnvericissung, Berlin,
1952; O. Seeck, Gcschichte der U?iterga?is der aniike.n W elt, Berlin, II, 1913;
E. Stern, Histoire du lias-Empîre, Amsterdam, 1949, î l D. van Berchem, Uarmee de
Îtiocleticn ct la reforme constantinienne, Paris; Λ. II. Jones, The T.atex Uoma.n
Empire 284— 602, 1964, Oxford, I— II; D. Iloffmann, EpigrStudien, VII, 1973, I— II.
34S A. Mocsy este do părere că Naissus şi teritoriul său au fost într-o perioadă
ulterioară atribuite Daciei Mediteraneea, înlTiicît Naissus devine sediul predilect
al îrnnăvaUlov eonstanUniem {P annonia an d Upper Moesia, p. 273).
3,|!) Pentru limitele provinciei, v.T.I.R. K 34, p. 07; A. Mocsy, Romanisation,
p. 9— 17 v. cap. introductiv.
350 Hicrokles, Synekd. 657, 1— 6.
93

părăsească gospodăriile, în vederea participării la expediţii externe, clar I
în acelaşi timp erau cointeresaţi să contribuie la apărarea graniţelor . %
Serviciul militar se va transmite din tată în fiu, ca o meserie, deveninci I
obligatoriu.
Legiunile se transformă în unităţi care au ca principală atribuţie I
apărarea graniţei provinciei, şi clin acest punct de vedere sînt cele rnaj f
dezavantajate. . §
Ulterior, Constantin cel M are a adus îmbunătăţiri acestei reforme I
militare a lui Diocletian, prin introducerea de noi unităţi militare pe J
care Constituţia din anul 325 le consfinţeşte. Arm ata va fi form ată din f
patru categorii de trupe: com itatenses, ripenses, alares e t cohortales35V 1
In rîndul unităţilor ripensis vor fi incluse şi legiunile.
O serie d e m odificări structurale suferă şi m odul de organizare a f
conducerii legiunilor. In fruntea legiunii se afla un legatus legionhf. ί
personaj d e rang senatorial, această funcţie fiind o treaptă obligatorie I
şi necesară în cariera completă a unui senator. R eform a lui Gallienus f
va introduce prim a m odificare: senatorii au fost excluşi d e la conduce-/ f
rea unor astfel de unităţi, locul lor fiind luat de un praeses, ofiţer de |
rang ecvestru3'52.
Funcţia com andantului de legiune a fost preluată, se pare, de prae- 1
'lectus castrorum , funcţie ecvestră, în sarcina căruia intra grija pentru I
întreţinerea castrului, în general activitatea din acesta. încă din tim pul.;
lui Soptim ius Severus, praefectus co.strorum apare pom enit în inscripţii
doar sub form a d e pra efectu s legionis, cu atribuţiile sale clasice legate
de administrarea castrului. Diocletianus va m enţine in fruntea legiu­
nilor, a n oilor legiuni, funcţia d e praefectus. Praepositi sînt subordonaţi .
acestor pra efecti; ei deţineau comanda detaşamentelor legionare. în in­
scripţii, ej apar amintiţi astfel: praepositi limitis sau praepositi ripaem ;
T oate unităţile m ilitare de p e teritoriul unei provin cii se aflau sub
comanda unui du x provinciae.
Limesul dunărean al provinciei M oesia Prim a. în noile condiţii isto­
rico, o atenţie sporită a fost acordată d e împăraţii Tetrarhiei reorga-.
nizării sistemului defensiv din zona Porţilor de Fier. D esele atacuri sar-,
m atice au impus măsuri grabnice d e întărire a fortificaţiilor dunărene.
La intervale scurte de timp, în anii 2ft5, 293/294, îm păratul Diode*,
tianus s-a deplasat personal în M oesia Prima.
Izvoarele literare m enţionează de două ori prezenţa sa în provincie..
Prima oară în august-septem brie 293, probabil după întoarcerea de la
Rom a, unde la 1 m artie Constantius î Chlorus şi G alerius au fost ridi-,
caţi la rangul de Caesares, prim ul în vestul Imperiului, cel de-al doi­
lea în est. P rin aceasta, Im periul era condus de d oi A ugusti, în per**
soana lui Diocletianus şi Maximianus, fiecare din aceştia avînd asociat
la dom nie un Caesar, amintiţi m ai sus: Constantius I Clilorus şi Ga­
lerius.
A doua oară, Diocletianus s-a oprit în M oesia Prim a probabil în.
septem brie-octom brie 2.94, după m frîngerea sarmaţilor ce atacaseră In*·
’ţ D v. Bei'chem, op. cit, p. 76 .sq.
•‘■
35a R. Grosse, op. cit, p. 4— 5.
363 Idem, sv. Praefectus, RE, suppl. VIII, 1950, p. 533— 555.
94
periul354· De fiecare dată îm păratul a poposit la Vim inacium . M om en­
t i este m arcat prin ridicarea d e inscripţii în capitala provinciei, de că~
# e ambele legiuni, ce-i invocă pe cei patru îm păraţi355.
Cu ocazia ultim ei vizite, Diocletianus a inspectat toate fortificaţiile
§ de pe Dunăre. Fu inaugurată cu acest prilej cetatea de la K ladovo (Da­
cia Ripensis). Inscripţia recent publicată de Ia Karataş menţionează în-
fiinţarea aici a unui praesidium, punct de trecere şi vam ă spre nordul
punării356. Inscripţia descoperită are o valoare deosebită, întrucît relevă
caracterul organizat al relaţiilor Im periului rom an cu teritoriile dună­
rene, aflate, desigur, încă în m are parte sub controlul său.
îm păratul şi-a continuat apoi drum ul spre M oesia Inferior — la
^ransmarisca şi Durostorum , unde inscripţiile am intesc înfiinţarea unor
§ puncte de frontieră similare.
In anii 293/294 lucrările de anvergură de pe lim es erau în mare
parte încheiate. Lim esul M oesiei I cuprindea sectorul dintre Singidunum
:.si Poreeka Reka.
în acest sector, noi unităţi tactice — legion es — v or fi dispuse în
castrele cunoscute încă din veacul I, sau în altele noi, ridicate abia acum.
Fiecare detaşament al legiunii avea sub jurisdicţia sa un teritoriu d e­
f limitat, aflat în apropierea cetăţii, care cuprindea, pe lîngă terenul ne­
cesar aprovizionării proprii, şi păm întul care era îm părţit soldaţilor spre
folosinţă.
• Legiunea a V II-a Claudia a avut pe lim esul dunărean detaşamente
în mai toate cetăţile m ari ridicate pe malul drept al fluviului. Sediul
de bază al legiunii era tot castrul de la Vim inacium .
f Viminacium. Nu există inform aţii epigrafiee care să permită obser­
vaţii asupra refacerii castrului vim inacens. Cercetările arheologice efec­
tuate de M. V asic au stabilit existenţa unei refaceri a castrului la sfîr-
şitul veacului III, începutul celui urm ător, fără să perm ită alte preci­
zări337. L. F. M arsigli descrie şi pe m alul stîng al Mla\^ei o fortificaţie,
âe dimensiuni mai mici, 1 5 0 χ 1 2 0 orgia (270X 216 m), îndeobşte atribuită
lui Justinianus, deşi pînă acum nu s-au efectuat cercetări arheologice358.
Itineraria Antoniniana menţionează de două ori în sectorul M argum -
Viminacium (deci de la vărsarea M oraviei în Dunăre şi pînă la vărsa­
rea M lavei în acelaşi fluviu) două toponim e Vim inacium . Prim a dată,
localitatea este m enţionată într~o form ă coruptă, Eum inacio, care s-ar
•putea să se refere tocm ai la fortificaţia de pe m alul stîng, aflată la două
p ile vest de castrul legiunii3r,i). în lipsa unor cercetări arheologice, ipo­
teza trebuie acceptată cu rezerva cuvenită.
g|: 854 Codex histinianus, II, 1.9, 8, V I, 2, 10; VIII, 35, 5, 44; 22, 50, 16; I X 22, 12.
355 CIL, III, 1640, 12657; JOAI, IU, 1900, Bbl, 110, p. 5.
gr 35B Al. Cermanovic— Kuzmanovic, în Starinar, X X V I I I — X X I X , (1977— 1978), 3979,
|,p. 130: Imp. Caes. C. Val. Aur. Diocletianus [et M. Aur. Vaî. Maximianus] Pii Feli-
piCes Invicti Aug. et FI. Val. Constantius et Galerius Val. Maximianus nobilissimi
g£aesares Germanici Maximi Sarmatici pro futurum in aeterno rei publiccs prae-·
; 'sidiurn constituerunt.
7 of. supra p. 34— 35.
35S L. F. Marsigli, Description du Danube, II, p. 10, fig. X III.
339 v. discuţia la M. Mirkovic, Gradovi, p. 00— 61. Pentru datarea Itinerarului
IgfM Antoninus, cE. Kubischek, sv. Itineraria, RE, X , 1914, 2330.
95
 Pentru aceasta pledează indirect Notitia Dignitatum, care pomeneş:..
la V im inacium trei unităţi (Or, X L I, 16, 38, 31): cuneus equitum pr,,.
m otum , praefectus classis Ilistriacae şi praefectus legionis VII Claudia<■
Prezenţa celor trei unităţi a putut eventual să determine ridicarea ;
a celei de-a doua fortificaţii. O inscripţie închinată zeului Neptunv·
C onservator, pentru sănătatea celor patru împăraţi, de către legiuni·,
a V II-a Claudia, a fost pusă în legătură cu eventuale lucrări ce au av;.1
loc la V im inacium 360. Inscripţia fusese descoperită lingă podul de pesi.·
M lava, în faţa castrului. A cest fapt l-a determinat, pe bună dreptate
pe Λ.ν. Dom aszewski să presupună că ridicarea altarului a fost prii·,
juită de vizita împăratului în anul 293 la Vim inacium 361. Invocarea 1,;
Neptun venea ca urmare a refacerii podului de peste M lava sau poai
chiar a întregului port militar. Legiunea a V II-a Claudia îşi exprini,
fidelitatea faţă de cei patru împăraţi prin d(evota) n(uviim ) mafie stcit,·: .
q(ue) eoru(m ), form ulă introdusă încă în prim a jumătate a veacului m
III-lea.
Prea puţine inform aţii epigrafice sînt cunoscute despre unităţile 1
giunii a V II-a Claudia. Numărul mare de inscripţii tegulare cunoscuţi-,
îndeosebi din vrem ea lui Diocletianus, ca urmare a m ăsurilor de reconsl .
tuire a limesului dunărean într-un ritm foarte alert, constituie princi­
pala sursă de inform aţii referitoare la istoria legiunii.
Figlina legiunii de la Vim inacium aproviziona un număr m are ii><
centre m ilitare; de aceea aici sînt cunoscute cele mai numeroase ştarn
pile. Ele m enţionează praefecti ai legiunii (Advcntinus, Eufemus), s î h
praepositi (Bonitus, Hermes, Mucatra, Provincialis, Vietorinus, Tara etc )
D intr-o perioadă m ai tîrzie datează ştampile cu urm ătorul text: LEG(I‘ n
VIM (IN ACEN SIS)3'»2 sau RIP(a) VIM (inacensis)363, cî.nd num ele unită· ϋ
nu mal apare menţionat, ceea ce pledează pentru datarea lor p e la mij­
locul secolului al IV -lea.
Pe două cărămizi ştampilate apar atestate num ele unor duces. Prinn
ştampilă: LEG(io) V II CL(audia) / RENO(vata) TEM P(ore) CONCOR(di ;
DUC(is)36'1 cu un sens nu prea desluşit, s-ar referi mai degrabă la reor­
ganizarea internă a legiunii, în răstim pul în care Concordius era dux ,n
M oesiei Prima. El a fost identificat cu Aurelius Concordius dux al Gei
m aniei I în tim pul lui Constantius I Chlorus. Nu se poate preciza da:
funcţia de d u x în M oesia I a fost anterioară sau ulterioară celei din Ger­
mania. Asem enea ştam pile nu sînt cunoscute decît la Vim inacium .
O a doua ştam pilă menţionează un dux Senecio: CAS(tra) VIM(in.i-
censis) S(ub) C(ura) SENECIONIS D U [c(is)j363, care ar fi identic cu A··*
relius Senecio, d u x în 311 (CIL, III, 5565), prieten apropiat al lui Lin
nius.
Banatska Palanka, pe malul stîng al Dunării. în m uzeul din V î î {'-\
se păstrează două cărămizi cu ştampila legiunii a V II-a Claudia, alături
3UlJ JOAI, III, 1900, Bbl, 110, p. 5: Ne]ptu[no c]onservat[or(i) Alug(ustorum) et
Caes(arum) [lc]g(io) VII Ci(uudia) d(evota) n(umini) ma(ieslali)q(ue) eoru(m).
“ϋΙ A v. Domaszewski, AKM, X III, 1890, p. 143.
CIL, III, 1700, 1.
L. Pavlovic, Muzej i spomenici Kulture Smedereva, Smederevo, 1973, 62,
apuci M. Dusanic, în ArhVcstnik, X X V , 1976, p. 282, noia 44.
3,i) CIL, III, «275, 2.
3C·’ JOAI, VI, 1903, Bbl, 56, 80, li. Grosse, op. cit, p. 58.
96
- f-are stnt amintite şi num ele celor doi p ra efecti legionis: A d ven tin n s3Gt’
tern u s™
' ? hederata. i\!ot. Dign. Or, X LI, 3.7, 36 menţionează aici sediul a doua
riităţi: cuneus eq. sagitt Laederatae şi praefectus m ilitum V in cen tien -
iim I-iCiedei atae.
'--.Cercetările arheologice efectuate pînă acum sînt nepublicate şi nu dau
form aţii despre fortificaţia de a id . Cercetătorii iugoslavi identifică Le-
erata pe m alul drept al fluviului, pe locul localităţii Rama de azi368. Un
jstru de 1 4 0 x 2 0 0 m a fost identificat acum două decenii şi mai bine,
rin sondaje arheologico. Cu acest prilej fu identificat la nord de această
■>rtifi(‘aţie un castellum de 5Ο χ 60ιη , care ar putea data din tr-o perioadă
i rzie·309
pincum (Grădişte). Cercetări arheologice sistematice n -au fost efec-
1 late pînă acum, în schim b o serie de descoperiri fortuite au dat la iveală
,,^mpite ce atestă prezenţa aici a unui detaşament al legiunii a V II-a
C la u d ia (în secolele II— IV). M arsigli publică planul unei m ici fortifica-
<·ϊ aflate pe malul rîului Pincus, aproape de vărsarea sa 111 Dunăre. D i-
- tensiunile acestui castellum sînt de 45,5 X 45,5 m .370.
Ştampile tîrzii atestă detaşamente ale legiunii a V II-a Claudia aflate
. ;,ib comanda a doi praepositi, Vietorinus371 şi Tara372. La Pincum exista
figlina m ilitară, întrucît sînt cunoscute ştam pile de tipul: PIN CO 373
■ii. CAST(ra) PINC(ensia)374; ele sînt de factură tîrzie şi se datează la m ij­
ii icul sau în a doua jumătate a veacului IV, cînd m aterialul d e construc­
ţie nu se m ai marchează decît cu num ele centrului militar unde se exe—
-■ata, fără a m ai fi trecut şi num ele unităţii m ilitare care îl producea. Not
Dign, Or, X L I, 12, 18 menţionează la Pincum sediul unui cuneus equitum
1 mlmatarum şi al unui cuneus equ itu m Constantiacorum , unităţi ce nu
mai amintesc prin nim ic de legiunea a VII-a Claudia.
O bază de m onum ent votiv este închinată lui I.O.M. D olichenus de
1 itre doi signiferi ai legiunii. T extu l ei, destul de neglijent scris, pledează
centru o datare a inscripţiei la sfîrşitul secolului III şi începutul celui
următor: I(ovi) Opt (imo) M (axim o) D ulcene (!) ex vot(o) Ael(ius) Silva-
î,us et Leonidas leg(ionis) signiferos ben(e) m er(ercntibus)375. Deşi num ele
; i numărul legiunii lipsesc, nu există nici un dubiu în atribuirea acestui
monument unor soldaţi din legiunea a V II-a Claudia, de la Vim inacium ,
uitrucît numai detaşamentele acestei legiuni au stat aici. Ea poate constitui
dovadă în plus a prezenţei în tim pul lui D ioclctian a unui detaşament
;i.[ legiunii la Pincum .
3G,i IDR, I I l/l, 0 (Stara Palanka); 9 (insula Sapaja).
367 IDR, 1II/1, p. 34, 6— 7.
388 M. Mirkovic, Gradovi, p. 99—100.
369 A. Deroko, în Starinar, II, 1951, p. 169.
. 370 L. F. Marsigli. Description du Danuhc, II, tab. V , fig. X V I , I;’r. Kanitz: Rom-
Ştiidien, p. 23, a mai putut vedea la sfîrşitul veacului trecut un zid din această i’or-
tificaţie, în apropierea Dunării.
;./ m CIL, III, 1700, 3.
372 CIL, III, 1700, 4.
373 CIL, III, 6328.
; 37·. P_ p etrovic, Paleografija, p. 24, nota, 11.
J. 375 L. Zotovic, Cultes orientaux, p. 101. Piesa, considerată pierdută, se păstrează
în colecţiile Muzeului Banatului din Timişoara.
-7 — Din istoria m ilitară a M oesiei S up erior şi a D aciei 97
 Cuppae. In această localitate sînt atestate urm ele unei fortificaţii"
O serie de ştam pile descoperite în afara localităţii atestă toponim ul (i,.
Cuppae pe ştam pilele legiunii din epoca tîrzie: LEG. V II. CL. C(uppis):i;v
si LEG. IIIL FL. F(elix) C VPP(is)37«. N ot Dign, or. X L I, 19, 25, 32 m<,
ţionează la Cuppae sediul urm ătoarelor trupe: cuneus equitum Dalma^n
rum Cuppis, auxilium C uppense, pra efectu s legionis [V II] Claudi·.·
Cuppis.
N ici o ştam pilă nu a fost descoperită pînă acum în acest centru, ,i;. .
tînd din tr-o perioadă tîrzie şi aparţinînd legiunii a V II-a Claudia. Astr.-i
îneît, în afara m enţiunii din N ot Dign nu cunoaştem alte inform aţii, pr,..
venind din această localitate, privitoare la legiunea a V II-a Claudia,
P o jejcn a (jud. Caraş-Severin). Cercetările de am ploare efectuate
ultim ii ani au dat la iveală o serie de ştam pile ale legiunii a V II-a Clei·:!
dia de diferite tipuri, care se datează în secolele II— III e.n. în scliin i ,
un singur tip de ştam pilă: LEG(io) V II CL(audia) C(uppis) se date; .m
în tr-o perioadă tîrzie din tim pul lui Diocletian — Constantin cel Mau
Prezenţa acestor ştam pile la nord de flu viu atestă dependenţa castrului
de unitatea vecina d e la Cuppae, deci şi folosirea în continuare a acesii ■;
fortificaţii.370
N ovae (Cezava). Cercetările arheologice efectuate au dezvelit o fon:
ficaţie de 1 5 0 χ 1 4 0 m . Faza a IlI-a a castrului constă dintr-o nouă m
cintă din piatră, ridicată încă din veacul al III-lea.380 O ştampilă a legm
nii a V II-a Claudia: SC V ICTO RIN I P.P elucidează problem a imiti i■
care a staţionat în acest castru.381 U lterior, N ot Dign, or, X L I, 34, :;
m enţionează aici urm ătoarele unităţi: m ilites exploratoi'es N ovis şi auw
liares N oven ses. Fortificaţia de la N ovae avea în subordinea sa şi un ni;·
castellum , ridicat pe malul de nord al fluviului, la Gornea.
G ornea (jud. Caraş-Severin). U n castellum construit din piatră cu tnr
nuri pătrate la colţuri; poarta amplasată pe latura de sud; dimcnsiURm·
fortificaţiei sînt relativ reduse (31,05x31,20 m ), avînd în interior ρο·.ι
bilele locuinţe si construcţii adiacente amplasate d e-a lungul zidurile
de incintă. Unitatea care şi-a avut sediul în acest quadrîburgium treb ;'
să fi fost restrînsă ca număr. Inventarul arheologic şi num ism atic des* n
perit pledează pentru ridicarea acestui castellum în ultim ii ani ai s e u ­
lului III (294— 300).38“
Ştam pilele descoperite aici dovedesc că la ridicarea acestei fortific;" i
au participat detaşamente ale legiunii a V II-a Claudia. Ele sînt de ' π
singur tip: S(ub) C(ura) B U B A LI P(rae) P(ositi) LEG(ionis) V II CL(audi>,
37ϋ E. Swoboda, Forschungen, p. 10; Fr. Kanitz, RomStadien, p. 24— 26; T .I.",
L 34, p. 51.
377 D. Tudor, în SCIV, IX , 1958, p. 373.
378 JOAl, VIII, 1905, B bl. 3, 7.
37!) q Tudor, op. cit; Idem, în Dacoromania, I, 1973, p. 151; N. Gudea, I. Uzi"-·
în Banatica, II 1973, p. 85— 95.
;iso p Pribakovic, în StKD, p. 89— 91; D. Vuckovic— Todorovic, în Osjecki Z b"
nik, X II, 1969, p. 125; V. Kondic, în Actes I X Congres Mamaia, p. 41 sq.
3H1 D. Pribakovic— D. Piletic, în Arheoloska istrazivanja na Podrucju DerdCi- ■
Ϊ, 1965, p. 105— 108.
3S2 N. Gudea, Gornea, p. 68; N. Gudea —- I. Dragomir, în A H A Cluj-Nap<-■■■
X I X , 1976, p. 276— 277.
98
m jV Î ™ ° noutate, este atestat pentru prima dată un praepositus,
oybalus. O a doua categorie de ştam pile o reprezintă EQ(uites) SAGI(tarii)
£Yub) C(ura) ITALICI P(rae) P(ositi).384
Materialul de construcţie necesar acestei fortificaţii a fost realizat pe
loc. în im ediata apropiere a castellu m -ului a fost descoperit un cuptor
ars cărămida de mari dim ensiuni, care fusese părăsit cînd era încă
In producţie, avînd în interior cărăm izile puse la ardere.385
|n legătură cu cele două unităţi se ridică problem a cînd anume au
fost aduse în cetatea de la Gornea, dacă au staţionat concom itent sau pe
finâ, ceea ce pare m ult mai probabil, avînd în vedere dim ensiunile fo r ­
tificaţiei. Raportul cronologic dintre cele două unităţi poate fi stabilit
relativ uşor.
i Menţionarea pe prim ul tip de ştampilă a unui praepositus al legiunii
5 VII-a Claudia constituie un elem ent de datare care perm ite încadrarea
■Cronologică a ştampilei în răstim pul D ioeleţian-Constantin cel Mare,
lîiid are lo c reform a m ilitară amintită, de reorganizare a legiunilor prin
Unităţi tactice mai mici, conduse de praepositi. Această perioadă cores­
punde, In m are parte, cu răstim pul în care sînt terminate fortificaţiile
je pe limesul dunărean; ea ar putea fi restrînsă doar la dom nia lui D io-
cleţian, pînă în anul 293/294.
. Menţionarea unui praepositus, Bubalus, necunoscut pînă acum în li­
teratura de specialitate (dacă nu cum va asemenea ştam pile au apărut în
fortificaţiile cercetate de arheologii iugoslavi şi sînt încă inedite) ne face
şa presupunem că acest mic centru m ilitar a avut o im portanţă strategică
deosebită, nu atît în sensul unui cap de pod, cît mai ales în supraveghe­
rea traficului fluvial p e Dunăre. Garnizoana trebuie să fi depins de cea
(lin castrul de la N ovae — lucru subliniat şi de autorul săpăturilor ar­
heologice, N. Gudea. Existenţa m ateriei prim e necesare — în speţă lutul
^ a putut determina, eventual, realizarea m aterialului de construcţie şi
oentru fortificaţia sud-dunăreană, tot la Gornea. Cele 4 litere ■ — M UIT
— de la sfirşitul ştampilei nu sînt clar desluşite, şi ele ar putea să repre­
zinte, poate, un toponim .386
Cea de-a doua ştampilă atestă acei equ ites sagittari, unităţi caracte­
ristice celei de-a doua jum ătăţi a secolului IV, respectiv epocii lui V alen-
ilnianus I.387 Ştam pilele de la G ornea sînt identice cu cele de la Vim ina­
cium, unde este cunoscută această unitate sub com anda aceluiaşi Italicus.
Prezenţa unui detaşament de la Vim inacium în m ica fortificaţie n ord-
dunăreană poate fi pusă în legătură cu o eventuală refacere a cetăţii. Dar,
in acelaşi timp, prin specificul ei, unitatea corespundea m ult m ai bine
menirii acestui quadrîburgium în noile condiţii istorice de la m ijlocu l
leacului al IV -lea. A rcaşi călăreţi puteau supraveghea m ult m ai uşor şi
mai rapid teritoriul de la nord de cetate.
383 N. Gudea, Gornea, p. 89.
3S‘ Idem, p. 88. Asemenea ştampile sînt cunoscute şi la Viminacium: EQ. SAG.
ÎPALIC. PP. (JOAI, V I, 1903, Bbl. nr. 82); N. Gudea ezită în stabilirea unei cro­
nologii a unităţilor care au staţionat în castellum de la Gornea.
38·’ O. Bozu, Noi descoperiri romane din Clisura Dunării, comunicare la sesiu­
nea „Zilele culturii Moldova-Nouău — 1979.
3ii6 N. Gudea, I. Dragomir, op. cit, p. 281.
5X7 S. Soproni, în ArchErt, L X X X V , 1958, 1, p. 52— 55, pentru ştampilele mili­
are din Pannonia din timpul iui Valentinianus.
7*
99
 CasteJlum-ut cle la G ornea îşi încetează activitatea în răstim pul cu­
prins între anii 392 şi 402.388
Saldum (Gradac) — un mic castellum din piatră de 43 ,5 x 3 1 ,2 0 m, cu
turnuri de colţ circulare (eu un diametru variabil de 4,7ϋ χ4,1 0 m ); doar
turnul de nord-est este rectangular. Materialul arheologic descoperit se
datează la sfîrşitul secolului al III-lea şi începutul celui urm ător.389
Din această m ică fortificatio provine o stampilă a legiunii a V II-a
Claudia: S .C . HERM OGENI P .P . RIPI / [L]EG. VII. CL. P A R . CETE-
HlOR(is).390
Garnizoana acestei cetăţi o form a un detaşament al legiunii a V II-a
Claudia din castrul de la B oljetin, aflat sub comanda unui praepositus ri­
pae, Hermogenes.
Ad. Sero fidas (Bosman). O cetate de form ă aproape triunghiulară, cu
turnuri circulare, era situată în apropiere de G ospodin Vir. Fiecare la­
tură a ei are aproxim ativ 47— 49 m ; zidurile de incintă, din piatră, sînt
groase de 2,20 m. Ea a fost ridicată încă în veacul al III-lea.391 N u se
cunoaşte unitatea militară care form a garnizoana cetăţii; aici sînt cu ­
noscute ştam pile ale am belor legiuni moesice.
Două turnuri de observaţie au fost identificate arheologic392 în por­
ţiunea de lim es ce urmează pînă la Taliata: G ospodin V ir (9 χ 3 ,8 0 m)
si Pesaca,393 prim ul refăcut în tim pul lui Aurelian, iar al doilea construit
în perioada Tetrarhiei.
Zm irna (B oljetin). D upă retragerea aureliană din Dacia are lo c refa­
cerea cetăţii, care va fi utilizată neîntrerupt, pînă la sfîrşitul secolului
IV.30‘1 Dim ensiunile sale probabile sînt de 6 0 χ 7 0 m . N umeroase ştampile
ale legiunii a V II-a Claudia datînd din această perioadă menţionează în
diferite variante num ele unui praepositas ripae H erm ogenes?'35 Prezenţa
unor astfel de ştam pile la Saldum, în turnul aflat pe m alul de nord al
Dunării, la Sviniţa, constituie o dovadă a faptului că toate aceste forti­
ficaţii se aflau sub aceeaşi comandă, a garnizoanei de la B oljetin, aici
fiind sediul unei părţi a legiunii (pars exterior).
în N ot Dign, or, X LI, apare m enţionată o localitate Zm irnae ca sediu
al unui cuneus equ itu m exploratorum .
In secolul V I, Procopius, D e A ed if, IV menţionează pe linia Dunării
o serie de fortificaţii în defileul Cazanelor, între N ovae şi Taliata, care
mai păstrau în m are parte toponim ia antică cunoscută a localităţilor res­
pective. V. Konclic, care a analizat textul lui Procopius, identifică între
cetăţile N ovae şi Taliata urm ătoarele fortificaţii: Kantabaza — Saldum
.-«s jsţ Gudea, op. cit, p. 74.
389 p Petrovic, în StKD, p. 94— 95; V. Kondic, op. cit, passim.
300 M. Dusanic, în ArhVestnik, X X V , 1976, p. 276.
331 V. Kondic, în StKD, p. 08— .99. Ştampile ale legiunii a V II-a şi a IV -a (cf.
T.I.R. L 34, p. 25).
^ D. Minic— N. Kovaeevic, în StKD, p. 101. O ştampilă descoperită aici menţio­
nează un praepositus Hermogenes (Spomenik, X C V IÎI, 1948, 40, 89).
303 Idem, p. 103.
3;îl L. Zotovie, în StKD, p. 105— 106; D. Vuckovic—-Todorovic, op. cit, p. 131,
V. Kondic, op. cit.
3!,:’ CIL·, III, 13814, a; Spomenik, X C V III, 1948, 89; M. Dusanic, op. cit, p. 27G—
277. Pentru activitatea acestui praepositus vezi în continuare.
100
(Gradac) — Sm orna (Zm irna (Boljetin) — Campsa (Ravna).3'10 Toponim ul
corupt din veacul al V I-lea, Smorna, corespunde celui de Zm irna din
tfotDign.
Sviniţa (jud. M ehedinţi). Urmele unui turn m ic de observaţie au fost
descoperite pe m alul de nord al fluviului. M aterialele descoperite aici, în
punctul Resişte, au scos la iveală noi tipuri de ştampile, ce menţionau
un praepositus Hermogenes. Acest turn depindea de garnizoana de la
Boljetin.397
Ravna. IJn castellum de 4 0 χ 4 0 m a fost refăcut pe la m ijlocul se­
colului III şi folosit neîntrerupt pînă în vrem ea lui Theodosius I. M ate­
rialul arheologic corespunzător acestei perioade este bogat. Garnizoana
fortificaţiei e deocam dată necunoscută308
Taliata (Donji M ilanovac). Castrul Taliata (134X 120 m) a fost refăcut
încă de la m ijlocu l veacului III. Ştam pilele militare descoperite aici atestă
un praepositus ripae al legiunii a V II-a Claudia, T A R A : LEG. V II CL
TA R A . PP. A cest praepositus mai apare în ştam pilele descoperite la V i­
minacium şi Pincum .399
NotDic)n, or X L I, 27, 35 menţionează aici, după un secol şi mai bine,
un auxilium Taliatense şi m ilites exploratores, unităţi militare ce nu mai
păstrează nim ic din denum irea clasică a legiunii a V II-a Claudia.
P orecka Reka. Valea largă a rîului Porecka marca graniţă dintre M oe­
sia Prima şi Dacia Ripensis. întrucît, de-a lungul rîului, accesul în pro­
vincie era lesnicios, perpendicular p e cursul rîului s-a construit un zid
de incintă cu o grosim e de 1,80— 2 m, din blocuri de piatră ecarisată.
Zidul avea o lungim e de 450 m. La capătul din am onte al zidului, a fost
construit un turn rotund; de asemenea, în spatele zidului fură ridicate
mai m ulte construcţii. U n quadrîburgium de 0 0 χ 0 0 m, a fost adosat zi­
dului; poarta principală era îndreptată spre latura de sud (largă de 4 m),
cea de nord fiind doar o simplă deschidere de 2 m. La colţuri cetatea
avea turnuri pătrate. Alături de această fortificaţie, spre est, se aflau două
construcţii A (1 6 χ 9 m) şi B (1 5 χ 9 m), care ar fi îndeplinit rolu l de
horrea pentru castrele clin jur, de pe m alul drept al fluviului. în therme
(construcţie amplasată în S— V cetăţii) a fost descoperit un tezaur de
m onede clin care cea mai recentă piesă se datează în 378,400 elem ent im ­
portant în datarea sfîrşitului acestei fortificaţii.
Centrul m ilitar de la Porecka R eka a avut, prin poziţia sa strategică,
de acces direct prin valea rîului în interiorul provinciei, o importanţă
deosebită în strîngerea alim entelor necesare armatei în depozite centra-
3!lii V. Kondic, în Starinar, X X II, (1971), 1974, p. 53— 57, situaţie sesizată înainte
de M, Mirkovic, Gradovi, p. 106.
N. Gudea, în ActaMN, VII, 1970, p. 555— 557; Idem, în Tibiscus, III, 1974,
p. 141— 146; D. Benea, în Tibiscus, IV, 1975, p. 122— 128.
298 V. Kondic, în StKD, p. 116— 117. Idem, în Actes IX Congres Mamaia, p. 41 sq.
Cercetările asupra castrului nu sînt încă publicate, astfel îneît nu se cunosc date
referitoare la unităţile care au stat în această fortificaţie.
3!iD D. Vuckovic— Todorovic, op. cit, p. 125— 128; Idem, în StKD, p. 125— 126;
P. Petrovic, în Starinar, X , 19G9, p. 299 sqq; M . Mirkovic, Gradovi, p. 10!).
400 p Petrovic, în Actes des X I Internationalen Limeskongresses 197G, p. 259—
267.
101
iizate — loca — , după cum aminteşte Am m ianus MarceHinus401 (X V I, 2
13). A ceste centre d e aprovizionare erau apărate, păzite prin m ici fortiJ
ficaţii.
Părăsirea D aciei de către armatele rom ane, continuarea cu deosebită
îndîrjire a atacurilor sarmate pe linia Dunării de M ijloc au im pus mă­
suri grabnice din partea îm păraţilor Totrarhici în vederea refortificării
lim esului p e vech iu l curs al Dunării.
Ştam pilele descoperite în cea m ai m are parte a fortificaţiilor ridicate
sau refăcute în această perioadă dovedesc participarea îndeosebi a deta­
şam entelor legiunii a VÎI~a Claudia la aceste acţiuni. Pe lîngă ridicarea
în dreptul fiecărui curs d e apă ce se varsă în Dunăre a unor fortificaţii
de dim ensiuni m odeste (determinate în bună parte de condiţiile natu­
rale), au fost luate măsuri de refortificare a unor vech i centre de pe
teritoriul fostei provincii Dacia: Banatska Palanka, Pojejen a, sau ridi­
carea altora noi, la Gornea, Sviniţa.
Circulaţia monetară intensă în secolul IV, in teritoriul cuprins între
Dunăre, Tisa şi M ureş denotă că în această perioadă influenţa Imperiu-,
lui în zona la care n e referim era predominantă. N u trebuie exclusă nici
ipoteza că acest întreg teritoriu să se fi aflat sub controlul Im periului nu
numai econom ic, dar şi m ilitar şi politîc.40-
Cărăm izile ştampilate ale legiunii a V II-a Claudia descoperite la
Vim inacium , Cuppae, Pincum, Taliata şi poate Gornea perm it identifi­
carea în aceste centre militare a unor oficine care pregăteau materialul
de construcţie necesar. A ctivitatea atelierelor-cărăm idării m ilitare con­
tinuă în tot cursul secolului IV , deşi p e ştam pile nu m ai apare menţio­
nat num ele legiunii, ci doar cel al castrelor: Vim inacium , Pincum , Cup­
pae'm . O singură stampilă descoperită la V im inacium , atestă epigrafic o
astfel de oficin ă: LEG V il CL OF(icina) A T iL I V(italiani)404. Conducerea,
acestei cărăm idării o deţinea un ofiţer al legiunii, A tilius Vitalianus, In
Pannonia, ştam pile similare se datează, pe baza cercetărilor arheologice
întreprinse în diferite cetăţi, în vrem ea lui Valentinianus Ι40δ.
In cîteva fortificaţii de pe lim esul dunărean din M oesia Prima, ca
Taliata, R ibnicki Potok, Cuppae, Gornea (?), au apărut ştam pile din pro­
vincia vecină, Dacia Ripensis, executate în oficina de la Dierna (DRP
D IE R N A )400. N ecesităţile de m om ent au im pus aducerea materialului de
construcţie şi din provincia vecină; m ai im portantă era însă activitatea
deosebită, sub aspectul producţiei, a centrului nord-dunărean Dierna.
Lim esul dunărean cuprins în sectorul V im inacium -P orecka-R eka s-a
aflat sub jurisdicţia legiunii a V II-a Claudia. In m ajoritatea fortificaţiilor
u': G. Rickman, Roman Granaries and Stone Buildings, 1971, p. 288— 289.
402 E. Chirilă, N. Gudea, I. Straian, Trei tezaure monetare din Banat, Lugoj, 1974.
4°3 p p etr0vie, Pălcografija, p. 24, notele 10— 12.
401 JOAI, 1905, VIII, p. B, nr. 23.
y
'°·’ S. Soproni, op. cit, p. 52.
40,! D. Beneu, în ActaMN, X III, 1976, p. 205— 210; pentru ştampilele cunoscute la
Gornea DARP . . . cu rezerva cuvenită (L. Bohm, în ΛΕΜ , IV, 1880, p. 179).
102
au apărut ştam pile aparţinînd acestei, legiuni. în defileul Cazanelor sînt
cunoscute şi ştam pile ale legiunii a IIII-a Flavia, ce atestă prezenţa deta­
şamentelor acestei unităţi în zonă.
LEGIUNEA A V II-A CLAUDIA. ÎN EPOCA ROMANĂ TÎRZIE
Perioada istorică care urmează se caracterizează prin reform e struc­
turale privind activitatea şi organizarea legiunilor. Inform aţiile epigrafice
sînt relativ puţine referitoare la legiunea a V II-a Claudia.
izvoru l epigrafic de bază îl reprezintă inscripţia ştampilată de pe
tegule, unde pe lîngă num ele legiunii apar menţionaţi pra efecti şi prae­
positi ai unităţii. Pentru perioada ulterioară dom niei lui Constantin cel
Marc, izvoru l literar cel mai im portant, îndelung studiat de diferiţi cer­
cetători, este N otitia Dignitatum, lucrare datată la sfîrşitul secolului IV
— începutul celui urm ător407.
Compararea inform aţiilor despre legiunea a V II-a Claudia din cele
două izvoare antice, coroborate cu cercetările arheologice rom ane tîrzii
permite schiţarea nu numai a unui cadru com plex în care trebuie stu­
diată istoria acestei legiuni în secolele IV— V e.n., dar şi organizarea şi
structura ei internă.
NotDign, or. X L I, 31,32 menţionează în M oesia Prim a două sedii de
garnizoană ale legiunii a VII-a C laudia: Vim inacium şi Cuppae, în care
se afla cîte u n pra efectu s legionis.
La V im inacium sînt atestaţi pe ştam pile doi praefecti: A d ven tin u s408 şi
:Eufe77iusm . Este ştiut că în tim pul lui Gallienus, com anda unei legiuni
o avea un p ra efectu s de rang ecvestru. în urm a reform elor efectuate de
împăraţii Tetrarhiei, importanţa acestora va scădea în favoarea gradului
de praepositus. Ştam pilele ce m enţionează num ele celor doi p ra efecti tre­
buie să dateze din perioada de început a activităţii Tetrarhiei. M enţio­
narea com andantului legiunii în N otitia D ignitatum prin p raefectus de­
notă că redactarea lucrării s-a făcut pe baza izvoarelor ce menţionează
organizarea veche a acestor corpuri de trupă41".
Apariţia doar la Vim inacium a unor ştam pile ce menţionează prae­
fecti legionis411 poate fi pusă în legătură cu perioada în care ei îşi ex er­
citau controlul asupra întregii legiuni, fie nefracţionate, fie divizate în
două unităţi tactice de cîte 5 cohorte. Pe ştam pilele ce-1 menţionează pe
JEufemus apar şi num ele a d o i subofiţeri, Silvanus şi Bessus, foarte p ro­
babil şefi ai oficinei m ilitare în care se'ex ecu ta m aterialul de construcţie.
'l07 Ό. Iloffmann, EpigrStudien, VII, 1973, cu toată bibliografia.
408 CIL·, III, 8275, 3 = 6325, 3; Spomenik, L X X I, 1931, p. 41— 53.
m CIL·, III, 15275, 5, 6 ; Spomenik, L X X I, 1931, 39.
4i0 R. Grosse, op. cit, p. 150— 151.
m Nu este cunoscut nici un praefectus legionis în cetatea de la Cuppae,
103
 Praepositi- ripae menţionaţi de ştampile sînt urm ătorii: T A R A (V im j,
nacium4J2, Pincum *13, Taiiata4’11) şi îlcrm ogcne. 9 (Zrnivna)[i:\ Saldum (Gra-
dac), G ospodin Vir, Sviniţa. Sediul celor doi ofiţeri trebuie să fi fost Vi­
m inacium sau Taiiata pentru prim ul şi, respectiv, Zmirna pentru al doi-
lea. P raepositi ripae sînt subordonaţi în grad unui pra efectu s legionislif\
M enţionarea doar a doi ofiţeri cu acest grad este urmarea fracţionării
legiunii în două mari unităţi tactice de cite 5 cohorte. în timp, această
perioadă trebuie să fi fost destul de scurtă, întrucît ulterior unităţile
legionare v or fi îm părţite în detaşamente avînd în ju r de 1 000 de sol­
daţi, aflate sub com anda unor praepositi. Ştam pilele ce menţionează ase­
menea praepositi ripae trebuie să se dateze în perioada de început a re­
form elor m ilitare ale Tetrarhiei, cînd are loc reorganizarea întregii armate
rom ane şi m ai ales a unităţii ei de bază — legiunea.
In cetatea rom ană de la Zm irna (Boljetin) a fost descoperită o ştam­
pilă al cărei tex t perm ite observaţii interesante asupra întregului proces
de reorganizare a structurii interne a legiunilor. Alături d e num ele unui
praepositus ripae, Hermogenes, în partea finală a textului apare LEG(io)
V II CL(audia) PA R (tis) CE(terioris)417 sau PAR(tis) CETERIO ll(is)41*, ceea
c e relevă o primă divizare a legiunii în două unităţi, pars ceterior şi, pro­
babil, pars u lterior, neatestată epigrafic pînă acum. Procesul de împăr­
ţire a legiunii în detaşam ente m ici s-a încheiat probabil în tim pul lui
Constantin cel Mare. Epigrafic, acest fenom en este atestat şi în alte pro­
vincii dunărene. In Pannonia Prim a, legiunile erau designate prin pars
superior şi pars in ferioriu\ iar în Pannonia Secunda este cunoscută doar
o pars superior*20, în -Raetia, în. schim b: pars inferior, pars superior şi
pars meclia421.
După cum m enţionam, această reform ă militară a transform at legiu­
nea m oesica asemenea altora cîin provinciile dunărene, în tr-o unitate
ripensis, form ată din pedestraşi. A ctivitatea sa de bază o constituia apă­
rarea graniţei. Nu există însă inform aţii asupra acelor cetăţi din interiorul
provin ciei M oesia Prim a în care ar fi putut staţiona detaşamente ale le-
giunii.
în afara celor două contre cunoscute din N otDign: Vim inacium şi Cu­
ppae, inscripţiile tcgulare oferă num ele unor praepositi 'ai legiunii ă VII-a
Claudia, cu sediul în. cetăţile m ai m ici de pe limesul dunărean. Sînt ates­
taţi astfel: B onitus (V im inacium )4^ , Bubalus (Gornea)423, Mucatra (Vinii-
412 CIL, III, 1700, 4.
413 CIL, III, 1700, 3.
414 Se păstrează da Muzeul Naţional Negotin (E.S.F.J.). Pentru lcctura corectă,
vezi M. Dusanic, op. cit, p. 276.
415 M. Dusanic, op. cit, p. 276— 277.
4,0 în organizarea legiunilor din Seiţia şi Moesia Secunda există la fel un
praefecius ajutat de doi praefecti ripae. (NoiDign, or. X X X I X , 51, 54],
417 M. Dusanic, op. cit, p. 275.
1,18 idem, p. 270.
419 NotDign, occ. X X X I X , 38, 39.
420 Idem, occ. X X X I X , 44, 45.
m Idem, occ. X X X V , 17— 19.
422 Spomenik, ser. I, X V III, 1907, p. 137; JOAI, X II, 1009, nr. 27.
423 N. Gudea, Gornea, p. 88, nr. 8— 10.
104
^acium,424, V indobona)425, Provincialis426 (Viminacium), V ietorinus (Virni-
fîacium427, Pincum 428, N ovae429, Sirmium (Pann. Secunda)430, Luci ca)13i
Ursacius (Vim inacium , Sirm ium 432).
M ajoritatea acestor praepositi sînt atestaţi în castrul de la V im ina-
ciuon. O explicaţie a acestui fapt ar fi pregătirea m aterialului de construc­
ţie necesar cetăţilor de pe Dunăre în oficina vim inacensă; nu putem însă
exclude posibilitatea, cum ar fi cazul Iui Bonitus, Mucatra, Ursacius etc.,
ca ei să fi com andat unitatea din acest castru. în unele cazuri, izvoarele
literare perm it com pletarea biografiei acestor praepositi.
Bonitus. E. Ritterling îl identifică cu acel fran c Bonitus, tată al lui
Silvanus, care s-a făcut rem arcat în războiul lui Constantin cel Mare, c.u
Licinius433. A cest elem ent ar constitui poate o mărturie, e drept destul de
labilă, pentru a data inscripţiile tcgulare de acest tip în tim pul lui Con­
stantin ce l Mare, în anii 324— 325.
Mucatra: trac romanizat d e origine, ce-şi păstrează num ele autohton,
prezenţa doar a unei singure ştam pile 4a V indobona ridică destule rezerve
asupra existenţei unui detaşament al legiunii a V II-a Claudia pentru lu ­
crări d e construcţie în această localitate.
Provincialis: atestat doar la V im inacium prin ştampile. Nu se cunosc
alte inform aţii despre cariera sa.
V ietorinus: cunoscut în patru centre ale provinciei. Sediul său proba­
bil ar putea să fi fost cetatea P incum (?) sau N ovae (?). A ctivitatea sa se
desfăşura în strînsă legătură cu refortificarea lim esului dunărean. Numă­
rul m are de ştam pile descoperite la Sirmium (Pannonia Secunda) con­
stituie o m ărturie certă a prezenţei în tim pul său a unei vexillaţii a
legiunii în acest centru. Întrucît activitatea sa se desfăşura mai ales în
jurul centrelor Viminacium, Pincum , Lucica, apare mai posibilă identifi­
carea lui ca praepositus la Pincum .
Bubalus: probabil com andantul garnizoanei de 3a Noime (Cezava).
Numele său apare doar pe ştam pilele din m ica fortificaţie n ord-dună-
reană Gornea, unde foarte probabil a fost executat materialul de con­
strucţie pentru mai m ulte cetăţi, poate şi pentru cea de la Novae, unde
condiţiile naturale şi în prim ul rînd lipsa m ateriei prim e nu fa c posibil
acest lucru.
Ursacius: menţionat la V im inacium şi Sirmium. Prezenţa ştam pilelor
sale în. Pannonia Secunda presupune existenţa, la un m om ent dat, a unui
detaşament pentru diferite lucrări militare. La Sirm ium , N otD ign OCC,
CIL, III, 0325, 2; 8275, 40.
- 'jLV' Λ. Neumann, Ziegel aits Vindobona, nr. 1713 e.
. 4îB JOAI, X II, 1909, p. 168, nr. 28.
4 7 JOAI, VIII, 1905, p. 8— 9, nr. 25— 27.
m CIL·, m , 1700, 4.
4:!!Ί ArhPreq, VII, 1.965, pi. XLI.
• m CIL, IU, 10857.
m Brimsmid, în VjesnikHAD, V, 1901, p. !.
J5-’ Λ. Milosevic. în Sirmium, 1, 1971, p. 99— 101; IVI, Rulat, in Osjecki Zbornik,
IX—X , U)i-;r>, p. IA nr. 32.
'w> AmmMarcellinus, Rcntm Gestarum, X IV , 5, 33: „liec-l enhn ob tempestinam
illam curo avnialuris proditionem ante Mursen.se proelium obligatum gratia retineret
Constantium, ui, dubium tamen mutabilem merebatur, licet patris quoque Boni ii
praetenderet fortia Tacta, Franci quidem, sed pro Constantini partibus in bello civili
acriter contra Licianos saepe v e r s a t i E. llitterling, sv. Legio, RE, X II, 3924, 1624.
105
X X X II, 48,50; ΓΗ, menţionează unităţi militare ce nu mai. au nim ic co­
m un cu legiunea a V If-a Claudia: m ilites calcarienses, ala Sirmiensium,
classis prim a Flavia A ugusta. .
Detaşam entele legiunii a V II-a Claudia apar astfel atestate în locurile-
cheie din punct de vedere strategic din defileul Cabanelor: Viminacium,
Pincum , N ovae, Zmiirta, Taliata; pentru Cuppae, m enţionată doar de
N otD ign ca sediu al legiunii, nu se cu n osc deocam dată alte m ărturii epi-
grafice, astfel încît acest centru trebuie acceptat cu rezerva cuvenită. A c­
tivitatea acestor praepositi p e lim esul dunărean se datează în răstimpul
dintre dom niile îm păraţilor Diocleţian şi Constantin cel Mare. în cetăţile
nou construite sau refăcu te au fo st aduse, p e lîngă detaşamente ale legiu­
nii, şi trupe de equ ites, form ate în urm a desfiinţării de către Diocleţian
a faim oasei cavalerii de asalt a lui Gallienus (şi care în N otD ign m ai pot
fi recunoscute în eq u ites Dalmatae, equ ites prom otes).
La N ovae, Zm irna şi Taliata, N otD ign nu m ai menţionează detaşa­
m entele legiunii a V II-a Claudia (or. X LI, 34, 75, 37), ci o categorie nouă
d e unităţi: m ilites exploratores, care probabil s-au form at din vechile
detaşamente ale legiunii a V II-a Claudia, fiind Unităţi de cercetaşi că­
lăreţi.
Izvoarele literare şi epigrafice din secolul IV oferă prea puţine infor­
maţii referitoare ia participările legiunii în cam paniile externe din afara
lim itelor provinciei. Secolul IV este perioada cînd pătrund înspre vest
prim ele valu ri de popoare migratoare, care vor pune la grea încercare
Im periul rom an, frăm întat d e o îndelungată cri'/ă internă. Teritoriul Moe­
siei Prim a a fost de m ulte ori locul unor lupte civile între pretendenţii
la tron, dar şi locu l unor bătălii înverşunate cu sarmaţii iazygi, goţii etc.
Presiunea goţilor îi va obliga pe sarmaţii iazygi la o serie de acţiuni
m ilitare îm potriva Im periului. Galerius va fi nevoit să părăsească Sir­
m ium , îndreptîndu-se m ereu sp re locu rile aflate în prim ejdie. V ictorii asu­
pra sarm aţilor au lo c în anii 289/290, 292. Galerius va prim i chiar titlul
de Sarmaticus M axim us. D iocletianus însuşi se va deplasa în d oi ani (292,
293) în M oesia Prim a şi apoi în Pannonia, pentru inspectarea 'limesului.
Rom anii v o r declanşa în anul 292 un război îm potriva sarmaţilor. încă
din anul 291 au fost concentrate trupe din provinciile dunărene din Pa­
nnonia434. P e m onedele îm păratului Galerius va apare, ca urmare a suc­
cesului obţinut, legenda: V IC TO R IA E S A R M A T IC A E 43·.
De asemenea, G alerius va purta lupte cu carpii, luînd pentru aceasta
titlul de Carpicus M axim u s™ . Campaniile întreprinse de Galerius succesiv
îm potriva iazygilor, carpilor şi goţilor (în anii 294, 290, 297) au consoli­
dat lim esul dunărean, şi au oferit posibilitatea d e a deplasa o serie d e ve­
xillaţii în alte provincii. în armata de cam panie a lui Galerius nu au 'lip­
sit vexillaţii din cele două legiuni m oesiee: a V II-a Claudia şi a IIII-a Fla­
v ia felix.
Constantius I Clilorus, celălalt Caesar al lui M axim ianus, cu sediul la
Milan, a fost trimis în anul 293 în Britannia, îm potriva uzurpatorului
Carausius.
434 NotDign, ooe, X X III, 41, 48 pentru evenimentele acestei perioade v. Λ . Mocsy,
Pannonia, and Upper Moesia, p. 270— 273.
RIC, V I, p. 354, nr. 43.
t:|l; J. Kolendo, In Hommages ă Marcel lîenard, 19ί>9, II, p. 378— 385.
106
In anul 280, M axim ianus trimisese în Gallia o armată form ată din
ţîiai m ulte corpu ri expediţionare, sub com anda lui Carausius. Din această
armată nu lipseau vexillaţiile din legiunile a V II-a Claudia şi a IIII-a
flavia. Carausius trebuia să înlăture prim ejdia francă de pe coastele de
nord ale Galliei. In anul 287 însă, el se proclam ă împărat în Britannia, fo r-
fliînd din armata sa de campanie principala forţă militară. M onedele
emise de acest împărat, din aur şi argint, de o calitate deosebită, au pe
revers num ele legiunilor care participau cu vexillaţii în armata sa, între
care sînt m enţionate şi legiunile a V II-a Claudia şi a IIII-a Flavia. N u­
mele legiunii a V II-a Claudia este abreviat în diferite variante437. De-abia
spre sfîrşitul anului 293, Constantius I Clilorus va reuşi să-l învingă şi
să-l alunge pe Carausius din Gallia şi Britannia.
în anul 295 fu organizată o n ou ă armată d e cam panie, din corpuri
expediţionare ridicate din provincii dunărene; acestea au fost trimise
să înăbuşe răscoala lui A chilleus din Egipt. Intr-un papirus din anul 295,
detaşamentele din cele două legiuni, a V II-a Claudia şi a IIII-a Flavia,
s-au aflat sub com anda unui praepositus lulianus ύπό Ίουλιανου πρεποσίτον
papirusul m ai menţionează şi u n op tio: A urelius Valens, din legiunea a
VII-a Claudia438. Spre deosebire de vexillaţiile legiunilor a V -a M acedo­
nica şi a X lII-a Gemina, din Dacia Ripensis, care sînt m enţionate şi ul­
terior au rămas în Egipt, detaşam entele legiunilor m oesiee s-au înapoiat
în provincie.
După cu m m enţionam, m aterialul tegular ştam pilat descoperit atestă
prezenţa unor detaşamente ale legiunii a V II-a Claudia la Sirm ium —
capitala lui Galerius ■ — ,probabil pentru lucrări de construcţie sau chiar
în armate d e cam panie, ca dealtfel şi în Dacia Ripensis, la Prahovo430 şi
Sucidava (Celei)440.
Se pare că din legiunile M oesiei p rov in acei M oesiaci S eniores din
Italia, menţionaţi de N otDign, occ. V, 150 în rîndul legiunilor palatine.
Nu avem nici o m ărturie certă din care provin cie M oesia provin: din
Prima sau din Secunda? A propierea provinciei M oesia Prim a de Italia
ar putea să pledeze pentru a presupune originea lor din prim a provincie.
Epitetul d e Seniores, ataşat num elui legiunii, denotă prim irea lui după
anii 364— 368, cîn d între Valentinianus şi V alcns are io c o îm părţire a
trupelor Im periului între Vest şi Est.
Din prima jum ătate a secolului IV datează o inscripţie descoperită
la Aquileia, ce menţionează un tribunus Flavius Pharius Vitalis, stabilit
în această lo ca lita te :. . . trib (unus) prim (orum ) m ilit (um) M (o)es(iaco-
rum)41!. Aceasta constituie, de fapt, singura atestare epigrafică care con­
firmă prezenţa în rîndu>l legiunilor palatine a unei legiuni moesiee, fără
a se putea preciza dacă este vorba de legiunea a V Ii-a Claudia sau a
IIII-a Flavia.
în anul 306, după moartea lui C onstantius'I Chlorus în Britannia, ar­
mata l-a proclam at ca Augustus pe fiu l acestuia, Constantinus (viitorul
4a7 RFC, V, 2, p. 388, 15.
43ίί E. RiUerling, sv. Legio, RE, X II, 1924, 1050.
43!’ M. Dusanic, op. cit., p. 277.
4« -yy Tudor, OltR3, SE, 205; Idem, Sucidava, Craiova, 197(i.
4,1 G. Brusin, în Adriatica praehistorica el antiqua, Zagreb, 1970, p. 563-—3G5.
107
împărat Constantin cel Mare). Aceasta a determinat izbucnii ea urtuj
război civil. M axim ianus şi fiu l său Maxentius vor fi înlaturaţi. Galerius,
acum Augustus, va avea un Caesar în persoana lui Licinius, care la rîr$.
dul său îşi va stabili capitala la Sirmium. Licinius primeşte în adminig.
trare, în anul 308, Pannonia şi Moesia.
în anul 311 Galerius m oare la Sardica şi astfel va izbucni conflictui
armat între Constantin cel Mare şi Licinius. în tr-o primă ciocnire Con,
stantin cel M are cu armata Pannoniei îl va învinge pe Licinius la Ci
balae alungîndu-1 în Tracia'542. Prin aceasta Constantin cel M are îşi fi
xează capitala la Sirmium, unde va sta, cu m ici întreruperi cit a iost «,
Italia si la Naissus — locul său de baştină. în anul 317, pentru o scurţ.
perioadă de tim p are loc împărţirea Imperiului roman: Vestul e atribui
lui Constantin cel Mare, iar Estul lui Licinius. De-abia in anul
două bătălii succesive, la Adrianopol şi Thosalonic,^ Licinius fu mfrm,
si apoi ucis. Constantin cel Mare are puterea efectiva asupra Imperiului,
îm preună cu fiii săi Crispus şi Constantinus II. Constantius II este pro·
clam at Caesar în 323. El a purtat în 322 lupte înverşunate cu sarmaţii,
care conduşi de regele lor Rausimodus, au invadat provincia Valcri*.
cucerind cetatea Cam pona4*3. Constantius II pătrunde cu o armata m te­
ritoriul barbar, într-o m are expediţie de pedepsire, traversm d aceast,
zonă în toate direcţiile, după care se înapoiaza m Imperiu pe la Mcngun·,
în M oesia I. Cu această ocazie, grupuri de sarmaţi au fost dislocate
colonizate în provinciile dunărene; o parte a teritoriului sarmat tu ocup*'
de armatele rom ane, ce se vor instala în castre^ permanente ( o<’ tgn.
în anul 332, rom anii v or obţine o victorie strălucita asupra goţilor c
au încercat să pătrundă în teritoriul barbar dintre Tisa şi Dunăre ..C u:
această ocazie, rom anii i-au înarmat pe sarmaţii hmiganţi, pentru a res­
pinge atacul gotic. Dar Limigantes se vor alia cu Argaragantes şi vor ataca-.
Imperiul. Înfrînţi, lim iganţii vor intra sub c o n t r o l u l Im periului, fimd
aşezaţi la graniţa dintre Pannonia Secunda şi Moesia 1 rima {dupa infor­
maţia lui A m m ! M arcel., X V II, 13, 18— 19), iar Argaragantes se refugiaz^
în. nord, la vecinii lor victohali. _ . .
în anul 337, Constantin cel Mare moare; cei trei urmaşi ai sai Con­
stantinus II, Constans şi Constantius II s-au întrunit m anul 33o la
V im inacium pentru împărţirea Imperiului. Constantiniis I
Britannia si Spania; Constans: Africa. Italia. Illyn ca m şi lia c i a , Cţmstan^.
tiiis II: A sia M ică şi Orientul. In annl 339 Constans ,ş< ™ lua t i t l u l ^ ·
Sarmaticus (probabil ca urmare a unor noi lupte purtate la I < -)·
pi t ala si-a stabilit-o la Naissus, unde va sta pma in am il 3-îO, u n d »
nevoit să se apere îm potriva fratelui său Constantius II, _cart. u era
rival În anul 338, Constantius II este amintit la Vim inacium unde
primeşte pe episcopul Athanasius44", iar în anul 3 19 izvoarele htciare
amintesc la Singidunum 440. „ . „xvflt
în 350, Constans va fi ucis de Magnentius, care se proclama im P‘·
in vestul Im periului; în acelaşi timp, în provinciile m m arene se procla
m Zosimus, Π, ti), l.
4!3 Zosimus, II, 21.
! ţ ! Kusuhius, Chron, 2:î3 e; apud, Λ. Mocsy, op. cit., p. 27b— 2U . ..
1!:’ C). Sc-cck, RogesUm der Kaiser und Ptipste, p. 172, upud M. Mirkovic,
dovi, p. 72.
,Ui Codex Justinianus, III, 19, 21, Cod. Theod. X I, 30, 28.
108
a p ă r a t Vetranio (la Mursa). El va abdica însă, în favoarea lui Constan-
.:us II, la 25 decem brie, la Naissus. C onflictul militar dintre cei d oi îm ­
păraţi, Magnentius şi Constantius II, din iarna 350/351, va fi cu sorţi
diimbători; în prim a bătălie, de la Atrans, M agnentius a obţinut v ie-
; ,ria, dar ulterior, după lupta d e la Mursa din septem brie 351, s-a re-
,,.as în Italia, Constantius II răm înînd la Sirmium.
In anul 356, sarmaţii atacă Pannonia Secunda şi M oesia Prima, p ro­
r o c in d un m are dezastru în provincie, com parabil cu cel din tim pul lui.
parcus A urelius447. Constantius II se va deplasa personal pentru a negocia
. a sarmaţii, iar apoi în anul 358, va organiza o mare expediţie îm potriva
cestora. Trecerea în teritoriul barbar s-a făcut pe un pod de vase, după
. ire armata romană a străbătut ţara sarmaţilor în. lung şi în lat pentru
^ .-i pacifica. După ce a încheiat această operaţiune, Constantius II a făcut
ioncţiunea cu o a doua armată, plecată din provincia V aleria, îndreptîn-
•i'U-se spre teritoriul quazilor.
în iulie 358, Constantius II se întoarce la Sirmium, pregătind o nouă
■'spediţie îm potriva sarmaţilor limiganţi, în 359; expediţia s-a încheiat
.-a înfrîngerea şi masacrarea armatei sale, împăratul de-abia seăpînd cu
viată.
în. 361, Constantius II m oare la Constantinopol. în M oesia este p ro-
<famat îm părat Iovianus, originar din Singidunum , iar în Pannonia,
Valentinianus, originar din Cihalae, cel de-al doilea reuşind să-şi impună
nuterea. Instabilitatea puterii centrale, ca dealtfel neputinţa de a face faţă
. .ericolelor externe, au adîncit tot mai. m ult discrepanţa dintre cele două
părţi ale Im periului, Vestul şi Estul. îm pingerea goţilor din est de către
primele valuri ale hunilor i-a determ inat pe împăraţii Valens şi V alenti­
nianus să accepte stabilirea lor în Imperiu. Răscoala goţilor colonizaţi a
agravat însă şi mai m ult situaţia p rov in ciilor de la Dunărea de Jos.
Din această perioadă nu mai avem inform aţii despre cele două legiuni
ale Moesiei Prima. Este posibil însă ca fiind în apropierea eîm pului de
. luptă sarm ato-quadic, ele să fi făcut parte din armata de cam panie a
Împăraţilor.
în anul 379, Theodosius este proclamat, la Sirmium, Caesar al lui
Gratianus. Prima sa campanie, în această calitate, fu îndreptată îm potriva
ostrogoţilor din Tracia.
în 395, Theodosius va împărţi Im periul între doi fii ai săi: Arcadius
(Estul, cu capitala la Constantinopol) şi Honorius (Vestul, cu capitala la
. Mîlan).
Atacurile rapide şi de mare anvergură ale hunilor v or lovi toate pro­
vinciile dunărene. în Moesia Prima, năvălirea lum ilor marchează sfîrşitul
multor cetăţi (N ovae, Taiiata, Zmirna, G ornea)UH. Delegaţia pe care Pris­
cus Panites o conduce în anul 434 în ţara hunilor va trece prin Moesia
Prima. Cu acest prilej sînt menţionate totuşi cele mai de seamă aşezări
urbane ale provinciei'119. Cîteva decenii, hunii vor ţine în stăpînire ambele
"■ AmmMarocllinus, X V I. 1.0, 20, Zosimus, III, 1.
s 4!!! V. Kondic, în Actes IX Congres Mamaia, p. 39— 41.
410 FI1DR, 11, Priscus Panites 246 sqq.
109
maluri alo Dunării. Din acest m om ent nu m ai avem nici un fel de infor­ PROSOPOGRAPHIA LEGIONIS VII CLAUDIA
maţii asupra legiunii a V II-a Claudia.
îm păratul Iustinianus (527— 565) va reconstrui m ajoritatea cetăţilor·
c!e pe m alul drept al Dunării. U nităţile militare care au staţionat aici
sînt însă cu totul altele. în anul 535, Iustinianus dispune refacerea ora­
şului Singidunum 430.
Pe m alul drept al fluviului sînt reconstruite cetăţile: Viminacium;
Pinci, Cu-pi, N ovae, Liderata, Kantabaza (Saldum), Sm ornes, Campses>
Tanata431.
LEGATI AUGUSTI LEGIONIS

1 , Tettius Iulianus 67— 69 (?)

Tacitus, Hist*, 79, 20, II, 85: misso centurione ad intificiendus T et-
tium Iulianum septimae legionis le g a t u m ...; A S , 1954, 137; Stein,
Legaten, p.38.

Tacitus îl aminteşte printre cei trei com andanţi ai legiunilor m oesiee

care au respins un atac daco-sarm atic în iarna anului 67/68. Datorită
meritelor deosebite în acest con flict m ilitar, i s-au acordat la Roma orna­
mentele consulare. în tim pul războaielor civ ile izbucnite ca urmare a
morţii lui Nero a fost partizanul lui Otho, m otiv pentru care, mai tîrziu,
guvernatorul provinciei Moesia, M arcus Aponius Saturninus, adept al lui
Vespasianus, va încerca să-l ucidă. T. Iulianus s-a salvat fugind în munţi.
Cauza reală a acestui con flict poate fi pusă în legătură cu îm potrivirea
lui T. Iulianus faţă de noul pretendent proclam at în Orient. Pentru pără­
sirea legiunii, ulterior, Vespasianus i-a luat comanda, el intrînd în dis-
graţia prim ilor Flavii. Domitianus îl va numi com andantul armatelor ro ­
mane in a doua campanie organizată îm potriva Iui Decebal.

2. Plotiux Griphus 70— 72 (?)

. Tacitus, Hist, IV, 39; III, 52; W . Edc, Senatoren, p. 65, 104.

Plotius Griphus este înlocuitorul lui Tettius Iulianus la com anda le­
giunii a V II-a Claudia p.f.

3. L, M inicius Natalis 100/101— 10 (?)

CIL, III, 6145; VI, 31739; RE, X V , 1818 s.v. Minicius nr, 18; PIR, IV,
439; W. Eck, Senatoren, p. 101.

Din inscripţiile care se păstrează se ştie că L. M inicius Natalis a deţi­

nut în tim pul prim ului război dacic com anda unei legiuni al cărei număr
m FHDR, II, Procopius, De Aedif, IV, 5, 12— 24.
451 Idem, IV, 6; V. Kondic, în Starinar, X X , (1971), 1974, p. 53— 58. începe cu V . . . Or, este cunoscut faptul că legiunea a V -a M acedonica

110 111
se afla sub com anda lui Q. Roscius Pom peius Falco, iar legiunea a V II-a
Gemina, care mai poate fi luată în discuţie, nu a participat la războaiele
cu dacii. In atare situaţie, este posibil ca legiunea a V II-a Claudia să ii
fost unitatea com andată de L. M inicius Natalis. In anul 105, el primeşte
com anda legiunii a IlI-a Augusta.
4. C. A u fid iu s V ictorinus a. 153 sau 155 (?)
CIL, X III, 11808; X I. 6334= IL S , 9129; V I; 1548; A nftp., 1957, 121.
G. A lfo ld y , Fasti Hispaniensis, p. 38— 39; H. G. Pflaum , Les Sodales
A ntoniniani, p. 41— 48, nr. 9; L. Schum acher, U ntersuchungen p. 83,
nr. 30; G. A lfo ld y , Konsulat, p. 94, 108, 112, 300.
Cariera foarte bogată a personajului a fost studiată d e m ulţi cercetă­
tori, care i-au stabilit principalele etape şi fu n cţiile deţinute. Comanda
legiunii a V II-a Claudia a avut-o în tim pul lui Antoninus Pius în anii
153 sau 155 pentru doi ani.
5. V etu riu s Paccianus 162— 166 (?)
AE. 1972, nr. 575; Lidia: Ούετού[ριον} / σν. [ν.!.]ανόυ / ταμίαν Μαν.εδούια
[ς άν] δνπατου Κρητης / ν.υρήνης Λ ιβ [ύ ]η ς , πρεαβ/ευτην / W άντ’-στρατη/
γον διοιχ.ήσε/ως Έφεσιακης/εγεμόνα λεγι/ώνος Μυσίας/της ανω/φλ(αοιηος)
Δαμιανό χον φίλον·
G. A lfo ld y , Konsulat, p. 300.
După cum reiese din inscripţia descoperită, Veturius Paccianus .a fost
legatul legiunii provinciei M oesia (εγεμόνζ λεγιώνος Μύσίας) . In timpul lui
Marcus A urelius, legiunea a IIII-a Flavia a fost transferată de la Sin­
gidunum la A quincum , pentru a suplini lipsa legiunii a Il-a Adiutrix,
plecată în O rient în com pania lui Lucius Verus. Este posibil ca în această
perioadă, cînd provincia M ocsia Superior nu a avut în com ponenţa arma­
tei sale decît o singură legiune, Veturius Paccianus să fi deţinut comanda
legiunii a V II-a Claudia.
6. C. M em m ius Fidus Itdius A lbius după 180— 183
CIL, VIII, 12442=IL S, 1110; VIII, 25527; X II, 15208; P IR 2, (M), 340;,
G. A lfo ld y , Fasti Hispaniensis, p. .170— 171; J. Fitz, JMufbahn, p. 49
sq: G. W inkler, Reiclisbeam ien, p. 78— 79; G. A lfold y, în B onner JB,
165, p. 156.
A deţinut com anda legiunii în prim ii ani de dom nie ai lui Commodus.
G. W inkler crede că serviciul său î?i legiune a avut lo c în anii 180—
după care a preluat funcţia de proconsul al provinciei Baetica. G. Alfoldy
ajunge la concluzia că, în anul 183, personajul se afla deja în provincia,
hispană.
112
7. C. Caesonius M acer Rufinianus a. 189— 191.
CII,, X IV , 3900“ ILS, 1182.
PIR-, p. 42 nr. 210; G Bărbieri, A lbo Senatorio, 31/106; G. A lfold y,
Fasti Hispaniensis, p. 146— .147; Idem, în B onner Jb, 165, 1968, p. 137;
J. Fitz, Laufbahn, p. 62; R itterling, Fasti, p. 37; B.E. Thomasson,
Statthalter, t. II, p. 117.
Personajul are o carieră deosebită începută în tim pul lui M arcus A u ­
relius cu dorui militaria, prim ită probabil pentru m erite m ilitare în răz­
boaiele m arcom anice. A ctivitatea sa se încheie cu funcţia d e com es, la
•aproape 70 de ani, în războiul cu perşii al lui Severus Alexander. C o­
manda legiunii a V II-a Claudia a avut-o în ultim ii ani de dom nie ai lui
Commodus, după 189, probabil pînă în anul 191.
8. M. Laelius M axim us 195— 197 (?)
CIL, III, 8103, 14507 (laterculus militum).
A . Stein, Legaten, p. 50; G. A lfold y , în B onner Jb, 165, 1968, p. 145.
Un laterculus din anul 195 îl menţionează ca legat al legiunii. în M oe­
sia Superior mai apare atestat si printr-o dedicaţie făcută zeiţei Diana
(III, 8103).
9. M. Dom itius Valerianus Severus A lexander (222— 235)
CIL, III, 1,4149; IGR, 3, 904; A nB p, 1957, 44.
PIR 2, (D), III, 168; G. A lfold y , în E pigrStudien, III, 1967, p. 67
nota 353.
O inscripţie din Cilicia (AnEp) menţionează în cariera lui M. D om i­
tius Valerianus şi funcţia de legatus al legiunii a V II-a Claudia avută la
începutul carierei.
10. Q, Aradius Rufinus Optatus Aelianus (?) sec. II/II— III
AnEp, 1971, 490;
B. Rem y, în Historia, X X V , 1976, 4, p. 458— 477.
In cariera sa, acest personaj a deţinut şi com anda unei legiuni a VII-a
.. . ; poate fi vorba fie de legiunea a V II-a Claudia, dar în 'acelaşi timp
şi de legiunea a V II-a Gemina clin Hispania.
11. Ignotus prim a jumătate a sccolului II.
CIT,, VI, 1546, Rom-a.
In textul fragmentar al inscripţiei se păstrează doar parţial numărul
legiunii a V II CL.P.F., ceea ce pledează pentru o datare a funcţiei deţi­
nute în legiune în secolul I şi prim a jumătate a secolului II.
8 — D in isto ria m ilita r ă a M o e s ie i S u p e r io r ş i a D a c ic i
113
 12. Ignotus secolul in
CIL, IX , 1129.
13. Ignotus prima jumătate a secolului II]
CIL, VIII, 24591
Inscripţia sc datează în timpul lui Severus Alexander.
TRIBUNI MILITUM
14. L. V eturius Hom uncio sec. I/I e.n.
CIL, X , 8241 A quinum
D evijvir, Prosopographia, II, p. 858, nr. 85.
în m ilitia equestris a acestui personaj, el a deţinut funcţia de trib.
m ilitum în legiune: trib, mii. bis. leg. X V Apolliiutr(is) e t leg. VII Mace
clonic(ae). Întrucît legiunea nu purta încă epitetul de Claudia, primit d<
la îm păratul Claudius I, inscripţia se datează intr-o perioadă anterioară,
cînd legiunea staţiona încă în M acedonia sau Dalmaţia. H. D evijverpre
supune eă serviciul în cele două legiuni a avut loc în timpul lui Clan
dius I, ceea ce pare greu de acceptat, întrucît legiunea a primit epitetiii
de Cîaudia în anul 42, la începutul dom niei acestui împărat.
]5. L. Palpellius Clodius Quirinalis post a. 4·
CIL, V, 533, -=ILS, 2702; CIL, V, p. 59, 474; Tacitus, A nn, XIII, 3C.
Pflaum , Carrieres, I, p. 68, nr. 28; H. D evijver, Prosopographm, 13,
p. 627, nr. 9; B. Dohson, PHmipilares, p. 19,4— 195.
în cariera sa, a deţinut funcţia de p. p leg X X Valeriae Victrici:.
legiune care din anul 43 a fost transferată de pe Rin în Britannia. A d on ·
funcţie a fost aceea de trlb(unus) m ilit(um ) lcg(ionis) V II CL(audia) p.‘>
16. C. Nonius Flaccus mij. sec. I. e.i
A n E p ; 1975, 353, Ferm o: C. N onio C. F. Vel. Flacco / flamini dn·
Augusti et divi. / Iuli et divi Claudi trib. mii. bis leg. V Macedonica».
et leg. V II Claudiae piae fidelis, pracf. equit, alae I Pannonio-
Cariera sa militară se desfăşoară după domnia lui Claudius I (41— 54-,
cînd legiunea a VII-a avea deja epitetul de Claudia p.f. Nu se poate prt
ciza dacă legiunea sc afla în Dalmaţia sau era deja dislocată în Moesi;·
114
17 . M. hdius Venustus sec. I
CIL, VI, 3524, Rom a: Dis. M a n /M . Iulio Venusto / trib. m ilit. leg.
VII C. P.F. vix. an L I I I /M . Iulius Tenatianus patri karissim fee.
M. D evijver, Prosopographia, I, 137.
O inscripţie funerară păstrează num ele lui M. Iulius Venustus, tri­
bun al legiunii a V II-a C. p.f. Form a unor litere (de ex. I) pledează pen­
tru datarea piesei în sec. I e.n. A lte inform aţii care să perm ită o înca­
drare cronologică mai strînsă nu există.
1 8 . Q. Baienus Blassianus N ero (54— 68)
CIL, X IV , 5341, Ostia; V, 539, Tergeste.
M. D evijver, Prosopographia, I, p. 178, nr. 14; B. E. Thomasson,
Staîthaller, II, p. 295.
Personajul îşi începe cariera cu funcţia de p ra efectu s în coli. II A stu-
[•uxn, după care o prim eşte pe cea d e tribunus m ilitum în legiunea
3 VII-a Cîaudia p.f., al cărui sediu era deja în Moesia, la Viminacium.
19. Vipstanus Messala a. 69
Tacitus, Hist, III, 9, 11, 18.
W. Eck, Senatoren, p. 220.
In tim pul războaielor civile, Vipstanus Messala a com andat o vexilla­
rie a legiunii în bătălia de la Crem ona îm potriva armatei lui Vitellius.
Informaţii asupra carierei sale ulterioare nu se cunosc.
20. L. Postum ius Fabullus epoca Flavilor
CIL, II, 3329, Tugia (Hispania Tarac.)
G. A lfo ld y , Flamines, nr. 58; H. D evijver, Prosopographia, II, p.678,
nr. 103 (cu toată bibliografia).
Prima funcţie în cariera acestui personaj este aceea de tribunus
militum în legiunea a V II-a Claudia. Ulterior, el deţine şi funcţia de
flamen A ugustorum provinciae Hispania Citerioris, funcţie pe care
G. A lfold y o datează în intervalul 70— 90.
21. C. Manlius F elix ante 79
CIL, III, 7 2 6 = IL S , 1419, Lysimaehium .
PIR, (P) II, p. 329, nr. 116; H. G. Pflaum , Carrieres, I, p. 147, nr. 64.
■ C. M anlius F elix îşi începe cariera ca tribunus m ilitum în legiunea
^oesică. Perioada în care deţine această funcţie corespunde cu ultimii
ani de dom nie ai lui Vespasianus, întrucît în tim pul lui Titus (79— gn
este ales în decurias iudicum selectorum a divo Tito.
22. L. Clodius Ingenuus Flavi — Traian 80(?)— 117
CIL, V I, 3 72 74 = A E , 190-1, 104.
Ci. A lfold y, Fasti Hispaniensis, p. 267; II. D evijver, Prosopographia,
I, nr. 201.
Personajul îşi începe cariera equestră cu funcţia de praef. coh. Mat-
tiacorum, continuă apoi cu cea de tribunus m ilitum in trei legiuni:
I Italica, V M acedonica şi se încheie 111 legiunea a V II-a Cîaudia. Pre­
zenţa epitetului p.f. în num ele legiunii constituie un elem ent de datare
relativă, în intervalul cuprins între ultim ele decenii ale secolului I şi
prima jumătate a secolului II.
23. Galeo T ettienus S everus M. Epuleius Proculus Ti. Caepio Hispo
a. 88— 90{?)
CIL, X I, 14, =aILS, 1027, Ravenna; CIL, V, 5813, M ediolanum .
P IP ' (E), III, p. 82, nr. 83; G. A lfold y , Fasti Hispaniensis, p. 163— 164,
nr. 26; W. Eck, Senatoren, p. 154, 118, 119.
Cariera personajului începe în legiunea a V II-a Cîaudia p.f. Cîteva
din funcţiile sale se datează cu certitudine: praetor în 94, proconsul în
Baetica în 98— 100, consul su ffectu s 101, proconsul al Asiei în 118, ceea
ce înseamnă că în legiunea a V II-a CI. a putut efectua serviciul în anii
88— 00.
24. M. A rtorius PrisciUus Vicasius Sabidianus Traian (98— 117)
VIL, VI, 32929—ILS, 2700 Rom a
P IR ', I, p. 238, nr. 1188; Pflaum , Carrieres, I, p. 185— 180, nr. 88;
II. D evijver, Prosopographia, I, p. 124, nr. )(>8.
Cariera m ilitară a acestui senator începe cu funcţia de tribun în
coh. X X Voluntariorum e.R. (Germ ania Inferior), pentru a fi apoi trans­
ferat în legiunea a V II-a Claudia p.f. Întrucît, ulterior, a deţinut şi func­
ţia de praefectu s A eg y p ti în anii 11.5— 117, putem presupune că servi­
ciul în legiune l-a efectuat îa începutul dom niei îm păratului Traian.
25. C. Fufius M oderatus Iuniunus Iuncinus a. 103— 111
CIL, III, 5202, Celeia (Noricum).
Π. D evijver, Prosopogrciphiu, II, p. 709, nr. 10.
După ce a deţinut funcţia de praef. în coh. VII Raetorum , C. Fufius
M oderatus a prim it funcţia de tribunus m ilitum în legiune. în această
calitate dedică îm păratului Traian un altar la Celeia, de unde, probabil,
110
era originar. Nu există pînă 'acum mărturii epigrafiec care să ateste
prezenţa legiunii a V II-a Claudia în Noricum . Datarea inscripţiei este
înlesnită d e menţionarea COS V , prim it de împărat în anul 103.
26. C. V alerius Rufus anii HG— 117
ILS, 9491
R. Saxer, Epiqr. Studien, I, 1967, p. 26; II. D evijver, Prosopoqraphia,
II, nr. 31.
C. Valerius Rufus apare m enţionat epigrafic în anul 116, cînd în
calitate de tribunus m ilitum în legiunea a V II-a Claudia este trimis de
împăratul Traian în fruntea unei vexillaţii pentru a înăbuşi răscoala
iudeilor din Cipru.
27. L. V alerius Proculus Hadrianus (128— 130?)
CIL, Π, 1970, Malaca; CIL, VI, 1 0 2 = IL S , 7269 Rom a; CIL, X IV ,
2957 Praeneste; CIL, II, 1970: L. V alerio L.f. Quir. Proculo / praef.
coh. IIII Thracum / Syriacae, trib. m ilit. le g i o / nis / V II Claudia / e
p . f . . . . / praef. classis A lexandrin / et protam op h(y)laciae proc / Aug.
A lpium m aritum / delectatori A ug. pro lega / to in provine, ulter.
Hispani. / Baetic. proc. provine. Ca / pp adod ae / Pa / fl[ag(oniae)J
Gal(atiae) proc. provinciae Asiae proc. provinciarum trium Belgic(ae)
et duar(um ) Germ an(iorum ) r.p. / M alacit(anorum ) p a tro n o / d.d.
P IR 1, III, (V), nr. 119; RE, Suppl VIII, sv. praefectus A egyp ti, 532;
II. G. Pflaum , Carrieres, II, nr. 113, E. Ritterling, Fasti, passîm.
Cariera sa este cea mai tipică carieră ecvestră: începe eu praef.
într-o auxilie, pentru a trece apoi în legiunea a V II-a Claudia. Două
din funcţiile sale adm inistrative se datează sigur, şi anum e: praefectus
annonae în anul 144 şi pra efectu s A eg y p ti în 145— 147, ceea ce pledează
pentru a data începutul carierei sale în vrem ea împăratului Hadrianus
împreună cu fratele său C. Valerius Florinus au avut aceeaşi funcţie,
probabil concom itent, în legiunea a V II-a Cîaudia (128— 130?).
28. C. V alerius Florinus Hadrianus
CIL, X IV , 2957, Praeneste.
Cariera sa este m ai puţin cunoscută; apare atestat în inscripţia ce o
dedică fratelui său (v. mai sus). A începui cariera ecvestră la fel, ca
praef. în coh. I Thracum Syriaca, staţionată în M oesia Superior (Tim a­
eum Finus), pentru a trece 'apoi, în legiunea a V II-a Claudia p.f.
29. M. Statilius T rypho Hadrianus (ante 124)
L. et J. Robert, La carie, II, 1954, p. 190, Heracleea ad Salhake;
H. D evijver, Prosopographia, II, p. 753, nr. 75;
117
 Inscripţia nu m enţionează num ele legiunii în care T. Statilius Tryp{-1(>:
a fost χειλιάρχον [λ]εγιώνος ζ ' . . . L. R obert presupune că ar fi mai
de grabă vorba de legiunea a V II-a Claudia, decît a VII~a Gemina din
Ilispania. Funcţia de gym nasiarh a deţinut-o în anii 124/125; în atare:
situaţie funcţia în legiune fusese anterioară.
30. P. Licinius M axim us sec. Il/j
CIL, II, 3230, Laminium :
II. D evijver, Prosopographia, II, .1977, p. 528, nr. 13.
în cariera sa ecvcstră, personajul a urmat cursul norm al, îneepîruj;
cu pracj. în coh. II Gallorum , după care a trecut în legiunea a VII-q.;
Claudia p i . Coh. II G allorum a fost unitatea auxiliară atestată în Dacia?
în vrem ea lui Traian (W agner, op. cit., p. 137; J. Beneş, op. cit., p. 32).;:.
Serviciul în legiune a putut avea loc în perioada cuprinsă între domnia
lui Traian şi a lui Hadrian, judecind după epitetul d e p.f., pe carelegiu--
nea îl m ai păstrează.
31. L. Fufidius L.f. Ouf. Proculus sec. II/I
CIL, X , 5399=^4332: V F / C. A vid io C. F. Clementi aedil. / Ilviro..
nepoti suo et sibi / L. Fufidius L.f. Ouf. Proculus trib. leg. VlIClaud.
p.f. praef fabrum cos II vir. aed. q. IUI.
în cariera lui L. Fufidius Proculus, serviciul în legiune a avut loc
probabil în prim ele decenii ale veacului II e.n,
32. . . . Torquatus sec. llfi
Em. D oruţiu-Boilă, în Epigraphica, Bucarest, 1977, p. 177— 180.
Pe o inscripţie fragm entară, descoperită la Lazu în D obrogea, se păs­
trează cognom enul imul Torquatus, tribun în legiunea a V lî-a Claudia,
p.f. M enţionarea num elui legiunii cu acest epitet constituie un element
de datare relativă a inscripţiei în prima jumătate a secolului II. Cariera
sa nu ne este cunoscută.
33. T. Vibius Pius sec. II— III e.n.
C. Hahicht, înschr. A sk lep A tte V = A & , 1933, 270
II. D evijver, Prosopographia, II, p. 808, nr. 103.
în cariera ecvestră a acestui personaj, a treia treaptă din militia
equestris o form ează funcţia de χιλίαρχος λεγ-ώνος ζ ’ Κλαύδιας
Ε. B irley (în Corolla E. Siooboda (1966), p. 54— 67) presupunea că există
şi posibilitatea de a întregi ια' ’Κλαυδιας , fiind vorba în acest caz de
legiunea a Χ Ι -a Claudia p.f. din Moesia Inferior.
118
î? 34- Ti.Cl.Ti.fil, Pa[l(atina)] M e . . . [ P]ris(cus) Ruf(inus) I]un(ior)
H eliogabalus (218— 222)
CIL, X , V olturnum ; PIR 2, II, p. 217, nr. 935; G. Bărbieri, A lb o S enato­
rio, p. 201, 998; B. E. Thom asson, Statthalter, II, p. 143, nr. 61; Ii. De­
vijver, Prosopographia, I, p. 258, nr. 158.
Prima funcţie deţinută de acest personaj a avut loc în legiunea
a VII-a Claudia, la începutul veacului III.
: 35. M. Roscius Lupus M urena sec. II/II — începutul sec. III
> AH), 1933, 198, G ortyna (Creta):
G. Bărbieri, A lb o Senatorio, p. 176; PIR, (R), III, p. 135, nr. 69;
G. A lfold y, Konsulat, p. 266, L. Schum acher, U ntersnchungen, p. 123,
nr. 31.
G. Bărbieri datează cariera lui în timpul dom niilor lui Marcus A ure­
lius, Com m odus şi Septim ius Severus.
M. Roscius M urena a fost tribun laticlav în legiunea a V II-a Claudia
Ia începutul carierei sale, preluînd im ediat apoi funcţia de praepositus
'5a legiunea a IIII-a Flavia din 'aceeaşi provincie. în cea de-a doua cali­
tate a condus probabil o vexillaţie a legiunii în lr-o cam panie în afara
provinciei.
; 36. M. Fabius Paternus sec. II (?)
CIL, III, 14512; Vim inacium ,
II. D evijver, Prosopographia, I, p. 353, nr. 11.
în tr-o inscripţie funerară ridicată de libertul său, este amintit per­
sonajul ca tribun al legiunii. D ev ijv er este de părere că ar putea fi occi­
dental de origine, poate din G allia Narbonensis (cfr. CIL, X II, 5987; X I,
.1679).
37. C. V ettiu s Gratus A tticu s Sabinianus sec. III/I
CIL, VIII, 823, Lam-bacsis.
PIR2, III, nr. 329;. B. E. Thom asson, Statthalter, p. 93.
Cariera acestui senator se desfăşoară în prima jum ătate a secolului
III; în anul 242 era consul. Serviciul în legiunea a V II-a Claudia a fost
prima treaptă din cariera sa şi trebuie să fi avut loc în prim ele două
;decenii ale veacului III.
119
 m ijlocu l s ec. Ιΐχ
38. A u reliu s Gallus
CIL, X I, 705, Bononia (R egio V III): D.M. / Aur. Galli trib / log VIl
Cl. qui in / bello Thracieo / acie desideratus fuit v ix it ann, XL.
A m m a coniugi karissim o cum Gallita filia et Lacta socera natio­
nis / utrique Dardaniae / titulum posuerunt.
H. D evijver, Prosopographia, I, p. 150, nr. 229;
G. A lfo ld y , B onnerJb, 168, 1968, p. 35.
A urelius Gallus era italic de origine; tatăl său, L. Aurelius Gallus,,
•a fost consul ord. în 198. M om m sen credea că războiul tracic la care a
participat A ur. Gallus cu legiunea a V II-a Claudia a avut loc m anul
194, cu ocazia cam paniei îm potriva lui Pescennius Niger. R itterling, sv.
L egio, RE, X II, 1925 nu acceptă această ipoteză. Bellum Thracicum s-ar
putea referi şi la atacul goţilor condus de Cniva în M oesia Inferior şl
Tracia. Este posibil ca un detaşament al legiunii să fi participat la
această cam panie sub com anda lui A urelius Gallus.
39. Ignotus scc· Î/K
CIL, X , 6427, C irceii, R egio, I Italia;
RE, sv. Legio, col. 1363— 1364; H. D evijver, Prosopographia, II, 965,
nr. 182.
40. Ignotus după 223
R. Cagnat, A . M eriin, L. Chatelain, ÎL A , 147; Byzacena, A frica;
Pflaum , Carrieres, p. 1022; H. D evijver, Prosopographia, II, p. 952,
nr. 144.
Prim a funcţie a 'acestui personaj a fost în legiunea moesică.
40 a. . . . Saturninus (?) sec. II— Iii.
IMS, V I, 1982, 24 a, b, Scupi: a) [Pr]o salu[te] [.. .] [. ..] [. ■-J Satur-
ninuj’s] [tr(ibunus)} m il(itum ) bis [ ...] v(otum ) s(olvit) l(ibens); b) Le­
g io V II Cla(udia) votum libens posuit et Claudius Divus (centurio)
Inscripţia de la .Scupi este singura m enţiune a acestui tribunus mili­
tum. Inscripţia a fost ridicată de întreaga legiune. Despre cariera sa nu
se cunosc alte date.
41. Ignotus scc· Η— 1Π
G. IC. Bean, N ew Inscrîption în J. M. Cook, The Troad, O xford, 1973,
p. .‘>99, apud H. D evijver, Prosopographia, II, p. 906, nr. 28.
Din cariera unui personaj ai cărui nume nu se mat pastreaza, apare
ca prim a treaptă din m ilitia equestris, funcţia de tribun în legiune.
120
PR A EFECT I
42. L. Oppius Secundus sec. I e.n.
CIL, III, 14514, Vim inacium
A . v. Dom aszewski, Ra?igordjning, p. 117; B. Dobson, Primipilares,
p. 220, nr. 99.
Personajul, originar din Italia, a fost iniţial prim ipilar al legiunii
a VII-a Claudia, fiind apoi avansat ca pra efectu s kastrorm n. Felul în
care apare abreviat num ele legiunii n e face să presupunem că a deţinut
această fu ncţie «pre sfîrşitul veacului I şi începutul celui următor. D ob­
son presupune că a putut efectua serviciul în anii im ediat următori
transferării legiunii în M oesia (deci după 56/57).
43. P. A elius M arcellus sec. I I I /în c e p u t
CIL, III, 1180=^7795; CIL, X X , 5215, 5216.
PIR-, I, nr. 213; A. v. Dom aszewskî, Rangordnung, p. 118; I. Piso,
în ActaM N , X V II, 1980, p. 81— 91; B. Dobson, Prim ipilares, p. 318.
Cariera lui P. A el. M arcellus este atestată epigrafic de la gradul de
centurio frum entariorum la Rom a. E ste avansat apoi prim ipilus şi, în
sfîrşit, p raefectus legionis VII Claudia, iar apoi in I A diutrix. El era
originar din A pulum , unde-i va adopta pe cop iii fratelui său. în acest
oraş fusese patronul coloniei. Cariera şi-a desfăşurat-o probabil la în ce­
putul secolului III.
44. A d ven tin u s sec. III— IV
CIL, III, 8275 3 B —6325, 3, Vim inacium ; IDR, III/I, nr. 8: LEG VII
C L A /S.C AD V E N TI PIE
N um ele acestui praefectus legionis apare menţionat doar pe cărăm i­
zile ştam pilate ale legiunii a V II-a Claudia. Ele datează din răstim pul
dom niilor lui Diocleţian şi Constantin cel Mare. Alte inform aţii referi­
toare la cariera sa nu se cunosc.
45. E ufem us . . sec. III— IV
CIL, III, 8275, 5, 6, V im inacium ; L V II CL S C EUF PF SILVA N ;
L VII CL EUF PF BESSIO
P e ştam pilele m ilitare ale legiunii de la V im inacium apare num ele
acestui praefectus. Interesant că pe ştam pile apar şi num ele a d oi o fi­
ţeri: Silvanus şi Bessus, probabil şefi ai cărăm idăriei legiunii.
121
 P RA EPOSITI
în urma reform elor m ilitare efectuate de Diocletianus, praepositi pre­
iau comanda noilor unităţi —- legiuni — , fiin d inferiori in rang urmi
praefectus. în legiunea a V II-a Claudia ei sînt cunoscuţi mai ales pc
baza inscripţiilor tegulare, fără a se putea urmări decît în rare cazuri
cariera lor ulterioară.
45. htl'mnus a. 295
Papyrus O xhyr. Pap, I, nr. 43, col. V, 9, 12, 24, 27 apud E. Rit-
teriing s.v. Legio, col, 1359; Jones, Martindale» M orris, Prosopogra-
ph y, I, p. 1468.
în anul 295, sub com anda unui praepositus Iulianus, vexilaţiile
legiunilor a V II-a C laudia şi a IIII-a Flavia au fost trim ise în Orient,
în Egipt, unde au participat la înăbuşirea răscoalei lui Achilleus.
47. Bonitus sec. III— IV
Spom enik, X L V II, 1907, p. 137, V im inacium : SU C BON ITI P / L
V I I .. .
A m m M arcellinus, Rerum Gestarum , X V , 5, 33;
Jones, Martindale, M orris, P rosopography, p. 163.
E. R itterling îl consideră identic cu acel franc Bonitus d in timpul,
războiului civil al lui Constantin cel Mare cu Licinius.
48. Bubalus sec. III— IV
N. Gudea, Gornea, p. 88, nr. 8— 10.
Numele e cunoscut doar p e cărăm izile ştampilate descoperite în
cetatea romană tîrzie de la Gornea. Bubalus ar putea fi comandantul
garnizoanei de la N ovae (Cezava), de unde a fost detaşat un detaşament
la nord de fluviu.
49. H erm ogenes sec. III— IV
CIL, III, 13815 a; N. Gudea, în A cta M N , VII, 1970, p. 555— 559;
Idem în Tibiscus, III, 1974, p. 141— 146; D. Benea, în Tibiscus, IV,
1977, p. 125— 128; M. Dusanic, în A rh V estn ik, X X V , 1976, p. 275—
283.
N um ele acestui praepositus nu ne este cunoscut decît din ştampilele
descoperite la Saldum, B oljetin, G ospodin V ir şi într-un m ic turn de pe
m alul sting al Dunării d e la Sviniţa.
122
50. Mucatra sec. III— IV
CIL, III, 6325-^=8275, 4 a, V im inacium ; A. Neuman, Ziegel aus V in ­
dobona 1713 c : LE G V II C L A UDI E / S c M U C A T R PP.
Jones, M artindale, M orris, P rosopography, p. 69.
E cunoscut doar de pe ştam pilele de la V im inacium şi Vindobona.
51. Provm cialis
JOAI, X II, 1909, p. 168, nr. 28; SU C PR O V IN TIA L(is) . . .
Numele lui este atestat doar d e ştam pilele de la Vim inacium .
52. Tara sec. III— IV
CIL, III, 1700, 4, V im inacium ; 3, Pincum.
Tara apare m enţionat pe un m are num ăr d e ştam pile din castz'-ele de
la: \Hminacium, Pincum , Taiiata. Sediul său pare a fi cetatea de la Taiiata
53. V ietorinus sec. III— IV. CIL, IX
CIL, III, .1700, 2; A rhPreg,pl, X L I,: Novae; A . M ilosovic, în Sirmium,
I, 1971, p. 98— 99: Sirmium.
Sediul principal al acestui praepositus pare să fi .fost cetatea de la
Pincum, de unde a putut detaşa, la un m om ent dat, vexillaţiile la N ovae
şi Sirmium.
54. Ursaems- sec. III— IV
CIL, III, 10687, Sirm ium ; O sjecki Zbornik, IX — X , 1965, p. 14, nr. 32.
A cest praepositus este cunoscut în două mari centre: Vim inacium şi
Sirmium (Pannonia Secunda); num ărul m are de ştam pile descoperite în
cea de a doua localitate pare o dovadă certă a prezenţei aici a unui
detaşament al legiunii a V II-a Claudia.
DUCES
55. Traianus M ucianus 268— 272
ILS, 9479, Stara Zagota
A. Stein, D er romisc.he Ritterstand, p. 145; I. I. Rusu, E lem ente, p. 36;
M. Christol, în Chiron, VII, 1977, p. 393— 407; Idem, în Latom us
123
 X X V , 1976, p. 866— 874; Jones, Martindale, Morris, Prosopogniphy personajul este primipilus al legiunii a V II-a Claudia p.f. Este italic
I, p. 609. φ origine, din Cales, unde deţinea sim bolic funcţia d e I lllv ir e t flam en,
;.irepte obligatorii în militia equestris.
Traianus M ucianus ora trac de origine, din Beroca. Cariera sa şi-a
în cepu t-o ca sim plu soldat într-o cohortă auxiliară: coh. IV CONCOR,
DENSIUM , unitate purtînd num ele oraşului Concordia din Italia. Trans­ 59. C. Licinius Rufinus 100— 102
ferat apoi ea m iles în legiunea a Il-a Parthica, a avansat ca eques în CIL, III, 1643, Lederata.
coli. V II pretoriană, apoi evocatus, cen-turio, protector în legiunea
a X lII-a Gem ina, centurio protector în coh. V pretoriană, princeps pro­ O inscripţie închinată lui Iupiter de o voxillaţie a legiunii care a par­
tectorum . Cariera sa inferioară a avut loc în vremea lui Gallienus, care ticipat la refacerea drum ului im perial V im inacium -R atiaria s-a aflat
a selectat asemenea protectores dintre elementele cele mai dotate ale siib com anda Iui C. Licinius Rufinus. A lte inform aţii despre cariera sa
cavaleriei m obile. nu se cunosc.
în tim pul lui Claudius II G oticul şi Aurelianus se desfăşoară cariera
de ofiţer superior a lui Traianus Mucianus: praefectus în legiunea
a IIII-a Flavia, apoi clux legionum VII Claudiae et 1III Flaviae agens hi : 60. P. Cteusius Proculus soc. I I /l
M esopotam ia. Această ultimă funcţie a deţinut-o în. vremea lui Aurelia­
CIL, V, Suppl. 1253, Verona,
nus, cînd a participat la campania din Orient (272).
A. v. Dom aszewski, Rangordnung, p. 21, 86, 103; B. Dobson, Prim i­
pilares, nr. 253.
56. V alerius Concordius încep. sec. IV
Personajul a fost avansat din cohortele pretoriene în legiunea a VII-a
CIL, III, 8275, 2: LEG V II CL R EN O (ata/ TEM P(ore) CONCORDII Cîaudia ca primipilus. Este originar din Verona. M enţionarea epitetului
DUC(is); CIL, X III, 3672; A fty 1920, 15; de pia fid elis la num ele unităţii pledează pentru o datare în prim a jum ă­
Jones, M artindale, Morris, Prosopography, I, p. 941. tate a sccolului II a inscripţiei, şi d eci şi a perioadei în care şi-a desfă­
şurat activitatea.
N um ele său apare menţionat doar de o ştampilă descoperită la Vimi-
naeium. Concordius este probabil identic cu Valerius Concordius, „dux1*·
al Germ aniei Prima, în tim pul lui Constantius I Clilorus (292— 306). 61. Ti. T ettius Euphemianus sec. II— III e.n.
P robabil sub conducerea sa legiunea a VII-a Claudia a refăcut castrul, - AE, 1903, 283.
dacă nu cum va ,,reno\rata“ se referă tocmai la reforma militară de reor­ i D. Dobson, Prim ipilares, p. 349.
ganizare a legiunilor iniţiată d e Diocletianus.

57. A u reliu s Senecio încep. sec. IV PRINCEPS

CIL, III, 8275, 3: eas(tra) Vim(inacensia) s(ub) c(ura) Se/necionis
du[c(is)j. i 62. A u reliu s Felictanus sec. II— III
Jones, M artindale, Morris, Prosopography, I, p. 136, p. 820— 821,
j CIL, III, 13806, Vim inacium .
A urelius Senecio ar putea fi identic cu acel dux din N oricum cunos­
cut în anul 311 (CIL, III, '5565) şi care a fost prieten apropiat al lui ? O inscripţie de la V im inacium m enţionează num ele acestui princeps
Licinius. ilegionis, superior în grad unui cen turio şi inferior unui prim ipilus. Lipsa
Epitetului p.f. al legiunii pledează pentru o datare mai largă, în secolele
ll-III e.n.

PRIMIPILI
II A S T A T I

58. L. A u jelliu s Rufus sec. I 63. M. A urelius Heraclitus 200-—217

CIL, X , 4641, Cales. A rchErt, 1906, nr. 113; J. Fitz, în Alba Regia, VIII— IX ,
B. Dobson, Primipilares, p. 123 1968, p. 286— 287.

124 125
 Personajul îşi încheie activitatea m ilitară la 65 de ani, în legiunea a
M. Aur. Heraclitus era fiu l unui centurio din coh Ilcm csenorum . V]\ VII-a C.P.F., după ce a străbătut toate treptele carierei inferioare în co­
îşi începe cariera m ilitară în legiunea a V II-a Claudia, de unde va fi hortele pretoriene, urbane, vigilii. în legiunea m oesică el a deţinut gradul
transferat în coh ortele pretoriene de la Rom a, în timpul lui Severus Ale­ de centurio trecenarius.
xander (222— 235). Cariera sa m ilitară pînă la gradul de hastatus nu osto
atestată epigrafic. In legiune, M. Aur, Heraclitus şi-a efectuat serviciul
în tim pul lui Septim ius Severus sau Caracalla. 69. V eru s Domitianus (86— 89)
D. M ano-Zisi, Nalaz iz T ekije, 1957, p. 20;
64. Claudius A lexa n d er a· ^28 A. şi J. Sasel, Inscriptiones, 1.

CIL, III, 8112, Vim inacium . P e o brăţară şi dintr-un tezaur de m onede de argint şi piese d e p o­
doabă, ascuns pe Tekija, apare ineizat prin puncte: centuria V eri. V a le­
în tr-o inscripţie dedicată lui Severus A lexander d e către cîţiva soldaţi
rius Crescens.
care au participat la un lustrum apare menţionat, în calitate de hastatus,
Claudius A lexander. Prin num ele consulilor, inscripţia se datcaza în
anul 228. 70. . . . Faustus sec. I
JOAI, X II, 1909, p. 150, nr. 5
CENTURIONES
Pe o inscripţie funerară se păstrează din num ele unui centurio, cog-
nomenul de Faustus; originar din A frica.
65. T. H elvius T. f. Salinator soc· 1
CIL, V . 2113, Tarsinium (Regio >X): A ciliae / c.f. / Secundae / Γ. Hel­ 71. L. A conius Statura Traian (98-—117)
vius T.f. Salinator / centurio, leg. V II/. CIL, X I, 5992, Tifernum Mataurense.
Legiunea a V II-a apare atestată fără epitetul de Claudia, c e e a c e con­
Centurionul a servit în legiunile a Χ Ι -a Claudia, a IIII-a Flavia felix,
stituie un elem ent de datare a inscripţiei la începutul veacului L Este una
a V~a M acedonica, a V II-a Claudia p.f. Cu ultima legiune a participai
din ccle mai tim purii inscripţii ce atestă ofiţeri ai legiunii originari dm
la războaiele dacice, prim ind de la îm păratul Traian dona militaria, m e­
Italia. rite pentru care m ai tîrziu a fost trecut de acelaşi îm părat la onorurile
ecvestre civile.
66. M. V alerius Crispinus sec- 1 ° 'n‘
CIL, V , 3367, V erona: Gavia. C i . Kullia / viva sibi fecit / et / M. Va­ 72. Ti. Claudius Vitalis Traian-H adrian (115(?)— 138)
lerio / Crispino filio/·3 (centurio) leg. V II CIL, VI, 3584, Roma
A. v. Dom aszewski, Rangordnung, p. 94— 97.
Legiunea a V II-a este atestată fără epitetul de Claudia.
Cariera acestui centurio începe în legiunea a V -a M acedonica, d e unde
fu transferat şi avansat în acelaşi timp, pe rînd în legiunile: I Italica,
67. Ti. Iidius Italicus sCC' ^
IM inervia, X X Valeria V ictrix, IX Hispania şi a V II-a Claudia p.f. El îşi
CIL, X , 4723, Carinolae: Ti. Iulio. Ti.f. Fal. / Itahco / (centurioni) leg. încheie serviciul ca centurio în coh. II prin ceps posterior, după 11 ani de
V II M acedon. / (centurioni) leg. X V Prim igen / (centurioni) leg. - serviciu în legiune. A vîn d în vedere că a prim it dona m ilitaria de la îm ­
Gem. p.p. p . . . d e c u r i. .. păratul Traian pe cînd îşi efectua serviciul în ’ egiunca I Italica, spre sfîr­
şitul dom niei acestui împărat se găsea deja în legiunea a V II-a Claudia.
Personajul, italic de origine, a efectuat serviciul în legiune la înce­
putul veacului I.
73. L. A em ilius Paternus Traian (98— 117)
o / w -* T
68. L. Laelius Fuscus * CIL, II, 4461, A eso
B. Dobson, l-riniipilares, p. 231, nr. 111.
CIL, V I, 32709, a ^ IL S , 9190.
127
126
 Cariera sa sc desfăşoară în. tim pul îm păratului Traian, întrucît de
la acest îm părat prim eşte dona militaria de trei ori, pentru participarea
la războaiele dacice şi la cel parthic. Serviciul in legiunea moe.sică are
lo c spre sfîrşitul carierei sale, după care a fo st transferat in I Minervia
V II G em ina etc.
74. S extu s Pilonius M odestus Traian
CIL, ΙΠ, 1480, Sarmizegetusa.
Originar din Beneventum , Sextus Pilonius M odestus a activat ca con­
tur io în legiunile: I M inervia, X I Claudia p.f., V III Augusta, VII Claudia
p.f., pentru ca în legiunea a IIII-a Flavia .să ajungă la gradul de hastatus
posterior. P robabil cu ultima legiune centurionul a participat Ja războiul
dacic. Cariera sa, începută la 18 ani, se încheie la 37 dc ani; foarte pro­
babil el a căzut în tim pul războaielor cu dacii, sau a m urit la scurt timp
după cucerirea Daciei, în noul oraş întemeiat în Dacia, Sarmizegetusa.
75. A nt(onius) Maxinvus (?) prim a jum ătate a sec. II
P etrovic, Paleograjija, p. 144, nr 47: T ekija: G enio / Sancto pa(tri)
Daciarum / An.t(onius) M axim us (centurio) leg(ionis) pri.ne(eps) pr[a|
ot(orii) / vot(u m ) lib(ens) so(lvit).
M. M acrea, ViaţaDR, p. 366 propunea pentru rîndurile 4— 5 lectura;
ses[sex[a]genarius?] princ(ipalis) pra(e)t(orii). Inscripţia s-ar data în
secolul III.
M. M irkovic, G radovi, p. 110.
M. M acrea presupunea, p e baza lecturii sale, că Antonius Maximus
fusese un centurion de grad superior, care l-a însoţit p e M axim inus Thrax
sau pe alt îm părat în tr-o cam panie la Dunăre.
M. M irk ov ic datează inscripţia în anii urm ători evenim entelor ce au
lo c în Dacia în 118/119, ceea c e pare mai plauzibil.
Nu avem certitudinea că este vorba de legiunea a V II-a Cîaudia
întrucît acest lucru nu este amintit, dar avînd în vedere faptul că Tekija
se află în teritoriul m ilitar al acestei legiunii, nu se poate exclude 'această
posibilitate. în M oesia Superior sînt cunoscute inscripţii în care apar
m enţionaţi soldaţi d in legiune, care, nu am intesc şi num ele unităţii, toc­
m ai din considerentul că acesta era bine cunoscut.
76. C. Num m ius Constans Traian (114— 117)
CIL, X , 3733=11,3, 2847, A tella: C. N um m io C i . / Fal / Constanti p.p.
/ leg. II Traianae / centurion. II. leg. III Cyrenaicae et V II Cia / 5 evo­
cato. in foro. ah. actis, rniîiti. coh. III praet. / et. X . urb. donis. donato.
ab. im p. Traiano torquibus / armillis, phaleris ob / ,0 bellum parthicum
item. ab. imp. Hadriano, corona / aurea torquibus arm illis / phaleris
ob. bellum , iudeicum / heredes e x testam ento / . 1δ
B. D obson, Prim ipilares, p. 244.
128
Personajul a participat eu legiunea a V II-a Claudia p.f. la războiul
- parthic al lui Traian (114— 117), prim ind de la acesta dona m ilitaria; ul-
i terior, în războiul iudaic, îm păratul Hadrian l-a răsplătit cu aceeaşi dis­
tincţie, pentru faptele sale. în acest din urm ă război, legiunea moesieă nu
a ιτι;ίΐ participat. Este posibil ca această din urmă distincţie să o fi primit
pe cînd servea ca prim ipilus în legiunea a Il-a Traiana din Egipt, unitate
atestată d e izvoare între trupele ce-au participat la acest război.
77. N. Marcius Plaetorius C eler Hadrianus (117— 138)
; CIL, X , 1202— 1947; A bella (R egio X)
Dobson, Prim ipilares, p. 234
Personajul a servit în multe legiuni: a participat la războiul parthic
[ al lui Traian ea centurio în leg. X V I Flavia Firmă, prim ind pentru fap -
I tcle sale dona militaria; a trecut prin două legiuni: leg. III Gallica şi a
’■ XÎIII Gemina, după care va fi transferat în legiunea a V II-a Claudia p.f.,
pentru a-şi încheia apoi cariera, cu gradul de prim ipilus, în I Adiutrix.
întrucît nu există o regulă strictă privind 'anii de serviciu într-o legiune,
ofiţerii d e carieră cum au fost centurionii puteau fi transferaţi la ordi­
nele prim ite d e la Roma, dar în acelaşi tim p puţind urma legaţii provin­
ciilor, după expirarea mandatului 'acestora.
78. M. A ebu tiu s V ictorinus sec. II e.n.
CIL, III, 6761, Ancyra.
Personajul era originar din P oetovio, fiind urmaşul unei fam ilii de
veterani care au form at prin deductio colonia Ulpia Traiana Poetovio.
Numele său trădează totuşi un italic. îşi începe cariera în legiunea a X V -a
Apollinaris, după care a fost transferat in legiunea a V II-a Claudia. Lipsa
epitetului d e p.f. după num ele unităţii pledează pentru datarea inscrip­
ţiei în sccolul II e.n.
79. C. Cestius Sabinus sec. II e.n. 156— 157 (?)
CIL, X I, 6057, Urbinum Mataurense.
Dobson, Prim ipilares, p. 251·— 253
Personajul primeşte dona ■militaria de la Antoninus Pius în timpul efec­
tuării serviciului în această legiune. N u ştim cărui evenim ent îşi datorează
aceasta distincţie; poate fi pusă totuşi în legătură cu războaiele purtate
de Antoninus Pius cu dacii liberi şi sarmaţii iazygi, din anii 156-— 157.
80. C. Octavius Honoratus m ijlocu l sec. II e.n.
CIL, V III, 14698, Thurburnica: C. O ctavio / Q. fii. C ornel / H onorato
(centurioni) ad/lecto ex eq./R. a d iv o P io in / 5 leg II (A u g(sie’) (cen -
- 5 — Din istoria m ilitară a M oesiei Superior şi a D aciei
129
 turioni) leg. V II CI. piao. fidel. / (centurioni) leg. X V I Flavi/ae. Pjr. 85. iuliiis Crescens sec. II— III e.n.
(centurioni) leg. Χ / ίϋ Gem. p.f. (in cohorte) V princ. / p osteriori] /
Q. Octavius Celsus pater. DD. / S.P.f. item que dedicavit. CIL, VI, 3603, Roma.

Personajul fusese recrutat în leg. III Augusta, de unde a fost apoi Inscripţia de Ia Roma menţionează trecerea personajului din legiunea
transferat în legiunea a V II-a Claudia p.f., probabil în tim pul aceluiaşi a V II-a Claudia în legiunea a IIII-a Scythica, ca centurio. Era probabil
împărat. De remarcat faptul că legiunea m oesică mai avea încă în această italic de origine.
perioadă epitetul de p.f.

86. Antonius C rescens sec. II e.n.

Bl. C. Valerius Macedoniis a. 168
CIL, III, 6297, Cuppae (M oesia Superior): D.M. / C. Val. Maccdon(us) AE, 1969— 1970; Â rchE rt, X C V III, 1970, p. 32— 63.
(centurio) / leg. V II CI. /·» stip. X X V I / Probatus et A pronianus cos /
Pe un um bo de scut din bronz, descoperit în Dunăre, Ia Dunafoldvăr,
vixit. annis L.L. S occr / I0 eius b.m.p.
apare num ele acestui centurio al legiunii. Soldatul care l-a purtat s-a nu­
în anul 168, un altar funerar descoperit la Cuppae atestă num ele aces­ mit Propinquus, num e atestat, între altele, şi pe laterculus- ul din 195.
tui centurio. Inscripţia se datează cu ajutorul num elor consulilor. El a
fost recrutat în anul 142.
87. îulius Quintus sec. II__-III e.n.

82. C. Num itorius Seneca sec. ÎI— III e.n. CIL, III, 8122, Vim inacium .

CIL, III, 12649, Ratiaria: D.M. / M em oriae / Numitoriae Un altar v otiv fragm entar închinat lui I.O.M. menţionează num ele
Proculae / C. N um itor / r,i Senecae / [(centurio) l]eg V II C [1]. acestui centurio. A lte inform aţii epigrafice asupra carierei sale nu se
cunosc.
O inscripţie funerară descoperită Ia Ratiaria m enţionează acest cen­
turio al legiunii. A lte inform aţii despre cariera sa nu se cunosc.
88. L. Varius M axim us sec. III/I
83. M. A urelius Lucilius sec. II e.n. / ultim ele decenii — CIL, III, 7055, Apamea.
CIL, II, 4147, Tarraco (Hispania) începutul sec. III
în tr-o inscripţie funerară pusă fiulu i său apare m enţionat în Orient
Personajul era originar din P oetovio; num ele său denotă primirea acest centurio al legiunii. Prezenţa sa aici trebuie pusă în legătură cu cele
cetăţeniei rom ane relativ recent, în fam ilia sa, de la M arcus Aurelius. trei cam panii organizate de: Caracalla, Severus Alexander^ G ordian III,
Iniţial fusese recrutat în equites singulares de la Roma, după care a fost la care au participat şi vexillaţii ale legiunii a V II-a Claudia.
avansat în legiunea a V II-a Claudia din Moesia. în legiunea a V II-a Ge­
mina din Hispania (Leon) a avut gradul de hastatus prior, cu care se
încheie cariera sa. 89. Valerius Iulkinus sec. III/I
CIL, III, 7056— 367, Apamea.
81. Q. Cornelius Grapius sct:- ^
IzvestijaB A I, X X IV , 1963, p. 261, 1 : Ratiaria: D.M. / (et) M em oriae / O inscripţie funerară pusă soţiei de către Valerius lulianus atestă un
Iuliae G rap/tillae Fausti/l(l).ianae v(ixit) a(nnis) V III /·' m(ensibus) alt centurio al legiunii. Prezenţa sa în Orient se leagă d e aceleaşi cam ­
panii -amintite mai sus.
X I, dieb(us) III / Q(uintus) Corn(elius) Grap/tus (centurio) leg(ioms)
VI [I CI] / . . . o filiae? [sjantissimae / 10 [d]u[l]cissim ae / [pienjtis-
sim[a]e. 90. Tib. Claudius Andreas sec. II—-III e.n.
inscripţia funerară a fost ridicată de Q. Cornelius Graptus fiicei sale AE, 1931, 14, Bonn.
M ia GraptiUa Faustilliana la Ratiaria, unde probabil acesta îşi efectua
serviciul intr-un. detaşament al legiunii. Deşi nu se pastreaza num ele le­ N um ele acestui centurio apare într-o inscripţie ridicată pentru Ma­
giunii, este indubitaiă atribuirea sa. trona Aufania.

130 »* 131
 91. P. A eliu s Romanus scc. III/I
CIL, VIII, 2786, Lambaesis (Num idia): D M / P. A elio P.f. Ro/m ano
ex M y/sia (centurioni) Ieg. III A u [g j / et V II CI. X X /·' V.V. et I Ita}.
/ donis do/n ato de / Bellatori / hostium / ,0 prov. H is./et M azicum /
Reg. Mon/tcns. V ale/ria Inge / ' “'nua c o n /iu n x cum / Tubrone e t R o­
m a/na filis / 2I) fec.
Este originar din M oesia; nu se precizează din care din cele două pro­
vincii: M oesia In ferior sau Superior. în tim pul serviciului în cele patru
legiuni, una din acestea a fost şi legiunea a V II-a Claudia. Donum mili­
taris a prim it de la îm păratul Caracalla, pentru luptele purtate in His­
pania, probabil cu leg. a IlI-a Augusta.
92. T. V itellius Atilianus see. II— III e.n.
CIL, VIII, 3001, Lambaesis: DM S / T. Vitellius A til/lianus T. fii. Vi-
m i/naci (centurio) leg. III Aug, (centurio) / leg. IIII Flavia. V II CI
X II Ful./5 X V A poll. V III Aug. III/Aug. V II CI. II A diut / V I Vict. mi-
lit. an n ./X L V III vix. ann. L X X I fac. ex. Bf. m ii n / 10 posuit Vitellius
Achilleus T utor et libertus.
Originar din Vim inacium , a fost iniţial recrutat ca centurio în. legiu­
nea a V l-a V ictrix. Cariera sa este deosebit de interesantă, întru­
cît relevă un serviciu îndelungat în diferite legiuni, fără u s e menţiona
avansarea care a avut loc cu ocazia fiecărei transferări. în M oesia Supe­
rior, personajui a s erv it de două ori în legiunea a V II-a Claudia şi o dată
în legiunea a IIII-a Flavia. Cariera sa se încheie în legiunea a III-a Au­
gusta, la o vîrstă înaintată, de 71 de ani, după 48 de ani de serviciu
militar.
93. Aufidinius V icto r sec. II— III e.n.
CIL, III, 8104, Vim inacium.
Pe un altar închinat lui H crcu le d e un m iles al legiunii, A el. Civilis,
apare menţionată centuria din care făcea parte, a lui A ufidinius Victor*
care era cen tu rio princeps.
94. A u reliu s A lexa n d er scc. III e.n.
CIL, ΠΓ, 14509, J, Vim inacium.
în inscripţia funerară ridicată soţiei sale Iulia Onesim a este menţionat
num ele lui A urelius A lexander, ca centurio. Lipsa praenom cn-ului, ca
dealtfel şi a gentiliciului de Aurelius, pledează pentru o datare a monu­
m entului în secolul UI.
132
9;>. L. Arbust,ws Vulcntinus see. î l l /f
CIL, X IV , Ficulea.
Dobson, Primipilares, p. 310, nr. 229.
Serviciul în legiunea a V II-a Claudia a avut lo c în epoca Severilor
sau ulterior.
96. M. Terentius Terentianus (?) sec. I — începutul soc. II
Spom ejiik, L X X I, 1931, nr. II, 535, Scupi; D.M. M. Terentio Terenti­
ano / centurioni legio/num qui vixit, annis LII h.s.e. / Iulia D idym c
coniugi b.m .f.c. .. .
O inscripţie funerară din Scupi. îl menţionează ca centurio al unei
legiuni, fără a se aminti num ele şi num ărul unităţii.
97. Clauditis D ivus sec. II— III.
IMS, VI, 1982, 24, Scupi.
în tr-o inscripţie ridicată pentru întreaga unitate apare menţionat
centurionul Claudius Divus, probabil oriental de origine.
*
Cariera p e care un soldat legionar „in caliga“ o putea realiza în cu r­
sul serviciului m ilitar era de obicei modesta, lim itîndu -sc la o serie de
grade inferioare. Pentru puţini legionari se poate reconstitui, p e baza
materialului epigrafic existent, un „cursus honorum * cu toate treptele
străbătute. R eform ele m ilitare ale lui Septim ius Severus şi, ulterior, *ale
lui Gallienus, v o r lărgi posibilităţile d e pătrundere a soldaţilor spre o
funcţie de ofiţer de carieră, în speţă d e centurio.
Pentru m ulţi soldaţi care îşi dau ca origo provincia M oesia Superior
şi au ajuns în armată pînă la gradul d e centurio, cariera pînă la această
funcţie n u m ai poate fi urmărită.
! O fficium Legati Augusti pro praetore !
=}· 1. Speculator. Făcea parte din garda particulară a guvernatorului de
^provincie, în fiecare legiune existînd cîte 101. D in tim pul lui Septim ius
i.Severus putea avansa direct la gradul d e centurio. Pentru legiunea a
fVlI-a Claudia se cunosc două atestări epigrafice: L. Bassus Njgellinns;
Germanus".
| 2. Beneficiarius. Gradul era inferior unui speculator; putea avansa
dintr-un tesserarius, optio sau frum entarius. Din tim pul lui Septim ius
ifseverus putea avansa direct la gradul de centurio.
1 A v. pomaszcwski, Rangordnung, p. 62.
z CIL·, III, l(j50; OUR3, SE, 380 = 11)11, II, '141.
 în inscripţii, beneficiarii apar menţionaţi astfel: beneficiarius consu­
laris, m iles leg. V II Cl(audiae); bf. cos. beneficiarius tribunii; b en eficia '
rius e t im m unis leg., vet. e x bf. eos. beneficiarius praefecti, beneficiarius
sem estris\
Un veteran al legiunii a V II-a Claudia, M. Valerius Speratus, fost
beneficiarius consularis, decurio al m unicipiului Vim inacium , primeşte
gradul de p ra efectu s cohortis I Aquitanorum veterana4. M enţionarea ora­
şului V im inacium cu rangul do m unicipium perm ite datarea inscripţiei
în .intervalul cuprins între anii 118 şi 239 (cînd oraşul devine Colonia).
Avansarea sa este neobişnuită şi s-a datorat unor evenim ente militare
care au im pus deplasarea unităţii auxiliare în Britannia, unde M. Val,
Speratus a fost ucis. ; ouis*0, recrutat în legiune la începutul secolului III. Tatăl său a prim it
Existau veterani ai legiunii care, lăsaţi la vatră cu gradul d e bf, cos,
deţineau funcţii civile ca decuriones, llviri, în oraşele Scupi" şi Virai-',
naeium 8.
B eneficiarius leg. legionis avea acelaşi grad ca şi un beneficiarius al
guvernatorului d e provincie. Trei inscripţii particulare din Viminacium
m enţionează pe: U lpius Valerianus şi FI. Palmus, Cocceius Cassius7.
3. Frum entarius. Gradul era acordat unor soldaţi selecţionaţi din rîn-'.
dul trupei, care aveau misiunea de a aproviziona armata; sediul lor era.
la cartierul general al legiunii. în acelaşi timp, ei form au o poliţie secretă
de temut în rîndul armatei. Erau apropiaţi în grad de speculatores. h\
secolul III se p o t ridica direct la gradul de centurio8. Pentru legiunea a:
V II-a Claudia nu se cunosc decît trei: într-o inscripţie privată datînd din.
prim a jum ătate a secolului III: C. Vibius A rator9, P. Ael. Rufinus frim,
leg., în tr-o inscripţie de la R om a10, şi Ael. Pom peianus, pe o bază de:
m onum ent v o tiv închinat zeiţei Nemesis11.
4. Stratores» Erau şefii grajdurilor legiunii şi aveau gradul d e immis-;
nes. A vansarea lo r se făcea din rîndul masei de legionari. Menţionarea
lor in inscripţii este diferită: slr. cos.; str. m iles leg. V II CI.; str. etc. Ei,
apar atestaţi cu deosebire în a dou:a jum ătate a secolului II şi prima ju­
mătate a secolului III. Pentru legiunea a V II-a Claudia sînt cunoscuţi
urm ătorii stratores, provenind cu deosebire de la: Naissus, Horreum Margi,
Vim inacium . : ξ ■ ■'·'..
P e un laterculus din 195 apar m enţionaţi: M . Messala Pudens, C. Val
M axim us, P. Ael. Prim us12. Pe o serie de inscripţii sînt atestaţi: Aur,.
3 CIL·, III, 14507, II al2, 31, 36, 38; 12659; 14959; 13807; 1421.7, 4; 0291; 14564;;
8252; «237; Spomenik, L X X I, 1931, 96, 650; AEM , VII— IX , 1883, p. 145— 146; Stan-
nar, X I X , 1.96», nr. 41, Λ , si J Sase], Inscriptiones\ nr. 42, 67, 69.
4 CIL·, III, 12659.
5 CIL, III, 8237 = IMS, VI, 9; Spomenik, L X X I, 1931, 560 = A şi tf SaSel, Inscrip­
tiones1, 42 —IMS, VI, 45; Spomenik, L X X I , 1931, 650 = IMS, VI, 46.
6 CIL·, III, 12659, 14217. 4.
7 JOAI, III, 1900, p. 118— 119; X V , 1912, p. 214; M. Vasic, în ZbornikNMB, 1979,
I X — X , p. 31— 37.
a A v. Domaszewslci, Ran.gordnung, p. 34— 35.
9 CIL, III, 3201.
10 CIL, VI, 3347, Roma.
31 M. R. Vasic, op. cit., p. 32— 35; Ael. Procuîinus într-o dedicaţie către
Nemesis.
12 CIL, III, 14507, b. 20, 55, a 41, b 21.
ftfartianus (Vim inacium )1'*, Ulpius M artînus'4, M. A ur. M artinus15, M. Aur. ·
Caius16, Aur. Gaius (Naissus)17. U n altul, Malius Iulianus -apare atestat ■
pe o inscripţie de la H orreum M argi18.
5. Interpres. Făceau parte clin oficiu l guvernatorului provinciei ca
translatori în relaţiile cu barbarii. în legiunea a V II-a Claudia sîn t m en­
ţionaţi doar doi soldaţi cu acest grad. Ei apar pe laterculus şi-şi dau ca
origo două oraşe din Moesia Superior: lîemesian-a (C. Val. Valcns) şi
Scupi (M. Ulp. Martialis)™; deci provin din m ediul indigen dardan.
6. Librarius considaris făcea parte din oficiu l guvernatorului de p ro­
vincie, intrînd in. prim a categorie a funcţionarilor; rangul lui era poate
de immunis. Există o singură m enţiune la V im inacium : L. A ur Salvia-
cetăţenia ca urmare a înrolării în legiune, unde a avut gradul de signifer.
Officium Legati Legionis
1. Cornicularius legati era in fruntea of/icm m -legatu lu i d e legiune,
format din 13 cornicularii.21. In legiunea noastră sînt cunoscuţi epigrafic;
-M. Aur. Firmus (Vim inacium ), T. Dindius M arcellus.
-■·; 2. B eneficiarius (vezi mai sus).
s. 3. Im m unes legionis: în această categorie erau cuprinşi funcţionarji-
scribi folosiţi în birourile com andam entului legiunii; din. rîndul acestora
:făeeau parte librarii, cerarii etc. Un cerarius apare m enţionat pe latero.u- ι i'
••lus-ul din anul 195: C. Lic. Paulinus2'.
r- 4. Singulares legali lecjionis sînt prim a dată atestaţi în armata rom a­
nă de inscripţia de la Philippi, ce-1 menţionează pe Ti. Claudius M axi-
;Mus, celebru pentru cariera sa neobişnuită23. Singulares form ează garda
particulară a com andantului legiunii.
Officium Tribuni LaiicJavi
§;- 1. Cornicularius avea aceleaşi atribuţii ca şi cele alo legatului legiunii,
ăe a conduce cancelaria. O singură m enţiune: C. Val. M axim us vet. cx
icornicidarii tribuni, la V im inacium -1.
13 CIL, III, 8117.
u CIL, III, 8244.
15 CIL, III, 1676.
1G CIL, I I I , 12672.
” 17 CIL, III, 1675, 14561.
18 Spomenik, L X X I, 1931, p. 225.
Iy CIL, III, 14507, a U , a 40.
20 CIL, III, 12658.
21 CIL, III, 14507, a 7, CIL, III, 8196- I M S , VI, 44.
23 CIL, III, 14507, lat. sin. a 54.
23 M. Spiedel, în JRS, LX , 1970, p. 107— 111.
24 JOAI, X III, 1010, 12.
135
 Officium praefecti legionis
1. Co-mumkmus: p c laterculus apare un c(ornk:ularius) praefecti),
originar clin Salona: C. Iui. N epos20.
2. Beneficiarius p ra efecti apare într-o singură m enţiune epigrafică:
T. A ur. Iulius din Scupi20.
Grade militare inferioare
M ajoritatea atestărilor epigrafice menţionează o serie de grade inte­
rioare obţinute d e soldaţii legiunii a V II-a Claudia. Din aceste funcţii,
doar printr-o carieră neobişnuită se putea ajunge pînă la gradul de cen­
turio, eare-1 reprezintă pe ofiţerul d e carieră propriu-zis.
1. A qu ilifer, purtătorul însemnului general al legiunii ■ — aquila ~~t
reprezintă o avansare d e la gradul d e signifer. D oar în cazuri rare putea
să ajungă la centurio. Gradul său era în prim ul rînd al categoriei princi­
pales, datorită im portanţei sacre pe care o avea aquila pentru legiune27,
M. Aur. D izzo88 şi Cassius G em ellus20 sînt singurii atestaţi epigrafic.
2. im aginifer. A cest grad se introduce abia în epoca im perială, desig-
nînd pe ce i c e purtau im aginea îm păratului în fruntea legiunii. Este de
acelaşi rang cu aquilifer. In legiunea a V II-a Cîaudia este cunoscut un
veteran. T. A u r. M ercator30. Două atestări epigrafice, una din M oesia In­
ferior (T. Val. G erm anus31) şi alta din Siria (Ulpius V ictor32) indică nu­
mele a doi legionari aflaţi încă în tim pul serviciului m ilitar; ultimul a
căzut în luptă, cu ocazia unei cam panii în Orient, din, prim a jum ătate a
secolului III.
3. Signifer, purtătorul insignelor Jegiimjj, era gradul interm ediar între
immunis şi beneficiarius. în tr-o legiune, num ărul lo r se ridică la 4333,
fiind conduşi de un optio signiferorum . Inscripţiile m enţionează un nu­
m ăr de 30 legionari care au avut acest grad; C. Rav. Verecundus
(Scupi)3'1, C. Terentius Catullus (Semendria):î5, L. Aur. A ndronicus (Vi­
m inacium )36. O inscripţie din Tracia, în lim ba greacă, descoperită la Das-
kalovo, m enţionează un sign ifer al legiunii a V II-a Claudia Gordiana —
Flavius (?) Iulianus37. Inscripţia se datează în anul 247, prin consuli.
De la sfîrşitul veacului III datează o bază de m onum ent votiv închi­
25 CIL, III, 14507, b 26.
2B CIL, III, 14507, a 48.
^ A . v Domaszewski, Rangordnung, p. 41.
Spomenik, X L V II, 1909, nr. 32.
2D Spomenik, L X X I, 1931, nr. 310.
30 AnEp, 1971, nr. 419.
31 CIL, III, 12498.
32 CIL, III, 195.
3ă A. von Domaszewski, Rangordnung, p. 48.
34 CIL, III, 8200.
35 CIL, III, 8124.
3,; CIL·, III, Î2568.
37 AnEp, 1975, 768. Un altar fragmentar, inscripţia se putea referi şi Ia legiunea
a Χ Ι -a Claudia.
136
nat lui IOM D ulceno de doi signiferes: Aelius Silvanus, şl Leonidas. M o­
numentul a fost descoperit Ia Pincum/*8.
Epigrafic m ai sînt atestaţi, pe laterculus- ul din .195: M. U lp.Gemellius,
î/ϊ. Aur. A ntiochus, M. Aur. M etrodorus, L. Apul. îustus39; A ur. V a­
lens40* Aur. Probus41.
4. Optio. Legionarii erau ridicaţi la acest grad dintre sim pli gregales.
Epigrafic, în legiu n e nu sînt atestaţi d ecît 4: d oi p e laterculus: C. Val.
Valens R(emesiana), P. A el. Valens (Ratiaria)42; o inscripţie de la Ancyra,
din secolul III, menţionează num ele lui Aur. Ingenuus43. în sfîrşit, in
inscripţia descoperită la Rom ula (Dacia), din tim pul lui Filip A rabul unul
din dedicanti este optio P. Ael. V ictorinus44.
5. Tesserarius era în grad egal cu sig n ifer-şi optio. în atribuţiile sale
jntra transmiterea ordinelor com andantului către ceilalţi ofiţeri. în tr-o
legiune, num ărul era de 45. :în legiunea a V II-a CJaudia sînt cu ­
noscuţi urm ătorii tesserarii; L. A pic. Sextus (Scupi)45, M . Aur. R u fu s (V i-
minacium)4ii, A ur. M axim inus (A ncyra)47, Aur. Gerula (Ribcn-M oesia
Inf.)48.
6. T ubicen ■
— trompetist. în tr-o legiune existau 47 de soldaţi cu un
asemenea grad, organizaţi într-un colegium condus de un optio. în legiu­
nea m oesică sînt cunoscuţi epigrafic p e laterculus-ul din 195: Dassius
(Remesiana) şi M. Aur. Cassius49.
7. A rm orum custos aveau în g rijă dep ozitele de arme, num ărul lor
într-o legiune era d e 50. P e laterculus-ul din 195 sînt m enţionaţi: urm ă­
torii: Ael. Crescens (Remesiana), C. Val. M axim us (Ratiaria), L. Aur. V a­
lens (Ratiaria)50. P e o inscripţie din anul 270 apare num ele unui armorum
cţustos) legionis C. Iul. lloscrianuss\ ,\ /, ί
Serviciul administrativ
în această categorie do subofiţeri intra personalul calificat al spitalu­
lui m ilitar uman şi veterinar (optio valetudinarii> pequarii, caprarii etc.),
ca şi serviciul de aprovizionare şi tehnic ai legiunii (architectus, m en ­
sor etc.).
în fieca re legiune exista un serviciu .medical bine organizat, cu un
spital condus d e un optio valetudinarii. în legiunea a V II-a Claudia, este
" L, Zotovic, Cultes ovientoAix, p. iOi.
3J CIL, III, 34507, a 52, 46, b 37 lat. sin. a 45.
40 AnEp, 1934, nr. 185.
4t CIL·, III, 8047.
42 CIL, Iii, 14.507, a 6, b 35.
43 CIL, IU, 263.
14 CIL, III, 8047.
4;| CIL, III, 14.507, a 8 alt. dex.
4!l CIL, III, 8118.
" CIL, III, 263.
48 CIL·, III, 14507, b. 43, 28.
49 ArchAnz, X X V II, 1912, 572.
50 CIL, III, 14507, b. 54, 30, 32.
51 CIL, III, 8117.
137
cunoscut doar un m edicus legionis: C. Val. Longinus, deplasat cu o vexi_
llaţie a legiunii la D robeta, în timpul războaielor mareonianiee52.
Inform aţii epigrafice mai ample găsim în inscripţiile privind organi­
zarea serviciului de aprovizionare al legiunii.
1. M ensores. în această grupă de soldaţi intrau cei care se ocupau cu
distribuirea de alim ente pentru legiune. O inscripţie de la Viminacium
m enţionează .11 m ensores, care sub conducerea unui hastatus Claudius
A lexander au participat la un lustrum — reeensămînt53. N um ărul de Π
m en sores ar echivala aproxim ativ num ărul de cohorte din legiune. Nu­
m ele lo r sînt: Iui. Valens, Fi. Protus, A ur. Iulianus, A ur. Viator, Ael.
Aelianus, A ur. Pyrrhus; celelalte num e nu se mai păstrează. Activitatea
desfăşurată de cei 11 m ensores ai legiunii poate fi pusă în legătură ou
reform ele Severilor, legate ele contribuţia populaţiei pentru întreţinerea
armatei — annona militaris. In acest sens trebuie înţeleasă şi funcţia de
m en sor triticii, avută d e A urelius Vitalis, de stringere a grîn elor de 3a
populaţie pentru legiune şi, im plicit, distribuirea lor în. unităţile legiunii.
Funcţia prim eşte, d in secolul III, o im portanţă deosebită54.
O descoperire epigrafică relativ recentă, din V im inacium , atestă, în
anul 251, un dispensator horreorum , A lexander Fortunatus. A cest grad
de adm inistrator al depozitelor de alimente ale castrului este nou, necu­
noscut în rin du l carierei militare inferioare55.
v ■' '
Cavaleria legiunii
A vansarea unui legionar recrutat iniţial ca pedestraş la rang de eques
se făcea după ce l puţin 7 ani de serviciu50. In legiune, epigrafic sînt ates­
taţi doar trei legionari care îşi menţionează această calitate.
1. Ti. Claudius M axim us îşi începe cariera sa ca equ es în legiunea
a V II-a Claudia p.f., de unde a fost avansat la gradul de quaestor equi-
tuni, apoi singularis legati legionis (prim a atestare epigrafică că legatul
unei legiuni are o gardă personală în plus, pe lîngă equ ites legionis),
acesta d in urm ă fiin d superior în grad celui precedent, avînd atribuţia
de a form a garda pentru paza personală a legatului. A p oi a fost avan­
sat vexillariu s equ itu m legionis, fiind, prin aceasta superior celui de
optio equ itu m . în tim pul lui Traian a fost transferat în auxilii ca şi
duplicarius în ala II Pannoniorum , unitate care a staţionat, se pare, tot
în castrul d e la Vim inacium 57. Cu ala II Pannoniorum , Ti. Claudius
M axim us participă la al doilea război cu dacii al lui Traian, avînd ran­
gul de duplicarius exploratorum , fiin d prin aceasta com andant al uni­
tăţii de cercetare, cu care s-a evidenţiat prin participarea la urmărirea
58 CIL, III, 14216, 9, R . W . Davies, în EpigrSiudien, V III, 1969, p . »9— 93; D. Be-
nea, In Sargetia, X I — X II, 1974—1975, p. 303— 306.
63 CIL·, III, 8112— =12656; vezi si A . Mocsy, in Germania, X L IV , 1966, p. 312—320.
54 Spomenik, X L V II, 1909, 25, 110.
55 P. Petrovic, în Ziva Antika, X X I , 1971, p. 523— 534.
SÎi M. Spiedel, în JRS, L X , 1970, p. 107, nota 11.
37 W . Wagner, Dislokation, p. 61; CIL, X V I, 35, menţionează această unitate
armata Moesiei Superior încă din anul 88.
şi încercarea de capturare a lu i Decebal. Pentru aceste fapte, ca şi pen­
tru cele din tim pul războiului parthic al lui Traian, a io st decorat şi
avansat la gradul de decurio (superior celui de centurio în cohortă) în
aceeaşi ala II Pannoniorum 58, după care, în anii 114— 115, este lăsat ia
vatră.
2— 3. Sim ple m enţiuni de eq n iies legionis apar pe un laterculus:
p. A ci. Vitalis eques™, iar al doilea, C. Iulius Cormasa, equ es missicius,
apare în tr-o inscripţie descoperită în. Asia™, deci u n legionar, care după
lăsarea la vatră m ai răm îne în, armată pentru eventuale participări la
războaie01. Inscripţia este databilă în prima jum ătate a secolului III.
Un num ăr relativ m ic de inscripţii ne oferă posibilitatea observării
carierei unor legionari care sînt avansaţi şi aleşi în cohortele pretoriene
de la Roma, sau prim esc grade superioare in 'auxilii62.
Cohortele pretoriene
1. A urelius Tertius, natione Pannonicus, recrutat iniţial în legiunea
a V II-a Cîaudia, este transferat după 5 ani de serviciu, în cohortele
pretoriene, ajungînd la gradul de bf. praef. coh. V III praetoriae. Aur.
Tertius a fost transferat din legiune ca simplu m iles în cohortele pre­
toriene, altfel el ar fi menţionat acest lucru, cariera sa începînd de fapt
în noua unitate03.
2. O altă inscripţie, descoperită la M ogontiacum , nu m ai păstrează
numele legionarului ce a fost iniţial rccrutat în legiunea a V II-a Clau­
dia, de unde a .fost ales în. coh ortele pretoriene, avansat ca eques, bf.
praefecti şi centurio. Şi în acest caz, cariera propriu-zisă a legionarului
începe in cohortele pretoriene, el fiin d în legiune sim plu m iles. R idica­
rea la gradul de centurio direct de la bf. praef. este un elem ent de
datare a inscripţiei în secolul III6'1.
3. In sfîrşit, dintr-o fam ilie de m ilitari de la Intercisa, de origine
probabil orientală: tatăl M. A ur. Heraclitus a fost cen turio în cohors
Hcmcsenorum, fiu l intră în legiunea a V II-a Claudia ajungînd pînă la
rangul de hastatus, după care este transferat în cohortele pretoriene de
centurio, apoi. centurio m coh. X î U rbana Severiana, pentru ea ultimul,
grad cunoscut să fie centurio statorum praetorianorum 65. Faptul că coh.
XI Urbana avea apelativul de Severiana, prim it de la Severus A lexa n ­
der (222— 235), ajută la datarea cu aproxim aţie a carierei lui M. Aur..
Heraclitus-fiul, începută în legiunea a V II-a Cîaudia, probabil în tim ­
pul lui Septim ius Severus sau Caracalla.
5!i A v Domasv.ewski, Ranqordnunq, p. 53.
r,n CIL, 1Π, 14507, b. 51.
00 Anfip, 19C,2, 15.
Λ. v. Dornasxewski, Rangordnung, p. 79.
E, Birley. Promotions and transfers in Roman Arrny, II Centurionatu în Car­
nuntum Jb, VIII, 1963, p. 21— 33.
,i:i CIL, VI, 2673, (5023, Roma.
·■ 01 CFL, X III, 6823, Mogontiacum.
r> J. Fit·/., în A lba Rcr/ia, V III— IX , 1968, p. 286— 287.

A lae. Singura atestare epigrafică cunoscută ce relevă o avansare a
unui legionar în tr-o ala este aceea a lui Ti. Claudius M axim us (discu­
tatăCmai sus)Gt5
ohortes. O. avansare neobişnuită este aceea a veteranului M . V ale-
rius Speratus, fo st bf. cos. in legiune, iar după lăsarea la vatră, în v ia ta
civilă decurio al m unicipiului Vim inacium , după care prim eşte gradul
de praefectu s în cohorta I A quitanorum veterana, cu care participă la
nişte lupte în Britannia, unde va fi şi om orlt67. A ceastă avan sare rapidă
pledează pentru o datare m ai tîrzie a m onum entului, în secolul III. M en­
ţionarea rangului d e m unicipium pentru Vim inacium perm ite stabilirea
unor repere cro n o lo g ice m ai mari, între anii 118 şi 239 (cînd oraşul pri­
m eşte titlul d e Colonia).
Transferările de soldaţi sau subofiţeri legionari în coh ortele preto­
rien e şi au xilii constituie de regulă o avansare sau punctul de pornire»
al carierei m ilitare inferioare.
O singură inscripţie, descoperită la Rom a, atestă un Iulius Crescens
e x . leg. V II Claudia ordinatus cen tu rio in leg. 1III Scythica®*. Pei’sona-
ju l şi-a început serviciu l m ilitar în. legiune, unde se pare că s-a ridicat
pînăO lamacest
arc p grad.
a rte a centurionilor legiunii m oesice provin din evocaţi ai
cohortelor pretoriene, unde au deţinut grade inferioare ce rar depăşesc
funcţia de beneficiarius»
G. W . Watson, în Actes des VI Kongress Epigraphik, Miinchen, 1972, p. 540— 542.
0 7 CIL, III,
V I, 12659.
C I L ,
,i,! 3(503, Roma: D M Iul. Crescens ex leg. VII CJ. ordinatus (c e n t u r io ]
in leg. ΙΠΙ Scythicae vixit annis X L III £ilii et heres eius posuerunt.
140
LEGIUNEA A IIII-A FLAVIA FELIX
înfiinţarea legiunii. Legiunea a IIII-a Flavia felix în Dalmaţia.
încheierea războaielor civile în anul 70 şi victoria lui Vespasianus asu­
pra lui Vitellius marchează începutul unei îndelungate acţiuni de reor­
ganizare a sistemului defensiv roman. M ulte legiuni sînt transferate în
alte provincii, fie ca pedeapsă pentru lipsa de loialitate faţă de Flavii
(legiunea a V III-a Augusta), fie pentru întărirea limesului în punctele
devenite sensibile ale apărării Im periului. Totodată, în prim ăvara anu­
lui 70, Vespasianus înfiinţează trei legiuni noi: a Iî-a A diutrix (din sol­
daţii flotei de la Ravenna), a IIII-a Flavia felix şi a X V I-a Flavia firma.
Dacă pentru prim a legiune ştim de unde proveneau soldaţii, nu există
nici un fe l d e inform aţii asupra origin ii soldaţilor recrutaţi cu ocazia
înfiinţării legiunilor a IIII-a Flavia fe lix şi a X V I-a Flavia firma.
Tacitus, în lucrarea închinată lui Iulius A gricola, aminteşte că M ucia­
nus, unul din generalii apropiaţi lui Vespasianus, l-a trimis pe A gricola
să facă înrolări; şi întrucît procedase corect şi energic a prim it ulterior
comanda legiunii a X X -a Valeria V ictrix 1. A ceste recrutări făcute de
Iulius A g ricola se referă probabil la înrolările efectuate pentru form a­
rea a două legiuni ce urm au să fie înfiinţate.
Tacitus, Historiae, IV , 6, 8, ca dealtfel şi Cassius D io (LV, 2, 4, 3)
mai am intesc crearea celor trei legiuni în anul 70 fără să ofere inform a­
ţii deosebite pentru legiunea a IIII-a Flavia felix.
Reprezentarea leului, ca animal sacru al unităţii, pe m onedele pro­
vinciei M oesia Superior em ise în monetăria de la Vim inacium , consti­
tuie un elem ent care poate sugera, în parte, perioada în care a avut
loc înfiinţarea legiunii. Astfel, zodia leului este cuprinsă între 20 iulie
şi 19 august, şi coincide cu perioada în care Vespasianus a preluat pute­
rea, după victoria asupra adversarilor săi. îm păratul s-a născut la 18
noiembrie, dar legiunea nu a prim it ca sim bol sacru sem nul d e zodiac
al perioadei respective, ci acela al m om entului în care Vespasianus a
preluat puterea2.
Imediat după form area sa, legiunea fu trimisă în provincia Dalma­
ţia, la Burnum, în locul legiunii a Χ Ι -a Claudia, transferată pe Rin.
In provincie, în afară de Burnum 3, prezenţa acestei unităţi este d ocu ­
mentată în mai m ulte localităţi, m ai ales în centrele urbane: ASSERI A 4,
1 Tacitus, De vita et moribus I. Agricolae, VII, 4.
2 E. Ritterling, sv Legio, RE, XII, 1924, .1540— 1541.
-1 CIL, III, 15110 a.
4 CIL, III, 15110 f.
141
PR O M O N A (Tepljuh)5, BIGESTE (HumacY\ANDETRIUM (M ac)7, SALO-
N A S, V IT IN A (lingă Ljubuski)5 Cărămizile ştam piîaie ale legiunii a ΠΙΙ-ά
Flavia felix, descoperite în aceste localităţi, denotă o intensă activitate
edilitară. E le trebuie să provină de hi diverse clădiri pu blice sau con­
strucţii m ilitare (castra, stationes) ridicate prin grija legiunii. Căile de
com unicaţie din p rovin cie se aflau de asemenea în grija legiunii (res­
pectiv întreţinerea şi supravegherea acestora).
N um ărul de ştam pile e.ste m are pe teritoriul Dalmaţiei, avînd în.
vedere răstim pul destul ele scurt (anii 70— 86) eît legiunea a IIII-a Fla­
via fe lix şi-a avut sediul in provincie. Ştampilarea cărăm izilor militare
intră in uzanţa oficin elo r m ilitare ele abia d e la m ijlocu l veacului I e.n.
în cursul secolelor II— III e.n., cărămizile ştam pilate m ilitare provin
nu num ai d in construcţii militare, ei şi din edificii publice sau private,
necropole, tocm ai ea urm are a vinderii produselor către populaţie10.
O inscripţie descoperită la D obricevo, în apropiere de rîul Trebisnji-
ca, m enţionează refacerea podului de peste rîu şi lin ia de dem arcaţie a
proprietăţii Vesius (pon tem e t term inus renovari iussit), d e către un
detaşam ent al legiunii a IIII-a Flavia felix , condus de un op tio, Cassius
Fronto. Inscripţia fusese închinată guvernatorului provinciei, L. Funisula-
nus V ettonianus (78-— 84)11. N u putem preciza cînd anum e a putut fi
ridicată inscripţia; foarte probabil, spre sfîrşitul perioadei în care'
L. Funisulanus Vettonianus se afla în provincie. Im portanţa acestei
inscripţii este deosebită, întrucît în Dalmaţia, m enţiunile epigrafice ale
legiunii a IIII-a Flavia fe lix sînt puţine. In marca m ajoritate sînt
inscripţii funerare, cu caracter privat, sărace în inform aţii referitoare
la legiune. Inscripţia atestă faptul că, în provincie, întreţinerea căilor
d e com unicaţie şi traficul erau supravegheate prin stationes c e existau
în m arile aşezări urbane ale Dalmaţiei.
D in anul 81 este cunoscut unul din legaţii legiunii: C. Octavius Tadius
Tossianus L. Iavolenu.s Priscus12.
în inscripţiile descoperite în Dalmaţia, legiunea a IIII-a Flavia e
atestată întotdeauna cu epitetul de fe lix . S -a presupus de unii cercetă­
tori că epitetul fe l i x ar fi fost prim it de legiune ca urmare a evidenţia-,
rii pe cîm pul de luptă în tr-o cam panie m ilitară din tim pul lui Vespa­
sianus. Trei sînt expediţiile care ar putea fi luate în discuţie, şi anume:
cam pania lui R ubrius Gallus, din M oesia, din anul 70, îm potriva sarma-
ţilor; participarea pe R inul Superior, la o campanie m ilitară anterioară
5 CIL·, III, 15110, d, o.
ΰ CIL·, 111, 14021.
7 CIL, III, 15110, c.
8 F. Rulie, în BullDalm, X X X , 1970, p. 136, nr. 1309.
0 CIL, III, 14201; C. Patseh, în W issM UW.uH, VII, 1900, p. 78— 82. Pc bara
materialului de co n s tru cţie ştam pilat de leg iu n ea <i I l i l - o Fiawa fe lix , d esco p erit în
Dalmaţia, G. AUoldy presupune existenţa a două cărămidarii mari ale legiunii, ia
Smvdelyi (lingă Burnum) şi Vitina. C t G. Alfoldy, în EpigrSluclien, IV, 1967, p. 47 sq.
1(1 Există o bibliografie foarte bogată referitoare ia acest subiect; vezi mai re­
cent A . Mocsy, în ActaAni, X X , 1072, 1— 2, p. 133— 109.
11 S. Sergejevski, în ArchJug, V, 1964, p. 93— 96. n anul 8(>, L. Funisulanus
Vettonianus era legat al Moesiei Superior (CIL·, III, 4013). Cf. A. Stein, Legaten,
p. 35. în această calitate, el a participat la războiul dacic al lui Domitianus, primind
pentru aceasta dona militaria.
18 CIL, III, 9960.
142
stabilirii legiunii în Dalmaţia; în sfîrşit, în anii 77/78, pe R inul Inferior
are Ioc o altă cam panie m ilitară13. Din păcate, nu există nici o m ărturie
epigrafică sau literară care să con firm e această ipoteză. De aceea E. R it-
terling consideră puţin probabil ca legiunea să fi putut prim i epitetul
de fe lix d e la înfiinţare14. Trebuie subliniat însă că toate inscripţiile
din secolul I descoperite pînă acum în Dalmaţia şi Italia, menţionează
legiunea atît cu num ele de Flavia, cît şi cu epitetul de fe lix . Nu există
nici o m ărturie epigrafică din această perioadă în eare num ele legiunii
să apară singur, ceea ce ne determ ină să credem că epitetul de fe lix a
fost acordat la înfiinţare, de către Vespasianus.
în urma conflictului cu dacii, Domitianus reorganizează din punct
de vedere adm inistrativ şi m ilitar provincia Moesia. Cu acest p rilej este
adusă în noua M oesia Superior legiunea a IIII-a Flavia fe lix din Dal­
maţia. Legiunea va lua probabil locul legiunii a V~a A laudae, care se
pare că a pierit în prim ul război daco-rom an.
U N IU N E A A IIII-A F L A V IA F E L IX IN M OESIA SU PEKIOR (86— 101)
Năvălirea dacilor în iarna anului 85/80 la sud de Dunăre a provo­
cat un dezastru d e m ari proporţii în provincia M oesia. Însuşi guverna­
torul provinciei, Oppius Sabinus, a fost u cis1’’. A cest atac avea să-l
determine pe Domitianus să pregătească prim a cam panie de anvergură
la nord d e Dunăre, pe teritoriul dacic. Cu această ocazie au fost con ­
centrate un num ăr mare de trupe în noua provincie creată, M ocsia Infe­
rior. Împăratul Domitianus şi-a fix a t cartierul general în interiorul p ro­
vinciei M oesia Superior, Ia Naissus. Legiunea a IIII-a Flavia felix fu
transferată din Dalmaţia, pentru întărirea armatei acestei provincii. S-a
presupus că în anii 86— 8.9 (deci în tim pul celor două războaie cu dacii)
sediul ei a fost la Viminacium. Deşi dim ensiunile castrului de la V im i­
nacium (4 3 0 x 3 5 0 m )le n u perm it adăpostirea d ecît a unei legiuni, se
poate presupune că în timpul celor două războaie acest lucru a fost pe
deplin posibil, întrucît o serie de vexillaţii erau dislocate p e lim esul
dunărean, iar altele participau la campania nord-dunăreană. Asupra
acestei problem e a sediului legiunii vom reveni. Pentru perioada ce
urmează, pînă la dom nia lui Traian, sediul legiunii a IIII-a F lavia fe lix
nu ne este cunoscut. în prim ul rînd lipsesc cercetările arheologice, dar
şi m ărturiile epigrafice. Din această cauză, pentru perioada cuprinsă
pînă la războaiele lu i Traian cu dacii s-au form ulat m ai m ulte ipoteze
privitoare la sediul legiunii.
13 E. Ritterling, sv. Legio, RE, XII, 1924, 1542.
11 Ibidem.
5,> vezi supra.
w M . Valtrovic, în Starinar, I, 1884, p. :5— 14; M. Vasic, în ArchAnz, X X , 1905,
P. 105.
143
 B. F ilow îl presupunea îa Ratiaria17. A rh eologic şi epigrafic, pre­
zenţa unităţii nu este 'atestată aici. în tot cursul veacurilor II— III, ora­
şul (pînă Ia form area Daciei Iîipensis) s-a d ezvoltat ea o aşezare civila
fără a avea garnizoană militară. în secolul I e.n. apar la Ratiaria doar
ştam pile ale legiunii a V II-a Claudia p.f., care a participat direct 3^
înfiinţarea şi la ridicarea C oloniei18.
M. M irkovic consideră aşezarea de la M argum (Orasja), aproape de
vărsarea M oraviei în Dunăre, ca sediu posibil al legiunii a IIII-a Flavia
fe lix 19. în favoarea acestei ipoteze, autoarea aduce o inscripţie fragmen­
tară, descoperită la M argum, care menţionează un veteran al legiunii
a IIII-a Flavia fe lix , alături de care este menţionat un Flavius Orfitus
(?) c(urator) c(ivium ) R(onianorum) Ma[rgi consistentium ]. Editorul
inscripţiei, N. V ulic, data acest m onum ent, p e baza grafiei literelor, la
m ijlocu l secolului II20. Cercetările arheologice efectuate la M argum nu
au dus pînă acum la descoperirea unei fortificaţii de mari proporţii, care
să permită staţionarea aici a unei legiuni.
C. Patsch plasează sediul legiunii a IIII-a Flavia felix la Durosto-
rum (Silistra)21.
V. K on dic a sugerat o altă ipoteză, şi anume: sediul probabil al
legiunii Flavia fe lix a fost, în perioada respectivă, castrul de Ia
Cuppae (Golubac). A utorul se bazează în bună parte pe o serie de ştam­
pile de tipul: LEG IIII F F CUPP(is), descoperite în cetatea de la Bol­
jetin, care au apărut stratigrafie într-un nivel datat, cu m onede, în tim­
pu l lui Dom itianus-2. Posibila staţionare a legiunii la Cuppae s-ar datora
pericolului dacic în această porţiune a limesului. Dar castrul de la Cup­
pae (Golubăţ) are dim ensiunile de 165X 165 m , deci era m u lt prea mic
pentru a adăposti o legiune. In acelaşi timp, trebuie rem arcat că ştam­
pilele m ilitare de tipul LEG IIII F F CUPP(is) sînt de dată tîrzie (sfîr­
şitul secolului III, începutul secolului IV), fapt recunoscut şi de autor (!).
Prezenţa epitetului de fe lix nu trebuie să surprindă, el este prim it de
legiune pentru loialitate şi de la împăratul Gordian al III-lea.
în sfîrşit, ultim a ipoteză, acceptată de m ai mulţi cercetători, consi­
deră ca sediu al legiunii a IIII-a Flavia, pentru intervalul amintit, loca­
litatea A quincum din Pannonia, iar al legiunii a Il-a A diutrix, în Moe­
sia Superior23. în favoarea acestei ipoteze sînt aduse două argumente: în
17 13. Filow, Legionen, p, 03. Iniţial, aceeaşi părere a adoptat-o R Syme, în JRS,
X V III, 1928, p . 49— 55.
lH V. Velkov, în Eirene, V, 1966, p. 162, nota 40, cu toată bibliografia; M. Bolii-
ni, în Ratiarensia, I, 1980, p. 93— 127.
1:1 M. Mirkovic, Gradovi, p. 30.
JOAI, VIII, 1905, nr. 18; CIL, III, 8143 menţionează aici un centurio, L. Vai.
Sex. f. Voltinia Luco Seranus, dar această menţiune nu poate £i considerată ca o
dovadă sigură a prezenţei sediului general al legiunii a IIII-a Flavia felix; vezi
comentariul Jui M. Mirkovic, în IMS. I, 1976, p. 27— 30.
21 C. Patsch, Beitrăge, V/2 p. 20.
V. Kondic, în Istorija Beograda, Belgrad, 1974, p. 75— 84. Este o ipoteză mai
veche susţinută şi de E. Swoboda, ForscÎLUngen, passim.
E. Ritterling, sv Limes, RE, X II, 1924, 1445— 1446'; R. Syme, în Laureae Ai/u-
incensis, I, DissPann, ser. II, p. 269 sq.
144
primul rînd, un pasaj din SIIA, V ita Hadriani, 2 , 224 şi apoi o inscripţie
descoperită la Potentia (Italia) (CIL, X , 135).
îa SHA, Vita Hadriani, 2, 2, este m enţionată transferarea din legiu­
nea a H-a A diutrix a viitorului îm părat 1’ . A el. Iladrianus ca tribun în
legiunea a V -a M acedonica din M oesia Inferior, evenim ent care ar fi
putut avea loc spre sfîrşitul dom niei lui Domitianus, în anii 95/96.
Înaintea preluării acestei funcţii, Iladrianus a fost tribun în legiunea a
lî-a A diutrix. W. Pfitzner, care a interpretat prim ul acest text, presupunea
că Iladrianus nu a putut fi transferat din legiunea a Il-a A diu trix în
legiunea a V -a M acedonica decît în cazul cînd prima ar fi staţionat în
provincia vecină, respectiv în M oesia Superior. W . P fitzner ajunge la
această concluzie pe baza analizei lingvistice şi gramaticale a textului.
Ipoteza este însă greu de acceptat doar pe baza interpretării textului
din Historia Augusta25. Mai există cazuri în care, la începutul unor
cariere senatoriale, un tribunus m ilitum a fost transferat din tr-o legiune
în alta, condiţia sine qua non fiin d ca legiunea să staţioneze în altă
provincie; nu era însă obligatoriu ca provinciile să fie vecine. Hadrianus
putea d eci fi transferat la fel de bin e din legiunea a II-a A diutrix (din
Pannonia).
Staţionarea legiunii a II-a A diu trix nu poate fi prin n im ic docum en­
tată pînă în prezent la Singidunum, cum susţin R. S ym e şi G. A lfoldy.
Nu există cărămizi cu ştampila acestei legiuni, iar m ărturiile epigrafice
descoperite aici constau doar din tr-o inscripţie datată la începutul seco­
lului IIP 0.
A l doilea argument adus în favoai’ea ipotezei că legiunea a Il-a
A diutrix a staţionat în Moesia Superior este acea inscripţie din Italia,
ce atestă, după cum menţionam m ai sus, între altele, un tribun al legiu­
nii a II-a A diutrix al cărui num e nu se păstrează decît parţial. El a par­
ticipat la războiul suebic şi sarmatic al lui Domitianus (92— 93) prim ind
pentru m eritele deosebite în acest război dona militaria. Este ales ca
optio al tribunilor militari din cinci legiuni-7. N umele legiunilor nu e
menţionat, şi din această cauză răm îne deschisă posibilitatea oricărei
atribuiri. A stfel, E. Ritterling a presupus că acestea ar fi legiunile m oe-
sice, respectiv: I-a Italica, a II-a A diutrix, a IIII-a Flavia, a V -a M ace­
donica şi a V II-a Claudia p.f.28.
G. A lfold y consideră că la acea dată, legiunile în cauză, menţionate
în inscripţia de la Potentia, ar fi doar cele din provincia M oesia Supe­
21 SIIA, Vita Hadriani, 2,2: „quare a Traiano adductus a patria / Iladrianus / et
pro filio habitus nee mulio post decemvir stlitibus iudicandis datus atquo inde tri­
bunus secundae Adiutricis legionis creatus. Post hoc in infuriorem Maeniam (s.n.)
translatus extremis iam Domitiani temporibus; CIL, III, 550 (pentru cariera lui
Hadrianus).
W . Pfit/ner, Geschichte der romischen Kaise-rlcgionen von Augustus bis Ha­
drianus, Leipzig, 1881, 77, p. 225.
26 IMS, 1, nr. 25.
a7 CIL, X , .135, Potentia: S]atrius Q. f. Hor. Sep . . . tribunus militum l[eg{ionis)
sec]undae Adiutricis p. L donis [mili]taribus bello Suebico H[em Sarjmatico corona
murali corofna vai]lari. , . optio tribun[or(um) legjionum q u in q u e ...
”s E. Ritterling, sv Limes, RK, X II, 1924, 1445.
3 0 — D in is t o r ia m ilita ră a M o e s ie i S u p e r io r ş i a D a cin i 145
rior: a II-a A diutrix, a V -a Alaudae (!), a IIII-a Flavia fe lix şi a VII-a
Claudia p.f.-'·'.
R. S ym e şi G. A lfo ld y consideră ca sediu posibil al legiunii a II-a
A diutrix castrul de la Singidunum, iar E. Ritterling, pe cel de la Sir­
mium (care la acea dată ar fi făcut parte din M oesia Superior)30. Ipoteza
lui Ritterling pare mai plauzibilă, întrucît în cursul cercetărilor arheo­
logice la Sirm ium au fost descoperite, în număr mare, ştam pile ale
legiunii, databile la sfîrşitul secolului I31. în acelaşi timp, crcdem că
Sirmium, îm preună cu teritoriul adiacent lui, a făcut parte, de la înce­
put, din provincia Pannonia'72.
A vîn d în vedere teritoriul pe caro s-a desfăşurat războiul sarmato-
suebic, la acesta au putut participa legiunile provinciilor învecinate cu
cim pul de luptă, respectiv: M oesia Superior şi Pannonia33.
Pentru argumentarea prezenţei legiunii a IIII-a Flavia felix in Pan­
nonia, la A quincum , sînt aduse o scrie de inscripţii şi ştampile, care
datează insă, în m od cert, din anii 162— 166, cînd întreaga legiune sau
o vexillaţie a ei a staţionat aici, înlocuind legiunea a II-a A diutrix, tri­
misă în Orient34. Pe ştam pilele legiunii a IIII-a Flavia din Pannonia nu
apare epitetul de felix , ceea ce constituie un indiciu că ele datează din
a doua jum ătate a secolului II.
Mult mai firesc şi logic ni se pare ca legiunea a IIII-a Flavia felix
să fi staţionat neîntrerupt în M oesia Superior.
Ptolem eu, III, 9, 3, m enţionează 3a m ijlocu l veacului II o serie de aşe­
zări, cunoscute încă la începutul veacului. Sediul legiunii este atestat la
Singidunum : Χινγιδουνον λεγίων Δ Φλαυία Ο inscripţie sapată în stînca
deasupra drum ului antic, în amonte de cunoscuta Tabula Traiana, şi des­
coperită la Cazanele Dunării, a fost închinată lui H ercule de soldaţii
lapicizi din legiunile a IIII-a Flavia fe lix şi a V II-a Ciaudia p.f., care au
participat la construirea drumului în tim pul îm păratului Traian*'·'. Atît
pe Tabula Traiana cîi şi în noua inscripţie incizata în stînca muntelui,
apare term enul de ancones, pentru a designa drum ul săpat în stînca, ceea
ce constituie un argum ent pentru contem poraneitatea lor.
în anii 98— 100, cînd trebuie presupusă începerea lucrărilor strate-
:,i G. Alfoldy, în ActaAnt, X I, 1.9o9, p. 122.
30 E. Ritterling, op. cit, 1444; M. Mirkovic, în Sirmium, t, 1973, p. 27— 29 are
aceiaşi părere.
31 A. MiloSevic, în Sirmium, I, 1971, p. 33, pl. V /2 ; S. Dusanic, în Zbornik FFB,
X , 1968, p. 88 sq.
s
32 M. FIuss, v. Moesia, RE, X V , 2, 1932, col. 2353.
83 CIL, X I, 5992, Tifernum Mataurense; L. Aconius Statura, centurio ^ în legiu­
nea a IIII-a Flavia, a primit dona militaria pentru participarea la războiul suebo-
sarmatic, ceea ce pledează pentru a considera participarea legiunii în acest război
ca certă.
34 CIL, III, 3537, 3555, 10518, 10337, 15149 = 3306; BudRcg, X III, 1943, p. 354—356;
,J. Szilagyi, InscrTegPann, 1933, pl. VIII, 13 etc.
3i M. Gabricevic, în ArhVestnik, X X II I, 1972, p. 408— 415: Herculi sacrum la­
pidari (i) qui f[ec]eru[nt] at ancones F. C[l(audius?l Isacerldos (centurio) legionis
III[I Flav(iae) ijtem leg(ionisf V II C[l(audiae) P(iae) I’(idelis)] vo(tum) solviţi, J. Sa-
sei propune: qui ffuejrufntj at ancones faeien{du.s) legionis III{I Flaviaej et legionis)
VII CU(audiae) P(iae) F(idelis)] vo[tum sopvit]. . . ]
146
gjce în acest sector, legiunea a IIII-a Flavia se afla în M oesia Superior,
făcînd pa rte din armata acestei provincii. Detaşamentul din legiunea
a IIII-a Flavia care a participat la aceste lucrări a putut staţiona în
castrul de la Boljetin, unde stratigrafie, în prim ul nivel de locuire,
datat Ia sfîrşitul secolului I e.n., au apărut fragm ente ceram ice pe care
este zgîriat num ele legiunii315, în form a sa cea tim purie, L IUI F F.
O a doua problem ă care se ridică este aceea a sediului legiunii în
provincia M oesia Superior la sfîrşitul secolului I. A rgum entele aduse
pentru cele trei centre ale provinciei: Ratiaria, Cuppae, M argum sînt
neconcludente şi greu de acceptat.
Ni se pare m ult mai plauzibil să credem în staţionarea legiunii de
la început în castrul de la Singidunum. E adevărat că m ărturiile epi-
grafice ale legiunii sînt mai tîrzii aici, şi se datează în cursul secolu­
lui II e.n. Cercetările arheologice întreprinse în decursul anilor au fost
îngreunate de suprapunerea m ai m ultor fortificaţii ridicate succesiv, în
evul m ediu şi epoca modernă, p e platoul Kalem egdan; cea m ai maro
parte a lor fiin d încă neexplorate.
U n argum ent în favoarea ultim ei atribuiri îl aduc ştam pilele legiu­
nii, databile în secolul I e.n. şi prim a jum ătate a secolului II. In Moesia
Superior, asemenea ştampile de tipul: LEG IUI FF (cele m ai timpurii)
sînt atestate în următoarele localităţi: Vim inacium ?1, Singidunum 3S, Tri­
cornium3a, A u reus M ons40. Dintre toate aceste centre, Singidunum apare
ca cel m ai probabil sediu al legiunii; Tricornium şi A ureus Mons erau
castre de trupe auxiliare; ele se aflau pe teritoriul m ilitar al legiunii.
Prezenţa ştam pilelor legiunii a IIII-a Flavia felix în castrul de la
Vim inacium poate fi pusă şi în legătură cu lucrările de construcţie ce
au avut lo c în custru sau în aşezarea civilă începând din anul 86, cînd
aceasta devine reşedinţa guvernatorului provinciei M oesia Superior,
Cercetările arheologice efectuate în ultim ii ani în castrul do la Singidu­
num, şi conduse de D. B ojovic, au dus la concluzii surprinzătoare. în
cursul săpăturilor au apărut ştam pile ale LEG IIII F F, în diferite
variante, în nivelurile tim purii ale fortificaţiei'11. Alături de acestea au
apărut ştam pile ale legiunii a V II-a Claudia p.f. (LEG VII C.P.F.), tipo­
logic identice cu cele de la Drobeta (din construcţia podului) şi de la
Ratiaria, ce se datează cu certitudine în anii de dom nie ai lui Traian.
(102—-117)4a. Prezenţa cărăm izilor cu ştampila acestei unităţi Ia Singi­
dunum ne sugerează o ipoteză (care poate fi confirm ată sau infirmată
de cercetările viitoare) potrivit căreia legiunea a IIII-a Flavia felix şi-a
avut sediul, din anul 86, sau poate din 89, în castrul singiclunens, locul
ei fiind luat în răstim pul cinci legiunea a fost în Dacia (deci din anul
:!li P. Petrovic, Paleografija, p. 43— 44. Un fragment ceramic pe care este grafitat
de mai mulle ori: miles legionis IIII F l a . . . L. Zotovic, autoarea săpăturilor, da­
tează piesa in secolul I (siirşitul secolului).
37 V. Popovic, în Starinar, XV III, 1907, p. 29— 49 cu toată bibliografia.
:,îi CIL, III, 6326 = 8270 a; V. Kondic, în Islorija Belgrada, I, 1974, p. 74. Pe str.
Tar Lazăr, 7 Iulie, Studenski Park, au apărut ştampile de tipul LKG IIII FF etc.
3:1 Spomenik, L X X V , 1935, nr. 7. Ştampilă fragmentară . . . G IIII F.
1,1 D. Vuekovic—-Todorovic, în Osjecki Zbornik, X II, 1969, p. 123— 137.
41 Ό. Bojovic, în ArhPreg, X X , 1970.
42 D. Benea, în Apuhim, X V I, 1979, p. 199—208; M. Bollini, în Ratiarensia, I,
1!)<'!!), p. 93— 127.
10; 14?
302) de o vexillaţie a legiunii a V II-a Cîaudia p i -, care era obligată să
asigure paza lim esului dunărean şi în acest sector. în condiţiile concen­
trărilor m asive de trupe cu prilejul prim ului război dacic (101—-102) şi
apoi în anii 102— 105, lipsa unităţii nu s-a făcut simţită. în castrul de
la Singidunum au putut .staţiona în această perioadă diverse trupe caro
se pregăteau pentru noul con flict cu dacii. Din anul 106, după form a­
rea provin ciei Dacia, limesul dunărean şi-a pierdut importanţa sa stra­
tegică şi n u -şi m ai avea rostul; în atare situaţie o vexillaţie a legiunii a
VII-a Claudia a putut staţiona în castrul de la Singidunum pentru pro­
tejarea vestului provinciei, singurul expus lumii barbare.
Tipologic, ştam pilele legiunii a IIII-a Flavia felix se 'aseamănă cu
cele descoperite în Banat şi pe teritoriul Coloniei Ulpia Traiana.
Inexplicabilă este lipsa ştam pilelor legiunii în M oesia Superior ja
sfîrşitul secolului I, cu atît m ai m ult cu cît ştam pilele legiunii au o arie
de răspîndire întinsă în Dalmaţia, unde unitatea a staţionat înainte do
transferarea în M oesia. T rebuie presupus, desigur, că ele nu au fost
încă descoperite în principalele fortificaţii. Posibila staţionare a legiu­
nii la Singidunum apare evidentă dacă observăm mai atent limesul
dunărean al provinciei. Scctorul Vim inacium — Ratiaria, aflat în faţa
Daciei, a cunoscut o m axim ă concentrare de trupe. în acest sector au
existat, desigur, şi detaşamente din legiunea a IIII-a Flavia felix. Celă­
lalt sector, Singidunum — Vim inacium , aflat în faţa sarmaţilor iazygi, a
fost lăsat oare com plet lipsit de apărare, mai ales In urma războiului
provocat de aceştia în anii 92— 93? Este greu de crezut. Cele de mai sus
îndreptăţesc presupunerea că legiunea a IIII-a Flavia felix s-a instalat
de la început la Singidunum . Importanţa m ilitară a acestui centru al
provinciei a fost m ai m ică decît cea a castrului Vim inacium , unde sc
afla, de fapt, capitala provinciei.
A ducerea legiunii a IIII-a Flavia felix în M oesia Superior coincide
cu organizarea de către Domitianus a prim ei cam panii îm potriva daci­
lor în anii 86/87, soldată cu înfrîngerea rom anilor şi moartea prefectu­
lui pretoriului Cornelius Fuscus. Domitianus 'avea să organizeze în anul
urm ător o a doua expediţie, comandată de Tcttius Iulianus. Alături de
celelalte legiuni din M oesia şi din Pannonia au participat şi alte legiuni,
numărul lor ajungînd Ia 9 (I A diutrix, II Adiutrix, I Italica, IIII Flavia,
V Macedonica,' V II Claudia, X III, X IV , X V )',:.
încheierea grabnică a celui de-al doilea război cu dacii în anii 88/89
a perm is lui D om itianus să-şi îndrepte forţele spre un nou front creat,
cel cu sarmaţii şi suebii. După terminarea războiului, se pare că romanii
au avansat garnizoane şi pe m alul stîng al Dunării. Cercetările arheo­
logice au identificat o prim ă fază de locuire datînd de la sfîrşitul vea­
cului l, în castrele de la Drobeta şi P ojejen a44. Prezenţa unor detaşa­
mente la nord de Dunăre trebuie pusă în legătură cu supravegherea
,:t E. Ritterling, sv Legio, RE, XII, 1924, 1279.
44 R. Florescu, în Studien zu Militărgrenzen Roms, 1967, p. 146 sqq; N. Gudea,
în Banaiica, III, 1975, p. 333— 344; Idem, în AN R W , II/6, p. 881— 886.
148
paciei libere, pentru prevenirea unui eventual atac, pe de o parte, şi
protejarea navigaţiei, pe de alta.
Nu se poate preciza în stadiul actual al cercetărilor arheologice, n ee-
xistînd nici un fel d e inform aţii literare şi epigrafice, dacă eventuale
garnizoane rom ane s-au aşezat doar pe linia Dunării sau au pătruns mai
mult în interiorul Banatului. A trage atenţia faptul că în războiul cu
guebii şi sarmaţii din anii 92— 93, armata romană (sau un corp expedi-
ţionar) a trecut prin teritoriul regelui dac D ecebal ( .. . bello M arcom m a-
n o r u m Quadorum Sarmatarum, adversus quos exp ed ition em je c it per
regnum D ecebali regis D acoru m ...)™ . Această trecere a armatelor
romane prin teritoriul Daciei libere trebuie să fi fost o diversiune' orga­
nizată pentru a-i surprinde pe sarmaţii iazygi şi pe suebi dinspre est.
înseamnă că trupele trim ise în aceeastă expediţie provin, din Moesia,
mai probabil din M oesia Superior, situată în apropierea desfăşurării
evenim entelor şi unde se aflau încă concentrate, în urma războaielor cu
dacii, un num ăr mare de trupe. Pentru traversarea Dunării a fost ales,
desigur, un punct care să permită în prim ul rînd o concentrare masivă
de trupe şi să fie în acelaşi tim p un. vad prielnic pentru o trecere rapi­
dă. Este posibil ca el să fl fost undeva în faţa Banatului sau chiar pe
locul D robetei de mai tîrziu. A legerea unui punct de trecere în această
zonă fu impusă şi de necesitatea d e a urma calea cea mai scurtă pînă
la cîm pul d e luptă. Războiul a avut loc în anii 92— 93, tim p în care
împăratul a rămas în provincia M oesia Superior, ccea ce constituie un
indiciu că zona dintre Tisa şi Dunăre a fost teritoriul de desfăşurare a
evenim entelor. Este deci explicabilă participarea am belor legiuni ale
provinciei la război. O diplom ă m ilitară descoperită la V im inacium
(Chiron, VII, 1977, p. 292— 302) se datează în 12 iulie 96 şi cuprinde un
număr de 10 trupe auxiliare (ala Praetoria; cohortele: I Lusitanorum,
I Cretum , I M ontanorum , I Cilicum, I Flavia Hispanorum, II Flavia
Commagenorum, IIII Raetorum , V Hispanorum, V I Thracum, V II B reu-
corum c.R., din care sînt lăsaţi la vatră soldaţi, ceea ce reflectă o peri­
oadă d e linişte la graniţele provinciei. Participarea legiunii a IIII-a Fla­
via fe lix Ia acest război este indicată de o inscripţie din Tifernum
Mataurense (Italia) (CIL, X I, 5992), c e cuprinde cariera unui centurio:
L. A con io L,f. Clu(stumina) Staturae (centurioni) leg. X I C.p.f., leg. IUI
F.f., leg V M aced. leg. V II C. p.f. doni[s] donato ab Imp. Traiano Aug.
Germ. ob bellum Dacic torquib. armill. phaleris (corona vallar. et a prio-
Hb. principibus eisdem [do]nis donato o[b bjellum Germa, e t Sarmatic
(s.n.) Întrucît dona militaria pentru participarea la războiul dacic al lui
Traian a prim it-o fiin d în legiunea a V II-a Claudia p.f. (deci în anii
101— 102), iar între serviciul (efectuat în legiunea a V II-a Claudia p.f.
4:’ ILS, 9200, Baalbek; C. Velio Sa[l]vi f(ilio) îîufo p(rimi)p(ilo) lcg(ionis| XII
Fulm(inatao), praef(ecto) vexillariorum letf(ionum) V IiI:I Adiutricis, II Adiutricis,
III Aug(ustae), VIII Aug(ustae), VIIII Hisp(anae), X IIII Gem(inae), X X Valeria
Vic(tricis)}, X X I Rapac(is) trib(uno) coh(ortis) X III urb(anae), duci exercitum Africi
et Mauretanici ad nationes quae sunt in Mauretania comprimendas do(n)is
donato ab imp(eratore) Vespasiano et imp(eratore) Tito belio Judaico corona vallar(i)
torquibus fa[îcjrlisj armilis item donis donato corona murali hastis duabus vexilis
duobus et bello Marcammanorum, Quadorum, Sarmatarum adversus quod r.rpcd/t/-
onem fecit per reqnum Decebali regia Dacorum (s.n.). E. ltittcrling, sv. Lvqio, RE,
XII, 1924, passim; Idem, în JOAI, VII, 1904, p. 24— 26.
149
şi col efectuat în legiunea a IIII-a Flavia felix nu a servit decît în legiu_
nea a V -a M acedonica, ^intervalul m are de tim p îndreptăţeşte presupn-
nerca că în anii 91— 93 a putut fi înrolat în legiunea a IIII-a Flavia
felix.
In urma încheierii războiului au început probabil lucrări do fortifi­
care în partea de est a M oesiei Superior, în sectorul V im inacium — Ra„
tiaria. Epigrafic, îti anul 94, este atestată ,1a G ospodin V ir refacerea dru­
m ului săpat în stîncă, distrus datorită vechim ii, lucrare la care au par­
ticipat, probabil, şi (detaşamentele legiunii40.
între cele două castre de legiune, pe limesul dunărean apar menţin,
nate urm ătoarele fortificaţii: A d S extu m (Mali M okri Lug); Tricornium
(Ritopek), A u reu s M ons (Seona) şi M argum (Orasja).
A d S extu m : Sînt atestate arheologic urm ele unui ,mic castel. Unita­
tea care a staţionat nu este cunoscută47. Castrul de la Tricornium , aflat
în teritoriul m ilitar tal legiunii a IIII-a Flavia, a fost identificat prin
cîteva cercetări arheologice. în diplom ele militare din anii 103/107 şi
160 este m enţionată unitatea care a staţionat în acest .castru, Cohors I
Pannoniorum 48.
A u reu s M ons: U n castru de 100X 150 a fost construit la .sfîrşitul
secolului I49. Unitatea care a staţionat nu o cunoscută. In apropierea
acestei localităţi, la Brestovik, au apărut, în tr-un m orm înt, ştam pile cu
inscripţia LEG V II CL şi LEG II (poate ale legiunii a IIII-a Flavia)'''1
Garnizoana acestui castru a form at-o probabil un detaşament al legiu­
nii a IIII-a Flavia.
La M argum este presupusă reşedinţa legiunii a IIII-a Flavia felix,
dar arheologic nu s-au descoperit urm ele unui castru de mari dimen­
siuni51. în secolele II— III, garnizoana acestei localităţi nu este cunos­
cută; probabil o form a un detaşament din legiunea a IIII-a Flavia felix
Porţiunea de limes căreia i s-a acordat o atenţie deosebită şi care a
fost cel m ai adesea periclitată este aceea aflată la est de Viminacium,.
unde şi legiunea a IIII-a Flavia a deplasat o serie de detaşamente
(Pincum , C uppae (?), B oljetin etc.). Este posibil ca în urma păcii înche­
iate cii Dom iţian, detaşamente ale legiunilor m oesiee să fi staţionat deja
şi pe m alul stîng al fluviului, la Drobeta şi P ojojen a1'2.
Venirea lui Traian la tron este marcată, în anii următori, de pregă­
tiri intense 111 vederea războaielor cu dacii. Astfel, este cunoscut că în
anii 100— 101 a fost refăcută şoseaua strategică de-a lungul Dunării,
Vim inacium — Ratiaria, opera celor două legiuni moesiee, după cum ne
atestă o nouă inscripţie descoperită la Cazancle Dunării53.
Ultima publicare la J. SaSel, în LuJ, I, 1961, p. 160
i7 Fv. Kaniix, RomStudien, p. 7; M. Garasanin, D. Garasanin, ArhNalazista- u
Srbiji, p. 5.Ί.
Ştampile COH I ΡΛΝ sînt cunoscute în literatura dc specialitate, dar .şi r
stampila fragmentară a legiunii a IIII-a Flavia ( . . . G IUI F) cf. Spomenik, L X X V ,
Î9H4; T.T.R. L· 34, p. 113.
Fr. Kanitz, RomStudien, p. 7; M. Mirkovic, Gradovi, p. 84; T.I.R. L 34, p. 31.
50 M. Garasanin, D. Garasanin, op. cit, p. 180.
fl1 vezi nota 44.
•v; R. Florescu, op. cit, p. 146; N. Gudea, în AN R W , II/6, p. 878.
5;! Λ η β ρ, 1973, nr. 473.
150
O altă construcţie deosebită, terminată tot în această perioadă, este
Canalul de navigaţie de la Sip, din zona Porţilor de Fier. Tabula desco­
perită aici menţionează terminarea lui în vrem ea îm păratului Traian,
jucrare la care trebuie să fi participat am bele legiuni.
In anul 101, legiunea a IIII-a Fiavia felix participă, alături de cele­
lalte trupe, la războiul cu dacii, răm înînd în continuare în acest teri­
toriu.
LEGIUNEA A IIII-A FLAVIA FELIX ÎN DACIA
[nfrîngerea lui Decebal în prim ul război daeo-rom an din anii JOI—
302 a constituit o etapă im portantă în cucerirea Daciei libere. Tratatul
d c pace încheiat stipula o serie d e condiţii severe pentru regele dac,
între care şi aceea a ocupării unor părţi din teritoriul statului. Astfel,
Moldova, M untenia şi o parte *a Olteniei au fost integrate provinciei
Moesia Inferior51.
Teritoriile din sud-vestul Daciei, respectiv Banatul, sud-vestul Tran­
silvaniei şi o parte a Olteniei s-au aflat şi ele sub ocupaţie militară.
H. D aieoviciu consideră că respectivele teritorii au fost organizate
într-un district militar, fără a depinde prin aceasta do provincia M oe-
Ma Superior. în schimb, regretatul N. Gostar, prin. analogie cu provin­
ciile în curs de form are din Orient: Arm enia M aior şi M esopotamia, tot
din tim pul lui Traian, a dem onstrat posibilitatea ca teritoriul nord-dună-
rean ocupat de armatele romane să fi avut aceeaşi organizare55, adică
trupele aflate în acest spaţiu cucerit au fost organizate în cadrul unei pro­
vincii aflate sub comanda unui general roman.
Cassius Dio, LX V III, 9, 7 am inteşte că Traianus lasă legiunea (τ ο
<?τρατοπέδο v ---armata, după N.G.) la Zerm izegethusa, în cealaltă (par­
te) a ţării, punînd garnizoane; iar în LX V III, 12, 1 este amintit LON­
GINUS ( του Τράίανοΰ σ τ ραηάρχην ), com andantul armatei, care prin
viclenie a fost atras în cursă de Decebal, la începutul celui d e-a l doilea
război cu dacii, în anul 105. R egele dac a încercat, prin capturarea lui
Longinus, să-l îm piedice pe Traian să pornească cel d e-a l doilea război,
cerind restituirea ţării pînă la Istru. în urm a sinuciderii lui Longinus,
în captivitate, planul lui Decebal a eşuat.
N. Gostar a intuit corect identificarea lui Longinus cu un cunoscut
senator rom an, CN. PIN ARIU S AEM ILIU S C IC A TR IC U LA POMPEIUS
LONGINUS, a cărui carieră s-a desfăşurat în anii prem ergători războ­
iului. cu dacii, în provinciile dunărene: în ,anii 93/94— -94/95 ■ — legatus
A ugusti pro praetore în M oesia Superior (CIL, X V I, 39): 95/90 —-97/98
legatus A ugusti p ro praetore în Pannonia (CIL, X V I, 42); cariera sa ulte­
rioară nu ne este cunoscută.
;’4 I-I. Daicoviciu, Dacia de La Burebista la cucerirea romană, Cluj, 1972, p. 328;
Idem, In memoriam Constantini Daicoviciu, Cluj-Napoca, 1D74, p. 111.
55 N. Gostar, în A H A „A - D. Xenopol", X III, 1976, p. 53— 71.
151
 In acest context, alegerea sa în funcţia de comandant m ilitar al nou­
lui teritoriu cucerit a venit ca urmare a faptului că era un bun cunoscă­
tor al realităţilor dacico, după perioada îndelungată cît fusese guvernator
în cele două provincii lim itrofe Daciei libere.
Cornelius Fronto, în D e bello Parthicof menţionează că în vrem ea lin
Traian, în Dacia a căzut în captivitate un vir considaris'·*: „Traiani .. _
ductu auspiciquo n on n c in Dacia captus vir consularis?“ . Longinus era i-îr
consularis, deci sub com anda sa trebuiau să se afle neapărat două legiuni,
fapt ce face şi mai plauzibilă identificarea cunoscutului senator roman
cii generalul amintit de Cassius Dio.
Prim a legiune, 'a cărei staţionare nu ridică problem e şi a cărei pre­
zenţă constituie o certitudine, este legiunea a IIII-a Flavia felix, iar loca­
litatea la care se referă Cassius D io este capitala provinciei romane, sin­
gura cunoscută în secolul III, cînd scria istoricul antic57, capitala statu­
lui dac din M unţii Orăştiei fiind de m ult părăsită, iar cetăţile distruse,
intrate deja în uitarea vrem ii,
A doua legiune ar fi legiunea a X III-a Gemina. Deocamdată sediul ei
nu poate fi precizat cu certitudine. Ştam pile tim purii ale legiunii au apă­
rut pe Valea M ureşului: M icia58, Sarm izegetusaδ9, clar şi în castrul de la
Slăveni din O ltenia60. Posibilitatea unei departajări cron ologice şi tipolo­
g ice a ştam pilelor legiunii din anii 102— 105 de cele ulterioare formării
provinciei Dacia nu există.
Trupele auxiliare care au putut fi ataşate celor două legiuni au făcut
parte din. corpurile expediţionare ale provinciilor dunărene. N. Gostar,
analizînd com parativ auxiliile m enţionate în diplom ele din anul 100 (CIL,.
X V I, 46), în. care figurează 23 de unităţi, şi din anul 103/107 (CIL, XVI,
54 — datată d e autor în ian. febr. 105/106), constată că un num ăr mare
de trupe lipsesc în cea de-a doua diplom ă militară. Aceste unităţi ar fi
constituit armata de ocupaţie a lui Longinus, unele făcînd ulterior parte
din armata D acici. Ele sînt urm ătoarele: ala I C LA U D IA N O V A MISCE­
L L A N E A ; coh ortele: 1 ANTIOCHIENSIUM , II B R ITA N N O R U M c.R.p.U
III BRITTON U M ; II G ALLORU M M ACEDON ICA, V G ALLORU M , l
F L A V IA H ISPAN O RU M M ILLIA R IA , II HISPAN ORU M , V HISPANO­
RUM , I TH R AC U M c.R., I VIN DELICORUM c.R.
Legiunea a IIII-a Flavia felix este 'atestată la nord de D unăre intr-un
num ăr m are do localităţi. In anii 102— 105, legiunea şi auxiliile ataşate
ei au putut staţiona în castrele mari de păm-înt ridicate la Schela Clado-
vei (jud. M ehedinţi), în imediata apropiere a D robetei, Zăvoi, Berzobis
şi poate Tibiscum (jud. Caraş-Severin), Sarm izegetusa (Ţara Haţegului).
în perioada dintre cele două războaie dacice a avut loc ridicarea în
piatră a podului de la D robeta-Pontes. La această lucrare gigantică au
participat vexillaţiile mai m ultor legiuni, precum şi trupe auxiliare0-1. în
aceeaşi perioadă: cohors I A ntiochiensium construieşte în piatră castrul
de la Drobeta, iar cohors V Gallorum , p e cel de la Pojejena. Probabil
C. Fronto, De bello Parthico, apud FlIDR, I, p. 532.
Γ’7 H. Daieoviciu, op. cil, p. 11G— 117.
5S C. Petoleseu, L. Mărghitan, in Muzeul National, I, 1974, p. 254.
50 CIL·, III, 4660, 3— 18.
60 D. Tudor, OltR3, passim.
ϋι H. Daieoviciu, op, cit; C. Daicoviciu, sv Sarmizegetusa, RE, IX , 1959.
152
ţnajoritatca fortificaţiilor de pe linia Ledcrata— Tibiscum şi Oier nu—
*fihiscum au fost ridicate în acest răstimp, ele protejind căile de com uni-
raţie cu Im periul; căile de acces pînă în Ţara Haţegului, şi mai departe
spre cetăţile dacice, trebuie să fi fost construite tot acum.
Legiunea a IIII-a Flavia felix şi-a avut sediul într~un m are castru de
pămînt ridicat pe locul viitoarei Sarm izegetuse rom ane. Nu se poate şti,
în -stadiul actual al cercetărilor, dacă legiunea sau o ve^illaţie a ei a sta­
ţionat aici. In orice caz, cartierul general al lui Longinus se afla în
această localitate. Organizarea m ilitară a teritoriului cucerit a fost con ­
cepută astfel îneît să constituie un v îrf înaintat înspre centrul statului
dac. Din această perioadă pare să dateze şi o inscripţie ce menţionează
un pra efectu s kastrorum , C. Cassius Silvester, care a participat la răz­
boiul dacic al Iui Traian prim ind pentru aceasta dona militaria112. întrucît
este m enţionată participarea doar la un singur război dacic, înseamnă
că inscripţia se referă la prima cam panie a lui Traian. Castrul ridicat la
Sarmizegetusa trebuie să fi fost mare, de păm înt cu principia de piatră.
In intervalul dintre cele două războaie daco-rom anc, Traian şi-a con ­
centrat atenţia asupra construirii unor fortificaţii în care să fie ampla­
sate trupe rom ane astfel dispuse îneît să poată rezista unui eventual
atac prin surprindere din partea dacilor sau poate a «arm aţilor (care în
această perioadă erau aliaţi ai rom anilor). In această idee, lucrările de
construire a podului de la D robeta-Pontes au fost urgentate, pentru o
legătură rapidă şi lesnicioasă cu bazele d e aprovizionare din provinciile
sud-clunărene şi pentru deplasarea unităţilor m ilitare din sudul fluviului
spre teatrul de luptă.
în anii 106— 108, comanda legiunii o deţine T. Iulius M axim us M an­
lianus. Este perioada cînd se ridică cele mai m ulte fortificaţi^ în care sînt
atestate cărăm izi cu ştampila legiunii a IIII-a Flavia felix. îndeosebi pe
teritoriul viitoarei Sarmizegetuse rom ane sînt cunoscute ştam pilele legiu­
nii de tipul: LEG IIII F F (tipologic cele m ai timpurii).
în Dacia, legiunea este atestată în m ai m ulte localităţi. Ştam pilele sînt
in m ajoritatea cazurilor: LEG IIII F F; din sec. II— IV e.n. par să dateze
doar tegulele de tipul LEG IIII F, descoperite în castrul de la P ojejena
şi recent, se pare, la Sucidava.
Epigrafic, legiunea este atestată la:
1. A radul N ou03.
2. Banatska Palanka (R.S.F.I.)04.
3. Băile H erculane6·’.
4. B ersobis(i6. Castrul nu este cercetat încă sistematic, în parte şi da­
torită suprapunerii unor contracţii m oderne. Săpăturile arheologice efe c-
^ CIL, X I, 5696.
I|J I. Glodariu, în ActaMN, III, 1966, p. 429— 435; Idem, în Acta of the Fifth Epi~
graphic Congres, 1967, p. 326— 336; D. Protase, în ActaMN, IV, 1967, p. 47— 70. O
parte din piesele descoperite la Aradul Nou se păstrează la Muzeul Banatului, cf.
1 D R , 111/1, p . 242.
ϋ4 B. Milleker, DelmReg, II, 1899, p. 54; D. Protase, op. cit, p. 48; IDR, III, 1,
p. 38.
1,5 CIL, III, 1631 = 8070, a; IDR, III, 1, p. 98.
GG Referitor la castrul de la Bersobis, literatura de specialitate este relativ
bogată, dar cu puţine date noi: Hoffinger, Neues UngarUc.hes Magazin, Presburg-
Bratislava, II, 1792, p. 97— 107; B. Milleker, DelmReg, p. 87— 93; D. Protase, op. cit,
153
luate în anii 1962— 1963 şi 1965— 1966 au constat doar din m ici sondaje.
Planul castrului, reprodus de F. M illeker, a suferit puţine modificări,
doar privind am plasam entul porţilor. D. Protase consideră că porta prae­
toria era îndreptată spre vest, deci spre barbaricum, fiind amplasată p<*
latura scurtă a castrului (490X 410 m )r’7. Cetatea este orientată est-vest,
avînd incintă din şanţ şi val de păm înt; prin dim ensiunile ei, putea adă­
posti o legiune. în intervalul dintre cele două războaie dacice este posibil
ca aici să fi existat o castra aestiva, care să ii putut adăposti şi alte trupe,
al căror num e nu ne este păstrat, fiin d cert faptul că în. această perioadă
rom anii nu au putut efectua construcţii m ilitare de anvergură, din piatră,
stăpînirca acestui teritoriu nefiind deplină.
C onstrucţiile im portante de la Bersobis, respectiv principia din piatră,
sînt ridicate după anul 108. Părăsirea definitivă a castrului în anul 114,
cînd legiunea a IIII-a Flavia fe lix este transferată în M oesia Superior,
nu pare reală, în principia castrului legiunii puţind staţiona o unitate
auxiliară68.
5. Bocşa Română. P e dealul „C racul de aur“ apar urm e de exploatări
m iniere rom ane. A lături de diferite unelte m iniere s-a descoperit şi o
cărămidă cu ştam pila legiunii a IIII-a Flavia fe lix 69.
6. D enta (jud. Tim iş). Din această localitate se citează cîteva ştampile
ale legiunii a IIII-a Flavia. Nu se ştie exact dacă aveau sau nu epitetul
de felix . C ronologic, ele nu se pot încadra precis70.
7. Sarm izegetusa R egia (Grădiştea M uncelului, jud. Hunedoara). Cîteva
m onum ente epigrafice ale legiunii a IIII-a Flavia fe lix se datează după
anul 106. C ele trei blocuri din calcar au incizat: LEG IIII F F 71. Ele
atestă în m od cert prezenţa detaşamentelor legiunii în aceste locuri, după
cucerirea cetăţilor dacice.
8. Tibiscum (Jupa, jud. Caraş-Severin). Cărămizi ştampilate au fost
descoperite pe teritoriul castrului72. Castrul de păm înt, d e dimensiuni
mari a fost ridicat tot în aceeaşi perioadă. în cursul cercetărilor începute
din anul 1964 nu a fost descoperită nici o ştampilă a legiunii.
p. 49— 51; D. Prota.se — L. Pelculescu, în Banatica, TII, 1974, p. 85— 89; F. Medelct —
R. Pelrovsky, în Tibiscus, III, 1974, p. 133— 136; CIL, ITI, 1621r=8070. Cîteva ştampile
sc păstrează în colecţia Muzeului din Timişoara (IDR, Iii, I, p. 134— 136].
i;7 D. Protase, op. cit, p. 49.
08 IDR, III, 1, p. 134. Seria monedelor descoperite în castru, în decursul timpu­
lui, este neîntreruptă de la Ncro Ia Filip Arabul. F. Medeleţ, R. Pelrovsky, op. cit,
atrag atenţia asupra a două niveluri de locuire distincte, marcate fiecare de incendii
puternice. în acelaşi timp este de remarcat faptul că cercetările arheologice reluate
la Bersobis de O. Bozu de la Muzeul din Reşiţa au dus la descoperirea de noi urme,
databile în secolele II— III, fără a se putea identifica o nouă unitate militară.
(ίίι Se păstrează în colecţia Muzeului Banatului din Timişoara.
7(' B. Milleker, DelmReg, p. 20; C. Daicoviciu, în Apulum, I, 1942, p. 105— 106,
109; IDR, III, 1, p. 134.
71 I. Glodariu, în ActaMN, III, 1966, p. 327—329; D. Protase, op. cit, p. 55— 5(5;
pe o lespede de marmoră ruptă în două, într-o tabula ansata sînt dispuse pumnale
curbe şi scurte ce redau numele legiunii a IIII FF; 2) o placă descoperită pe latura
de vest a cetăţii, cu textul LEG III FF; 3) un bloc din piatră ealraroasn cu in­
scripţia LEG IIII FF, descoperit pe latura de est a cetăţii.
72 B. Milleker, DelmReg, p. 95.
154
9. Covin (R.S.F.I.). In M uzeul de istorie al Transilvaniei din Cluj-Na~
poca se păstrează un fragm ent de ţiglă cu ştampila LE] G Ι1ΪΙ FF, într-
un cartuş dreptunghiular, înalt de 3 cm 7:ţ.
10. Pancevo (R.S.F.I.). Sînt m enţionate la sfîrşitul secolului trecut
ştampile de tipul LEG IIII, care datează din veacul II71.
11. Patăş (jud. Caraş-Severin). în substrucţiile unei clădiri romane au
apărut ştam pile ale legiunii: LEG IIII7·'.
12. P ojejcn a (jud. Caraş-Severin). In castrul cercetat în cursul mai
m ultor cam panii arheologice au apărut cărăm izi cu ştampila legiunii a
IIII-a Flavia felix, alături de cele ale legiunii a V II-a Claudia p.f.76.
33. Reea (jud. Hunedoara). O ştam pilă fragm entară: LEG IIII FF, este
•atestată în această localitate77.
14. Sarm izegetusa (Ulpia Traiana). Trei inscripţii descoperite aici da­
tează din prim ele decenii ale secolului II78. N umeroase cărăm izi cu ştam­
pila legiunii a IIII-a Flavia fe lix (LEG IIII FF) au fost descoperite în
A ed es Augustalium , tem plu ridicat la m ijlocu l secolului II e.n.79. P e baza
•acestor descoperiri se presupune, pe bună dreptate, că aici a fost principia
castrului utilizat de legiunea a IIII-a Flavia fe lix pînă în anul 108, cînd
s-a înfiinţat Colonia Dacica80. Fosta principia al castrului a devenit fo ­
rum al noului oraş.
15. Surduc (jud. Caraş-Severin). Cărămizi cu ştampila legiunii a IIII-a
F.F. au fo st găsite în castru81.
16. D robeta (jud. M ehedinţi). Cărămizi cu ştam pila legiunii apar atît
în castru, cît şi la podul de peste flu v iu 82. Ele fac dovada că legiunea a
IIII-a Flavia felix a participat la aceste lucrări. M onum entele epigrafice
descoperite aici sînt de dată mai tîrzie, din cursul secolelor II— III e.n.83.
17. Micia (V eţel — jud. Hunedoara). U n altar închinat lui I.O.M.
Heliopolitanus de către un centurio al legiunii, Q Licinius M acrinus84, la
începutul veacului II. Prezenţa aici a unui centurio al legiunii trebuie
pusă în legătură cu o vexillaţie ce a participat la lucrări de construcţie
în castru şi im plicit la supravegherea M ureşului Inferior.
18. A pu lu m (A lba Iulia). Două inscripţii, datînd în-sa. din secolul III,
provin din această localitate; ele atestă un p>raefectus legionis IIII Flaviae
(CIL, III, 1201) şi un tribunus m ilitum leg. IIII FI (CIL, III, 14468). O
singură ştampilă, care se păstrează în colecţia m uzeului, se pare că pro­
vine de la Sarmizegetusa85.
73 D. Protase, op. cit., p. 57; IDR, III, 1, p. 30.
7ί B. Milleker, DelmReg, p. 58; IDR, III, 1. p. 30.
Idem, op. cit., p. 54; IDR, III, 1, p. 124.
90 CIL, III, 8070, d; IDR, III, 1, p. 49.
77 D. Protase, op. cit., p. 59.
78 CIL·, III, 1480, 7904; C. Daicoviciu, în AC M IT, II, 1930, p. 313— 314.
7!l CIL, III, 8070 e, £; C. Daicoviciu, în Dacia, I 1924, p. 230; Idem, în Dacia,
III— IV, 1933, p. 541— 542.
10 N. Gostar, în Apulum, IX , 1971, p. 318— 320.
B. Milleker, op. cit, II, p. 66.
t2 D. Tudor, Podurile, p. 140.
M CIL, III, 14484; A l. Bărcăcilă, în BCM1, X X X II, 1939, p. 153; I. I. Russu, în
Drobeta, II, 1975, p. 47— 55; IDR, II, 35.
fc4 CIL, III, 13a3; N. Gostar, în Analele Univ. Iaşi, secţia III, X I X , 1973, 2,
p. 253— 255.
t5 D. Protase, op. cit., p. 4ii.
155
 19. Arc.idava (Vărădia ■— ■ jud. Caraş-Severin,). O ştampilă a legiunii a
IIII-a F.F., fragm entară (LEG IIII . . .), a fost descoperită în cursul săpă­
turilor arheologice efectuate în cetatea dacică86.
20. Eftim ie M urgu (Rudăria —- jud. Caraş-Severin). O ştampilă a le­
giunii de tipul LEG IIII FF provine din această localitate87.
Marea m ajoritate a cărăm izilor ştampilate ale legiunii sînt descope­
rite în Banat. Prezenţa a una sau două ştam pile într-o localitate nu con­
stituie un argum ent destul de concludent pentru a docum enta existenţa
aici a unui detaşament al legiunii, ci este posibil ca m aterialul de con­
strucţie să fi fost executat în oficinele d e la Sarm izegetusa, D robeta sau
Berzobis. în acelaşi tim p, pentru o serie de descoperiri mai izolate poate
fi presupusă dislocarea unor detaşamente ale legiunii, care au confec­
ţionat pe lo c m aterialul d e construcţie.
Legiunea a IIII-a Flavia fe lix a staţionat pe teritoriul viitoarei Colonia
Dacica pînă în m om entul întemeierii oraşului de către prim ul guvernator
al Daciei rom ane: D. Terentius Scaurianus. M onedele ce comemorează
acest evenim ent fa c parte din seria celor ce proslăvesc victoria romană
în cel de-al doilea război cu dacii. A ctu l sim bolic d e limitatio a fost în­
deplinit de D. Terentius Scaurianus înainte de expirarea m andatului său.
probabil între anii 108— 110.
Noua capitală a provinciei a fost înfiinţată prin deductio din vete­
ranii legiunilor a IIII-a Flavia felix şi a X III-a Gemina88. A lţi veterani ai
legiunii a IIII-a Flavia fe lix au participat la înfiinţarea colon iei Oescus,
din Moesia Inferior, oraş întemeiat tot de împăratul Traianus. Pom eri-
um -ul oraşului Sarm izegetusa a urmat, se pare, p e cel al castrului legiunii
■a IIII-a Flavia fe lix ; cazuri sim ilare sînt cunoscute cu ocazia înfiinţării
coloniilor Emona, P oetovio etc89.
Veteranii legiunii a IIII-a Flavia fe lix form ează o pătură înstărită în
n oul oraş; ei vor deţine m agistraturi în conducerea urbei. A stfel, se păs­
trează fragm entar num ele unui v etera n ,. . . Firmus, care avea calitatea
de decurio în Colonia Dacica90.
Sextus P.ilonius Modestus din Beneventum (Italia), fost centurio în
legiunea a IIII-a Flavia fe lix a fost, se pare, unul din coloniştii care au
întemeiat oraşid. Piatra funerară descoperită la Sarm izegetusa denotă
că el a decedat la scurt după stabilirea în Dacia91.
Mulţumim colcgului E. Iaroslavski pentru posibilitatea de a utiliza piesa în
catalogul de mai sus.
87 O. Răuţ— O. Bozu, în StComC, 1979, p. 195—218.
» CIL, III, 1480 ;C. Daicoviciu, sv Sarmizegetusa, RE, Suppi. X IV , 1959, 611.
80 II. Daicoviciu, op. cit.; D. Alicii, Le camp legionnaire de Sarmizegetusa, în
Potaissa, II, 1980, p. 23— 27. Cercetările arheologice efectuate în ultimii ani la Sai'-
mize.t?elusa au identificat zidul de incintă de pe laturile de nord, sud şi est ale
castrului legiunii a IIII-a Flavia felix. Zidul, gros de 1,60— 1,80 m, era construit
din blocuri de calcare legate cu mortar, avînd o fundaţie din piatră de i'îu. Pe la­
tura de nord au fost identificate două şanţuri de apărare, cel exterior lat de 7 m
şi adine de 2,50 m, iar cel interior lat de 6,5 m, respectiv 2,70 in. Dimensiunile;
aproximative ale castrului ar fi: 540X415 m.
ao IDR, III, 2, 111.
f>1 IDR, III, 2, 437—CIL, III, 1480.
156
In anul 108, legiunea a IIII-a Flavia felix, sau o vexillaţie a ei, a fost
dislocată în sud-vestul Daciei, la Bersobis, unde se pare că în această
perioadă au lo c incidente cu sarmaţii din Cîm pia Pannonici. O inscripţie
de la Vîrşeţ, dedicată lui Mars U ltor d e către cohors II Hispanorum , este
o reflectare indirectă a conflictelor militare ce au avut lo c la graniţa de
vest a Daciei. Inscripţia se datează în anul 1089:’. în cele din urmă, gu­
vernatorul Pannoniei Inferior, viitorul îm părat P. Aelius Hadrianus, va
interveni pentru pacificarea acestor conflicte.
La Sarmizegetusa a rămas o vexiliaţie a legiunii a IIII-a Flavia felix,
care a ridicat, foarte probabil, prim ele clădiri publice în noul oraş. A se­
meni legiunii a V II-a Claudia pia fidelis la Ratiaria, şi legiunea a IIII-a
Flavia felix a executat principalele lucrări edilitare în capitala provinciei.
Realizarea m ânu militari a celor m ai im portante construcţii necesare
oraşului, form at iniţial din veterani (multe, desigur, încă neidentificate
arheologic), constituie o dovadă a faptului că ridicarea capitalei provinciei
s-a făcut sub directa îngrijire a guvernatorului provinciei, şi în atare si­
tuaţie o serie d e lucrări au fost executate într-un tim p scurt, pentru a
grăbi şi prin aceasta integrarea D aciei în rîndul provin ciilor Imperiului.
Un altar v otiv descoperit la Sarmizegetusa, închinat zeităţilor Eponae
et Cam pestres, ridicat de un centurio al legiunii, M. Calventius Viator,
cu funcţia d e exercita tor equitum singularium, atestă faptul că instruirea
gărzii particulare a guvernatorului provinciei, C. A vidius N igrinius, era
realizată de către ofiţeri ai legiunii a IIII-a Flavia felix. Nu apare clar
din ce unităţi au fost selectate elem entele ce com puneau corpu l de equ i­
tes singulares. Probabil a fost form at din cavaleria legiunii a IIII-a Fla­
via felix 93.
C. A vidius N igrinius este am intit ca legat al Daciei între anii 112
(?) şi 117.
In sud-vestul Daciei, legiunea a IIII-a Flavia felix a desfăşurat o acti­
vitate intensă d e ridicare a fortificaţiilor pe linia Lederata— Bersobis—■
Tibiscum. Cît de avansate au fost spre vest punctele do observaţie de pe
această linie defensivă nu poate fi precizat în stadiul actual al cercetă­
rilor arheologice.
în anul 112, împăratul Traian începe organizarea unei mari armate
de cam panie din provinciile dunărene. Ea va cuprinde legiuni întregi şi
corpurile expediţionare form ate din auxilii. între aceste trupe se afla şi
legiunea a V II-a Claudia p.f., atestată epigrafic în anul 114 în Lidia94.
Pentru legiunea a IIII-a Flavia fe lix nu este cunoscută nici o mărturie
epigrafică în acest sens.
în literatura de specialitate rom ânească s-a încetăţenit părerea potri­
vit căreia legiunea a părăsit provincia în anul 117/11895. R. Sym e avan­
sase, cu mulţi ani. în urmă, ipoteza că legiunea 'a IIII-a Flavia felix a pă-
CIL, 111, 6128--.:7425.
N. Cîostar, op. cit., p. 318; IDR, III, 2, 205 = CIL, III, 7904.
Anh'p, 1939, 132, Lidia: ΖΩΝ/ΙΟΣ. Υ Ο Σ Σ Κ Π Α Σ Κ Κ Ο Υ ΠΡΛΓ ΜΛΤΕΥΟΜΕ ΝΟΣ
ΕΝ ΕΠΑΡΧΕΙΑ ΓΛ/?Λατια Η ΛΡΑΧΕΪΜ ΛΣΤΙΚΟΙΣ Α Ε Π Ω Ν Ω Ν E' ΜΑΚΕΔΟΝΙΚΗΣ ΚΑΙ
Ζ. ΚΑ. Π ΙΣ Τ Ο Σ Κυσεβυς/ΚΛΙ Δ ΣΚΥΘΧ Κ Π Σ ΚΑΙ Α ΙΤ Α Λ ΙΚ Ο Σ ΤΟ ΜΝΙ1ΜΕΙ/ΟΝ
ΕΑΥΤΩ ΚΑΙ ΤΕΚΝΟΙΣ ΚΑΙ ΗΓΓΟνοις ΚΑΙ 1ΎΝΛΙΞ1Ν ΛΥΤΩΝ.
9,1 D. Protase, op. cit., p. 68— 9 cu bibliografia mai veche.
157
 19. Arci.dava (Vărădia — jud. Caraş-Severin). O ştampilă a legiunii a
IIII-a F.F., fragm entară (LEG I I I I . . . ) , a fost descoperită îa cursul săpa­
turilor arheologice efectuate în cetatea dacică86.
20. E ftim ie M urgu (Rudăria — jud. Caraş-Severin). O ştampilă a le­
giunii de tipul LEG IIII FF provine din această localitate87.
Marea m ajoritate a cărăm izilor ştampilate ale legiunii sînt descope­
rite în Banat. Prezenţa a una sau două ştam pile în tr-o localitate nu con­
stituie un argum ent destul de concludent pentru a docum enta existenţa
aici a unui detaşam ent ai legiunii, ci este posibil ca m aterialul de con­
strucţie să f i fost executat în oficinele de la Sarm izegetusa, D robeta sau
Berzobis. In acelaşi tim p, pentru o serie de descoperiri mai izolate poate
fi presupusă dislocarea unor detaşamente ale legiunii, care au confec­
ţionat pe loc m aterialul d e construcţie.
Legiunea a IIII-a Flavia fe lix a staţionat pe teritoriul viitoarei Colonia.
Dacica pînă în m om entul întem eierii oraşului de către prim ul guvernator
al Daciei rom ane: D. Terentius Scaurianus. M onedele ce comemorează
acest evenim ent fa c parte din seria celor ce proslăvesc victoria romană
în cel de-a! doilea război cu dacii. A ctul sim bolic de lim itatio a fost în­
deplinit de D. Terentius Scaurianus înainte de expirarea mandatului său
probabil între anii 108-— 110.
Noua capitală a provinciei a fost înfiinţată prin deductio din vete­
ranii legiunilor a IIII-a Flavia felix şi a X III-a Gemina88. A lţi veterani ai
legiunii a IIII-a Flavia fe lix au participat la înfiinţarea coloniei Oescus,
din M oesia Inferior, oraş întem eiat tot de împăratul Traianus. Pomeri-
um -ul oraşului Sarm izegetusa a urmat, se pare, pe cel al castrului legiunii
a IIII-a Fl-avia fe lix ; cazuri sim ilare sînt cunoscute cu ocazia înfiinţării
colon iilor Emona, P oetovio etc89.
Veteranii legiunii a IIII-a Flavia fe lix form ează o pătură înstărită ^în
noul oraş; ei v or deţine m agistraturi în conducerea urbei. A stfel, se păs­
trează fragm entar num ele unui v e te r a n ,... Firmus, care avea calitatea
de decurio în Colonia Dacica90.
Sextus Pilonius Modestus din B eneventum (Italia), fost centurio în
legiunea a IIII-a Flavia fe lix a fost, se pare, unul din coloniştii care aii
întem eiat oraşul. Piatra funerară descoperită la Sarmizegetusa denotă
că el a decedat la scurt după stabilirea în Dacia01.
M Mulţumim colegului E. Iaroslavski pentru posibilitatea do a utiliza piesa îft
catalogul de mai sus.
87 O. Răuţ— O. Bozu, în StComC, 1979, p. 195— 218.
CIL, III, 1480;C. Daicoviciu, sv Sarmizegetusa, RE, S-uppl. X IV , 1959, 611.
8SI H. Daicoviciu, op. c it; D. Aîicu, Le câmp legionnaire de Sarmizegetusa, în
Potaissa, II, 1980, p. 23— 27. Cercetările arheologice efectuate în ultimii ani la Saiv
mizegelusa au identificat zidul de incintă de pe laturile de nord, sud şi est ale
castrului legiunii a IIII-a Flavia felix. Zidul, gros de 1,60— 1,80 m, era^ construit
din blocuri de calcare legate cu mortar, avînd o fundaţie din piatră_ de rîu. Pe la­
tura de nord au fost identificate două şanţuri de apărare, cel exterior lat de 7 τη
şi adine do 2,50 m, iar cel interior lat de 6,5 m, respectiv 2,70 m. Dimensiunile
aproximative ale castrului ar fi: 540X415 m.
00 IDR, III, 2, 111.
01 IDR, III, 2, 4 3 7 -:CIL, III, 1480.
156
/ în anul 108, legiunea a IIII-a Flavia felix, sau o vexillaţie a ei, a fost
dislocată în sud-vestul Daciei, la Bersobis, unde se pare că în această
perioadă au loc incidente cu sarmaţii din Cîmpia Pannonici. O inscripţio
dc la Vîrşeţ, dedicată lui Mars Ultor d e către cohors II Hispanorum, este
o reflectare indirectă a conflictelor m ilitare ce au avut loc la graniţa de
vest a Daciei. Inscripţia se datează în anul 10802. In cele din urmă, gu­
vernatorul Pannoniei Inferior, viitorul îm părat P. Aelius Hadrianus, va
interveni pentru pacificarea acestor conflicte.
La Sarmizegetusa a rămas o vexillaţie a legiunii a IIII-a Flavia felix,
care a ridicat, foarte probabil, prim ele clădiri publice în noul oraş. A se­
meni legiunii a V II-a Claudia pia fidelis la Ratiaria, şi legiunea a IIII-a
Flavia fe lix a executat principalele lucrări edilitare în capitala provinciei.
.Realizarea m ânu militari a celor mai im portante construcţii necesare
oraşului, form at iniţial din veterani (multe, desigur, încă nci'dentificate
arheologic), constituie o dovadă a faptului că ridicarea capitalei provinciei
ş-a făcut sub directa îngrijire a guvernatorului provinciei, şi în atare si­
tuaţie o serie de lucrări au fost executate într-un tim p scurt, pentru a
grăbi şi prin aceasta integrarea Daciei în rîndul provinciilor Im periului.
Un altar v otiv descoperit la Sarmizegetusa, închinat zeităţilor Eponae
:et- Cam pestres, ridicat de un centurio al legiunii, M. Calventius Viator,
cu funcţia d e exercita tor equitum singularium , atestă faptul că instruirea
gărzii particulare a guvernatorului provinciei, C. A vidius Nigrinius, era
frealizată d e către ofiţeri ai legiunii a IIII-a Flavia felix. N u apare clar
din ce unităţi au fost selectate elem entele ce com puneau corpu l de equ i-
Hes singulares. Probabil a fost form at din cavaleria legiunii a IIII-a Fla­
via fe lix 93.
C. A vidius N igrinius este am intit ca legat al Daciei între anii 112
(?) şi 117.
în sud-vestul Daciei, legiunea a IIII-a Flavia felix 'a desfăşurat o acti­
vitate intensă d e ridicare a fortificaţiilor pe linia Lederata-— Bersobis— ■
JTibiscum. Cît de avansate au fost spre vest punctele de observaţie de pe
•această linie defensivă nu poate fi precizat în stadiul actual al cercetă­
rilor arheologice.
f în anul 112, îm păratul Traian începe organizarea unei mari armate
tfe cam panie din provinciile dunărene. Ea va cuprinde legiuni întregi şi
Icorpurile expediţionare form ate din auxilii. între aceste trupe se afla şi
legiunea a V II-a Cîaudia p.f., atestată epigrafic in anul 114 în Lidia9*.
/Pentru legiunea a IIII-a Flavia fe lix nu este cunoscută nici o mărturie
âepigrafieă în acest sens.
'% în literatura do specialitate rom ânească s-a încetăţenit părerea potri­
vit căreia legiunea a părăsit provincia în anul 117/11895. R. Sym e avan­
sase, cu mulţi ani în urmă, ipoteza că legiunea a IIII-a Flavia felix a pă~
92 CIL, 111, 6128-7425.
!i:! N. Gostar, op. cit., p. 318; IDR, III, 2, 205 = CIL, HI, 7904.
I; 94 AnEp. 1939, 132, Lidia: ΖΩΝ/ίΟΣ. Υ Ο Σ Σ Ε Π Α Σ Ε Κ Ο Υ ΠΡΛΓ ΜΑΤΕΥΟΜΕ ΝΟΣ
§ N ΕΠΑΡΧΕΙΑ ΓΑ/?Αατια ΙΙΑΡΛΧΕΙΛΙΑΣΤΙΚΟΙΣ Λ Ε Π Ω Ν Ω Ν Ε ' ΜΑΚΕΔΟΝΙΚΉΣ ΚΑΙ
Ζ. ΚΛ. ΧΙΙΣΤΙΙΣ Ευσεβυε/ΚΛΙ Δ Σ Κ Υ θ Ι Κ ΙΙΣ ΚΑΙ Λ ΙΤΑ Λ ΙΚ Η Σ ΤΟ ΜΝΗΜΕΙ/ΟΝ
Μ Υ Τ Ω ΚΑΙ ΤΕΚΝΟΪΣ ΚΑΙ ΕΙΤΟνοις ΚΑΙ .ΙΎΝΑ1Ξ.1Ν ΛΥΤΩΝ.
05 D. Protase, op. cit., p. 68— 9 cu bibliografia mai veche.
157
răsit Dacia încă în anul 114, pentru a participa la campania din. Orient9».
La aceeaşi concluzie ajunsese şi 13. Filow·17. După cum menţionam, nu
avem nici o ştire că legiunea a participat la războiul parthic.
Dislocarea legiunii a V II-a Claudia p.f. şi a au xiliiior ei (dintre care
nu este atestată epigrafic decît ala II Pannoniorum )”8, în campania din
Orient, a putut determina retragerea încă din anul 114 a legiunii a IIII-a
Flavia fe lix în provincia M oesia Superior, la Singidunum . Este greu
crezut ca o provin cie de graniţă să fi fost lăsată fără n ici o legiune, cînd
practic m ajoritatea auxiliiior ci erau d eja stabilite în noua provincie
nord-dunăreană sau în Pannonia Inferior.
Izbucnirea ulterior, în anii 117/118, a conflictului cu sarmaţii iazygi
şi atacul lor dezlănţuit asupra sud-vestului Daciei denotă că în aceasta
zonă ei nu au întîlnit nici. o opoziţie m ilitară m ai deosebită, în afara unor
eventuale auxilii, ccea ce a facilitat pătrunderea barbarilor adînc în teri­
toriul Daciei. Hadrianus, în anul 117/118, a ordonat chiar incendierea
părţii superioare a podului de la Drobeta, care era din lemn, pentru a
îm piedica eventuala trecere a barbarilor la sud de flu v iu ".
Retragerea legiunii a IIII-a Flavia felix din Dacia în anul 114 avea
loc în tr-u n m om ent în care Traian era convins că lasă o D acie pacificată,
cu o armată suficient de puternică, cu graniţele asigurate prin tratatele
încheiate cu triburile barbare.
Pentru Dacia, retragerea legiunii în M oesia Superior a avut şi impli­
caţii de natură administrativă. Dacă ipoteza noastră este corectă, înseamnă
că din anul 114 Dacia devine o p rovin cie de rang pretorian, avînd in
com ponenţa armatei sale o singură legiune: X III-a Gemina. Implicit,
m andatul lui C. A vidius Nigrinus în Dacia se încheie în anul 114.
In anul 118, Hadrianus l-a desem nat pe Q. Marcius Turbo guverna­
tor sim ultan al Pannonici Inferior şi al D aciei100, pentru o m ai rapidă
pacificare a sarm aţilor iazygi.
Legiunea a IIII-a Flavia felix a staţionat în Dacia un deceniu^şi mai
bine, tim p în care a ridicat o serie de construcţii m ilitare şi civile, a
construit căile de com unicaţie îndeosebi din sud-vestul Daciei, precum
şi podul de la D robeta; din veteranii legiunii s-a form at cel dintîi grup
de colonişti rom ani, care au luat parte la întem eierea prim ului oraş al
Daciei.
A ctivitatea legiunii a IIII-a Flavia felix în nordul Dunării a pregătit,
de fapt, organizarea militară şi administrativă în noua provincie, alături
de cealaltă unitate, aflată la A pulum , a X III-a Gemina. M ărturiile opigra-
fice ale legiunii în Dacia sînt puţin numeroase, îndeosebi inscripţii fune­
rare, votive, cu inform aţii sărace pentru istoria legiunii în general. In
su R. Syme, în Laureae Aquincensis, DissPann, ser. II, p. 13—-14, reeditat în
Danubian Papers, Bucharest, 1971, p. 84— 109.
97 B. Filow, L egionen, p. 68— 69.
08 J. Guey, Essai sur le guerre parthiQue de Trajan (114— 117), Bucarest,
(Biblioteca Istros), II, p. 5, 50.
ao D. Tudor, Podurile, p. 53— 150.
100 SHA, Vita Hadriani, I, 7, 3.
158
schimb, numărul mare de inscripţii tcgulare constituie o dovadă a efor­
tului depus de această unitate în organizarea cît mai rapidă a provinciei
şi integrarea ei în lumea romană.
REVENIREA LEGIUNII A IIII-A FLAVIA FELIX
IN MOESIA SUPERIOR
Castrul de la Singidunum. P tolcm cu (III, 9, 3) este prim ul izvor antic
care aminteşte sediul legiunii a IIII-a Flavia fe lix la Singidunum : „
,,Γίόλεί,ς δέ hal μέν τω Δανοβίω ~ οταμω Συνγιδοχινον με' L " μ δ Έ " λενίων
•8' Φλα·υια.“
ίη Itineraria Antoniniana, 132, 1, Singidunum este desemnat prin
castra. U lterior, la începutul veacului V , N otitia Dignitatum (or. X LI, 3)
menţionează sediul unui pra efectu s legionis Quartae Flaviae Singiduno.
Cercetările arheologice întreprinse îndeosebi în ultim ele trei decenii
au fost anevoioase şi m ult încetinite d e condiţiile d e efectuare a săpătu­
rilor, castrul rom an aflîndu-se sub fortificaţia m edievală şi austriacă a
Belgradului, de pe platoul stîncos num it Kale’m egdan101.
încă din anul 1940, arhitectul D. Iovanovic a emis ipoteza că zidul
de incintă al fortificaţiei m edievale urmează traseul castrului rom an10-.
El a preluat o idee m ai veche, avansată de Pierre Lavedan, care se baza
pe un plan al oraşului Belgrad din secolul al X V I-lea.
In anii 1942— 43, W. Unverzagt, urm înd indicaţiile lui D. Iovanovic,
a efectuat 14 secţiuni pe latura d e n ord-vest a cetăţii m edievale (pînă la
poarta D efterdar)103. Cu această ocazie (în secţiunile I— VIII) a fost des­
coperit un zid de factură romană executat din blocuri m asive de calcar,
ecarisate, zid avînd o lăţim e de 1,30 m. In afara zidului a fost identificat
un şanţ de apărare (Spitzgraben), în care au apărut, alături de alte m a­
teriale, cărăm izi cu ştampila legiunii a IIII-a Flavia felix . W. Unverzagt
a presupus, pe baza celor descoperite, că de fapt cetatea superioară m e­
dievală fusese ridicată doar pe praetentura castrului rom an şi că lungi­
mea incintei m edievale ar corespunde laturii scurte a castrului. Prin
aceasta, castrul s-ar prelungi şi în, afara cetăţii superioare. D upă cel de-al
doilea război m ondial cercetările arheologice au continuat începînd din
anul 1948, cînd un colectiv form at din D. Iovan ovic, D. Garasan-in, M. G a-
rasanin a efectuat săpături pe platoul cetăţii medievale, ajunglnd la con­
cluzia că fortificaţia romană avea colţuri drepte. Planul prezentat cu
această ocazie depăşea platoul stîncos înspre latura sud-est. D im ensiu-
101 R. Lammert, RE, X X III, 1959, 1750; A . v. Domaszewski, CIL, III, p. 134, 291;
pe baza informaţiilor epigrai’ice reieritoare la legiunile Pannoniei Superior şi Moe­
siei Inferior, considera că Plolomeu a putut avea în vedere Imperiul din timpul
iui Traian. O. Stein, în Philologus, L X X X I , 1926, p. 117, apud M. Mirkovic, IMS,
1076, presupunea că data serici'» acestei lucrări trebuie plasaţii în anii 125— 129.
102 D. Iovanovic, în Umelnicki Pregled, Belgrad, 1940, 4— 5, p. 134 (lucrarea nu
ne-a fost accesibilă) apud D. Bojovic, în Starinar. X X V I , 1975— 1976, p. 71— 83.
Iu3 W . Unverzagt, în Praeiiistorisiche. Zeitschrift, X X X V I , 1950, p. 271— 274.
159
nile presupuse ale castrului erau de 450X 300 m in!. In anul 1.9 74, V. Kon-
die ajunge la aceeaşi concluzie, arătând că latura de nord-est a castrul^ evidenţiata este via sagidoris, pe sub care trecea canalul colector 'al cas­
trebuie să fi avut o lungim e de circa 400X 450 m, ajungînd pînă în drep­ trului (care a fost identificai- pe ICalemegdanul M ic). Via principalis arc
tul unui pavilion C vijeta .Zuzoric, orientare pe care castrul a avut-u da­ direcţia zidului de incinta de sud-est al fortăreţei de pe Kalem egdanul
torită configuraţiei terenului50·”’. Marc, iar via quintana în direcţia M onum entului Franţei.
Cu excepţia unui zid dezvelit în apropierea incintei de sud-est (din
Cercetările arheologice efectuate în anii 1953, 1900, .1963— 1904, 3968,
cetatea m edievala superioară) şi două ziduri de pe K alem egdanul Mic,
3 9 7 1 — 1 9 7 3 la cetatea m edievală a Belgradului, care au atins în um'l0
du se cunosc nici un. fe l de construcţii interioare din castru. Sistemul
porţiuni şi n ivelu l rom an, sînt în cca m ai m are parte inedite. Ele au i'o.st
defensiv exterior constă dintr-un şanţ de apărare surprins pe latura de
strînse prin g rija migăloasă a lui D. B o jo v ic 108. Aceste date perm it între­
nord-vest, şi din două şanţuri pe latura de nord-est.
girea şi com pletarea inform aţiilor privind o serie de caracteristici ale
Cronologie nu se poate stabili cînd a fost ridicat castrul; la fel, nu
fortificaţiei rom ane. C ercctîndu-se latura de nord-vest a cetăţii medie­
pot fi încă precizate fazele sale ele refacere, care, desigur, au fost mai
vale, s-a constatat că ea îngloba şi zidul de incintă roman. în anul 1971,
multe.
pe această latură (eorespunzînd laturii scurte a castrului) a fost dezvelită
Prin dim ensiunile sale (500X 315 m), castrul de Singidunum se apro­
o poartă flancată de două turnuri pătrate107. In. anul 1973 a fost dezvelit
pie de cel de la Vim inacium . M aniera de construire a incintei, din blocuri
parţial un turn de colţ (nord-vest), de la care pornea un zid în direcţia
masive de calcar, dispuse doar p e feţele exterioare ale zidului, e tipică
cetăţii m edievale inferioare. T ot în acest an, trei secţiuni efectuate pe
pentru tehnica fortificaţiilor de la începutul, secolului II. Desigur, castrul
K alem egdanul M ic în prelungirea ideală a incintei d e nord-vest au reu­
şit să surprindă fundaţia castrului executată din blocuri masive de calcar. de pe Kalem egdan a fost ridicat de către legiunea a IIII-a Flavia. Cînd
a avut loc acest evenim ent, în anul 86/89 sau mai tîrziu, în 114, este
În tim pul cercetărilor a fost identificată şi o porţiune din canalizarea
«ren de precizat în faza 'actuală a cercetărilor. Th. M om m sen presupunea
romană în interiorul castrului, pe o lungim e de 24 m l0s.
el ii ar existenţa aici, în secolul I, a sediului legiunii a -IIII-a Scythica sau
Pe baza săpăturilor arheologice întreprinse s-au constatat următoarele: al legiunii V -a M acedonica, ceea ce nu poate fi exclu s111. Cercetările
castrul rom an se întindea, urm înd configuraţia terenului, atît pe Kale­
arheologice efectuate în castru, în anul 1976, au dat la iveală, alături do
m egdanul M are cît şi pe eel Mic, fiind de form ă dreptunghiulară. Dimen­
; ştampile ale legiunii a IIII-a Flavja fe lix (tipurile LEG IIII FF şi LEG
siunile probabile ale castrului au fost de 5 0 0 x 3 1 5 m (cu o suprafaţă de Ilii FL), şi o .ştampilă în cartuş dreptunghiular: LEG V II C P F 112. Aceasta
157 700 m 2). Fusese construit din blocuri d c calcar provenind din cariera c{in urmă este asemănătoare tipologic cu cele cu noscute la D robeta, Ra-
Tasm ajdan (de lîngă Belgrad). Zidul d e incintă, dezvelit, are o fundaţie tiuria, Lederata etc., databile la începutul secolului II. Prezenţa unei ast­
din piatră de carieră, după care urmează blocuri masive din calcar, prinse
fel de ştam pile îa Singidunum constituie o m ărturie însemnată pentru
cu mortar, avînd în pastă cărăm idă pisată. Zidul de incintă are pe latura a avansa o ipoteză tentantă, şi anum e posibilitatea ca în răstim pul anilor
de nord-vest o lăţim e d e 2,30, iar pe latura de nord-est circa 1,30 m.
102— 114, cît legiunea a IIII-a Flavia fe lix era în Dacia, la Singidunum
Turnurile (5) dezvelite pînă în prezent eînt construite în aceeaşi maniera ■ să fi staţionat o vexillaţie a legiunii a V II-a Claudia pia fidelis.
şi au o form ă pătrată. Dacă poarta dezvelită pe latura scurtă a castrului
era amplasată în praetentura, atunci ar putea fi identificată cu porta
T eritoriul militar al legiunii a IIII-a Flavia felix. în lipsa unor cer­
praetoria. Porta decum ana a castrului, aflată în partea opusă, ar putea
cetări arheologice mai ample şi a unor mărturii epigrafice concludente,
fi în im ediata apropiere a intrării p e Kalemegdan de pe str. Knez Mi-
teritoriul m ilitar (Militarland) al legiunii a IIII-a Flavia felix poate fi
h ailovo109. D. B o jo v ic presupune, pe baza descoperirilor din aşezarea ci­
reconstituit cu destulă aproxim aţie. Izvoarele literare, coroborate cu ob-
vilă şi din necropola ce se întinde în im ediata apropiere, că porta decu­
serxaţii topografice, perm it delim itarea teritoriului militar spre vest113;
mana ar fi uşor deplasată spre colţul de nord-est ai castrului (pe locui
castrul Singidunum aflîndu-se în imediata apropiere a graniţei cu Panno­
unde trece dru m u l spre K alem egdan din str. Uzum M ircova şi Vasina)'10,
nia Inferior (Itin liieros 564, 1: Civitas Singiduno, fines Pannoniae et,
D ezvelirea unei porţiuni din şoseaua imperială romană între străzile Du-
Mîsiae).
sitejeva şi V asina ar indica faptul că ea reprezintă o principală cale de
.Spre sud-vest, Sava form a graniţa eu provincia Dalmaţia (Ptolemeu,
com unicaţie între aşezarea civilă şi castru; ceea ce ar însemna că, în
III, 9, 1; II, 16, 1), iar spre est, pe teritoriul militar a] legiunii se aflau
raport cu porta praetoria, porta decumana era deplasată spre nord-est.
t-psirele auxiliare de la Tricornium şi A u rcus yions. Prezenţa la Sm e-
Privind celelalte căi de com unicaţie din castru, singura care apare clar
= tleivvo a ştam pilelor ambelor legiuni m oesiee ar pleda pentru conside-
• rărea localităţii ea term inus al teritoriului m ilitar a.l legiunii a IIII-a
104 D. Jovanovic— M. Garasanin, în Starinar, II, 1951, p. 255.
505 V. Kondic, în Istorija Beograda, I, 1974, p. 75— 84.
; Flavia. Descoperirea la Sm credevo a unei ştam pile tîrzii, din secolele
!01i D. Bojovic, op. cit., p. 71— Π3.
107 Idem, fig. 5, pl. IV /i. 1U Th. Mommsen, RomGesch, V, p. 194.
lfls Idem, p. 79— 81. 112 D. Bojovic, op. cit., p. 79— 8-3.
,otl Idem, p. 82. U3 Pentru bibliografia problemei, vezi suprn, capitolul referitor la legiunea a
1,0 Ibidem. Vil-a Cîaudia. Pentru teritoriul oraşului Singidunum, v. M. Mirkovic, IMS, I, 197ΰ,
D. οΠ— 37.
100
U — D ia isto ria m ilita ră a M o e s ie i S u p e r io r şi a D a c ic i
161
III— IV : R IP A SING(idunensis), ar constitui o mărturie că şi această
localitate era subordonată legiunii de la Singidunum 11'1.
Cît se întindea înspre interiorul provinciei territoriu m -ul legiunii im
se poate preciza. Lipsa m aterialului tegular ştampilat nu perm ite sta-
bilirea unor lim ite mai precise.
Inscripţiile tcgulare atestate pînă acum în M oesia Superior şi în pro­
vinciile lim itrofe ei cuprind cîteva tipuri (cu nenumărate variante).
R areori, acestea se pot data; şi în acest caz, descoperirea lor în anumite
centre constituie un elem ent cronologic relativ de datare (v. pl. IV — V.).
Ele se grupează astfel:
I. LEG IIII FF este ştam pila cea mai tim purie cunoscută în Dalma­
ţia (în anii 70— 86), Dacia (102— 114) şi M oesia Superior (86— 102, 114*—-
?). A brevierea num elui în acest m od este caracteristică perioadei cînd
legiunea a fost adusa în M oesia Superior, în anul 80; sînt ştampile
tipice care apar şi în Dacia, unde legiunea a fost dislocată în. timpul lui
Traian.
A cest tip este cunoscut la: Sarm izegetusa, B ersobis, D robeta, Cuvin,
A radul N ou etc115.; în M oesia Superior: Vim inacium '1*, Brestovac (Sme-
d erev o )111, Ratiariaiis; în Pannonia Inferior: B urgenae (N ovi B anovei)11’1.
In secolul II se renunţă, în abrevierea num elui legiunii, la menţio­
narea epitetului de felix . E. Ritterling consideră că acest fapt are loc
după dom nia lui Hadrianus; M. M irk ovic, dim potrivă, consideră, pe baza
m aterialului epigrafic studiat de la Singidunum , că în num ele legiunii
epitetul se păstrează chiar şi în vrem ea lui Antoninus P iu s[?0. Ulterior,
în tim pul lui M axim inus Tlirax sau Gordianus III, legiunea e din nou
atestată în inscripţii eu epitetul de felix , abrevierea uzitată în mod
curent în această perioadă fiind LEG IIII F. FEL sau FL FEL, ceea ce
constituie o m odalitate de a departaja cronologic m onum entele epigra-
fice ale legiunii.
II. LEG IIII FL sînt ştam pile caracteristice veacurilor II— III e.n.
Ele sînt atestate, în num eroase variante, la: Singidunum, Tricornium '"1,
Sirm ium (Pann. In f.)122, Pojejena, Sucidava123 (în Dacia).
III. LEG IIII F: Sirm ium 124, A quincum , M ursal25.
Tipurile II şi III erau utilizate de regulă în veacurile II şi III, pînă la
reform ele diocleţiene. Variantele care apar sînt în funcţie d e scriere,
form a cartuşului, dimensiuni. Literele sînt corect scrise, în scrierea
monumentală.
114 L. Paviovie, Muzeji i Spomenici Kulture Smedereva, 1972, p. 62.
115 D. Protase, în ActaMN, IV, 1967, p. 4 i— 67.
116 M, Vasic, în Starinar, X II, 1895, p. 26: o ştampilă comună celor două lecuimi,
pe o conductă de canalizare din veacul I e.n.
517 M. Garasanin,-—Ό. Garasanin, Arii. NaJazista u Srbiji, p. 34: într-un sa î'"i'·^
din cărămizi au apărut cîteva tegule cu ştampilele legiunilor a IIII-a Flavia şi a
V II-a Claudia.
ns M. Bollini, op. cit, p. 93— 127.
119 D. Dimitrijevic, în LuJ, I, 1961, p. 94.
120 M. Mirkovic, Gradovi, passim.
121 E. Ritterling, sv Legio, RE, X II, 1924, 1295.
122 J. Szilagyi, InscrTegPann, pl. IX.
123 D. Protase, op. cit., p. 63, 54.
1U I. Szilagyi, op. cit.
125 CIL, III, 10663.
162
IV. LEG IIII FL P C - - LEG (io) IUI FL(avia) (P(ia) C(onstans) este
o ştampilă cunoscută în puţine exem plare, doar la Singidunum, Luci-
ran’6 şi Sirm ium (Pann. In f.)127. Pe inscripţiile de piatră epitetul nu este
cunoscut pînă acum. El a putut i i acordat de îm păratul Com m odus,
asemeni legiunii a V -a M acedonica din Dacia, ca urmare a participării
directe pe cîm pul de luptă. Nu există însă nici un indiciu cert în acest
sens.
V. LEG IIII FL. CU PP = LEG(io) IIII FL(avia) CUPP(is). Ştampile
din acest tip sînt tir zii, d e la sfîrşitul secolului III, în tr-o perioadă ulte­
rioară reform elor m ilitare ale lui Dioeleţian, cînd în urm a num elui
legiunii apare si toponim ul localităţii de garnizoană. Asem enea ştampile
sînt cunoscute la: Cuppae, Bosman si Kantabaza (B oljetin)128.
VI. L IIII FL ~ SC. HERM. P.HI = L(egio) IIII FL(avia) S (ub)C (ura)
HERM(ae) P(raepositi) R l(pae) sînt ştam pile tîrzii, databile la sfîrşitul
secolului III şi începutul secolului IV. Ştam pilele sînt atestate la V im i­
nacium’ 20.
VII. LEG IIII FL IER. Ştam pilele se datează în secolele III— IV. în
Moesia Prim a ele au fost descoperite la M ram orac (între H orreum
Margi şi A d S extu m )™ şi Sirmium (Pann. In f.)131.
VIII. LEG IU L Asem enea ştam pile nu se pot încadra cron ologic in­
tr-o anumită perioadă de tim p din secolele II— IV. în m od surprinzător,
ele sînt atestate în centre rom ane tîrzii: A quincum , Transaquincum, P in ­
eum, Bosman etc.i:!L>.
De îa începutul secolului ΙΙΓ, d e-a lungul principalelor căi de com u­
nicaţie sînt înfiinţate stationes pentru supravegherea căilor rutiere. în
fruntea acestor stationes erau beneficiari consulari ai. legiunii. Epigrafic,
ei sînt atestaţi la Uipianat33; K osovska M itrovica134, B ojina Basta133,
Prizren130, Naissus151.
T eritoriul militar al legiunii a IIII-a Flavia fe lix îl constituia zona
dintre Singidunum şi Vim inacium , unitatea putînd deplasa detaşamente
şi la est ele această regiune, în fu n cţie de necesităţi. Prezenţa unui
număr m are de ştam pile ale legiunii a IIII-a Flavia în Pannonia Infe­
rior, în cursul secolelor II— III e.n., constituie o m ărturie elocventă a
prezenţei legiunii în provincie. De cîteva ori legiunea a fost dislocată,
cu întregul efectiv, în Pannonia Inferior, pentru -a asigura apărarea
provinciei, în lipsa legiunii a II-a A diutrix. M enţinerea legiunii a IIII-a
Flavia în castrul de la Singidunum şi după form area provinciei Dacia
(cînd practic aproape nu exista un limes cu barbaricum), s-a datorat
126 M . Garasanin, D. Garasanin, op. cit.
527 J. Szilagyi, op. cit., p. IX.
n3 P. Petrovic, Paleoqrafija, p. 34.
123 JOAI, VIII, 1905, nr. 22.
130 Fr. Kanitz, RămSUidien, p. 84— 85.
135 J. Szilagyi, InscrTegPann, pl. IX.
132 E. Swoboda, Forschungen, p. 29.
133 CIL, III, 8173.
534 Spomenik, L X X I, 1931, ser. 2, nr. 211: Ulpius Martialis bf. cos leg; Spome­
nik, L X X I, 1931, nr. 210 (a. 198— 208): C. Valerius Valens bf. cos.
135 Spomenik, X C V III, 1948, 2: Ael. Aper, bf. cos.
336 Spomenik, L X X I, 1931, 325, Iulius Firmus.
137 CIL, III, 8248 = IMS, IV, 1979, 24: C. Iulius Vietorinus.
11- 163
necesităţii întăririi sistemului defensiv in această zonă, pe de o parte
şi ele a avea o rezervă permanentă pentru cam paniile externe, pe φ
altă parte. A cest sistem s-a dovedit a fi viabil în tot cursul secolelor
î l — III.
Teritoriul legiunii a IIII-a Flavia felix în sens econom ic, ca teritoriu
necesar aprovizionării saJe directe, era desigur mai restrîns, cuprinzînd
zona din imediata apropiere a castrului legiunii. Mărturii cpigrafior-
asupra întinderii acestuia sau referiri în acest sens nu se păstreaza. El
trebuie să fi cuprins terenuri arabile, păduri, păşuni etc. Territorium-}}]
era periodic verificat; aveau loc dese m ăsurători ale terenului. Acţiunea
se numea lustrum . Din tim pul lui Septim ius Severus se introduce un
impozit, annona m ilitaris, către populaţia civilă, care era obligată sa
aprovizioneze armata cu cele necesare. A. M ocsy a dovedit că exista
în veacul al III-lea o sirînsă legătură între lustrum şi annona militans.
O inscripţie descoperită la A quileia, închinată lui Mithras, menţionează
un număr m ai m are de subofiţeri clin mai m ulte legiuni, participanţi ja
un lustrum. Intre aceştia apare şi A urelius Flavius pr(inceps) signif(e~
rorum ) leg III ( l ? F laviae? ] p(iae) F(elicis). întregirea propusă cie edi­
torii CIL, V şi acceptată de m ajoritatea cercetătorilor nu este admisă
de A. M ocsy. întregirea propusă de eruditul budapestan ţine cont de
numărul legiunii; num ele unităţii ar fi în acest caz: III Italica, cu
sediul îa Regensburg. întregirea propusă d e A . M ocsy este însă la fel
de ipotetică, întrucît în inscripţie nu apare deloc m enţionat numele
legiunii138.
Prezenţa la A qu ileia a unor subofiţeri din Dacia şi M oesia Superior
denotă existenţa aici a unui mare em porium pentru aprovizionarea
armatei, A quileia fiind poate centrul în care se concentrau aceste pro­
duse şi se organizau transporturile spre provinciile de garnizoană ale
legiunilor respective.
Organizarea aprovizionării legiunii cu cele necesare (produse alimen­
tare îndeosebi) intra în atribuţia serviciului adm inistrativ al legiunii,
în cadrul căruia exista o categorie de im m unes — m ensores. Pentru
Legiunea a V II-a Claudia inform aţiile epigrafice sînt revelatoare şi per­
m it identificarea unul serviciu special. La m ijlocu l secolului III, la Vimi-
nacim exista o schola m ensorum condusă de un dispensator horeorum,
administrator al depozitelor legiun ii1119. Sistem ul era sim ilar şi pentru
legiunea a ίΠ Ι-a Flavia.
în im ediata apropiere a castrului legiunii, de pe Kalem egdan, se
întindeau canabele aflate sub jurisdicţia şi administraţia unităţii. Nume­
roasele invocaţii v otive către I.O.M. Paternus140, Silvanus1'31, Nemesis14*
indică prezenţa în im ediata apropiere a castrului, a unor tem ple con­
struite probabil cu ajutorul armatei.
!:!S A, Mocsy, in Germania, X U V , 1966, 2, p. 3J2-—:>26.
3:;0 vezi supra p. 37.
liQ IMS, I, 9, 10, 12, 13, 20.
m IMS, I, 22, 108, 109.
112 IMS, I, 19.
1G4
în canabae trebuie să fi existat atelierele m eşteşugăreşti, prăvăliile,
locuinţele private pentru fam iliile soldaţilor. T ot aici trebuie să fi fost
organizată figlina legiunii, care producea materialul de construcţie n ece­
sar ridicării diferitelor edificii publice sau militare.
Prezenţa unor ştam pile FIGL(ina) SING(idunensis) pe limesul dună­
rean ar putea fi pusă în legătură cu activitatea cărăm idăriei militare şi
în secolul IV, cînd se renunţă la menţionarea num elui unităţii care îl
confecţionează143, m aterialul de construcţie fiin d marcat doar cu numele
castrului militar.
Prea puţine mărturii sînt cunoscute despre atelierele militare ale
legiunii. O inscripţie incizată în stînca Cazanelor, în anul 101, îi am in­
teşte p e lapidarii din cele două legiuni m oesiee ce au construit drumul
tăiat în m unte pe malul drept al flu viu lu i144. O inscripţie de la Singi­
dunum esto închinată lui l'.O.M. Paternus de Aurelius Crescentius, lapi­
darius145. El făcea parte din acea categorie de soldaţi specializaţi inte ­
graţi în tr-un corp aparte în cadrul legiunii.
N ici un fe l de informaţii epigrafice nu cunoaştem referitor la o fici-
nile m ilitare care produceau echipam ent, armament şi harnaşament nece­
sar trupei. La începutul .secolului III, se pare că exista totuşi la Naissus
un centru de prelucrare şi confecţionare a harnaşamentului pentru
întreaga M oesie Superior.
O descoperire epigrafică preţioasă pentru înţelegerea sistemului de
organizare a atelierelor militare o constituie inscripţia: CIL, X III, 2828,
din Gallia, A ger Haeduorum : M. TJlpio / A v ito (centurioni) leg III
A ug / (centurioni) IIII Fl(aviae) opifices lori / cari qui in ae / duis con ­
sist. et v ico B riviae / suguntiae res/pondent qui sub cura eius fu/erunt
erga. jb. c o s .. ./. M arcus Ulpius A vitus a fost trim is la m eşterii de lori­
cae, cămăşi d e zale din plăcuţe de bronz, din ţara haeduilor, în satul
Brivia. A ceasta dovedeşte existenţa unor centre recunoscute în Im periu
pentru anumite piese d in echipam entul militar. Asem enea ateliere tre­
buiau să aprovizioneze armata, indiferent de provincie. Ele sînt, se pare,
particulare, civile şi aparţin foarte probabil unor meşteşugari băştinaşi
pricepuţi în confecţionarea acestor piese de echipament.
La prim a vedere s-ar părea că im portanţa legiunii a IIII-a Flavia
a fost mai mică, în com paraţie cu cealaltă unitate similară, legiunea
a V II-a Cîaudia. Realitatea este însă alta: prin aşezarea legiunii a IIII-a
Flavia la Singidunum s-a urm ărit realizarea a două deziderate militare
absolut necesare pentru sistemul defensiv din acest sector:
1. supravegherea îndeaproape a teritoriului în care locuiau turbu­
lenţii sarmaţi iaz}'gi;
2. apropierea de graniţa Pannoniei Inferior trebuia să perm ită inter­
venţia rapidă, în cazul unui pericol, în această provincie, sistem încetă­
ţenit d eja în provinciile de pe Dunărea de M ijloc si Superioară.
1i;i P. Petrovic, Paleografija, p. 24, nota 7.
114 AnEp, 1973, 473.
345 IMS, I, 1976, 11: IOMP Aur. Crescentio lap[i]dariufs] pro salute sua et
suorum.
Hio
 LEGIUNEA Λ IIII-A FLAVIA IN SECOLELE II—III E.N.
în perioada dom niei îm păraţilor Hadrianus şi Antoninus Pius urmează
o perioadă de linişte la graniţele provinciilor dunărene. După pacificarea
îa/.ygilor în 118/119, aceste triburi n u au mai reprezentat un pericol,
aproape o jumătate de veac.
Prezenţa legiunii a IIII-a Flavia felix în castrul singichmens <λ con­
tribuit la ridicarea aşezării civile, care s~a dezvoltat în preajm ă atît din
pimct de vedere econom ic, politic, cît şi dem ografic. Deşi nu avem nici.
o mărturie epigrafică în acest sens, se pare că îm păratul Hadrianus a
ridicat Singidunum la rangul de municipium'™. Singidunum apare cu
acest rang m enţionat în izvoare pînă la m ijlocu l secolului III e.n.
în tim pul împăratului Antoninus Pius (138— 160), legiunea a ^ îill-a
Flavia va participa cu un corp expediţionar, alături de alte unităţi alo
provinciilor dunărene, Ia războiul din Mauretania (l'M — 149). în armata
de cam panie pregătită pentru înfrîngerea triburilor nom ade berbere,
care s-au răsculat, au participat vexillaţii din : Germania In ferior (legiu­
nile: I M inervia, X X X Uîpia), Germania S uperior_ (legiunea a X X II-a
Primigenia), Pannonia Superior (legiunile: I A diutrix, X Gem ina), Pan­
nonia b iferio r (legiunea a II-a A diu trix)147.
Prezenţa detaşamentului legiunii a IIII-a Flavia în. nordul Africii
este docum entată prin cîteva inscripţii funerare ce atestă soldaţi ai legiu­
nii. O inscripţie fragm entară particulară de la Cirta (Numidia) amin­
teşte expediţia îm potriva răsculaţilor ( . . . missus contra rebelles .. .j1' 1.
N um ele personajului nu se păstrează, ca dealtfel nici funcţia.^ O a doua
inscripţie, proven in d tot din Numidia, de la Rusicade, menţionează un
soldat al legiunii, Coelius Prim igenius, care a m urit în tim pul campa­
niei150. Pe un cippus de la Portus Magnus (Mauretania Caesarcnsis)1*
apare num ele unui alt m iles al legiunii, Aur. Valens, care a decedat în
provincie, după 18 ani de serviciu militar.
întoarcerea corpurilor expediţionare dunărene din Mauretania a avut
ioc în anii l J-0— 150, după pacificarea rebelilor.
în anii 159/160 şi 161îr,i, mai m ulte diplom e militare menţionează
un număr relativ m are do auxilii în armata M oesiei Superior. Informaţii
epigrafice sigure pentru trupele auxiliare m oesice din prim a jumătate
a secolului II sînt puţine; sigură este doar prezenţa cohortei I Thracum
Syriaca1'’- şi a cohortei V Hispanorum 153. Transferarea unui num ăr mare
de auxilii din Dacia şi Pan-nonia la sud de Dunăre a putut fi determ i­
nată de o eventuală situaţie specială la graniţele M oesiei Superior.
1!ϋ Λ . Mocsy, în Godisnjuk Centar za Bcilkanska Ispitivanja, V , 1967, p. 151— JG7.
147 E. Ritterling, sv. Legio, RE, X II, 1924, 1295.
348 CIL, VIII, 7070, Cirta (Numidia).
149 CIL, VIII, 7981: DM Coelius Primigenius mii. leg. IIII FL slip. XVITII vix.
annis X X X V Ael, Sabinus heres et Italicus lil». faciendum curaverunt.
15u CIL, VIII, 9762.
151 CIL, X V I, 111; B. Overbeck, în Chiron, II, 1972, p. 4Γ>1 (vezi discuţia mai
sus la istoria legiunii a V II-a Claudia).
152 CIL, III, 8262, 14575.
15a E. Swoboda, Forschungen, p. 15— 16.
166
Amplasarea lor probabilă pe lim esul dunărean sau în apropierea lui ar
putea fi pusă îu legătură cu supravegherea traficului de navigaţie (?).
In orice caz, din materialul docum entar cunoscut pînă acum nu se
cunoaşte m otivul care a determ inat aducerea lor în provincia sub~du~
nărcană. în SH A , Vita A ntonini Pii, 5, 4: „P or legatos suos plurima
bella g e s s it. . . nam . . . et Germ anos et Dacos, et m ultos gentes atque
Iud «a »eos rebellantes contudit per praesides ac legatos“ . A ceste războaie,
pom enite de Historia Augusta, purtate la graniţa de vest a Daciei cu
triburile de daci liberi au putut pune în dificultate provin ciile dunărene
din această zonă: Dacia, M oesia Superior şi Pannonia Inferior,
A ducerea unui -număr mai m are de trupe auxiliare în M oesia Supe­
rior a putut fi cauzată de prim ele mişcări ale popoarelor germanice,
care au antrenat triburile ca can- au venit în contact la Dunărea de
M ijloc. In anii 152— 160 se constată o situaţie m ilitară încordată în pro­
vinciile dunărene din această zonă. Un num ăr m are de tezaure m one­
tare sînt îngropate în tim pul lui Antoninus Pius (12 datate în anii 144
şi 146, şi 8 în răstimpul 152— 16Q154). R. N oii, care s-a ocupat îndea­
proape de studiul acestor tezaure, constată şi alte aspecte importante
m ilitare: refacerea unor şosele militare, dislocări de trupe, ridicări de
fortificaţii (ex.: castellum la Traism auer)155.
A celaşi fenom en îl sesizează Ma-ria Chiţescu în vestul D aciei, unde
sînt cunoscute 6 tezaure m onetare (3 datate între anii 140— 148; iar
celelalte între anii 152— 156)151i. O serie de refaceri au Ioc în castrele
m ilitare de ia Micia (Veţel), îlişua, Boioga, Porolissum (Citera), Gherla,
Breţcu.
C oroborarea tuturor acestor date denotă o m işcare de am ploare a
populaţiilor germ anice, sarm aticc şi dacice, preludiu al războaielor m ar-
com anice de m ai tîi'ziu. Cînd au loc aceste prim e con flicte m ilitare?
Data este indicată de tezaurele m onetare, care se încheie cu emisiuni
din anii 156— 157. Kvident, ca urm are a acestei situaţii delicate prin
care au trecut provinciile dunărene în anii 157— 159, au fost dislocate
în M oesia Superior urm ătoarele auxilii: alae: I Claudia nova m iscella­
nea, I Gallorum Flaviana; cohortes: V Gallorum, V Hispanorum, I A ntio -
chiensium , I Cretum , III Cam pestris c.R., II Gallorum Macedonica, III
B rittonnm , I Lusitanorum, I Pannoniorum.
Pentru o singură trupă auxiliară, coh. I Pannoniorum veterana,
există certitudinea că a făcut parte din trupele ataşate legiunii a ΙΙΠ-a
Flavia, întrucît sediul ei este cunoscut printr-o serie de ştam pile des­
coperite în castrul ele la Tricornium (Ritopc'k), din im ediata apropiere
de Singidunum .
La scurt timp după ridicarea 2a tron a lui Marcus A urelius (160—
180), a izbucnit în Orient războiul cu părţii157. în anul 161, guvernato­
rul A rm oniei, C. Sedatius Severianus, va suferi o in frin gere zdrobi­
toare din partea lui Vologeses, regele părţilor. A cest fapt a determinat
H. Noii, în Arch/lustr/aca, X IV , 1934, p. 4:>— G7.
155 Idem, p. 53— 56.
ί5β M. Chiţescu, în SCIV, Χ Χ Π , 1971. 3. t>. 401— 411.
1V7 SH A, Vita Marcii, 8, 6: „Parthicum bellum quod Vologesus paratum sub Pio
Marcii et Veri tempore iudixit“. Asupra acestor evenimente v. si E. Ritterling' sv
Legio, RE, XII, 1924, 1296.
167

organizarea unei mari armate de campanie form ată clin legiuni şi cor­
puri expeditionare, armată care a fost pusa sub com anda lui Lucius
Verus. La cam panie au participat urm ătoarele legiuni: I M inervia, sub
comanda lui M. Claudius Fronto (Germania Inferior), II A diutrix, sub
conducerea legatului Q. Antistus Adventus (Pannonia Inf.), V M acedo­
nica sub comanda lui P. Martius Vorus (Moesia Inf.).
Legiunea a IIII-a Flavia a fost transferată în castrul de la Aquincum ,
din Pannonia Inferior, cît timp legiunea a II-a A diutrix s-a aflat în
O ie n t. Moesia Superior, avînd în armata ei acum doar legiunea a VII-a
Cîaudia, devine în răstim pul 102— 167 (pîna la încheierea războiului cu
părţii) o provincie de rang pretorian. Com andantul legiunii a VII-a
Claudia era şi guvernatorul provinciei. O singură menţiune epigrafică
atestă num ele lui Veturius Paccianus, ca legat al legiunii din Moesia.
Legiunea a IIII-a Flavia s-a deplasat cu întreg efectivu l în Panno­
ni/a, în castrul de la Singidunum rărnînind, poate, o vexillaţie a legiu­
nii a VII-a Claudia.
Prezenţa la A qu in cu m a unor inscripţii ridicate de ofiţeri superiori
ai legiunii constituie mărturii certe asupra transferării întregului efec­
tiv al legiunii în Pannonia In ferior158.
L. Naevius Campanus, 'praefectus kastrorum legionis, apare atestat
la A quincum printr-o inscripţie v otiv ă159.
In perioada cît legiunea a staţionat în Pannonia Inferior este cunos­
cut şi unul din cei doi tribuni m ilitum ai legiunii, C. Calvisius Faus-
tianus160. Cariera acestui personaj constituie un elem ent de datare
relativă a m om entului cînd legiunea a fost adusă la A quincum . II. G.
Pflaum presupunea că tribunatui lui C. Cal. Faustinianus în legiune a
avut loc în anul 157. J. Fitz, dim potrivă, consideră că accastă dată nu
poate fi acceptată, întrucît nu există nici o dovadă că legiunea a II-a
A diu trix nu se afla în castrul ei din Pannonia Inferior. Ileanalizînd
funcţiile pe care le-a deţinut C. Cal. Faustinianus, J. Fitz ajunge la
concluzia că prim a funcţie m ilitară a fost praefectura unei cohorte în
Germania, înainte de anul 160, pentru ca după aceasta sa primeasca
tribunatui în legiunea a IIII-a Flavia, din castrul de la Aquincum .
în Pannonia Inferior, m ărturiile epigrafice atestă alături de soldaţi
şi ciţiva im m unes, care făceau parte din scrviciu l auxiliar al legiunii;
astfel sînt amintiţi doi soldaţi: C. Val. M axim ianus'61 şi C. A elius A le­
xander1*’2, cu gradul de arm orum custos, şi un frum entarius, al cărui
nume nu se mai păstrează163. Inscripţiile, în m ajoritate funerare, cu
caracter particular, m enţionează num ele unor soldaţi activi care au dece­
dat în perioada efectuării serviciului în Pannonia Inferior.
Prin ştam pile, detaşam ente ale legiunii sînt atestate la Sirm ium şi
Mursa. în acest din urmă centru se parc că legiunea a IIII-a Flavia a
înfiinţat o statio condusă de beneficiares consularis. Inscripţiile desco-
m M. Mirkovic, Gradovi, passim.
159 CIL, III, 3468.
!fi0 Pentru cariera sa, vezi CIL, III. 3031, 3632; Groag, PIR , P- «0, nr. 34b,
J. Fitz, în Alba Regia, V II— IX , 1968, p. 292— 293.
1,11 CIL, III, 10518; Pflaum, Carrieres, nr. 1771, p. 981.
102 RudReg, X V I, 1955, p. 39G.
3t3 CIL, III, 3578.
168
perito aici, in num ăr de trei, in vocă pe I.O.M. ca protector al statio şi
menţionează num ele unor bf. cos: Censorinus M axim us1®4, T. Flavius
fustus165, M. Iulius Salutarisi<ifi.
Răstim pul scurt dintre anii 162 şi 167, cît legiunea a IIII-a Flavia
a staţionat în Pannonia, nu a fost decît o perioadă de linişte relativă,
fapt indicat d e o serie d o m onum ente funerare puse unor militari activi
decedaţi în tim pul serviciului167. între aceste m onum ente se remarcă şi
cel ridicat pentru un m edicus legionis™8.
în condiţiile mişcării triburilor cvado-m arcom anicc, sarmaţii iazygi
din Cîmpia Pannonici sînt antrenaţi în tr-o avalanşă de atacuri asupra
provinciilor rom ane vecine lor. C orpurile expediţionare se vor întoarce
în provinciile dunărene în m are parte decim ate, în urma pierderilor
suferite, dar şi lovite de ciuma ce bîntuia în Orient. în preajm a răz­
boaielor m arcom anice, această boală adusă de armata din Orient va face
ravagii şi în rîndul populaţiei civile din provinciile dunărene, ceea ce
va îngreuna şi m ai m ult situaţia acestora în faţa prim elor atacuri bar­
bare.
După întoarcerea legiunii a IIII-a Flavia felix în castrul de la Sin­
gidunum , în fruntea provinciei M oesia Superior este num it un guver­
nator d c rang consular: M. Claudius Fronto, un general încercat.
Din anul 168, M. Claudius Fronto va prim i şi com anda Daciei A p u -
lensis. După unii cercetători, m otivu l unirii celor două provincii ar fi
fost necesitatea ca Fronto să aibă sub com anda sa două legiuni: a VII-a
Cîaudia şi a X III-a Gem ina109. Dar acest fapt nu mai era necesar în
condiţiile în care, după înapoierea legiunii a II-a A diutrix, legiunea
a IIII-a Flavia a revenit în vechiul castru.
Comanda simultană a celor două provincii dunărene a fost mai de­
grabă impusă din necesitatea unei coordonări a sistem ului de apărare
al Daciei A pulensis — pe graniţa de vest, la care participă şi Moesia
Superior. Deci, în anii 167—J 68, partea de vest a teritoriului n ord-d u-
nărean s-a aflat în pericol. In anii 169— 170 (cînd va muri pe cîm pul
de luptă), M. Claudius Fronto a prim it com anda celor trei Dacii şi a
Moesiei Superior (legatus A ugusti pro pra etore provinciarum trium Da~
ciarum et M oesiae Superioris simul ) ΧΊ0, ceea ce denotă o extindere a pe­
ricolului şi asupra întregii provincii Dacia. A cest fapt este documentat
de num eroasele descoperiri m onetare sub form ă de tezaure datînd din
această perioadă.
Frontul comun creat prin unirea celor două provincii dunărene
făcea parte din m ăsurile luate de împăratul Marcus A urelius în vederea
organizării, unei mari ofensive îm potriva cvazilor şi m arcom anilor. A ta­
cul triburilor barbare a precedat însă această ofensivă; el s-a desfăşurat
pe toată lungim ea Dunării de M ijlo c şi a avut ca urmare pătrunderea
barbarilor pînă în nordul Italiei.
iK" A n £p, 1J73, 447.
1ϋ5 Anftp, 1973, 448.
1GG AnEp, 1973, 449.
1(i7 CIL, III, 3555, 10518. 10519; BudReg, X V I, 1955, p. 39(5.
m CIL·, III, 3537.
u;o v cap gupra p. 50.
170 CIL, VI, 1322; III, 1457; 1377.
169

D e-abia acum, sc parc, incursiunile barbare au atins castrul de la
Porolissum; cel cie p c Citera a fost părăsit cu această ocazie171.
Spre deosebire de legiunea a V II-a Claudia, ale cărei vexillaţii apar
atestate în Dacia, pe m alul stîng al Dunării, la Vîrşeţ, Pojejena, Gornea,
Drobeta, precum şi în Pannonia Inferior (Sirm ium , Tuurtinum (Zemun),
Mur sa, poate A quincum ), legiunea a IIII-a Flavia nu e atestată în afara
provinciei prin inscripţii togulare. Se pare că legiunea sau, în orice caz,
vexillaţiile ei au făcut parte din armata m obilă utilizată de împăratul
M. A urelius în acest război.
Prezenţa unor detaşamente ale legiunii a V II-a Claudia la nord de
Dunăre poate fi pusă în legătură cu un eventual pericol sarmat prin
sudul Banatului. Legiunea a participat nu numai 1a apărarea acestor
teritorii, dar şi la refacerea grabnică a unor fortificaţii. Menţionarea
unui m edicus legionis în castrul d c la Drobeta (CIL, III, 14.468), care
a prim it însem nele decurionale ale oraşului, este o dovadă că într-un
m om ent dificil pentru com unitatea respectivă, i-a adus acesteia servicii
deosebite.
A tacul sarmatic, care trebuie să se fi produs pe Dunăre, a fost res­
pins de legiunea a V II-a Claudia. în anul 178, solii sarmaţi la tratati­
vele de pace cu îm păratul M. A urelius au cerut o serie de înlesniri, pe
care îm păratul le-a acordat, cu excepţia ridicării interdicţiei de a avea
corăbii proprii şi de a se apropia de insulele d c pe Istrut72. Rezultă că
sarmaţii aveau corăbii cu care făceau com erţ, sau, în caz de război, pră-
dau pe Dunăre diferitele aşezări romane, atacînd garnizoane.
în altă ordine de idei, Cassius Dio aminteşte, în tr-o frază următoare,
că li s-a îngăduit sarmaţilor să facă com erţ cu roxolanii prin teritoriul
Daciei, ori de cîte ori guvernatorul acestei provincii le va da v o ie 173,
înseam nă că înainte drum ul utilizat de iazygi pentru a fa ce negoţ cu
neamurile lor, roxolan ii, nu trecea prin acest teritoriu, transportul m ăr­
furilor făcîndu-se probabil cu corăbiile pe Dunăre. în acest caz, apare
plauzibilă şi chiar necesară utilizarea castrelor de la Pojejena, D robeta
şi chiar a unora de pe m alul drept al fluviului, pentru supravegherea
com erţului îazyg. Interdicţia aceasta a afectat destul de serios triburile
sarmatice, care au rămas în război cu Im periul pînă în anul 178, ele fiind
printre ultim ele triburi învinse.
în provincia M oesia Superior, sectorul cel mai încercat a fost tocmai
în. dreptu l oraşului Singidunum , p e unde barbarii au putut pătrunde în
regiunile m iniere foarte valoroase pentru exploatările lor, ceea ce ar
explica m ăsurile ulterioare ale lui M. Aurelius de a înfiinţa şi amplasa
aici 5 auxilii ridicate d in rîndul populaţiei provinciei.
O inscripţie descoperită la Singidunum pare să se refere la aceste
evenim ente; întrucît o m enţionează p e Serenia Quarta, in terfecta ab.
hoste*74, deci om orîtă d e duşmani. în lum ea romană, term enul de hos-
171 Franke, sv. Marcommcuii, RE, X IV , 2, 1600— 1637; J. Fitz, în Historia, X V ,
1966, p. 336 sq; L. Balla, în ActaClassDebrecen, VII, 1971, p. 74 sq; H. W . Bohme,
în JbRGZM, Bonn, 1975 (1.977), p. 153— 215; JstRom, 1, 1960, p. 351.
17* Cassius Dio, L X X , 19, 2.
573 Cassius Dio, L X X I, 19, 2: και έφήκεν αύτοις προς τούς ’ Ρ«ξ>λάνθυ;ά της
Δακιας επιμίγνυσί)·αι, ooây.ic άν ο αρχών αυτής έπιτρέφη σφίσιν·
174 IMS, I, 34,52.
170
tis se referă în m od clar la duşmanii externi, care au declarat război
poporului roman, inscripţia putîndu-se astfel data în anii 167— .170
(„. . . hostes sunt quiibus bellu m pu blice populus Rom anus decrevit vel
ipso populo Romano, ceteri latrunculi v el praedones appelantur“ ) i7\
Cassius D io aminteşte că după pacificarea sarmaţilor, solii lor, pen­
tru a obţine înlesniri, au înapoiat 100.000 de prizonieri, desigur popula­
ţie civilă, care fusese luată captivă din provinciile dunărene în tim pul
incursiunilor, „după ce mulţi fuseseră vînduţi, mulţi fugiseră şi num e­
roşi alţii izbutiseră să scape cu fu ga“ 17,\
Pătrunderea barbarilor în interiorul provinciei nu este exclusă; un
num ăr m are de m onede sînt îngropate în nord-estul M oesiei Superior şi
par să indice o cale urmată de barbari spre M oesia Inferior. B. G erov
a presupus chiar posibilitatea unirii la Serdica a triburilor de evazi şi
marcomani cu Costobocii c e coborîseră din nordul M oldovei177. Tez;aurele
m onetare ascunse îndeosebi în teritoriul coloniei Ratiaria fac plauzibilă
această ipoteză: M okres (Vidin), M edovnica M edkovec, M okres (M ihai-
lovgrad), Hv. Smirnenski (M ihailovgrad), Z em firovo (M ihailovgrad), M a-
loi’ad (V raca)178.
D ificultăţile militare prin care trece M oesia Superior în această
perioadă explică prezenţa în provincie a unei vexillaţii a legiunii a X -a
Fretensis (Palestina). O inscripţie descoperită la T im acum M inus (Ravna)
atestă num ele unui centurio, M. U lpius Vibius, înm orm întat în această
localitate170. Poate tot în. legătură cu prezenţa unui corp expediţionar
al legiunii a X -a Fretensis în M ocsia Superior trebuie pusă şi cariera
unui centurio, L. Petronius Sabinus, care fusese avansat din cohortele
pretoriene în legiunea a X -a Fretensis, după care fu transferat în legiu­
nea a IIII-a Flavia. E posibil ca trecerea din tr-o legiune în. alta să se fi
făcut în M oesia Superior. Pentru (meritele sale în războiul germ anic aî
lui M arcus A urelius, prim eşte dona militaria bis hasta pura et corona
vallari e t murali. Participarea sa la luptele de pe D unăre trebuie să fi
avut loc între anii 169— 175, cînd războaiele m arcom anice ating punctul
lor m axim 180.
în anul 171, com anda legiunii a IIII-a Flavia a prim it-o A . Iulius
Pompilius Piso, cunoscut general roman, care în tim pul lui Fronto a
deţinut com anda legiunii a Χ ΙΙΙ-a Gem ina din Dacia. Funcţia aceasta în
legiunea a IIII-a Flavia a durat pînă în anul 173. U lterior, A. Iulius
175 Ulpianus, Digestae, X L I X 15, 24.
170 Cassius Dio, L X X I, 10, 2 apud FIIDR, I, p. 703.
177 B. Gerov, în ActaAnt, X V I, 1968, p. 325— 338, recent aceeaşi problemă în
ANR.W, II/O, p. 150— 151.
178 Idem, în AN RW , Π/6, p. 160.
173 Spomenik, L X X V , 1933, 148: D M Ulp. Vib[usl (centurio) l(egiunis) X Fret-
(ensis) P(ia) C(onstans). . . vivius. N, Vulic, completa numele legiunii Fer(r)at(ae).
O nouă lectură la M. Mirkovic, Gradovi, p. 98. Pentru posibilitatea unor corpuri
expeditionare ale legiunii a X -a Fretensis în războaiele marcomanice, vezi E. Rit­
terling, sv Legio, X II, 1924, 1303.
I!JP CIL, X I, G055“ ILS, 2743, Urvinum Mataurense. T,. Petronio f. Pap. Sabino
Foro Brent(anorum) corn(iculario) pr(aefecti) pr(aetorio) (centurioni) leg. X . Fret.
et IIII Fla. donis don.ab imp. Marco Antonino in bcllo German(ico) bis hasta pura
et coronis vallari et murali p(rimi)p(ilo) ieg(ionis) III Cyrenaicae curatori statorum
trib. eoh . . .et provinciae Narbonensis v. PJK-, II, p. 537, nr. 197.
171
 Pom pilius Piso fu num it praepositus legionibus I Italicae et IIII Fla~
viae cum om nibus auxiliorum dato iure gladii181.
Deşi este îndeobşte încetăţenită ideea că în tim pul războaielor m ar-
comaniee legiunile nu şi-au părăsit castrele, partieipînd pe diferite cîm -
puri de luptă doar prin vexillaţii, inscripţiile dedicate lui A. Iulius
Pom pilius Piso îl denum esc m ereu praepositus legionibus I Italicae et
IIII FLaviae, cu toate auxiliile corespunzătoare acestor legiuni, funcţie
consulară182.
Această din urmă funcţie, A. Iulius Pom pilius Piso a deţinut-o cel
mai t î m u în. anul 175, probabil în iarna anului 174/175183, cîn d războ­
iul m arcom anic intrase în tr-o nouă fază. Arm ata rom ană începuse ata­
cul general asupra barbarilor, şi avea loc ocuparea m ilitară a teritoriu­
lui inamic. Legiunea a participat la lupte cu întreg' efectivul ei. Se pare
că în tot cursul războiului, legiunea a făcu t parte din armata m obilă,
utilizată mai ales în a doua fază a războiului, cînd a început ofensiva
romană. Spre sfîrşitul dom niei lui M. Aurelius, unitatea se 'afla din nou
în Pannonia Inferior, la Aquincum , pentru a înlocui legiunea a II-a
A diutrix, care staţiona în barbaricum 18*. Ioan Piso a demonstrat că
unul din tribunii laticlavi ai legiunii a IIII-a Flavia, M. Caecilius
K ufinus Marianus, îşi începe cariera m ilitară în perioada cînd la con ­
ducerea Pann.oniei Inferior se afla Q. Caecilius Rufinus Crepereianus,
în tim pul dom niei com une a lui M arcus A urelius şi Com m odus (177—
180)185.
In perioada cit legiunea a IIII-a Flavia s-a aflat în Pannonia Infe­
rior, provincia M oesia Superior a fost tem porar o provincie de rang
pretorian, sub com anda probabilă a lui M. M acrinius Catonius V in ­
d e x 186.
După moartea lui M arcus A urelius, Com m odus se va grăbi să încheie
pace cu toate triburile, în anul 180. O inscripţie e dedicată lui I. O. M.
Dolichenus, pentru sănătatea îm păratului, de către un centurio al legiu­
nii Valerius M axim us187. Întrucît îm păratul Com m odus este atestat cu
epitetul de Pius, pe care l-a prim it între anii 182 şi 183, inscripţia se
datează în răstim pul 183— 1921HS.
La Singidunum , unde s~a înapoiat legiunea -a IIII-a Flavia, sînt
cunoscute cîteva ştam pile ale legiunii, de tipul LEG IIII FL P.C. ■ — în acel m om ent situaţia militară era precară, datorită unor con flicte cu
Leg(io) IIII Fl(avia) p(ia) c(onstans). A pelativul de pia constans, atestat
pe inscripţie, dacă întregirea este corectă, denotă prim irea lui pentru
participarea şi evidenţierea pe cîm pul de luptă. S -ar putea ca el să fi
181 CIL·, VI, 2547, 24ÎS8, 18272, 2582, AnEp, 1913, 103.
182 Pentru cariera sa PIR, I, 322, sv. Iulius, m\ 401, RE, X , 779; B. E. Thomas-
son, Statthalter, p. 187— 188; G. Alfoldy, Konsulat und Senatorenstand, p. 330;
I. Piso, în ActaMN, X V I, 1979, p. 69— 76.
183 I. Piso, op. cit., p. 75.
184 CIL, III, 13439; H. G. Pfiaum, Libyca, III, 1955, p. 134— 154; An £p, 1950,
124; H, W . Bohme, op, cit., p. 210— 211,
185 I. Piso, op. cit., p. 81.
186 A . R. Birley, în ActaAntPhilippopolitana, I, 1963, p. 109— 112.
187 CIL, V, 1870.
m P. Kneissel, Siegestitulatur, p. Π2.
172
fost acordat, asemeni legiunii a V -a M acedonica, de îm păratul C om m o­
dus; un indiciu cert în acest sens nu există180.
Proclam area lui Septim ius Severus ca îm părat a fost sprijinită de
către legiunile din Moesi'a, legiunea a IIII-a Fiavia .sau o vexillaţie a ei
făcînd parte din armata m oesică aflată sub comanda lui L. Marius
M aximus Perpetuus Aureli anus1!)i).
In anul 196, cînd împăratul Septim ius Severus a trecut prin Moesia
Superior, recruţii din Cilicia ai legiunii a IIII-a Flavia închină un altar
lui I.O.M., pentru sănătatea sa şi a fiilor săi1!1i. Prezenţa unor contin­
gente de 'recru ţi din Cilicia trebuie pusă în legătură cu com pletarea
efectivelor legiunii în urma pierderilor suferite în campania din. Orient
îm potriva lui Pescennius Niger. Septim ius Severus a dispus recrutări
m asive din rîndul populaţiei din Orient pentru întărirea armatei sale
de cam panie, ce se îndrepta spre Lugdunum îm potriva lui Clodius A lb i­
nus. Prezenţa unor elem ente cu num e orientale şi în legiunea a V il-a
Claudia, eare se datează prin inscripţii la începutul secolului III, d ov e­
deşte acelaşi luoru. Cam paniile rapide purtate din Orient în Gallia, şi
apoi iar în ’ Orient, au determinat această grabă în com pletarea efe cti­
v elor legiunilor (în prim ul rînd a corpurilor expediţionare) şi în pregă­
tirea acestora de război.
Loialitatea celor două legiuni din M oesia Superior încă de la înce­
putul dom niei lui Septim ius Severus este evidenţiată d e emisiunile
m onetare din 193, pe care apar m enţionate atît legiunea -a IIII-a Fla­
via, cît şi a V il-a Claudia.
în am il 202, în drum spre Orient în tr-o nouă campanie, Septimius
Severus se va opri din nou în p rovin cie192. E pigrafic nu există mărturii
că împăratul a poposit la Singidunum.
In anul 213, Caracalla şi mama sa Iulia Dorana se vor opri în M oe­
sia Superior în drum spre Orient. Cu această ocazie, îm păratul a in­
spectat toate castrele, foarte probabil şi pe cel de la Singidunum , coborind
apoi pe Dunăre; trecînd fluviul pe podul de la Drobeta, a intrat în
'Dacia.
In anul 214, un detaşament al legiunii va participa în Germ ania la
un război cu ■alamanii193. La întoarcere, vexillaţia legiunii a IIII-a Fla­
via a fost obligată să se oprească la Brigetio (Pannonia Superior), unde
dacii liberi. P e r ico lu l’ a fost destul de serios, întrucît din această peri­
oadă la B rigetio sînt cunoscute şi inscripţii ale legiunii a X XII~a P rim i­
genia134.
P e un sarcofag de la Brigetio apare menţionat num ele unui cen tu ­
rio al legiunii a IIII-a Flavia, M. Valerius Valerianus105.
m Ştampila de tipul LEG IIII FL P C au apărut, la Singidunum (C II, III,
8275 2), Lucica si Sirmium (Pannonia Inferior) (cf. VjesnikHAD, V , 1901, p. 10.
lfl0 CIL, V I, 1450, 1451; XII, 8829.
m IMS, I, 1976: I O M Cilices pro salute D(ominorum) N (ostrorum) (trium)
poisujerunt [cojntirones [Dlextro et Prisco co(n)s(ulibus).
l!l2 Herodianus, III, 10, 1.
1!l3 CIL, X III, 6104; G. A. Alfoldy, în EpigrStudien, IV, 1967, p. 26— 44; Idem, in
ArchSrt, L X X V I, p. 71— 72; Anfîp, 1965, p. 243— 248.
191 CIL, III, 15188, 5.
195 CIL, III, 4327.
173

S e pare că vexU laţiile celor două legiuni, a IIII-a Fiavia şi a X X Ii~ a
Prim igenia, au fost trim ise în anul 214 din Germania pentru restabili­
rea situaţiei la graniţa Pannonici Superior, După aceasta, vexillaţia le­
giunii a ΙΪΙΙ-a Flavia s-a înapoiat la Singidunum.
Legiunea a IH î-a Flavia esto atestată epigrafic cu 'apelativul de
Antoniniana sau Antoniniana pia, prim it poate încă de la Septimius
Severus sau C aracalla190, inscripţiile din provincie fiind particulare nu
se pot data cu precizie.
In 'anii 213— 215, în. fruntea legiunii a ÎIII--a Flavia se afla C. lulius
A vitus A lexian u s197.
In cam pania din Orient a lui Caracalla, organizată în prim ăvara anu­
lui 214, se pare că legiunile m ocsice au participat cu vexillaţii. Epigra­
f ic n u avem n ici o m ărturie in acest sens; inscripţiile funerare din Ori­
ent ce atestă soldaţi ai legiunilor pot fi atribuite lui Caracalla, dar şi
lui Gordianus III. Ele provin de 3a Seleucra, A lexandria Troas, A n k yra
etc. Cassius Dio, L X X X I X , 31 aminteşte faptul că trupele plecate cu
Caracalla în anul 214 s-au înapoiat din Orient de-abia în anul 219. Intre
acestea sînt m enţionate şi cele din M oosia, fără a se putea şti dacă pro­
veneau din M oesia In ferior sau din M oesia Superior, (,,ενδε ’ επιχειμασας ’ ες
τήν Ιταλίαν $ιά της Θράκης vjai τής Μυαιαζ γ.αλ τής ΙΙανν-'νιάς έν.ατέρας
έπθρέυ&η“ )
A ctivitatea logiunii_a ΙίΙΙ-a Flavia este prea puţin, cunoscută în p ro­
vincia de garnizoană. In tim pul lui Severus A lexander (222— 235) legiu­
nile M oesiei Superior sînt atestate în tr-o serie de stcitiones înfiinţate po
drum urile principale din provincie, conduse d e beneficiarii consularis,
stvcitore# consularis, speculatores etc. Pe două drum uri principale din p ro­
vin cie: Singidunum -Μ . Dardanorum , U lpianum -S cupi şi N aissus-M argum
sînt atestate epigrafic principalele stationes; în inscripţii sînt pomeniţi sub­
ofiţeri ai legiunii a IIII-a Flavia. La Ulpianum, un speculator închină un
altar lu i L O M . D is D eabus et G enio stationis pro salute Dom ini nostrim ;
la Prizren este atestat un alt post de supraveghere a drumului, conclus
de un bf. cos.599. P e o porţiune m ică între M. D ardanorum şi K osovska
M itrovica 'apar patru altare ridicate de subofiţeri ai legiunii200.
Legiunea a IIII-a F lavia este m enţionată în vrem ea lu i Severus A le ­
xander cu epitetul de S everiana Alexandriana. în inscripţii, epitetul
apare atestat d eja în anul 226, ceea ce ridică problem e în privinţa cro ­
n ologiei apelativelor im periale acordate de acest împărat. Se consideră
de obicei că în anii 222— 230 a fost utilizat în inscripţii apelativul pia
Severiana, iar d in anii 231— 235, Severiana Alexandriana201.
10ti IMS, I, 40; D M Valeria Victoria vixit annis L. Aurelius) Mercator vetera­
nus leg(ionis) IUI (Fl(aviac) Antoninianae coniugi b.m.p.; IMS, VI, 241, Lojane: D M ,
Fiavia Severa vix. an. X X X V , M. Ulpius Bassus mii. leg. IUI FI. Ant. strat. leg.
coiugi (î) [pvlentissime (!) posuit. Manu mea scribsi (!) v. si J. Fitz, în Oikumene,
I, 1976, p. 216— 217.
337 Π. Eggov, în JOAI, X IX — X X , (1 9 1 9 }-Angp, 1921, 64 republicat de A . Rud-
noli, în Germania, X X X I X , 1961, p. 383— 412; PIR2, II, p. 694— 695, nr. 258.
ins CIL, III, 8173, Ulpianum.
m Spomenîk, L X X I , 1931, nr. 325.
200 Spomenih, L X X I , 1931, nr. 208— 211.
m c t supra., p. 66— 67.
174
fn războiul persan al lui Severus A lexander se pare că a participat
o vexillatio a legiunii a Y ll-a Claudia, întrucit între anii 230 şi 232, în
castrul d e la V im inacium este docum entată prezenţa legiunii a IIII-a
Fiavia-0-. M. M irkovic este chiar d e părere că întreaga legiune a V II-a
Clandia a putut lua parte la campania din Orient. M ărturia epigrafică care
a dus la această concluzie o constituie o inscripţie votivă dedicată lui
f.O.M ., pentru sănătatea lui Severus A lexander, de către Valerius Cres­
cens, m iles în legiunea a IIII-a Fiavia. Se ştie însă că deplasarea unei
legiuni întregi în tr-o cam panie îndepărtata de provincia d e garnizoană
nu mai era în uzanţă de la începutul veacului III, ceea ce face d e neac­
ceptat ipoteza avansată de M. M irk ovic. Un detaşament al legiunii a IIII-a
Fiavia a putut fi detaşat la V im inacium fie pentru com pletarea efecti­
velor unităţii, fie pentru diferite lucrări militare sau edilitare în capi­
tala provinciei.
In anii 230— 231 este cunoscut un tribun militar al legiunii, C. L u x i-
lius Sabinus Egnatius Proculus-03, înrudit poate cu guvernatorul p rov in ­
ciei M oesia Superior.
In anul 235, armata lui S everu s A lexan d er îl proclam ă la M ogonlia-
cum ca îm părat pe M axim inus T hrax-01. Prima cam panie a noului îm pă­
rat a fo st continuarea celei preconizate d e Severus A lexander îm potriva
germ anilor20,1, asupra cărora va obţine o victorie strălucită. în iarna anu­
lui 235/236, M axim inus Thrax îşi stabileşte cartierul general la Sirm i­
um 200. A legerea acestui sediu a fost impusă de incursiunile dacilor liberi
şi ale sarm aţilor iazygi, care au lo v it p rov in ciile dunărene din acest sec­
tor: Dacia, M oesia Superior şi Pannonia Inferior.
Un tezaur m are de m onede (se pare cel mai m are din Peninsula Bal­
canică), inedit încă, a fost descoperit la Naissus. El se încheie cu emisiuni
m onetare de la M axim inus Thrax. B. G erov pune ascunderea acestui te­
zaur în legătură cu sfârşitul tragic al îm păratului şi consideră m ai puţin
probabil ca el să fie urmarea atacului sarmatic din anii 235·—·236207.
M axim inus Thrax a pregătit la Sirm ium o m are armată de cam panie
pentru a organiza o expediţie îm potriva dacilor şi sarm aţilor iazygi. La
această campanie au participat trupe din Pannonia, M oesia Superior şi
poate din Dacia. E xpeditio Dacica, cu m a fost denum ită de unele inscrip­
ţii, a fost foarte rapidă, M axim inus T hrax obţinînd o victorie strălucită
şi epitetele de Sarmaticus şi Dacicus. Ca urm are a acestei victorii, legiu­
nile participante au prim it apelativul de Maximiano, pia fid elis: Ϊ A diu-
trix 208, II A diu trix209 şi a IIII-a F iavia210. A pelativul fu acordat cel mai
tîrziu în anul 237. E interesant că legiunea a V II-a CJaudia n u este am in­
tită pînă acum cu acest epitet. Legiunea a IIII-a Fiavia era însă unitatea
iii care M axim inus Thrax şi-a început cariera d e ofiţer superior ■ — tri-
202 M. Mirkovic, în ArhVestnik, X X I V , 1973, p. 906— 907.
203 CIL, X I, 0338.
204 Pentru originea sa vezi I. I. Russu, E lemen+e, p. 28— 33 cu toată bibliografia,
sos Herodianus, VII, 2, 1.
206 Herodianus, VII, 2, 9.
207 B. Gerov, în A N R W %II/6, p. 126, nr. 74.
-°* CIL, III, 14354, 4, 5.
m CIL, III, 10996.
210 IMS, I, 1976, p. 1; M. Dinic, în Ziva Anlika, VIII, 1959, p. 117; A şi J.
Snscl, Inscriptione.·s·1, 1 6 , cu toată bibliografia.
bnnus m ilitum — , probabil în tim pul lui Caracalla211, împărat care l-a
sprijinit în tot tim pul scurtei sale domnii.
L egiunea a IIII-a Flavia a făcut parte apoi din armata care l-a înso­
ţit pe M axim inus Tlirax în anul 238 în Italia, la asediul A quilciei. Cîteva
inscripţii funerare descoperite aici menţionează soldaţi ai legiunii dece­
daţi în tim pul serviciului212. Dacă la campania din Italia a participat o
vexilaţie sau întreaga legiune este greu de precizat. M ărturiile epigrafice
cele m ai num eroase ale legiunii a IIII-a Flavia din Italia datează din
anul 238 şi din prim ii ani de dom nie ai lui Gordian al III-lea. în faţa ora­
şului Aquileia, armata lui M aximinus Thrax a stat o lună sau două; pri­
mele încercări, nereuşite, de a cuceri oraşul au provocat nem ulţumiri în
rindul armatei, care s-a răsculat şi l-a ucis, împreună cu {iul său C. Iulius
Maximus.
O inscripţie cu un caracter aparte e închinată lui Mithras de m ai mulţi
ofiţeri şi subofiţeri participanţi la un lustrum (recensămînt)213. între de­
dicanti sînt m enţionaţi şi doi subofiţeri: Aurelius Flavianus pr(inceps)
signif(erorum ) din legiunea a III[I Flavia] p.f., şi. un signifer, Valerius
Valens, din legiunea a X III-a Gemina. în acest caz, lustrum trebuie în­
ţeles în sensul aprovizionării armatei din teritoriile unde se afla în acel
mom ent, respectiv Italia. înţelegerea ş.acestei acţiuni în sensul aprovizio­
nării arm atei pare plauzibilă întrucît sînt atestaţi epigrafic soldaţi fru ­
m entari din legiune214. D escoperirea inscripţiei la Aquileia, unde a fost
cartierul general al lui M axim inus Thrax, constituie un alt argum ent care
pledează pentru acest sens al lui lustrum din inscripţie. In acelaşi timp,
nu trebuie exclusă ipoteza avansată de A. M ocsy, ca Ia A quileia să fi
existat mai m ulte oficii-b irouri permanente pentru organizarea aprovi­
zionării armatei din. provinciile dunărene cu produse italice.
După uciderea lui M axim inus Thrax, armata acestuia a trecut de par­
tea lui G ordian al III-lea. Detaşamentul, sau poate întreaga legiune aflată
în Italia, prim eşte apelativul de Gorcliana je lix încă din anul 238. A tri­
buirea epitetului de fe lix constituie recunoaşterea loialităţii legiunii faţă
de n oul suveran şi adeziunea declarată faţă de el. La Rom a sînt atestaţi
eîţiva soldaţi ai legiunii, frum entarii, care se pare că au fost selecţionaţi
în num erus frum entariorum , temuta poliţie secretă cu sediul în castra
peregrina de la R om a215. în corpul frum entarjilor din capitala Im periului
au fost prom ovate elem entele cele mai dotate din legiuni, în cazul acesta
din legiunea a IIII-a Flavia.
-1! Klio, X X X I V , 1942, p. 118— 120.
212 CIL, V, 89ϋ; X , 4874, 6670.
213 CIL, V, 808: DTM, FI. Exuperat agens in lust. FI. Sabini p.p. A d . Severus
agens lustrum Aur. Flav. pr. signif. leg. III[I. F(laviae)J P(ia) F(idelis) [Maxi-
mian(ae)] Val. Valens signif. leg. ΧΓΙΙ Gern. lust. Aur. Zenon. p.p.v.s.l.m. Epitetul
imperial, iniţial în CIL, V, completat prin Antoninian(a); dar lipsa unor menţiuni
despre o eventuală prezenţă a legiunii în vremea lui Caracalla în Italia ridică re­
zerve pentru această întregire a textului; apelativul imperial martelat ar putea ti
tot aşa de bine Maximiana, ştiut fiind faptul că şi Maximinus Thrax_ a suferit
damnatio memoriae, iar în Umpul acestui împărat vexillaţii ale legiunii sînt cu­
noscute în nordul Italiei.
2U CIL, VI, 528, 3341: A. Mocsy, in Germania, X L IV , 1966, 2, p, 312— 322;
D. Vaglieri, sv. Frumentarii, DizEpigr, III, p. 223.
215 D. Vaglieri, op. cit., p. 223; A. v. Domaszewski, Rangordnung, p. 104— 103.
176
Un centurio frum entariorum , L. Trebonius Sossianus din legiunea a
IIII-a Flavia Gordiana, închină un altar lui I.O.M. H eliopolitanus Conser­
vator, pentru sănătatea îm păratului Gordianus III. R ostul acestei centurii
a frum entarilor legiunii a IIII-a Flavia Gordiana la liom a nu apare însă
prea clar216. O altă inscripţie votivă, fragm entară, este închinată de Aci.
Charmus m iles frum entarius217, iar Caius A nnius Valens, veteran din
numerus frum entariorum , a fost lăsat la vatră din această unitate, după
ce fusese selecţionat din rîndul celorlalţi frum entarii ai legiunii218. în anul
242, cu ocazia trecerii vexillaţii lor sale în drum spre Orient, legiunea a
IlII-ja Flavia ridică la Singidunum un altar îm păratului Gordian al III-lea,
arătxndu-şi loialitatea faţă de suveran (d evota num ini maiest&tique
eiusjm .
V exillaţii alei am belor legiuni m oesice l-au însoţit pe îm părat în
Orient220. D in această perioadă datează o inscripţie votivă pentru N em e­
sis Augusta, ridicată în Corint de un opiio al legiunii A urelius Nes­
tor221. O inscripţie funerară descoperită în Frigia, la Suhufc Iuşaet M a-
halla, m enţionează un m iles legionis, Iulius Celsus. Th. D rew -B ear şi
W. Eck consideră că este posibil ca un detaşament al legiunii să fi sta­
ţionat m ai m ult tim p la carierele d e piatră d e la D okineion222. Lipsa epi­
tetului de fe lix din num ele legiunii ar putea pleda şi pentru o datare mai
timpurie a m onum entului, la începutul secolului III, dar întrucît inscrip­
ţia are un caracter privat, om iterea epitetului din num ele legiunii este
posibilă.
V exillaţiile provinciilor dunărene v or fi aduse din Orient de P hilip­
pus Arabs, noul împărat proclam at în urma uciderii lui Gordian, al
III-lea de către regele perşilor Şapor.
In anul 247 se produce, aproape d e graniţele M oesiei Superior, ma­
rele atac carpic care va solicita prezenţa îm păratului în, aceste locuri. M o­
mentele d ificile prin care trece provincia dunăreană Dacia v or im pune
luarea unor măsuri d e refortificare a lim esului în regiunea Porţilor de
Fier, ceea ce nu a însem nat scoaterea acesteia de sub controlul admi­
nistrativ al provinciei Dacia. D in accastă perioadă e aşezat la P ojo-
jena un detaşament din legiunea a IIII-a Flavia, cu m isiunea d e supra­
veghere în special a căii de navigaţie, periclitată poate de pătrunderile
iazyge.
Prin participarea vexillaţiilor legiunii a V ll-a Claudia în Dacia, cu
ocazia războiului carpic, şi la respingerea atacurilor g otice din Moesia
Inferior, în provin cie au rămas practic doar puţine trupe. în aceste con di­
ţii, legiunea a IIII-a Flavia a trebuit să facă faţă atacurilor sarmatice. Un
tezaur de m onede ascunse, descoperite la Sinedarevo (Vînceia), de 500
de piese, se încheie cu m onede datînd din vrem ea lui Trebonianus G al-
210 CIL, Vi, 423, Roma: lOMH, Conservatori, Imperii D N Gordiani Pii Fel.
Invicti Aug. L. Trebonius Fab. Sossianus Colonia Heliopoli (centurio) .Crum. U;q.
IIII, FI. Gordianae p.p.
217 CIL, VI, 528.
:If! CII,, VI, 3341.
210 CIL, III, 8154-I M S , I, 2-1.
i0 C I L , III, 195; AnEp, 1939, 234.
221 AnEp, 1923, 9.
222 Th. Drew-Bear, W . Eck, Chiron, V I, 1975, p. 3 0 8 3 0 9 -AuEp, 1976, 007.
12 — Din istoria militară a Moesiei Superior şi a Daciei
177
Iu s ( 2 5 1 - 2 5 3 ) , c e e a ce în s e a m n ă c ă la g r a n iţ a provinciei e x i s t a o o a r e c a r e
S^aiRidic'an^ania^tron a lu i V a l e r i a n u s şi Gallienus în 253 coincide c u p e .
r i o 'i d a c e a m a i f r ă m i n t a t ă d in c u r s u l secolului III, cînd_ pericolul extern
devine precum pănitor, alături de „anarhia puterii; c lin m t c n o r , a m e n m -
Snd c u d e z m e m b ra re a Im periului. R e f o r m e l e m i l i t a r e i m p u s e d c Gallie­
nus au reuşit cu greu, înspre s f î r ş i t u l dom niei sale, sa c r .c /e u a it-
Caf U n t e z a u r im presionant, d e 9 038 m onede, ascuns î n tim p u llu i Gallie-
nu- la Sm ederevo, pare să indice un m are pericol la .graniţa M oesiei Su­
perior datorat saiTnaţilor2"4. Un alt t c a a u r * * c o n ţ i n î n d u n num ăr mare
de m onede (2211) a fost descoperit la Jablanica, m onedele ce apar in
accste tezaure arată un proces intens de tezaurizare a monedei tocmai
datorită deselor pericole externe. Proclam area ca imparaţi a celor doi
uzurpatori Ingennus si R e g a l ia n u s , î n Pannonia, m imediata apropiere
a l t S u n i o r m oesice, a putut desigur, influenţa atitudinea acestor uni­
tati·"® dar în acelaşi tim p, m onedele emise de Gallienus pentru legiuni,
în ’ anii 258— 260 menţionează legiunea a IIII-a Flavia pentru fidelitatea
H cu u r m ă t o a r e l e atribute: VI P VI F; V II P V II F227. T o t o d a t ă c p i g r a -
fic legiunea a IIII-a Flavia este atestata m continuare cu apelativul de
Galliena‘m în anul 207, însusi Gallienus se va deplasa m fiunţea ar-
matei sale din care probabil nu au lipsit nici detaşamente dm
două legiuni), pentru a respinge o m are incursiune gotica m Peninsula
BalLesUmea a IIII-a Flavia se pare că a avut în p e r m a n e n ţ ă subunităţi
d ota te armata m obilă a lui Gallienus. O inscripţie dm Mauretama
(A ioun Sbiba) m enţionează în cariera unui ofiţer al cărui^ num e nui&ep,as-
fu n cţia de centuria leg. UU Flfaviae) et protector"®. Coi pui de
p a c t o r e s fusese înfiinţat de către Gallienus dintre elem entele cele mai
CaPD^nCaa<loua^u^mătate T Î c o l u l u i III, prea puţine mărturii epigrafice
nici lu T ^ G a l^ crmoscut un^prăe/ect^^
vexillaţiile celor două unităţi, m anul 272, m M esopotamia.
223 M . Mirkovic, Gradovi, p. 98, nota, 35.
» 1 M 10™; V asie, in Starinar, X V III, 1967, p. 8 3 - « cu prin zîn d m on ed e de la
Marcus Aurelius-Gallienus (254).
Z S g d -archeologie, d ’ep ig ra v h ie et i W
t0iie- fâ f Ϊπ/ β ™ΐΤ8 = ί ; Τ Τ ,αώ 7 0 -“ θ Μ la te m fo , Aur. Marcus (centurio) * * *
nis) ™ asions barMTes- vat>%
I, p. 420— 428.
2»° P. Salama, în Lybica, 1953, I, p. i i i **'*· r .„fni ,în chiron VII, M
23i n ,s , 9479; I. I. Eussu, Elemente, p. 36; M. Ciiitol, m tBiioft,
p. 393— 407’
178
Legiunea a_ IIII-a Flavia apare şi pe m onedele do aur emise de u /u r
d o G ? Î " ‘ * . to amU 2! 8·· V n deta 5™ e n t al 'legiunii fu -
Chilia duDă'iirîiîorp-t IU/ Je’ im P(lîl’ îva uzurpatorului Postum us din
L a b ^ de lT v -CarUia* m su* V ictorinus s-a proclam at îm părat**
. . « batalia de Ia Naissus, pe care Claudius II a dat-o pe teritoriul M oe-
iie]R ^ lor' au Participat, desigur, cele două legiuni ale p n 'v in d c i
Retrag ci ea aurcliana dm Dacia va determina o serie de schimbări în
"acestuia st,
,1 v“ Sm ic t „ PÎ 0n inCi?form
M0CSia SLlperÎOr:
va m icsoia prin area celor douăInD acii: Ripensis
- n d terii*;.,uî
si Me
' arf n CUprinS între Singidunum şi Porecka Reka
VH-a Claudia " « ^ m u a r e de vechile legiuni a IIII-a Flavia şi a
CO M PLETAREA EFECTIVELOR LEGIUNII A IIII-A FLA VIA FELIX
IN SECOLELE Ϊ— III
Transferarea legiunii a IIII-a Flavia felix în provincia M oesia Su
pen oi la aproape doua decenii după înfiinţare, oferă posibilitatea studie­
rii îndeaproape a m odului cum au fost efectuate r e c r u t ii l e pentru aceasiă
umtate, m trucit pm a la venirea sa în M oesia Superior legiunea nu a
lăsat la vatra veterani (unitatea fiin d înfiintată în anul 70 e n de cîfrp
Vespasianus). Inform aţiile epigrafice din această perioaciă p ^ f t Λ A
m ccput delim itări ^teritoriale pentru p rov in ciile care au fost preferate în
completarea efectivelor. Pătrunderea unor elem ente provinciale în le-
Vo n îndeosebi, dlD Provinciile vestice, începe din vrem ea dom niei lui
rrnUS’ · · amf loare în veacul următor, cînd de fapt recrutarea
Snro !î o P r - lnCKî i° f arnizoană va f i Preferată celei teritoriale2*1
^ Spre d eoseoirc de legiunea a V II-a Claudia, pentru care se cunosc
' POntrU ÎOgRmea a I n i “a F ]avia doar inscripţiile fu n e-
Ş o r soldaţi momMnenle votîve ofOTă ^ fo rm a ţii asupra originii diferi-
_ Asupra soldaţilor care au com pus iniţial legiunea a IU I-f F l-,νί-, n „ «o
î v i w f 1 PrC1 T Ue^ inform aţii· Tacitus. D e vita e t m oribus I . ‘A gricolae
imi V aminteşte ca A gricola fusese trimis să facă înrolări pentru 1θσΐ_
le a h ,? £ Caf e S~a achîtat e°rect. N u se menţionează însă pentru &ce
tHi S *U 5 + -?C-CSt- recrutări & nici teritoriul din care s-au efec-
tuat. S-a încetăţenit insa parerea că aceste înrolări se referă ia Ιοσΐ,mîln
Π ·ηΙ “ ]ί3ΐ? de Către Vespasianus: a Il-a A diutrix (form ată din
flotei de la Havenna), a IIH-a F lavia felix şi a X V I H a v ia Firm a™ m
mm deci m discuţie cele două legiuni Flavia, form ate probabil din italici.
E. RitterJing, sv Legio, RR, XII, 1924, 1344,
γ»λ ’ GesamSchriften, VI, 1910 d 20__n n - r? Πηαη .>t r>· 1 ^
t.' 11 RecZtttameni° ; Id em ’ în A N R W , II/6, 1974,tep. 339-^391 ^ US’
L·. Rittcrling, sv Legio, RE, X II, 1924, 1540— 1541.
12*
179
 M aterialul epigrafic cunoscut plnă acum şi databil la sfîrşitul secolu­
lui I provine în cea m ai m are parte din Italia, ceea ce confirm ă părerea
că iniţial legiunea a ÎIII-ta Fiavia s-a form at din regiunile Italiei, în trei
inscripţii descoperite la T ergeste235, A l t i n u m L u c u s 2*1 sînt atestaţi sol­
dat? ai legiunii c e p o t proven i d in recrutările iniţiale ale legiunii.
A b r e v ie re a num elui legiunii: LEG. IUI FF este un elem ent relativ de
datare a inscripţiilor în secolu l I şi prim ele decenii a le celui următor,
după care se adoptă în m od curent LEG IUI F sau LEG ΙΙΪΙ FL, pînă în
vrem ea Iui Gordian, al IlI-lea, eînd legiunea va prim i iarăşi vechiul epitet,
cunoscut însă p e inscripţii astfel: LEG IIII FL FEL sau F. FEL. Lipsa,
la unele inscripţii funerare, a form ulei D is M anibus, ca şi prezenţa in
m ijlocu l textului a form u lei hic sitns est constituie alte două elemente
de datare mai tim purie a inscripţiilor din veacul I. O departajare a in­
scripţiilor în această perioadă este foarte dificilă şi nu întotdeauna cu
sorţi de izbîndă.
în cursul secolelor II—-III, com pletarea legiunii a IIII-a Fiavia s-a
făcut din provin cia de garnizoană, din cele învecinate: Pannonia Infe­
rior, M oesia Inferior, Tracia, Dalmaţia, dar şi din unele provincii mai
îndepărtate:
Britannia. Colonia Victrix-Ccimiilodunum. La D robeta apare epitaful
unui centurio, C. Titius Ianuarius frum entarius, originar din această loca­
litate. Prezenţa sa în Dacia poate fi pusă în legătură cu v re o m isiune
pentru legiunea de 3a Singidim um ; mai puţin probabil în perioada cînd
legiunea staţiona la Bersobis, întrucît legiunea apare pe inscripţie men­
ţionată fără epitetul d e fe lix . Prezenţa unui centurion la Drobeta, pentru
aprovizionarea im itaţii înseamnă deplasarea sa în fruntea unui m ic deta­
şam ent în Dacia, unde a şi m urit238.
Germ ania Inferior. A ra Agrippina. Un soldat al cărui num e nu se mai
păstrează este originar din acest oraş. Inscripţia, fragm entară, nu perm ite
nici stabilirea vîrstei şi nici a anilor de serviciu ai legionarului239. In­
scripţia este dedicată de un camarad de arme din aceeaşi legiune, Iulius
Crispus, originar poate din acelaşi loc.
2a;‘ CIL, V , 542: Q. Iiilio An. feliei mii p}eg. IIII FF [a]nn. X L , sti. X I I X t.î.n.
u s . .. S e r . . . Lipsa în această inscripţie a formulei Dis Manibus este un element
relativ de datare ia sfîrşitul secolului I e.n.
226 CIL, V, 2150: L. Galli. Sorani milites leg. IIII Flavies felicis M . Iulius Vic­
tor miles leg. eiusdem posuit benemerenti, vixit annis X X X X m. IIII.
237 CIL, III, 8143 = ID R , III, 1, 1.
2Sfi A l. Bărcacilă, în BCMI, X X X I I , 1939, 102, p. 153, nr. 2; D. Tudor, Oltti?,
SE, 23; I. I. lîussn, în Drobeta, II, 1976, p. 47— 51; IDÎt, II, 35: DM[C.T]itlo Ci.
[Vilctrice(nsi) tIa]nuario (centurioni) ieg(ionis) IIII Fl(aviae) fr(umentario) v[ix(it)]
ann(is] LVI, C. Titius Epipo[di]us lib(ertus) et heres JoptJimo patro(no) b(ene)m(e-
renti) f(adendum) c(uravit) h(ic) s(itus) e(st).
2:ii! CIL, U I, 10508, Aquincum: Aur. fii. Agritppipensi] quon[dan] m.l. IIII F.f.
(centuria) Deli Tarii stip. vix. an. X Iul. Ci-lspus m.l eius. (hejres ex testam, fa-
ciend. c.
180
oricum. luvavum . Un soldat, Marcus Dipponius, din legiunea a IIII-a
fiavia, îşi dă ca origo localitatea lu vavu m 240; s-ar putea să fi fost înrolat
cu ocazia prim elor recrutări ale legiunii.
Dalmaţia. Puţine inscripţii se referă la recruţi care îşi dau ca origo
0 jocalitate din Dalmaţia. Dar ei m ai p ot fi identificaţi prin tr-o serie de
antroponime &le soldaţilor, fie italice, fie greco-orientale, larg răspîndite
m accastă p rovin cie241
Salona.·. O riginar din această localitate, M. H erennius Valens, avea g ra -
! dul de centurio, intre alte legiuni în cure a efectuat serviciul a fost şi
j legiunea a IIII-a Fiavia, avînd gradul de hastatus posterior în cohorta
a V-a. De fapt, cariera sa, desfăşurată pe o durată de 55 d e ani (dacă
nu cum va avem de-a face cu o greşeală de lapicid), se încheie în legiu­
nea moesică. El este înmormântat la Cibalae (Pannonia Inferior), unde
:s.a stabilit probabil după lăsarea la vatră242. Serviciul său în legiunea a
IIII-a Fiavia are loc în cursul secolului II. T ot din Salona este originar
cj un beneficiar consular al legiunii N onius Saloninus qui e l signo Dal-
Inatis'243. Soldatul a fost recrutat la 17 ani. A brevierea num elui legiunii
fără m enţionarea epitetului de fe lix pledează pentru o datare a m onu­
mentului la m ijlocu l secolului II. Etniconul de dalm at ca şi cogom enul
de Saloninus atestă originea soldatului, în m od cert, nu numai din acest
oraş, ci şi din m ediu l indigen, e l provenind din îm prejurim ile acestui oraş.
Din Dalmaţia provine, probabil, Barbius Ulpianus, cornicularius le ­
gionis. E atestat într-o inscripţie dedicată lui I.O.M. Familia aceasta a
i Bărbiilor este atestată îndeosebi la A quileia, dar e i apar în num eroase
inscripţii si în Dalmatia. Inscripţia datează din prim a jum ătate a seco-
■ i m IF 4'1.
Pannonia Inferior. Sirmium. Un singur legionar este atestat epigrafic
ca provenind din acest oraş: L. Albanius Septim inus. Inscripţia, descope­
rită la Singidunum , menţionează faptul că acesta a efectuat serviciul
militar în legiune tim p de 24 de ani, ajungînd pînă la gradul d e im agi-
îufer245. M enţionarea pseudotribului Fiavia al oraşului Sirm ium este un
element ce pledează pentru datarea inscripţiei după anul 15024G. A lături
: de acest m onum ent a fost descoperită o stelă funerară al cărei cîm p este
împărţit în două registre verticale. Inscripţia le menţionează pe Dom itia
240 AnKp, 1965, 240, Mainz: M . Dipponius M.f. Clavicco Ivavo mii. leg. (quar-
: ks) A.C ----- an. X X V . st ip. V I . . .
; X41 G. Forni, II Reclutamento, anexa TII.
| CIL, III, 13360, Cibaliae: DM, M. Herennio Tromentin. Valenti Sa[l]ona evo-
: cato leg. X L CI. (centurio) leg. eius., (centurio) leg. I. Adi., (centurio) leg. TI Ad.,
; (centurio), X V Apoi. (centurio) leg. iter. I. Adi. (centui'io) leg. IIII FI. coh. V hasl.
: Post. stip. LV, vixit annis L X X X V , M. Herennius Helius libertus et heres patrono
fts.m.f.c./h.m.h.n.s.
I 2,3 CIL, III, 6300, Non. Saloninus qui signo Dalmatis bf. cos., leii. IIII
f i vix. an η. X X X X , mcn. III, die. X V IIII, stip. X X II I Iulia Eraclia coniugi bene-
perenti posuit.
I «< Spomenik, X C V III, 1948, 8 -I M S , I, 6; Pentru familia Bărbii în Dalmaţia,
ψ- Sasel, in Eirene, V, 1966, p. 130: IOM, Barbius Ulpianus cornic(ularius) leg(ionis)
ifflt F(laviae) f (elicis).
I. Spomenik, L X X V , 1933, 1 = IMS, I, 34: DM L. Albanius L.f. FI. Septiminus
|Sirmi, imag. leg. IIII FI. stip. X X IIII iussu ipsius sepulcrum C. Titius Crescens
leg. IIII FI. L. Albanius Hermes et Philomusus Andronici heredes, fecerunt.
| 2« G f'0rn{j |n studia Chisleriana, ser. I, I, 1355, 2, p. 105 apud M. Mirkovic,
l^S, I, 1976, p. 64.
181
Ursa şi S crcn ia Q uarta-17, cu care L. Albanius Septim inus era înmjjf. după lăsarea la vatră în localitatea de baştină; recrutarea fiului său a
în sfîrşit se cuvine să m enţionăm că .inscripţia ce~l pom eneşte pe L. A l i e ­ •avut loc, poate, în vrem ea cînd se afla încă în M oesia Superior. Este unul
nius Septim inus este ridicată prin grija unui veteran al legiunii, C, Tij-,^ •--din cazurile tipice de militari de carieră în fam iliile cărora această ocu ­
Crescens, originar, probabil, tot c!in Pannonia. paţi·· transmitea din tată în fiu.
Moesici Inferior. Oescus. O inscripţie funerară m enţionează un. co.ntnr; Un veteran al legiunii, C. Annius Valens, care a făcut parte rîintr-un
al legiunii, C. Iulius Barbarianus. Faptul că inscripţia îi este ridicată ln ninnerus frum entariorum , unitate ce se ocupa de aprovizionarea armatei
acest oraş de c.ătro soţia sa îndreptăţeşte presupunerea că el pn,VA1Vi, iîin capitala im periului, este înm orm întat la Roma. El pare italic de ori­
din Oescus, cu atît mai m ult cu cît ofiţerul se pare că a servit numai gine. F iind m iles frum entarius în legiunea a IIII-a Fiavia, el a fost se­
legiunea a ΙΠ Ι-a Fiavia. N um ele său trădează o fam ilie de militari de CÎ(’ lecţionat în unitatea ce asigura aprovizionarea Rom ei, foarte probabil in
rieră. Ciudat este cognom enul său, Barbarianus24”. Inscripţia se dat(«aZâ timpul lui Gordian al III-lea. S -ar putea ca veteranul să fi fost lăsat la
Ia sfîrşitul secolului II, începutul celui următor. vnfră cu această ocazie. Inscripţia nu menţionează vîrsta şi nici anii de
M acedonia. H eraclea Lyncestis. O inscripţie fragm entară păstn-azâ (.erviciu ai legionarului, dar se poate presupune că el a fost recrutat în
num ele unui m issicius leg. IIU Flaviae, C. Signius Valens. Se pare cs timpul dom niei lui Caracalla, în anii 212— 214-54.
avem d e-a fa ce cu un veteran recrutat în secolul I (dacă ţinem seama si Orient. A uctarium . Un veteran al legiunii a IIII-a Flavia: M arcus A u ­
de lipsa form ulei Dis M anibus de la începutul inscripţiei) şi lăsat poate relius Anthem is, avînd gradul de beneficiarius legionis, s-a reîntors în
la vatră în vrem ea îm păratului Traian249. localitatea de baştină după lăsarea la vatră, construindu-şi cavoul pentru
Tracia. Philipopolis. Un trac, Valerius Di zoi, d in legiunea a IIEI-a {>1 şi soţia lui, încă în viaţă. Faptul că veteranul avea gentiliciul Aurelius
Fiavia, îşi dă urm ătorul origo: ,,Cives Filopopolitanus“ , pe o inscripţ|e este o dovadă că a prim it cetăţenia rom ană în tim pul lui Marcus A ure­
descoperită la V enafrum (Italia). Cognom enul său tracic face indubitabila lius sau a urm aşilor săi. Deci, lăsarea la vatră trebuie să fi avut lo c îa
originea sa din m ediul autohton al p rovin ciei2,10. Este una din puţinele începutul secolului IIP 55.
atestări ale soldaţilor traci din legiunea a IIII-a Fiavia. Prezenţa lui Va_
A nkyra. A urelius Asclepiades fusese un alt veteran al legiunii, care,
lerius Dizo.i în Italia trebuie pusă în legătură cu corpu l expediţionar aj
după lăsarea la vatră, s-a stabilit în localitatea de baştină, unde i s-a
legiunii ce l-a însoţit pe M axim inus T hrax la Aquileia, în 238.
ridicat şi monumentul. Lipsa prenom enului, grafia destul de neglijentă
O inscripţie votivă de la Singidunum , dedicată lui I.O.M.S.N.S. do \\n
h inscripţiei pledează pentru o datare m ai tîrzie, în a doua jum ătate a
optio al legiunii, A em ilius D olens251, atesta un alt cognom en tracic, carp senilului III**.
poate proven i şi el din m ediul indigen al provinciei252.
Italia. Pola. D in acesfc oraş proven ea o fam ilie de soldaţi d e carieră: Laodice Syria. O inscripţie de la Troesm is menţionează un centurio
tatăl, Sextus Palpellius Regulus, a fost m iles în legiunea a V II-a Claudia al legiunii a IIII-a Flavia, Tib. Claudius Ulpianus, originar din această
(lăsat la vatră cu gradul de bf. cos), iar fiul, Sextus Palpellius Hister — localitate. El provin e d in tr-o fam ilie rom anizată care a prim it cetăţenia
m iles în legiunea a IIII-a Fiavia. Este interesant faptul că la ambele le­ romană în tim pul împăratului Claudius I, (41— 54 e.n.).257.
giuni lipsesc epitetele im periale de pia fidelis, respectiv felix, ceea ce Heliopolis. Din această localitate provenea L. Trebonius Sossianus,
datează m onum entul în secolul II253, p oate în prim a sa jumătate. Această . ajuns la gradul d e cen turio a] frum entariilor legiunii a IIII-a Fiavia. El
m enţiune epigrafică este importantă, pentru că dovedeşte completarea îşi dă ca origo tribul Fabia al C oloniei H eliopolis. Invocaţia pe care o
efectivelor legiunii a IIII-a Fiavia în continuare cu elem ente italice. Fap­ aduce lui I.O.M. Heliopolitanus pentru împăratul Gordianus trebuie pusă
tul că fiu l este recrutat în cealaltă legiune a provinciei arată sistemul în legătură cu venirea la tron a acestui împărat. L. Trebonianus Sossianus
militar centralizat de com pletare a efectivelor legiunilor din cadrul unei a fost recrutat, alături de alţi orientali, în. timpul lui Caracalla sau Se­
provincii. Elementele· recrutate sînt repartizate apoi, în legiuni, după ne­ verus A lexander. N u se cunoaşte cariera sa anterioară pînă la gradul de
voile fiecărei unităţi. Veteranul Sextus Palpellius Regulus s-a reîntors centurio; se pare că începe de la cea de sim plu legionar258.
D in Italia, de la A quileia, provine o inscripţie ce menţionează un. sol­
247 Spomenik, L X X V , 1933, 2 = IM S , I, 52. dat al legiunii al cărui num e indică un peregrin oriental care a prim it
218 AnEp, 1929, 1 1 9: D M , C, Iuîius Barbarianus (contmio) leg(ion\s) IUI Fla­
relativ recent civitas romana. N um ele său, Marcus A urelius Sossius,
viae) vixit an(nis) LI, Aurelia Theonis uxor b.m.p. Un Val. Barbarius este cunoscut
în Moesia Superior (CIL, III, 8134) v. A. Mocsy, Onomasticon, p. 150.
arată că recrutarea lui a avut loc la începutul secolului III. Prezenţa sa
24il Spomenik, L X X V , 1933, 22-A n E p , 1934, 180. la A quileia se datoreşte cam paniei la care a luat parte cu legiunea a
S50 CIL, X . 4874: Valerio Dizoi leg(ionis) IIII Flavia cives Filopopoianus inci­
tavit) ann(is) X I I . . . CIL, VI, 3341: DM C. Annio Valenti vel. frum. leg. IUI F I . . .
231 Spomenik, L X X I , 1931 = IMS, I, 5: IOM, SNS Aemilius Dolens optio; R. Ma­ 2j3 CIL, III, 13663, Auctarium, Asia.
rio Anticki Kultovi, p. 82 propune pentru cele trei litere SN S : I(ovi) O(piinw) 25(3 AnEp, 1931, 130 = AnEp, 1937, 95 lectura corectă în ultima publicaţie.
M(aximo) S(acrum) N(ominae) S(uo)? 257 CIL, III, 6186, Troesmis.
252 Detschcw, ThrSprache, p. 146.
CIL, VI, 423, Roma: IOMH, Conservatori, Imperii D N -Gordiani Pii Fel. In­
253 CIL, V, 48: Sex. Palpe)!, Sex. f. Regul. veterano l(egionis) V II Claudia(e) victi Aug. L. Trebonius Fab. Sossianus Colonia Heliupoli (centurio) frum leg. IIII
beneficiar(io) consular(is) Sex. Palpell. Iiister mii. leg. Fla(viae) filius i'ec. Pl. Gordiane p.p.

182 183
IIII-a Flavia, în anul 23825f'. Nu se poate preciza de unde provenea sol­
datul; probabil din acelaşi H eliopolis.
A pam ea. D in tr-o inscripţie votivă descoperită la Singidunum , dedi­
cată lui I.O.M., aflăm num ele unui soldat al cărui cognom en, Apamenus
s-a form at după n u m ele oraşului. Recrutarea sa în legiunea a IIII-a Fla­
via trebuie să fi avut loc cu ocazia cam paniilor la care au participat vc-
xillaţlile acestei legiu n i în. tim pul lui Caracalla, Severus A lexan d er sau
Gordianus al III-lea200.
Cilicia. în an u l 19G, recruţii din. Cilicia invocă în tr-o inscripţie po
I.O.M., pentru sănătatea lui Septim ius Severus şi a fiilor săi201. Aceşti
recruţi făceau parte d in legiunea a IIII-a Flavia. Inscripţia a fost ridicată
eu ocazia trecerii îm păratului prin provincie, după victoria asupra lui
Pescennius N iger. Este vorba de aducerea unor contingente din Orient-,
eu ocazia înapoierii vexillaţiilor provinciei din campanie. A. M ocsy pre­
supunea, pe baza acestei inscripţii, o colonizare eu elemente orientale
încă din vrem ea lui M arcus A urelius202, care au form at apoi baza in
recrutarea pentru legiune, ceea ce este puţin probabil. în prim a jumătate
a secolului III apar în legiunea a IIII-a Flavia o serie de clem ente orien­
tale, care pot fi recrutate din provinciile în care s-au desfăşurat campa­
n iile m ilitare; aceste recrutări au fost necesare pentru com pletarea cor­
purilor expediţionare trimise înapoi, î.n provincia dunăreană de garni­
zoană. Este în acelaşi tim p puţin probabilă supoziţia că aceşti recruţi,
în trecere prin Singidunum spre alte provincii, au ridicat altarul votu­
lui I.O.M .203.
D om o A ncora. U n soldat al legiunii, P. Aelius Alexander, era originar
din A ncora. A ju n g e în cariera sa pînă la gradul de arm orum custos I p -
gionis. Fusese recrutat la virsta de 20 de ani, efeetuînd serviciul militar
timp de 22 ele ani. Întrucît inscripţia a fost descoperită la A qum cum , so
datează în anii 162— 166, cînd legiunea a IIII-a Flavia a staţionat in
această provin cie. în acest context, recrutarea sa n a v a t lo c probabil în
anii 140/144-°·*.
Com pletarea efectivelor legum ii a IIII-a Flavia cu clem ente din Moe­
sia Superior.
Vim inacium . Un num ăr relativ m are do soldaţi îşi dau ca origo acest
oraş, chiar dacă ei nu provin din m ediul autohton, ci din acea pătură de
veterani stabilită în provin cie sau în canabele legiunii a V il-a Claudia.
O inscripţie fragm entară m enţionează un centurio al legiunii a IIII-a
Flavia fe lix , M arcus Dom itius, ce-şi da ca origo oraşul Viminaeium. Cari­
era sa anterioară nu este precizată. Este m enţionată vîrsta de 37 de ani
şi cei 17 ani de serviciu militar. Nu apare clar dacă defunctul a intras
CIL, V, M. Aur. Sossius v.l. ΙΓΙΙ Flavia v.f.s. ele Iul. Valent.
‘ G0 CIL, III, 1662=IM S, I, 14: M. Iovi, votum [A]elius Marcus Apamenus d.d.
",u A şi J Sase], Inscriptiones', 17=IM S, I, 3: IOM Cilices pro vSalute D(ommo-
rum) N(ostrorum (trium) po[su]erunt [cojntirones [Djextro et Prisco co(n)s(ulibutO<
2r/i A. Mocsy, Untersuchungen, p. 289.
2ta M. Mirkovic, IMS, I, p. 46.
S(il B a g R e c j , X V I, 1955 - A.nEp, 395(1, 112, O. Aci. Alexander Fabia Ancoranus
arm. log. I I /î FI. sîi. X X I I vix. X L II C. Iul. Frugi heres îaeiemlum curavit.
184
direct cu această funcţie205 în legiune. Se pare eă recrutarea sa a avut
joc în epoca D om itian-Traian201’.
Din prim a jum ătate a secolului III datează o inscripţie din Siria, ce
atestă num ele lui. Aurelius Martinus din legiunea a IIII-a Flavia, origi­
nar din Reg(io) Vim in(acio). Este una din puţinele atestări epigrafice
care precizează teritoriul oraşului Vim inaeium ca lo c de recrutare al le ­
giunii, ceea ce constituie o dovadă în plus că soldatul putea proveni din
mediul autohton, deşi num ele său n u rnai perm ite o astfel de identifi­
care20'.
La Vim inaeium apare o inscripţie ridicată de \\n signifer al legiunii
a IIII-a Flavia, A elius Proculinus, fratelui său Aelius Victorinus, care
nu era un m ilitar. Este o fam ilie de peregrini care a prim it relativ recent
reiăţenia, de la Hadrian sau Antoninus Pius. Faptul că fam ilia lui Aelius
Proculinus provenea din Vim inaeium este d oved it şi de ridicarea aici
a m onum entului; ea putea proveni şi din teritoriul Coloniei, chiar din
mediul autohton21’8.
Scupi. Aurelius Mestrianus, un veteran al legiunii, s-a stabilit în aceas­
tă localitate. M onum entul îi este ridicat de soţia sa A elia Respecta. C og-
nomenul M estrianus indică un ilir recrutat; lipsa praenom enului său ple­
dează pentru o datare a m onum entului în a doua jum ătate a secolului
III21’1'.
T ot un veteran al legiunii, stabilit însă în canabele de la Singidunum ,
işi dă ca origo oraşul Scupi. Din num ele său nu se păstrează cîecît cog -
jîcmionul Crescens, num e foarte comun pentru soldaţii recrutaţi în le­
giune, m ajoritatea de origine peregrină. E l şi-a încheiat serviciul m ili­
tar cu gradul de eques. intrînd în armată la 20 de ani. Inscripţia a fost
reutilizată în tr-υ π m onum ent roman tîrziu, datat cu m onede de la Clau­
dius II şi Aurelianus.270 Soţia sa, Petronia Secunda, pare să fie originară
din acelaşi oraş271.
Sem endria. D ln tr-o fam ilie de peregrini stabiliţi în apropiere
de V im inaeium provine şi A elius Domitianus, im m unis legati, legionis IIII
Flaviae, care dedică un. m onum ent părinţilor săi, probabil orientali272
Rem esiana (Brza Palanka). U n soldat al legiunii, V alerius V ales
(probabil Valens) provine din această localitate. M onum entul îi este ridi­
cat de fraţii săi Valerius Valerianus şi V aleria Candida. Inscripţia se da­
tează în secolul al III-lea.273
Singidunum. M aterialul epigrafic bogat descoperit pînă acum
oferă o serie de inform aţii privind elem entele care form au masa soldaţi­
lor legiunii. Ei p o t fi identificaţi fie prin inscripţiile funerare lăsate de
veterani, fie prin tr-o serie de epigrafe puse de soldaţii activi. în prima
-,r’ CIL·, Ilt, 10250. Socotim datarea inscripţiei după Brunsmid, în Vjesnik
ΗΛΏ. X , 1908/1909, în secolul II, pe baza caracterului literelor.
LCe G. Forni, 11 Reclutamento, anexa III Λ.
w CII,. III, 195.
2K? CIL. III, 1649.
LG9 Spomeniţc, X C V III, 1948: DM, Aurelius Mestrianus vet. leg. 1IÎI Flavi(ae)
vixit annis L, li(ic) s(itus) e(.st) Aelia Respecta coniugi bcncmcvcnti posuit.
‘ 70 Spom emk, L X X I, 1931, 624 —IMS, I, 37.
Ln pentru Petnmii la Scupi v. A . Mocsy, Romcmisation, p. t>8.
:î2 CIL, III, 1648-8120.
CIL, III, 1690.
185
categoric .apar o serie de nume ce indică recruţi originari din alte pro. jvcc\ent în A sia M ică şi Frigia282. După lăsarea la vatră, soldatul s-a
vincii, şi care după lăsarea la vatră s-au stabilit în eanabele de la ftin- j.l.ibilit la Singidunum . N um ele său arată că avea cetăţenia romană în
gidunum , obţinînd chiar funcţii în conducerea oraşului. în a doua c,u( . .jfiomentul recrutării sale; soţia sa, d e origine peregrină, prim eşte genti-
gorie de inscripţii apar o serie de nume ce atestă prim irea cetăţeniei jii'fuJ său. Aceasta pledează pentru o datare a m onum entului spre sfîr-
m ane relativ reccnt, sub M arcus A urelius sau urmaşii săi. siiuî secolului II şi începutul celui urm ător.
Una din. cele m ai tim purii inscripţii funerare ale legiunii a ίΠΐ~;ι Doi soldaţi ai legiunii, cu gradul de strator considaris: Aurelius
Fiavia p.f. este aceea a Iui L. Calpurnius Tertius, veteran ajuns ia pernetnus şi A urelius Eumenes, apar pe un alt m onum ent de la Singi-
dul de aquilifer. Gontiliciul de Calpurnius era frecven t în prcn/.u-jiV jjunum. N um ele lor era frecven t în Dalmaţia, Gi-ecia şi A sia Mică.
dunărene. Absenţa form ulei Dis M anibus pledează pentru o d a V r > \n jyl. M irkovic consideră că ei au putut proveni din Dalmaţia, prim ind,
cursul secolului I şi începutul celui urm ător.274 cu ocazia intrării în armată, şi cetătenia. Inscripţia datează din seco­
lul ! ! Ρ ' ;
In tr-o inscripţie votivă dedicată zeilor I .O .M . Terra M ater, I.iho,·
P ater e t L ibera Sacra apare m enţionat « o u i veteran al legumii, L. A urelius Mercator, veteran al legiunii a IiII-a Fiavia. Antoniniana,
T. A urelius A tticus-75. N um ele său indică prim irea cetăţeniei romanţ’ dedic ă un m onum ent defunctei sale soţii284. Este interesant că L. A u re­
Ia sfîrşitul secolului ΙΓ. M . M irk ovic înclină să creadă, p e baza coftnomp- lius M ercator a prim it cetăţenia cu ocazia intrării în armată. C ognom e-
nului Atticus;, că soldatul ar fi provenit din nordul Italiei270. Faptul <vi iiul său, M ercator, nu poate fi considerat un elem ent definitoriu pentru
veteranul dedică m 021um ent 1.il T errei M ater ne îndreptăţeşte să-l originea sa orientală, cu m presupune V. K ondic, deoarece era răspîndit
considerăm m ai degrabă un elem ent provenit din rîndul popul.x\\o\ şi // provinciile vestice ale Im periului. M enţiunea apelativului de A n to -
autohtone. In cariera sa, el a ajuns pînă la gradul de signifer. Dup-ţ tiinkina constituie un elem ent de datare a inscripţiei între anii ‘211—■
317.
lăsarea la vatră, T. A urelius A tticus a fost quinquennalis al mun ‘ipiu-
lui Singidunum şi al C oloniei Sirm ium . întrunit Sirm ium a deveni' folo- Un veteran al legiunii a lîî.I-a Flavia, M . A urelius Papia, a fost
n ic în tim pul lu i Dom itian, iar despre Singidunum se presupune ca c? bf. legati. N um ele arată că a prim it cetăţenia romană de la Mcu’cus
devenit m unicipiu după Marcus A urelius, înseamnă că m onum ental s,·* Aurelius sau de la unul din urmaşii săi, cu ocazia intrării în armată,
datează în răstim pul secolelor I.f— ÎIÎ. .Raritatea invocaţiei Terra Mater ί Cognomenul său apare des în Asia Mică. Dacă, într-adevăr, morrnîntul
în provincia M oesia Superior (o a doua inscripţie este cunoscută în. regi­ * din apropierea m onum entului în discuţie este al său, acesta ■—■ întrucît
unea m inieră K osm a j)-'7 pledează tocmai pentru originea aulolm -nl ,{ conţinea m onede ale lui Gordian III, emise în Orient ■ — constituie un
elen,ent de datare a inscripţiei în tim pul acestui împărat. Rezultă că
acestui veteran. rcw ta re a sa a avut loc în jurul anilor 188— 190, dacă presupunem că
O altă inscripţie m enţionează num ele unui soldat Cassius Ingenuu*·,
a intrat în armată Ia 20 de ani. Fam ilia i s-a stabilit la Singidunum ,
m ort la 40 de ani. M onum entul îi fusese ridicat d e Cassia Atta, sora
unde ginerele său, Aelius Herculanus (tot un clem ent peregrin), era
sa278. Cassi erau destul de num eroşi în M oesia Superior279. în atribuirea ţtrmoriim custos in legiune·8^
etnică un elem ent relativ îl constituie cognom enul surorii Cassia, Atta,
foarte răspîndit în spaţiul ib ric280.
O serie de soldaţi cu cognom ina orientale sau greceşti apar atestaţi j Invocarea unor divinităţi orientale cum ar fi I. O. M. Paternus este
prin câteva inscripţii. <un elem ent de identificare a unor posibili recruţi din Orient, chiar dacă
De la m ijlocu l secolului II. datează inscripţia pe care P. Aelius Dio­ jinumle lor sînt curat romane. în acelaşi timp, ei trebuie priviţi cu des-
nysius, veteran al legiunii a ΙΠ Ι-a Fiavia, o dedică soţiei sale Larsinia Itiilu lezcrvă, avînd în vedere şi faptul că în secolul III, cultele orien-
Ingenua281. N um ele său arată că a prim it cetăţenia de la împăratul ’ uile iau o deosebită amploare în provin ciile Im periului. L a Singidunum
Hadrianus, cu ocazia înrolării. jsînt cunoscuţi mai m ulţi soldaţi dedicanţi lui I. O. M. Paternus; A u re-
C. V alerius Valens este num ele unui veteran al legiunii; soi ia sa ditis t 'resceus1'81’, A urelius C rescentia-81 lapidarius, A urelius Iuliauux2HS,
ţAvu Itus M arcus™ .
Valeria Elpis şi fiica Valeria A phion au cognom ina orientale, înUlmtc
’ Un soldat al legiunii a ΙΙΙΙ-a Flavia; M . Aurelius Dassius, avea u n co g -
i-lumen illine, gentiliciul său arătînd prim irea cetăţeniei sub M. A u re-
274 c i l , n r, i. 3 3 .
275 Antip. 191G —IMS, I. 1G.
216 IMS, I, p. 52. ; * V. Kondic, în SSim Aniika, VIII, 3968, p. 272 —IMS, 1976, 1, 42, cu comenta­
riul lin M. Mirkovic,
2·7 IMS, I, 168.
2,8 V. Kondic, în GodisnjakMGB, VII, 1960, p. 23--IM S, I, 197«, 38. *· »» v . Kondic, op. cit, p. 267— 277—IMS, 1976, I, 28; AnEp, 1971, 41o.
’ · ' I. Kajanlo, The Latin Co0noîniii<i, Helsinki, 19G5, 321.
279 Λ . Mocsy, Onoma.iticon, p. 146. ‘ IMS, J, 29.
2S0 I. I. Russu, M iri, p. 170; Λ. Mocsy, Romanisation, p. 165, îl considera celt I - IMS, I. 10.
din Pannonia. ϊ - ; IMS, I; 11.
281 CIL, III, 12663- I M S , I, 1976, 35; V. Kondic, in GodisnjakMGB, VII, 19M* « CIT,, Tir, 1603= IMS, I, 1 2 .
p. 38. i CII,, III, 8148 = IMS, I, 9.

180 187
lins sau urm aşii săi. A murit la 35 de ani, după c e a efectuat servicinj
m ilitar tim p de 15 ani. Inscripţia, ridicată la A ntium (în Italia), doimtâ
participarea sa, cu un. detaşament al legiunii, la lu ptele din Italia
tim pul lui G ordian III2!H).
La Naissus îşi efectuează serviciul un soldat al legiunii, T. Aurr>liUs
A tta291. M p ro v in e din m ediul autohton ilJiric, după cognom eniil
A tta202. G entiliciul de A urelius denotă primirea cetăţeniei de la umţj
din urmaşii lui M. Aurelius. T. A urelius Atta avea gradul de strator
com ularis. Inscripţiile sim ilare descoperite la Naissus se datează în
pu l lui Severus A lexander, ceea c e ar pleda pentru o datare în aet.'asj
perioadă a inscripţiei noastre.
C oncluzii. Cele 40 de inscripţii d ;scutate mai sus oferă cîteva date
concludente privin d m odificările survenite în sistemul de recrutare q|
legiunii a IIII-a Flavia.
înfiinţată iniţial cu recruţi italici, apoi originari din M acedonia, GaJ-
lia N arbonensis, poate Noricum , legiunea a IIII-a Flavia şi-a completat
la început (a doua jum ătate a sec. I) efectivele cu elem ente provenind
din vestul Im periului, la care se mai adăugau elem ente din Noricum,
Germ ania Inferior, Britannia etc. în aceiaşi timp, din secolul II in legi­
un e v o r fi recrutate elem ente provenind din pătura romanizată a pro­
vin ciilor învecinate; Dalmaţia (Salona), Pannonia Inferior (Sirmium),
M oesia In ferior (Oescus).
O serie de inscripţii descoperite la Singidunum atestă, prin onomas­
tica greacă şi orientală, elem ente recrutate din estul Im periului. Pre­
zenţa lo r apare cu deosebire în veacu l al III-lea. O parte a acestor re­
cruţi orientali au venit odată cu înapoierea vexillaţiilor legiunilor moe-
sice din Orient: în tim pul lui Septim ius Severus, Caracalla, Severus
A lexan der şi Gordianus al III-lea. A ducerea lor a fost necesară în pri­
m u l rînd pentru com pletarea efectivelor corpurilor expediţionare slă­
bite în urm a luptelor purtate. A şa se explică şi prezenţa acelor recruţi
din C ilicia din tim pul lui Septim ius Severus, efective înrolate pentru
com pletarea armatei ce se îndrepta spre Lugdunum îm potriva lui Clo­
dius Albinus. M ulţi soldaţi cu num e orientale, atestaţi în veacul al III-lea
ca: A urelius Papia, M. A urelius Anthem is, A urelius Dem etrius şi Aure­
lius Eum enes sau C. V al Valens (num ele soţiei sale şi fiicei, Elpis şi
A pperion , trădează un oriental) sînt originari, probabil, în mare parte,
din Asia M ică, Siria etc. O serie de inscripţii funerare descoperite in
Orient m enţionează num ele unor soldaţi căzuţi în acele locuri.
în acelaşi tim p, trebuie menţionat un aspect observat şi la legiunea
a V il-a Claudia: fam iliile de militari stabilite în provin cie după lăsa­
rea la vatră, la a doua sau a treia generaţie îşi dau ca origo noul loc de
230 CIL, X , 6870.
291 CIL, III, 8248, Naissus; IOM P.P.S. D N Aug. T. Aur. A lta mii. leg. IIIÎ Π
str. cos. pos.
-U2 I. I. Russu, Illiri, p. 170.
188
baştină din M oesia Superior. Şi în acest caz sînt elocvente exem plele de
soldaţi ce-şi dau ca origo oraşele Vim inaeium , Scupi etc.
Totodată, un oarecare număr de inscripţii menţionează recrutări din
rîndul populaţiilor indigene din Peninsula Balcanică, fie tracică: V ale­
rius Dizoi, Aurelius Dolens etc. (CIL, X , 4874; IMS, I, 8) sau illirică:
A urelius Atta (CIL, III, 8249); A urelius Martinus (S pom enik, X CVIII,
1948, nr. 4, 35), M. Aurelius Dassius (CIL, X , 6670). Atragerea masivă
a populaţiei 'autohtone în legiunile m oesice începe din tim pul lui M ar-
clis Aurelius. Faptul că o inscripţie prezintă ca origo „ regio Vim inaciou
(CIL, III, 195) este un indiciu im portant în depistarea n oilor efective
recrutate pentru legiune, care se ridică şi din m ediul rural al provinciei.
Identificarea în inscripţii doar a cîtorva num e illirice sau tracice nu
constituie o dovadă că populaţia băştinaşă a fost evitată în operaţiunile
de com pletare a legiunilor1’93.
Prezenţa tot mai rară a cognom enelor autohtone se datorează în
mare parte schim bării num elor personale, adoptării unor num e rom ane
la modă, ca urm are în prim ul rînd a reform elor introduse la începutul
veacului III de către Severi. Fenom enul reflectă integrarea în com uni­
tatea social-juridică romană.
Războaiele m arcom anice desfăşurate la graniţa provin ciei l-au deter­
minat p e M. A urelius să facă recrutări excepţionale In provincii, pen­
tru com pletarea efectivelor legiu nii a V il-a Claudia, şi să ridice cîteva
auxilii clin rîndul populaţiilor autohtone dardane. Putem presupune că
recrutarea excepţională din anul 169, desfăşurată în prim ul rînd pe
teritoriul provinciei M oesia Superior, a 'avut ca scop întărirea şi com ­
pletarea efectivelor am belor legiuni, dar, din păcate, inform aţii epigra­
fice nu deţinem decît pentru legiunea a V il-a Claudia. După cum ştim,
însă, recrutările norm ale efectuate d e d iicctores missi se făceau pentru
o provincie, după care i se repartiza fiecărei legiuni necesarul de recruţi.
Asa se explică d e c e d oi fraţi din V im inaeium se aîlă în legiuni d ife ­
rite; a V il-a Claudia şi a IIII-a Flavia (CIL, III, 195).
Recrutarea în legiune se făcea de obicei la vîrsta de 20 d e ani; rare
sînt cazurile ce atestă intrări în legiune de la 16 sau 17 ani (CIL, VIII,
7781). Pentru soldaţii activi lăsaţi la vatră serviciul militar dura între
20 şi 25 de ani, doar pentru ofiţeri se întîlnesc m enţiuni epigrafice de
35— 55 ani de serviciu militar.
Din inscripţii nu rezulta exact anii recrutărilor efectuate pentru
legiunea a IIII-a Flavia, întrucît prea puţine inscripţii funerare se pot
data. în afara celei presupuse de noi ca fiind din anul 169, sînt posibile
recrutări norm ale atestate epigrafic în 140/144 (B u d R eg. X V I, 1 9 5 5 ,
p. 396), în 188— 190, în vremea lui Com m odus (IMS, I, 170), iar în. seco­
lul III în tim pul lui Septim ius Severus, în 196 (IMS, I, 3), dar şi sub
domnia lui Caracalla, în anii 213— 214, poate Severus A lexander. Desi­
gur, com pletarea normală a efectivelor unei legiuni avea loc anual, cu
cca 200 de voluntari recrutaţi.
Privind com parativ recrutările de soldaţi în cele două legiuni m oe­
sice, se observă urm ătoarele elem ente com une, în secolele II— III e.n.:
a!!3 A. Mocsy, Romanisation, p. 170— 174.
189
 1. A m indouă legiunile îşi efectuau recrutările din oraşele mari ale
provineici, ea şi din teritoriile acestora: Viminacium, Scupi, probabil şi
Ratiaria, H orreum M argi, Tim acum M inus (mai ales pentru legiunea
a V II-a Claudia).
2. în eazul unor recrutări din afara provinciei pentru legiunea
a -IiII-a Fiavia, clem entele m ai des întîlnite proveneau din Dalmaţia,
Italia, Pannonia Inferior, Traeia, Asia Mică, iar pentru legiunea a VII-a
Claudia din Pannonia Inferior, Dacia, M oesia Inferior.
3. în secolul III, în legiunile moesice, populaţia provinciei, fie cea
stabilită în provin cie (militari sau peregrini), fie provenind din mediul
autohton, form ează m area masă a soldaţilor.
4. O fiţerii — centurionii în special — proveneau prin excelenţă din
fam ilii rom ane, fie din provin ciile din vest: Britannia, Gallia, Noricum
etc., fie din Orient. Din secolul III, în ambele legiuni se constată ofiţeri
care provin din provin cia de garnizoană M oesia Superior şi din cele
imediat învecinate.
LEG IU N EA A ΙΙΙΪ-Α FLAVIA ÎN SECOLELE III—'V
Reform ele adm inistrative şi militare ale Tetrarhiei au adus o serie
de m odificări în reoganizarea limesului dunărean şi m ai ales în distri­
buirea detaşam entelor legionare în d iferite fortificaţii294.
M aterialul docum entar referitor la legiunea a ΙΠΙ-a Fiavia în epoca
tirzie este foarte puţin. El constă în principal din inform aţiile oferite
d e N otitia Dignitatum , Or. X LI, izvor literar îndelung cercetat de către
istoric), şi din inscripţiile tegulare datate în secolele III— IV , care per­
m it identificarea unor ofiţeri ai legiunii şi o serie de observaţii referi­
toare la organizarea internă a legiunii.
N otitia D ignitatum , Or. X L I, menţionează doar la Singidunum sediul
unui pra efectu s legionis. în rest, sedii de garnizoană posibile ale legiu­
nii pot fi identificate prin ştampile. în. vestul provinciei M oesia I, între
Singidunum şi V im inacium , sînt atestate mai m ulte fortificaţii care s-ar
fi putut afla în subordinca legiunii a IlII-a Flavia: Tricornium (Rito-
pek), A u reu s M ons (Seona), M argum (Orasja), C on im M argum (Kovin?),
Contra R eginam (o fortificaţie amintită d e Notitia Dignitatum dar încă
neidcntificată p e teren).
Singidunum. în Itineraria. Antoniniana, 132, 1, localitatea este desem­
nată prin castra. A rh eologic nu avem nici un fe l de inform aţii privind
eventualele refaceri ale castrului în această perioadă. în schim b, pro­
babil de la Singidunum provin o serie de ştam pile ale legiunii a IiII-a
Fir! via, care fa c dovada existenţei în secolele III— IV a unei m ari figline
m ilitare. Ştam pila descoperită: LKG(io) IIII FL(avia) CAST(rensis)2ff3 a
fost confecţionată, desigur, în tr-nn astfel de atelier.
ci. supra, p. 93.
255 J. Szilagyi, InscriptTegPann, II, 1933, pl. IX /6 ; CIL, III, 10604 b.
190
A lte ştampile, descoperite ia A u reu s M ons2W\ Vincehi (S m e d e re v o p '7.
menţionează aceeaşi figlina „R IP A SIN G(idunensium )“ ; ele pot fi puse
în legătură cu sectorul cie limes aflat în subordinea castrului de la Sin­
gidunum. R aportul cron ologic între cele două ştam pile nu poate fi
stabilit cu certitudine-^1; s-ar părea că cea de-a doua ştampilă este mai
tirzie, cînd nu mai era în uzanţă marcarea m aterialului tegular prin
ştampile cu num ele legiunii care le confecţiona.
Cercetările arheologice efectuate cu ocazia construirii unor edificii
m oderne au perm is identificarea unui m are com p lex term al, dezvelit
doar în parte. Aceste therm e au fost ridicate probabil spre sfîrşitul vea­
cului IV şi începutul celui următor. Cu această ocazie au ieşit la iveală
ştampile ale legiunii a IIII Fl(avia) Par(s) Sup(erior) (LEG IIII l-’A R
SUP)209. Asem enea ştam pile ale legiunii, cunoscute şi din alte descope­
riri anterioare, au. apărut şi în alte puncte ale oraşului Singidunum 3110
şi în n ecropole301.
Form ula L egio IIII Flavia pars superior denotă îm părţirea unităţii
în două m ari detaşamente, legiones, sub com anda unui praefectus, în
castrul de la Singidunum avîndu-şi sediul pars superior. Pars inferior
a legiunii nu este atestată pînă acum e-pi grafic, şi nici n u i se cunoaşte
sediul de garnizoană. N otitia Dignitatum , Or. X L I, 3 menţionează doar
la Singidunum sediul unui pra efectu s legionis IIII Flaviae.
Im portanţa m ilitară a cetăţii singidunense va creşte în veacul IV
datorită pericolului sarmatic, care devine tot mai mare în această peri­
oadă. Desele incursiuni de pradă sarmate, terminate de obicei cu lua­
rea în captivitate a unui număr m are de prizonieri din rîndul popula­
ţiei civile, şi mai ales distrugerile provocate prin jefu irile organizate,
au determ inat o serie de expediţii d e pedepsire încheiate de m ulte ori
cu recep tio, adică transferarea unor grupuri întregi de populaţie
sarmatică în Im periu302. E xpediţiile de pedepsire rom ane porneau de
obicei de pe teritoriul provinciei Pannonia. La acestea participau tru­
pele din provinciile învecinate. A stfel, în 323, Constantius II va orga­
niza o m are expediţie d e pedeapsă îm potriva sarmaţilor, cu care ocazie
va străbate teritoriul dintre Tisa şi Dunăre in toate direcţiile, înapoin-
du-se în Im periu prin provincia M oesia Prima, în dreptul localităţii
Margum.
în anul 349, la Singidunum se va opri îm păratul Constantius lVm .
După m oartea lui Constantius II în anul 361, în provincia M oesia
Prima se va proclam a îm părat Iovianus, născut la Singidunum (Iovia-
nus genitus patre Varroniano incola agri Singjdonensis provin ciae Pan­
noniae . . .)3(H.
29(1 M. Mirkovic, Gradovi, p, 14.1.
2«i p petrovic, Paleografija, p. 24, nota V.
2<l!i IMS, I, p. 38 (Introducerea istorică).
299 D. Bojovic, în GoittsnjaTcMGB, XXIT, 1975, p. 5— 26.
300 M. Vasic, în Starinar, II, 1907, p. 27.
301 J. Todorovic— V. Kondic, in GoclisivjakMGB, ΙΠ, 1956, p. 56.
302 cf. supra, p. 106— 108.
303 ef. supra, p. 1 0 8 .
304 Aur. Vietor, Epit. de Caes., 44, 1— 2.
191
 In anul 441, Singidunum cade? îm preună cu celelalte oraşe ale p ro­
vinciei în stăpînirea hunilor305. Din această perioadă nu mai avem infor­
maţii despre legiunea a l l i l - a Fiavia.
Tricorniim i (R itopek) — locali Late aliată in teritoriul legiunii a IIII-a
Flavia — este în continuare un centru militar important.
NotDign., or., X L I, 14, 22, 28 menţionează aici trei unităţi militare:
equ ites sagittares, auxiliares Trio.ornienses şi auxilium Aureo7nontia.no-·
rum. O serie d e ştam pile aparţinind probabil acestor unităţi amintesc
num ele unor praepositi: Valerius305, Sundrius307, M ucianus008, Bonius:;0:i.
Aureus; M ons (Seona) m enţionat d e ItinA nt., 218. în această locali­
tate a fost identificat un castru de 150X 130 m, ridicat la sfirşitul seco­
lului I310. A supra utilizării sale în secolele I ii/I V nu există nici un fel
de date arheologice. N otDign, or., X L I, 15 indică sediul unui cuneus
equ iiu m Dalmatarum. N u lipsit de sem nificaţie e faptul că în locaîita-
ten vecină, Tricornium , staţiona o unitate auxiliară form ată din popu­
laţia localităţii Aureus Mons.
M argum (Orasja), localitate aflată în apropierea vărsării M oravei în
D unăre; cetatea nu a fost cercetată pînă acum. Ştam pile militare, datînd
probabil din prim a jum ătate a secolului IV : C A STR (o) M A R G (o)311 sau
. . . M A R G P(rae) P(ositi) EQ(uitum) M A R G (i), au fost descoperite în.
această localitate. Asem enea ştam pile fa c dovada existenţei unor cără­
m idarii m ilitare. N otDign, or., X L I, 24, 39 menţionează două unităţi:
auxilium M argense şi Classis Stradensis e t G erm ensis (este ja doua uni­
tate de flotă a provinciei, alături de cea de la Vim inaeium , cunoscută
în epoca rom ană tîrzic).
Contra M argum . N otD ign., Or., X L I, 33, menţionează astfel această
localitate: Contra M argum in castris A ugusto flaviensibus, unde era
sediul unui pra efectu s m ilitum exploratorum . D eci cetatea Augusta Fla­
viana fusese ridicată pe malul sting al flu viu lu i, probabil la K ov in 312.
O cărăm idă cu ştam pila C] A S T R A FLA (viensia)313, descoperită la Tri­
cornium , atestă existenţa aici şi a unei cărăm idarii m ilitare în prima
jum ătate a secolului IV.
Priscus Panites relatează că în tim pul călătoriei sale spre ţara huni­
lor a ajuns şi în faţa localităţii M argum, unde se afla cetatea Constan-
tia:ii{. în anul 434, cînd are loc întîlnirca dintre conducătorii huni şi
303 AmmMarcellinus, Rerum Gestarum, p. 80; „Hunnorum regis numerosis mo-
vum cum militibus Illyricum irruerunt: Naissus, Singidunum, aliasque civitates
oppklaque Illyrici plurima exciderunt11.
806 Spumeniter L X X V , 1935, p. 30, m\ 13— 14: TRIC V A L PP.
307 Spomenik, L X X V , 1935, p. 30, nr. 6— 7: S C SUNDRIO(nis) PP,
30S Spomenik, L X X V , 1935, p. 30, nr. 2: MUCIN(ni) PP.
303 Spomenik, L X X V , 1935, nr. 8: TRIC. BONIO.
310 M. Mirkovic, Gradovi, p. 84.
311 CIL, I I I , 14.598, JOAI, X II, Bbl, 168, 29.
312 IDR, III/l, p. 30.
S iiom eu ik. L .X X V , ÎÎM5, p. .70.
::1! Priscus, Panites, frfi. 1 (apud Fi [ M i , I, 107», p. 24ι>--248)#μ·<ί>α> έτυί rfiv π ρ εσ β εία ν
’ ε ξ ώ ρ μ η σ ίχ ν v.A " α ρ α γ Ι γ ν ο ν τ Λ ι ές Μ ά ρ γ ο ν ' I I ο έ - α λ ι ς τ ω ν ’ εν ’ ϊ λ λ υ ρ ίκ Μ υ σ ώ ν
~ £ ο ς τ ω ’ Ί σ “ ρ ω ψ η μ έ ν η ~ οτ ~ oi α υ ~ κ ? ύ Κωνσταν.'ίΟ'.ς φ ρ ο ρ ι ό υ ν,χχά τ ή ν ε τέ ρ χ ν
’ ό χ θ η ν δ ι α κ ε ι α έ ν ο υ ) , εις 5/η ν νΛ'· ο ί βζσί?>είοι α υ ν η σ α ν Σ «ύ 0·αι.
192
delegaţia romană condusă de Priscus, castrul şi aşezarea ridicată aici
îşi mai păstrau încă num ele prim it de la Constantius I Chlorus.
A n ul cînd a fost ridicat acest castru nu poate fi stabilit cu exacti­
tate. Fortificaţia a putut prim i num ele lui Constantius I Chlorus după
moartea acestuia, în 306, fiind ridicată de fiu l său Constantinus I. E ve­
nim entul trebuie să fi avut loc după 325, cîn d îm păratul a ajuns stăpln
pe situaţie in Im periul roman.
Unitatea m ilitară care a staţionat aici, după inform aţiile din Notitia
Dignitatum, era form ată din m ilites exploratorum , o categorie nouă do
trupe, constituite d in v ech ile detaşam ente ale legiunii a IIII-a Flavia,
fiind unităţi de cercetaşi călăreţi. Unitatea staţionată la Constantia tre­
buie să fi fost iniţial un. detaşament al legiunii care, cu tim pul, şi-a
pierdut num ele, fiind asimilat cu o nouă categorie de unităţi, de cerce­
taşi, poate şi datorită faptului că era în contact direct cu barbaricum.
Un proces sim ilar de form are din legiuni a unor unităţi noi se constată
.şi 221 cadrul legiunii a V ll-a Claudia, pentru trupele staţionate la N ovac,
Lmirna, Taliata3!r>.
O singură fortificaţie m enţionată de N otDign, or., X L I, 21, şi anume
Contra Reginam , nu a putut fi încă identificată pe teren. De fapt nu
este cunoscută nici o fortificaţie cu num ele de Regina, în faţa căreia
să se fi ridicat această localitate. P osibil să fi existat pe malul sting al
Dunării, în apropiere de Lederata316.
Războaiele îndelungate purtate la sfirşitul veacului III au impus
reorganizarea întregului sistem defen siv de pe lim esul dunărean; ca
urmare a sporit num ărul fortificaţiilor. La această activitate siste­
matică şi-au adus aportul am bele legiuni ale provinciei. Cele cîteva
fortificaţii dintre Singidunum şi Vi m inacium au fost în m are parte re­
făcute cu ajutorul detaşamentelor legiunii a IIII-a Flavia.
Prezenţa unor ştam pile tîrzii d e tipul LEG IIII F L CU PP(is) în
regiunea Porţilor de Fier, în cetăţile de la Cuppae, Zm irna (Boljetin),
Bosman, dovedeşte participarea detaşam entelor legiunii la lucrările de
ridicare a fortificaţiilor respective, unde probabil au şi staţionat.
Lucrările de construcţie de o deosebită am ploare sînt evidenţiate şi
de num ărul m are de ateliere m ilitare, cărăm idarii cunoscute la sfirşitul
secolului I I I / începutul secolului IV : Singidunum?11, Tricornium ?1*, Mar-
gum 31°, Contra M argum 330. Epigrafic, aceste figline sînt atestate şi în
continuare, în cursul secolului IV, cînd pe ştam pile nu m ai apare numele
unităţii militare care confecţiona materialul, ci doar toponim ul locali­
tăţii în care exista atelierul de producere a m aterialului de construcţie.
A ctivitatea constructivă deosebit de intensă de la în cepu tu l Tctrarhiei
a fost determinată de reorganizarea întregului sistem defensiv pe linia
Dunării·'*21.
3!S cf, supra, p. 100— 101.
m M. Mirkovic, Gradovi, p. 10.
17 CIL, III, 6328: FIG LIN A SINGIDUNENSIUM.
(
2iS v. notele 306— 309.
31fl v. nota 311.
3-° v, nota 313.
321 CIL, III, 13815 a.
13 — Din isloria militară a Moesiei Superior şi a Dacici
193

D ouă ştam pile, descoperite la Dierna şi Sucidava322, par să indic*
prezenţa unor detaşam ente ale legiunii în aceste centre nord-dunăreue
ale D aciei Ripensis.’ Este posibilă în acelaşi timp transportarea materia­
lului de constructie pe D unăre. Ştam pile tîrzii ale legiunii a IIII-a Fla­
via fe lix sînt atestate si la Sirm ium (Pannonia Secunda)323.
La Sirm ium este atestată ştam pila LEG(io) IIII FL(avia) F (elix) OF(i-
cina) A R . . .324, care constituie singura m ărturie epigrafică de pînă acum
a unei o fic in e ’ m ilitare a legiunii, cu caracter permanent. N u avem cer­
titudinea că ea tinea de Sirm ium ; credem mai degrabă că este vorba
de centrul de cărăm idărie de la Singidunum , care expedia material de
constructie în provin cia vecină.
Prezenta la Sm ederevo (în apropiere de V im inacium ) a două ştam­
p ile ce m enţionează R IP A SING(idunensium ) şi RIP(a) VIM (inacensium)
constituie un elem ent im portant in stabilirea sectoarelor de limes al
celor două legiuni, lim es care, pentru legiunea a IiII-a Fiavia, s-ar fi
term inat la Sm ederevo.
în urma reform elor m ilitare ale lui Diocletianus şi Constantinus I,
legiunea a IIII-a Fiavia a devenit o legiune de graniţă — ripensis. Orga­
nizarea ei internă în această perioadă este m ai puţin docum entată epi-
grafic. Inscripţiile tegulare ale legiunii, deşi puţine la număr, oferă
totuşi date preţioase în vederea reconstituirii procesului de fracţionare
a legiunii clasice în unităţi tactice noi, avînd denum irea de legiones.
A ceste detaşamente, cuprinzînd iniţial cîte 5 cohorte, ulterior fiind
împărţite în unităţi de 1 000 de oameni, v or constitui garnizoana forti­
ficaţiilor principale de pe limes. In riadul acestor detaşamente vor fi
recrutate îndeosebi elem ente provenind din aşezări aflate în jurul cetă­
ţilor, care v or fi cointeresate material (scutiri de im pozite, ioturi de
păm înt în folosinţă etc.).
O ştam pilă descoperită la Singidunum : LEG(io) IIII FL(avia) PAR(s)
SU P(erior):t2r’, relevă acelaşi proces de fracţionare a legiunii în două
detaşamente.* Interesant este faptul că în cadrul provinciei acelaşi tip
de unităti, respectiv legiunile a V II-a Claudia şi a IIII-a Fiavia, sînt
designate diferit: legiunea a V II-a Claudia prin pars ceterior (la B olje-
tin) şi probabil o pars u lterior (Vim inacium ), iar legiunea a IIII-a Fia­
via prin pars su perior (Singidunum ) şi respectiv inferior (neatestată încă
epigrafic). Faptul că la Singidunum se afla sediul legiunii a IIII-a Fia­
via pars su perior, form ată din 5 cohorte, presupune existenţa undeva
în aval, pe limes, a celeilalte unităţi, pars in fc iio i. Este adevărat, o ast­
fel de m enţiune epigrafică nu există, în schimb, în zona Porţilor ele ['iei,
la C uppae,' Zm irna (Boljetin), Aci Scrofulas (Bosman) şi chiar Vimina­
cium 32*, au apărut ştampile LEG IIII FL(avia) CUPP(is). Menţionarea
în urma num elui legiunii a toponim ului în care staţiona unitatea nu
323 D. Tudor, în SC1V, X V II, 1906, p. 691, fig. 2/4.
323 J. Szilafiyi, InscrTegPann, ser. II, 1933, pl. IX/6.
3ί;4 A. Milosevic, în Sirmium, I, 1971, p. 110; S. Soprom, în ArehErt, 85, I9a8,
p. 52— 53'.
325 V. Kondic, în GodisnjakMGB, III, 19jj6, p. 80.
326 C u w a e (JOAI VIII, 1905, Bbl. 3 nr. 7; Viminacium (Spomenik, ser. I, XI,II,
1905 p. 86: LEG IIII FL CUP(is); Zmirna (Boljctin) = CIL, III, 13815: LEG IIII FL
CU[pp (is)], V . Kondic, în Istorija Belgrada, I, 1974, p. 78, Bosman: LEG IIII cf. h.
Swoboda, Forsciwngen, p. 29.
194
presupune num ai executarea m aterialului de construcţie aici, ci şi sediul
unei mari unităţi a legiunii a IIII-a Fiavia (care poate fi acea pars in fe­
rior). Inexplicabilă rămîne atestarea sediului unui p ra efectu s al legiunii
a V II-a Claudia (N otDign, or., X L I), pentru care nu avem nici o mărtu­
rie epigrafică în localitatea respectivă. Dar, în acelaşi tim p, se cuvine
să ţinem seama de faptul că în secolele IV— V, în urma fracţionării
legiunii, foarte m ulte unităţi îşi pierd vechea denum ire, astfel îneît
denumirea pe care o avem în N ot D ign nu m ai aminteşte de trupele ce
au staţionat la sfîrşitul veacului III. S-ar putea ca alături de legiunea
a IIII-a Fiavia să fi staţionat şi legiunea a V II-a Claudia; sau într-o
primă etapă, din vrem ea lui Dioeleţianus, a staţionat aici numai legiunea
a l lil-a Fiavia, pentru lucrări d e fortificaţie pe limes, iar ulterior locul
ei să fi fost luat de legiunea a V II-a Claudia.
O altă ştam pilă a legiunii a IIII-a Fiavia, a cărei răspîndire cunoaşte
o arie mai largă, are următorul te x t: LEG IIII FL(avia) IER. Ea a fost
descoperită la D ierna327, Singidunum?28, M ram orac (lingă H orreum M ar-
gj)32!), Sirm ium 33n. Interpretarea care s-a dat celor trei litere IER de Ia
sfîrşitul ştam pilei ca reprezentînd o parte din toponim ul Dierna este
discutabilă. Ştampila păstrată la Sirm ium , mai com pletă, arată că aceste
litere ţin de num ele unui praepositus al cărui num e nu se poate întregi.
Această ştampilă se pare că a fost executată în oficina de la Singidu­
num, de unde materialul de construcţie a ajuns în celelalte localităţi.
Existenţa la Dierna şi Sirm ium a unor detaşamente ale legiunii
a IIII-a Fiavia felix care să participe la lucrări de fortificaţie şi care
depindeau de unitatea de la Singidunum este posibilă. Insă, se cuvine
sa menţionăm că în afara acestor două descoperiri singulare, cercetările
de am ploare sistematice efectuate atît la Dierna, cît şi la Sirm ium nu
au mai dat la iveală asemenea ştam pile, aşa îneît ideea trebuie accep­
tată cu multă rezervă.
Inscripţiile tegulare ale legiunii a ΙΠΙ-a. Fiavia ce atestă num ele unor
praepositi sînt puţine; ele provin de la V im inacium 331. N u ne este
cunoscut nici un praefectus legionis din această perioadă. U n singur
praepositus ripcie: Hermes, este m enţionat pe o ştam pilă: L(egio) IIII
FL(avia) S(ub) C(ura) Herm(ae) p(raepositi) R l(pae)332.
A lti doi praepositi apar tot p e ştam pile: Dines (LEG IIII FL(avja)
SU (b)' C(ura) DINIC<i) P(rae)P(ositi)333 si Serenus (L IIII FL SC.SER(e-
tiii) P(rae)P(ositi) M A R IA N U S (F(ecit)334.
M aterialul epigrafic tegular existent a perm is identificarea doar a
trei ofiţeri superiori ai legiunii din perioada Tetrarhiei. V exillaţiile legiu­
nii a IIII-a Fiavia fe lix sînt atestate alături de cele ale legiunii a V II-a
Claudia la m ai m ulte cam panii 111 afara provinciei, în vrem ea Tetrar-
hici, ceea ce poate fi o explicaţie.
387 CIL, III, 13815 a.
3iy CIL, III, 8276, 1.
329 Fr. Kanitz, RurnStudien, p. 84— 85.
330 J. Szilagyi, InscrTegPann, ser. II: LEG IIII FL SC I-IER . . .
331 CIL, III, 14597.
332 JOAI, VIII, 1905, 22.
333 JOAI, V I, 1903, 60.
334 CIL, I I I , 14597.
13* 195
 A stfel, în anul 286, un detaşament al legiunii a făcut parte din ar­ La reorganizarea lim esului dunărean, îndeosebi în faţa Banatului,
mata trimisă de M axim ianus în Gallia îm potriva francilor. Comandan­ amîndouă legiunile provinciei au contribuit în egală măsură. Prin acti­
tul armatei, Carausius, s-a proclam at împărat. P e m onedele de aur emise vitatea pe care au desfăşurat-o şi prin noua organizare internă, ele au de­
de el apar, pe revers, num ele tuturor legiunilor participante, între caro venit în cursul secolului IV unităţi statice de graniţă. Soldaţii acestor
şi legiunea a IIII-a F iavia335. legiuni v or fi recrutaţi din rîndul populaţiei ce locuia în îm prejurim i,
P e un papirus din Egipt, sînt amintite vexillaţiile legiunilor a IIII-a serviciul m ilitar devenind o ocupaţie ereditară din tată în îiu. Dispari­
Fiavia şi a V II-a Claudia —· sub com anda unui praepositus, Iulianus —. ţia num elui legiunii a IiII-a Fiavia are loc în tr-o perioadă ce urmează
care au participat la înăbuşirea răscoalei lui Achilleus. Cu acest prilej N otitiei Dignitatum , prin secolul V.
este m enţionat şi un subofiţer al legiunii, care se ocupa cu aprovizio­
narea: optio: Aur. Plrrus330.
C ercetările arheologice au constatat, cel puţin pentru perioada de
început a Tetrarhiei (284— 297), 'activitatea intensă a legiunii a IIII-a
Fiavia la fortificarea lim esului dunărean din regiunea P orţilor de Fier.
E pigrafic sînt cunoscute doar trei centre de bază ale unităţilor legiu­
n ii: Singidunum , Vim inacium , Cuppae (docum entate prin tegule ştam­
pilate), din care au putut fi detaşate o serie de detaşamente în alte
cetăţi, cum ar fi: B oljetin, Bosman, Ravna (?) etc. Schim barea garni­
zoanei accstor cetăţi trebuie să fi avut loc într~o perioadă ulterioară,
la începutul secolului IV, cînd la B oljetin este atestat un praepositus
ripae H erm ogenes. Este posibil ca unităţile legiunii a IIII-a Fiavia să
fi fost transform ate în alte corpuri de trupă, ale căror denum iri nu mai
păstrează nim ic din num ele clasic. Dacă acceptăm ca posibilă staţiona­
rea la Contra M argum a unei unităţi de m ilites exploratoru m identică
cu cele de la N ovae, Zmirna, Taliata (unde în secolele III/IV a staţio­
nat legiunea a V II-a Claudia), atunci această unitate poate fi o unitate
a legiunii noastre.
In a doua jumătate a secolului IV, în Italia sînt menţionaţi
M oesiaci Seniores, trupe de elită form ate probabil din legiuni pe care
Dignitatum , Occ, V , 150 le menţionează în rîndul legiunilor palatine).
Nu avem însă certitudinea daca soldaţii ce form au aceste unităţi făceau
parte din legiunile a IIII-a Fiavia sau a V II-a Claudia.
D esele războaie purtate cu goţii, sarmaţii p e linia Dunării au atras
atenţia îm păraţilor constantinem asupra im portanţei strategice a 'acestei
zone pentru apărarea întregului Imperiu. în faţa M oesiei I fură insta­
late, în teritoriul barbar dintre Tisa şi Dunăre, în castre permanente,
trupe romane.
In vrem ea lui Valentinianus II au loc o serie de incidente la gra­
niţă, datorită quazilor şi sarmaţilor. In anul 376, din cauza presiunii
hunilor, goţii sînt primiţi. în Imperiu. După moartea lui Valentinianus,
Peninsula B alcanică cunoaşte o perioadă de linişte relativă. Năvălirea
hunilor va provoca însă, pentru cîteva decenii, prăbuşirea limesului
dunărean, ceea ce nu va însemna sfîrşitul provinciilor. P e frontieră
fiin d aşezate grupuri de barbari în calitate de foederati. D upă moartea
lui A ttila şi decăderea puterii hunilor, Singidunum cade în stăpînirea
gepizilor.

33i RIC, V /2, p. 388, 15.

331i E. Ritterling, sv Legio, RE, XII, 1924, 1359.

196
 P R O S O P O G B A F IA LEGIONIS IIII F L A V I A L E
LEGATI AUGUSTI LEGIONIS
1, C. Octavius Tidius Tossianus L. lavolenus Priscus 81— 83
CIL, III, 9960, N edinum (Dalmaţia); CIL, VIII, 23, 165;
RE, X V II, (O.), 1830; E. Hitterling, Paşti, 19; B.E. Thomasson, Stat-
halter, p. 5.
C. Octavius Tossianus L. lavolenus Priscus era legatul legiunii în
perioada cît aceasta staţiona în Dalmaţia, întrucît ulterior, în anii 83/84,
avea com anda legiunii a III-a Augusta.
2. T. Iulius S e x f. V olt M axim us Manlianus B rocchus 106— 108
Servilianus A . Quadronius V erus (?). L. Servilius
Vatia Cassius (Cam(ars?)
CIL, X II, 3167; X V I, 164 (110)
L. Petersen. P IE 2, IV , 3, p. 238 nr. 426; A . D obo, V erw altung, p. 44—
45; G. A lfo ld y , Fasti Hispanienses, p. 78, nr. 248;
J. Fitz, A ctaA n t, X I, 1963, p. 247.
E vorba de com andantul legiunii a IIII-a Flavia, felix, în perioada
cînd aceasta staţiona în Dacia, avîndu-şi sediul la Sarmizegetusa, după
care din anul 108 devine legat al provinciei Pannonia Inferior.
3. ...S e r e n u s 160— 162 (?)
G. A lfo ld y , Legionslegaten, p. 36— 37; Idem, Konsulat und Sena-
torenstancl, p. 298.
O inscripţie fragmentară, descoperită la M ogontiacum (Mainz), m en­
ţionează num ele unui legat al legiunii a IIII-a Flavia, care a prim it apoi
com anda legiunii a X X II-a Primigenia. A vînd în vedere faptul că în ca­
riera sa urmează com anda consecutivă a două legiuni, aceasta este o do­
vadă a unei situaţii militare grele, care a determinat abaterea de la regula
carierei, unui personaj de rang superior.
198
4. A . Iidius A .f. Cornelia Pom pilius Piso T. V ib iu s. 171— 173
Laevilius Berenicianus
CIL, VIII, 2582, 2744, 2745;
RE, X , 779 (1), nr. 401; PIR, I (I), 322;
A. Stein, R eischsbeam ten, p. 39; B.E. Thomasson, Statthalter, p. 186—·
188; II. Pflaum , Procurateurs, p. 118; I. Piso, în A ctaM N , X V I, 1979,
p. 69— 76 (cu toată bibliografia).
Legat al legiunii a IIII-a Flavia felix, în anii 171— 173, după ce în
prealabil deţinuse funcţia similară în legiunea a X III-a Gemina, în
tim pul guvernatorului M. Claudius Fronto.
In cariera sa, A . Iulius Pom pilius Piso a deţinut şi o funcţie senato­
rială extraordinară, şi anume praepositus legionibus I Italica et IUI Fla­
viae cum om nibus copiis auxiliorum dato iure gladii, în anii 174— 175;
deci com anda celor două legiuni cu auxiliile lor, probabil pentru ocuparea
militară a teritoriului inamic.
5. C. Iulius C.f. A vitu s A lexian u s 213— 215
R. Egger, în JOAI, X I X — X X (1919) p. 2 9 4 = A n £ p , 1921, 64: Salona;
A. Radnoţi, Germania, X X I X , 1961, p. 383— 412; H. Pflaum , Les Ca-
rrieres, II, 694— 695, nr. 254; Idem, B ayerisch e V orgeschich telătter, X X V II,
1962, p. 92 (— anul 202), D ev ijvcr, Prosopographia, I, p. 441.
Cariera sa începe în vrem ea lui Septim ius Severus; în orice caz, co ­
manda legiunii a IIII-a Flavia a deţinut-o în anii 213— 215, fiind ridicat
poate 3a această funcţie cu ocazia vizitei împăratului Caracalla în provin­
cia M oesia Superior. Originar din Emesa, C. Iulius A vitus A lexianus a
fost favorizat în tot cursul carierei sale, fiind înscris în rîndul senato­
rilor.
6. Ignotus
CIA, III, 630;
TRIBUNI MILITUM
7. L. A nius Secundus Pom peius Festus M unatianus 71— 73
D. R nibe, JOAI, X L V II, 1964— 1965, (1968), Bbl. 13— 1 4 = A n £ p 1968,
482 Ephesos:
Este prima atestare epigrafică a unui tribun al legiunii a IIII-a Fla­
via felix, ştiut fiind faptul că legiunea a fost înfiinţată de către Vespa­
sianus, în anul 70.
7a. C. Petillius Firm[us] Vespasianus 70— 79
AnEp, 1967, 355, lader.
D evijvir, Prosopographia, II, p. 632.
199
 8. S ex Tadius S ex. Voi. Lucius N epos Paullinus Epoca lui Trcvicin 13. . . . Lusius . . . Laberius? SJeptic sau A jep tiu s . . . încep sec III.
Ruti lianus
CI L, IX , 4119; CIL, III, 7316
P IR 1, III (T), p. 293, nr. 2; 13.E. Tliomasson, Statthaltcr, p. 143. AnEp, 1915, 77;
L. Petersen, PIR-, V /I, p. 112.
Personajul era tribun lat sclav; cariera sa ulterioară, puia la funcţia
de legat al provinciei A frica , se va încheia cel mai tîrziu in tim pul îm pă­ întreaga carieră a acestui personaj s-a desfăşurat în tim pul Severilor.
ratului M arcus Aurelius. T ribun laticlav în legiune.

9. C. Iulius C.f. Vel. Oppius C lem ens Hadrian 118— 138 14. M. Caecilius Rujinus Marianus a. 187— 180

CIL, IX , 5830; CIL, III, 3463= IL S , 3638; 1142;

RE, X , 1 (Iuljus); L. Petersen, P IR 2, V , 3, p. 202, nr. 295;
G. A lfo ld y , Fasti Hispanienses, p. 187.
Era senator, italic, de origine, din A uxim um ; îşi începe cariera p ro ­
babil în a doua .jumătate a dom niei îm păratului Hadrianus. A servit în
legiunea a IIII-a Fiavia în ultim ii ani ai dom niei lui Hadrianus.
10. L. Dasiimius Tullius Tuscus P.f. Stell între 140— 150,
CIL, X I, 33 6 5 = IL S , 1081; CIL, V I, 1526; CIL, III, 4117;
P IR 2, II, nr. 16 G roag, RE, IV, 2222, nr. 1; A . Stein, Legaten, p. 43;
E. R itterling, Fasti, I, 27, 8; W. R eidingcr, Statthalter, nr. 1; H. Pflaum,
Sodales Antoniniani, p. 20.
A. Stein, R eichsbeam ten, p. 97— 98; Λ. D obo, Verw altung,
p. 78— 79; II. Pflaum , Syria, X X X I V , 1957, p. 128 sq.; I. Piso,
in ActaM N , X V I, 1979, p. 76— 86 (cu toată bibliografia).
Cariera acestui personaj, începută în legiunea a IiII-a Fiavia, a sus­
citat un interes deosebit în literatura de specialitate. M. Caecilius Rufinus
M arianus a fo st tribun laticlav în legiu n e în tr-o perioadă cîn d în Pannonia
Inferior (atestat epigrafic), în fruntea provinciei se afla Q. Caecilius R u­
finus Crepereianus. I. Piso, utilizînd cu acribie toate m ărturiile epigrafice,
a d oved it că serviciul in legiune a p u tu t avea lo c în 178— 180, cînd leg i­
unea a IIII-a Fiavia a fost deplasată în Pannonia Inferior, în locul legiu­
nii a II~a A diutrix, care staţiona în barbaricum (M oesia Superior fiind
tem porar o provin cie pretoriană).

Tribun latiolav al legiunii a IIII-a Fiavia, întreaga sa carieră desfă-

şurîndu-se în tim pul lui Antoninus Pius şi Mareus Aurelius. El cfectuează 15. C. Luxilius Sabinus Egnatius Proculus a. 230— 231
serviciul în provincie, în perioada în care tatăl său era legatus Augusti CIL, X I, 6338= IL S , 1187;
pro praetore în M oesia Superior. PIR 9 V/l, p. 116, nr. 452.

Tribu n laticlav în vrem ea lui Severus A lexander, poate în timpul

11. Ti. Claudius Quiv. Frontinus N iceratus sec. I I /m ijlo c u l veacului
guvernatorului provinciei Egnatius Marinianus, cu cai'e probabil, se în­
CIL, X , 1122; CIG, 1133; CIL, III, 495; rudea.
PIR -, I, p. 202, nr. 873.
Personajul deţinea această funcţie în tim pul lui Antoninus Pius sau 16. C. Iulius V erus M axim inus Severus A lexander 222— 235
Mareus Aurelius, mai probabil la începutul dom iniei celui de-al doilea
P IR 3, IV , p. 288, nr. 619; H. D evijver, Prosopographia, î,
împărat. p. 494— 495.

12. C. Calvisius Faustinianus a. itj^— îty-t V iitorul împărat M aximinus T hrax şi-a început cariera ca ofiţer su­
perior în legiunea a IIII-a Fiavia, în perioada dom niei îm păraţilor Cara­
CIL, rrr, 3631, 3632; J. Fitz, A lba Regia, VIII, IX , 1968 ‘2 92— 293; calla şi Severus Alexander.
PIR-, II (C), p. 80, nr. 346; Pflaum , Carrieres, p. 166;
D eviver, P rosopographie, I, nr. 66.
17. L. Iulius Bassinus sec. ΠΙ/IV
în perioada cînd legiunea a IIII-a Fiavia s-a aflat în castrul de la
Aquincum , personajul a deţinut funcţia de tribunus militum . In p rovin ­ CIL, III, 14468, A pulum ; A nE p, 1952, 98 Mauretania;
cie este am intit în tr-o Inscripţie votivă închinată lui A p ollo Conservator. H. D evijver, Prosopographia, I, nr. 32; E. B irley, Epigr. Studien, VIII,
1969, p. 82.
Era italic de origine, din Verona.

200
 Tribun al legiunii, cunoscut clintr-o inscripţio votivă închinată lui PRAEFECTI
A esculap şi H ygia, descoperită la Apulum , a deţinut o serie de funcţii
decurionale civ ile în conducerile unor oraşe din D acia: A pulum , Napoca,
Drobefca, Dierna Porolissum . Inscripţia apuleiuă a putut fi ridicată într-o
perioadă ce urmează dom niei lui Septimius Severus, judecind după titlu­ 25. C. Caessius C.f. Ouf. S ilvester 102— 106 (?)
rile deţinute de oraşele dacice (Drobeta devine colonia sub Septimius CIL, X I, 5696.
Severus, probabil şi Dierna m u n ic ip iu m , în aceeaşi vreme). PIR-, II, nr. 1936; B. Dobson, Prim ipilares, nr. 128.

18. M. Clodius N .f. Galeria Flaccus sec. U/III Cariera sa in legiunea a IIII-a Flavia începe cu funcţia de centurio,
apoi cu prirnipilius şi praefectus kastrorum . In această din urmă calitate
CIL, II, 5837= 3006, Labitolosa (Hispania Tarraconensis); a prim it dona militaria de la îm păratul Traian, pentru m erite deosebite
H. D evijver, Prosopographia, I, nr. 66. în războiul dacic din anii 101— 102, după care legiunea a staţionat pe
locul Ulpia Traiana, Sarmizegetusa de mai tîrziu.
Cariera personajului în cepe în legiunea a ΙΠ ί-a Flavia. în tru cît func­
ţiile sale ulterioare nu sînt prea bine cunoscute, încadrarea cronologică
a perioadei cînd efectuează serviciul m ilitar în legiunea a Π ΙΙ-a Flavia 26. L. N aevius Campanus p.Jc. 162— 166
este cuprinsă în răstim pul celor două secole,
CIL, III, 3468, Aquincum .
19. T. Flavius R[ufin?]ianus sec. II/III
în tr-o inscripţie votivă închinată M aiores Sanctae apare menţionat
C IL, V I, 1610, R om a; L. Naevius Campanus p. kast(rorum). Prezenţa sa la A quincum constituie
H. D evijver, Prosopographia, I, nr. 66. o dovadă a faptului că legiunea a fost dislocată cu întreg efectivu l în
acest castru.
D espre cariera sa se cunosc prea puţin date. Prim a funcţie este aceea
de tribun al legiunii, după care a fost curator viarum Ostiae et Camoa-
27. Traianus M ucianus Gallienus 253—-268
niae.
ILS, 9479.
20. Q. Licinius Q. f, Serg. M axim us scc. II/III A . Stein, Ritterstand, p. 145; I.I. Rusu, E lem ente, p. 36.
JO AI, X V , 1913, p. 213, nr. 1
Q. Licinius M axim us îşi desfăşoară serviciul în legiunea m oesică pro­ Traianus M ucianus era praefectus al legiunii a IIII~a Flavia, după
babil în cursul veacu lu i II. Inscripţia ce -i atestă num ele nu oferă alte care primeşte, în calitate de dux, comanda celor două legiuni, într-o
inform aţii. cam panie în afara provinciei. Cariera sa este cunoscută graţie inscripţiei
descoperite la Stara Zagora, localitatea sa de baştină. Avansarea sa ra­
21. C. Cilnius C.f. Pom pina F erox sec. II(?) pidă din rîndul cavaleriei m obile are loc în tim pul lui Gallienus.

A nE p, 1956, 223;
G. A lfo ld y , F a s ti H is p a n ie n s e s , p. 126; H. D evijver, P ro s o p o g r a p h ia , 28. M. Ulpius Gaius sec. III (după Caracalla)
I, p. 235; L. Scbum acher, U ntersuchungen, p. nr. 48.
P ersonajul provin e din tr-o fam ilie senatorială italică, cariera sa în CIL, III, 1201, 1178, Apulum.
legiunea a IIII-a Flavia trebuie sa fi avut lo c în sec. II.
în tr-o inscripţie fragmentară este atestat 'acest praefectus al legiu­
22. Ignotus (tribun laticlav) nii a IIII-a Flavia, care ulterior, cu aceeaşi funcţie, va fi transferat în
legiunea a X III-a Gemina.
CIL, X IV , 4238.

23. Ignotus (tribun laticlav) 29. A urelius M aximianus 284— 305

CIL, X , 8292, CIL, III, 1646.

24. Ignotus Un p ra efectu s al legiunii a IIII-a Flavia este atestat în tr-o inscripţie
de la Vim inaeium , dedicată lui Diocletianus şi M aximianus. A lte date
CIL, VIII, 7070, X I, 5035. despre cariera sa ulterioară nu se cunosc.

202 203
 Este singurul praepositus ripae cunoscut pentru legiunea a IIII-a
PRAEPOSITI Fiavia.

30. Λ . Iulius A j. Cornelia Pom pilius Piso 174 17;> PRIMI ORDINES
T. V i b i u s .. . Laevillus Berenicianus

vezi mai sus, nr. 4.

37. C. Caesius C.f. Ouf. S ilvester ante 101
31. M. Roscius Quir. Lupus M urena M. Aurelius-Septimius Severus cf. supra nr. 25.

II,S, 8834 a. (vezi supra, p. 119, nr. 35).

L. Schum acher, U ntersuchungen, nr. 31 38. Ti. Claudius Secundinus L. Statius M acedo Hadrian

Era praepositus al legiunii, probabil în tr-o campanie din afara pro- CIL, V, 8 6 7 = IL S , 1339, A quielia; A nE p, 1955, 211.
H. Pflaum , Carrieres, I, nr. 109.
vinciei.
Originar din A quileia, personajul şi-a efectuat serviciul m ilitar în
, . Gallienus— Aurelianus cohortele pretoriene, fiin d avansat ca centurio, pentru ca apoi, după
32. Traianus M ucianus ^ diiL
alte funcţii, să o deţină şi pe aceea d e primipilarius în legiunea a IIII-a
vezi supra nr. 27. Fiavia.

295
33. Iulianus 39. Cn. Pom peius Proculus prim ipilus sec. I— II /l.
Pap.O xyrb., I, nr. 43, co. V, 9, 15, cf. E. Ritterling, sv L egio; RE, X II CIL, VI, 1627;
(1924), 1547. H. G. Pflaum , Les Carrieres, I, nr. 91; B. Dobson, Primipilares,
p. 221, -nr. 102.
Iulianus a p a r e m e n ţio n a ^ . E g * t ca avînd sub = d a ,s a v ^ O -

Personajul a putut deţine funcţia în legiunea a IIII-a Fiavia între

“ lui Achfflcl,s anul 70 şi pînă în perioada cînd se renunţă la abrevierea num elui uni­
(vezi supra). tăţii cu LEG IIII FF (deci Hadrianus).

sec. III/IV
34. Serenus praepositus 40. T. A u relius Flavianus sec. III
JOAI, V I, 1903, nr. 66. CIL, II, 6 336= IL S , 2769.

Este atestat pe ştam pile ca fiind com andantul unui detaşament al

Cariera sa începe, se pare, în vrem ea Severilor, fără a sc putea data
legiunii la Viminacium. cu exactitate.

sec. III/IV
35. D ines praepositus 41. L. A rbustius L.f. Ani. V alentinus Crem (ona) sec. lll/l
JOAI, V I, 1903; Jones, M artindale, M orris, P rosopography. p . 252.
CIL, X V I, 4007.
B. Dobson, Primipilares, nr. 229.
Atestat doar pe ştampile.
Epitetul de p.f. al legiunii a V II-a Gemina din Hispania, prim it de
sec. ΙΠ/ΙΙΙΙ la Septim ius Severus, pledează pentru datarea carierei sale în această
36. H erm es praepositus ripae epocă sau ulterior.
JOAI, VIII, 1905, nr. 22
205
204
 47. C. Caesius C. Ouf. S ilvester Dom iţian — Traian
CENT U R IΟNES Cariera sa în legiunea a IIII-a Flavia felix începe cu această funcţie
(vezi sopra nr. 25, 37).

42. Q. A ntonius Silo 70(?)

CIL, X III, 6357—-ILS, 3914;
A. Stein, PIR, I, p. 170, nr. 877.
Esto cunoscut ca du x Sagittariorum în războiul iudaic -al lui V espa­
sianus. Se pare că face parte din prim ii ofiţeri detaşaţi în legiunea
a IIII-a Flavia fe lix , la înfiinţare.
43. L. V alerius S ex. f. V olt, Seraniis Lucit s
CIL, ΙΙΪ, 1653= 8143; IDR, II I/l, nr. 1
48. C. Oppius C.f. Vel. Bassus Hadrian. (117— 138)
CIL, IX , 5839, 5840, A uxim um ;
B. Dobson, Prim ipilares, nr. 126.
Originar din A uxim um , a fost avansat din cohortele urbane prin
evoca tio ca bf. praef. praetorio. îşi desfăşoară serviciul m ilitar în legiu­
nea a IIII-a Flavia, după care prim eşte o funcţie civilă în oraşul său de
baştină, pentru a reîncepe din nou serviciul militar în legiunea a II-a
Traiana, unde centurionii îl onorează pentru gradul de primipilius,
sf. sec. I dobîn dit în tr-o legiune nemenţionată.

Inscripţia datează încă din secolul I; pentru aceasta ar pleda şi lipsa 49. M. Coelius C.f. Cam. C lem ens sec. II
form ulei Dis M anibus de la începutul inscripţiei. El pare originar din CIL, V , 7160.
Gallia Narbonensis.
A cest ofiţer a fost ridicat în funcţie ca evocatus, din cohortele p re -
toriene.
44. L. Caesius L.f. Ania. Flaccus sf. sec. I — încep. sec. ÎI

CIL, III, 14511, Viminaeium.

50. M. D om itius M .f. Vim inaeium sec. II
O riginar din. Caesara A ugusta (Hispania). întrucît inscripţia funerară CIL, III, 10250, Cornacum : M. D om itio / M .f. Vimin.'aci(o) / [. . . (?
datează, ca şi precedenta, de la sfîrşitul secolului I, a făcut parte pro­ centurioni)] leg(ionis) [(quartae)] / F i . sti. (sedecim) qui / vixit,
babil din prim ele contingente de ofiţeri ai legiunii. annis / [triginta] septem .. .

Inscripţia se datează, după caracterul literelor, în veacu l II. Este

45. L. A con ius Statura a. 91— 03 (?) unul din puţinele cazuri cînd un ofiţer de carieră provine din oraşele
provinciei, în acest caz Viminaeium.
CIL, X I, 5992.

In cariera sa îndelungată, în serviciul diferitelor legiuni, a efectuat 51. S ex. PUonius S ex. Stei. M odestus 102— 114
stagiul în legiunea a V ll-a Claudia p.f. în războaiele dacice ale lui D om i­
tianus, pentru ca în cel sarmatic şi suebic să fie transferat în. legiunea CIL, III, 1480, S arm izegetu sa .
a IIII-a Flavia. Pentru m erite deosebite în acest război a prim it dona
m ilitaria de la Dom itianus (Chiron, VII, 1977, p. 292— 304). O riginar din Beneventum, îşi încheie cariera în legiunea a IIII-a
F lavia fe lix ca hastatus prior în coh orta 'a III-a. Se pare că a făcu t
parte din prim ii colonişti care au înfiinţat, în anul 108, C olonia Dacica.
4G. Flavius Claudius a. 98— 101

A ntip, 1973, 473. 52. Q. Licinius Macrinus 106·— 114 (?)

Era com andantul soldaţilor lapicizi din legiunea a V ii-a Claudia şi CIL, III, 1353, M icia: I.O.M. / H eliopolitan. / Q, Licinius M acrinus
a IIII-a Flavia care lucrau în anul 100 la refacerea drum ului de la Cazo­ (centurio) leg. IIII F F/5 v.s.l.m.
nele Dunării. Invocaţia incizată în stînca muntelui, adresată lu i Hercule, JNÎ, Gostar, în A n alele Univ., Iaşi, secţia III, X IX , 1973, 2, p. 255.
este făcută de acest centurio, avînd şi calitatea de sacerdos.
 Personajul osto identic cu cel pom enit în CIL, III, 1440 ca centurio
în legiunea a X X I I Prim igenia. Inscripţia ridicată divinităţii orientale
pare o reflecta re indirectă a originii sale.
53. M. Calventius V iator 112— 114
CIL, III, 7904, Sarmizegetusa - - IDE, III, 2205: Eponab. et / Campes-
trio. / sacr. / M. Calventius / V iator (conturio) leg. IIII F.F. / exerc.
eq. sing. C. A v id i N igrini / leg. Aug. pr. pr. / v.s.l.m.
Personajul este atesat în Dacia ca fiind exercita tor equitum sing(u~
larium) al guvernatorului provinciei C. A vidius Nigrinus. Inscripţia pe
care o închină pentru Epona e t Cam pestris este o reflectare a activităţii,
sale pe lîngă guvernatorul provinciei, fiind închinată divinităţilor pro­
tectoare ale cabalinelor.
54. Iulius Strato sec. II
CIL, III, 14 48 4 = ID R , II, 34 (Drobeta).
Personajul este cunoscut dintr-o inscripţie funerară ridicată pentru
fiica sa, Iulia Grata. Prezenţa sa la Drobeta poate fi pusă în legătură
cu vreo m isiune îndeplinită în acest castru, m isiune de mai lungă dura­
tă, cînd şi fam ilia sa s-a aflat aici.
55. C. Titius C.f. Ianuarius sec. II
A l. Bărcăcilă, BCM1, X X II, 1939, p. 153, nr. 2; D. Tudor, OltH3, SE,
233; I. I. Rusii, D robeta, II, p. 47— 55; IDR, II, nr. 35;
Prezenţa lui C. Titius Ianuarius la Drobeta, în calitate de cen tu ­
rio frum entarius, poate fi pusă în legătură cu o m isiune de aprovizio­
nare. Personajul, a cărui carieră nu ne este cunoscută pină la inscripţia
de mai sus, era originar din Britannia.
56. M. H erennius V alens sec- H
CIL, III, 13360, Cibalae: D.M. / M. H erennio / Trom entin, V a le n ti/
/ Salona evocato / leg. X I CI. (centurioni) leg eius/3. (centurioni) I
A di, (centurioni) II A d i / (centurioni) leg X V A poi. (centurioni) leg
iterum / I A d i (centurioni) leg. IIII FI. coh. V hast. post. stip. L.V.
v ix it annis L X X V / 10 M. Herennius Helius / libertus et heres j pa­
tron o b.m .f.c.h.m.h.n.s.
Cariera acestui centurio se încheie în legiunea a IIII-a Fiavia cu
gradul de hastatus- posterior, după ee a servit în m ai m ulte legiuni. Per­
208
sonajul era originar clin Dalmaţia; şi-a început cariera ca evocatus, în
legiunea unde a servit iniţial, respectiv legiunea a Χ Ι -a Claudia.
57. Tib. Claudius Tib.f. Quirina Ulpianus sec. II
CIL, III, 6186, Troesmis.
Personajul era originar din Laodice Syria, provenind din tr-o veche
fam ilie rom ană stabilită aici. Cariera sa începe sub Antoninus Pius,
întrueît serviciul şi-l încheie în legiunea a V -a M acedonica, de la Troes­
mis, unde se va stabili după lăsarea la vatră.
58. T. FI. Pom ponianus sec. II
CIL,III, 2029, Salona: D. M. / T. FI. P om po/niano. (centurioni) / leg.
II Tr. fort. (centurioni) IIII FI. (centurioni) leg. X II F ulm infa]/ tae
(centurioni) leg. X V I Flaviae / (centurioni) leg. X IIII Geminae. M.
(centurio) leg. II Tro. fort. / heredes
In cariera sa, desfăşurată în m ai m ulte legiuni, este amintit şi ser­
viciul în legiunea a IIII-a Fiavia.
59. S. D e l i . . . a. 162— 166
CIL, III, 10508, Aquincum .
A pare pe o inscripţie ce menţionează mai mulţi soldaţi ai legiunii.
60. Iulius V iclorinus a. 162— 166
• CIL, III, 3555, A quincum : D.M. Iulius V ic/torinus (centurio) leg
IIII F L / SPHIN . . .
Personajul a efectuat serviciul în perioada cînd legiunea se afla
transferată la A quincum (Pannonia Inferior).
61. L. P etronius Sabinus pînă 169
CIL, X I, 6055—ILS, 2743, U rvinum Mataurense
H. G. Pflaum , Carrieres, II, p. 537, nr. 197; B. Dobson, Primipilares,
nr. 148.
Personajul prim eşte dona militaria, fiind în legiunea a IIII-a Fiavia,
de la îm păratul M arcus Aurelius pentru participarea în războiul germ a­
nic. Cariera sa ca evocatus începe în legiunea a X -a Fretensis, după
care trece în legiunea a IIII-a Fiavia, în vrem ea cînd o vexillaţie a legiu­
nii sale s-a aflat în M oesia Superior.
14 — Din istoria militară a Moesiel Superior şi a Daciei 209
 62. Ignotus a. 178—-180
BudReg, X X I V , 2, 1976; I. Piso, în ActctMN, X V I, 1979, p. 77; text 68. L. P. (. ..) Gaianus sec.II/II— Illjl.
reîntregit astfel: / quod . . . / voverat (centurio) [îeg(ionis)] / IUI Fl(a-
A nEp, 1971, 420, Viminaeium.
viae) fact(us) sfub] sau fact(us) a / Caecil(io) R ufino leg(ato) A ugg(us-
torum ) pr(o) pr(aetore) / v(otum ) s(olvit) l(ibens) m(erito).
Prezenţa acestui centurio la V im inaeium trebuie pusă în legătura cu
Ofiţerul, al cărui num e nu s-a păstrat, a fost avansat ca centurio în eventuala participare a unui detaşament la lucrări m ilitare în vrem ea
legiunea a IIII-a Flavia. lui Severus A lexander (230— 232), în capitala provinciei.

63. V alerius M axim us a. 183-—192 69. T. V itellius Atillianus T. fii. Vim inaeium sec. II— III
CIL·, V, 1870, Concordia. CIL, VIII, 3001, Lambaesis.
O inscripţie dedicată lui Com m odus în Italia este ridicată de acest
în cariera îndelungată a acestui centurio, originar din Viminaeium,
centurio al legiunii. Epitetul de Pius al lui Com m odus perm ite o datare
ce provenea d in tr-o fam ilie de m ilitari stabilită în provincie, a servit
a m onum entului în intervalul 183— 192.
şi în legiunea -a IIII-a Flavia. D e asemenea, de două ori a efectuat ser­
viciul şi în legiunea a V ll-a Claudia.
64. M. Pacilius R ufus 213/214 (?)
CIL, 10337, Brigetio. 70. A u reliu s Vitalis sec. III
în tr-o inscripţie funerară fragm entară este amintit ca centurio într-o CIL, V, 6782, Eporedia.
vexillaţie aflată la Brigetio.
N u se cunoaşte cariera sa anterioară, inscripţia funerară care îi este
dedicată arată că a fost încă ofiţer activ. Este posibil ca A urelius Vita­
65. M. V alerius Valerianus 213/214 lis să fi participat cu vexillaţia legiunii la asediul oraşului A quileia, în
CIL, III, 4327, Brigetio; armata lui M axim inus Thrax.
G. A lfold y, A rchE rt, L X X III, 1959, p. 72; D. Μ. M. Val. Valeriani
(centurioni) leg. IIII FI. v ix it an. X L II et M. Val. U lpio eq. publ. fii.
v ixit. an. VIII. simul, conditiis Ulpia Paratinae m arito et filio et 71. L. Trebonius Sossianus 238— 240
Ulpia V aleria filia heredes f.c. CIL, VI, 423—-ILS, 4287, Roma.
Inscripţia, descoperită pe un sarcofag de marm oră, a fost pusă în
legătură cu prezenţa unei vexillaţii în nordul provinciei, de unde a res­ Personajul închină o inscripţie lui I.O.M. H cliopolitanus pentru sănă­
pins probabil un atac al dacilor liberi în anii 213/214. tatea lui Gordianus III. El avea gradul de centurio frum entarius.

66. M. Ulpius A vitu s sec. 11(11— III 72. Iulius Florianus sec. III
CIL, X III, 2828, A ger Haedurorum. CIL, III, 8156= IM S , I, 27. Singidunum .

Singura inscripiţe care îl menţionează a fost descoperită în Gallia, Este cunoscut dintr-o inscripţie funerară pusă fiului său Iulius V ic­
unde a fost trim is pentru cum părarea de loricae necesare unităţii.
torinus, cavaler roman. Soţia sa pare a fi fost o peregrină.

67. C. Iulius Barbarianus sec.II— III

73. A urelius Marcus Gallenius 259— 268
AnElp, 1929, 119, Lom etz (M oesia Inferior).
CIL, III, 8148= IM S , I, 9.
Se pare că provin e din m ediul indigen al provinciei (pentru cog n o-
m enul său v. J. K ajanto, The Latin Cognom ina, p. 418). în tr-o inscripţie dedicată lui I.O.M. Paternus apare atestat num ele
acestui ofiţer al legiunii a IIII-a Flavia Galliena.
210
14* 211
 74. Ignotus sec. III
P. Salama, Lybica, 1955, p. 329— ·363; B. Dobson, Prim ipilares, 222.
O fiţerul cra centurio e t p rotector al legiunii, funcţie înfiinţată de
către Gallienus, făcînd parte din armata m obilă a acestui împărat. Ini­
ţial a fost num it în legiunea a IlI-a Augusta, de unde fu transferat apoi
în legiunea a IIII-a Flavia.
75. M. Terentius Terentianus (?)
Spom enih, L X X I, 1931, 535.
(vezi supra leg. V II CI. nr. 96)
76. Antonius M axim us (?) sec. II/I
P. P etrovic, P aleografija, p. 144, nr. 47, Transdierna.
(cf. supra p. 128, nr. 75)
Nu este m enţionată unitatea în care îşi efectuează serviciul ca cen ­
turio.
CITEVA OBSERVAŢII PRIVIND CARIERA MILITARILOR
Ca şi în cazul legiunii a V II-a Claudia, în legiunea a IIII-a Flavia
soldaţii realizează de obicei o carieră m odestă; nu se cunosc cazuri ca un
soldat din legiune să se f i ridicat pînă la gradul de cen tu rio. Dar există
o serie de cazuri, atestate de inscripţii, cînd centurionii îşi încep cariera
în legiunea a IIII-a Flavia, ei provenind din rîndul unor evocaţi.. Aceste
elem ente lăsate la vatră din cohortele pretoriene de la Roma, reintră în
armată, în legiuni, cu gradul de centurio (CIL, X I, 6055; V , 7110, III,
13360 etc.). Două inscripţii (CIL, V ili, 3001, III, 10508)) menţionează
centurioni ce provin de la Vim inaeium , probabil din fam ilii de militari
de carieră. In orice caz, pătrunderea lor în legiune ca cen tu rion es ur­
m ează aceeaşi cale, prin avansare, din cohortele pretoriene. O fiţerii re­
crutaţi pentru legiune provin din Italia, Britannia, Gallia, Dalmaţia; în
secolul III sînt atestate epigrafic şi o serie de elem ente din Orient:
Siria, Asia etc., care proveneau din fam iliile rom ane stabilite încă din
veacul I aici. D e asemenea, apar o serie de m enţiuni din provincia M oe­
sia (Scupi, Ratiaria, Vim inaeium ).
Cariera unui legionar „in caliga“ se opreşte la gradul de beneficia­
rius consularis, în m ajoritatea cazurilor. De asemenea, nu se cunosc
transferări din legiune în cohortele pretoriene sau în trupele auxiliare.
212
O fficium ,Legati Augusti pro praetore
1. Speculator. Sînt cunoscute doar două m enţiuni epigrafice ale aces­
tei categorii de subofiţeri: . . . Valerianus (U lpianum )1, şi un al doilea
num e care nu se păstrează (Priştina)2; amîndouâ datează din vrem ea lui
Severus A lexander, cînd legiunea purta epitetul de Severiaiui A lex a n ­
driana·
2. B eneficiarius, Gradul acesta era inferior unui speculator. în
inscripţiile legiunii a IIII-a Flavia apare menţionat astfel: bf. cos.',
m iles leg. bf. leg(ati); v et. leg. IU I Fl(aviae) bf. . . . etc.
Din prima jum ătate a secolului II datează o inscripţie ce atestă
num ele Nonius Saloninus3, iar de la m ijlocu l veacului II, pe cînd legiu­
nea staţiona în Pannonia In ferior: M. U lpius M arcellus4, Iulius Saluta­
ris5, T. Flavius Iustus (a. 164)6, Censorinus M axim us7. T ot în Pannonia
Inferior este menţionat, între 198— 208: C. Val. Valens, într~o invocaţie
pentru zeiţa Nemesis Sacra8; zeiţei Nemesis îi este închinată o inscrip­
ţie şi la Sirm ium , de către U lpius M artialis9. în secolul III cîteva
inscripţii îi menţionează pe: P. A elius A p e r10, M. A urelius A nthem is11.
Beneficiarius leg. legionis apare atestat pe două inscripţii: M. Aur.
Papia12, Iulius Firm ius13.
3. Frum entarius. La acest grad se ridică soldaţi sim pli, selecţionaţi
din rîndul trupei. Atestările epigrafice ale unor frum entarii 'apar la
A quincum . . . aus mii. frum . (162-— 166)14, la Rom a . . . A el Charinus15,
mii. frum ., C. Annius Valentinus, vet. e x num erus frum entariorum 16.
C. A nnius Valentinus a fost lăsat la vatră din numerus frum entariorum ,
unde fusese avansat din detaşam entul frum entariilor legiunii a IIII-a
Flavia. Inscripţia se datează probab il din tim pul lui G ordianus III. în
legiunea a IIII-a Flavia sînt cunoscuţi şi d oi centurioni frum entari, care
probabil răspundeau de aprovizionarea legiunii, avînd printre atribuţii
şi alte m isiuni speciale. O inscripţie funerară atestă num ele lui C. Titius
Ianuarius, în secolul II, la D robeta17. în tr-o inscripţie votivă închinată
lui I.O.M. H eliopolitanus este m enţionat L. Trebonius Sossianus, origi­
nar din Heliopolis.
1 CIL, III, 8173.
2 Spomenik, L X X I, 1931, 513.
3 CIL, III, 6300.
4 CIL, III, 5149, Aquincum.
5 AnSp, 1973, 473, Mursa.
® Aniip, 1973, 448, Mursa.
7 An&p, 1973, 447, Mursa.
8 Spomenik, L X X I, 1931, nr. 210.
0 Spomenik, L X X I, 1931, 211.
10 Spomenik, L X X I, 1931, 325.
15 Spomenik, X C V III, 1948, 325.
12 A n £p, 1973, 469.
13 CIL, III, 13663.
14 CIL, III, 3578, Aquincum.
15 CIL, VI, 528.
16 CIL, VI, 423.
17 IDR, Π, 35.
213

4. Stratores consularis. în legiunea a ΠΙΙ-a Fiavia sînt cu n oscu te
puţine atestări epigrafice ale unor soldaţi avînd acest grad: T. Aur.
A lta, din Naissus18, A urelius Demetrius şi Aurelius Eumenes din Singi-
dunum 1S), M. Ulpius Bassus de la Scupi.
Officium legati legionis
1. Cornicularius legati stătea în fruntea officiu m -u lu i legatului de
legiune. în legiune nu ne este cunoscut decît Barbius Ulpianus, origi­
nar din Dalm aţia20.
2. Beneficiarius legati (v. mai sus, p. 213).
3. îm m unes legionis erau scribii folosiţi în birourile legiunii. în
prim a categorie intrau librarii. M enţiunile epigrafice pentru legiunea
a IIII-a Fiavia sînt doar două: A elius Domitianus şi Valerius Varanus21.
Grade militare inferioare
1. A q u ilifer, era purtătorul însemnului general al legiunii, „aqu ilaft2-.
D e la gradul de sign ifer m ilitarii erau avansaţi la cel de aquilifer. Pen­
tru legiunea a IIII-a Fiavia nu ne este cunoscut decît L. Calpurnius
Tertius, veteran stabilit la Singidunum 23.
2. Im aginifer era un grad acordat soldaţilor care purtau imaginea
îm păratului în fruntea legiunii. Era egal în grad cu aquilifer. L. A lba-
nius Septim inus din Sirm ium este singurul im aginifer cunoscut în legiu­
nea a IIII-a Fiavia24.
3. S ignifer era purtătorul insignelor sacre ale legiunii. In legiune, ei
erau conduşi de un optio signiferorum . E pigrafic, în legiunea a IiII-a
Fiavia este m enţionat un A urelius Flavianus pr(inceps) sig(niferorum ),
pe o inscripţie din Italia2"’.
Inscripţiile care atestă acest grad în legiune sînt relativ puţine: C.
Cassius Silvester, veteran20, T . A ur. Atticus, veteran27, A el. Dionysius,
veteran28, soldaţi activi: Valerius V ictor29, A el. Proculinus30, Aur. Faus-
tinianiis::£.
CIL, III, »248.
19 Ziva Aniika, X V III, 1908, 2p. 270; IMS, V I, 241.
20 IMS, I, 6.
21 CIL, III, 8120 = 1648; IMS, V I, 227.
2- A . v . Domaszewski, Rangordnung, pasxim.
23 IMS, I, 33.
24 IMS, I, 34.
25 CIL, V, 808.
2e CIL, III, 4056, P oetovio=A . si J Sasel, inscriptiones, 1340.
27 Spomenik, X L IX , 1 9 0 9 -IM S , I, 16.
28 CIL, III, 12663 = IMS, I, 35.
2'·' AnJSp, 1939, 34.
30 CIL, III, 164!).
4. V exillarius era purtătorul de v exilla în legiune. M. Aur. Sossius
este singura atestare epigrafică cunoscută32.
5. Optio. Un num ăr relativ m ic de inscripţii menţionează cîţiva sol­
daţi ridicaţi în această funcţie. O prim ă menţiune epigrafică datată în
anii 78— 84, p e cînd legiunea staţiona în Dalmaţia, atestă num ele lui
Cassius F ronto33. O inscripţie închinată lui Telesphorus la A quincum îl
menţionează pe T. Flavius Priscus, veteran al legiunii „ e x opiio?ie“ 34.
De la Sem endria provine o inscripţie ce menţionează un alt optio: C.
P efidiu s B ufus, probabil în prim a jum ătate a secolului II35.
P robabil cu ocazia cam paniei lui Gordian al III-lea în Orient (legiu­
nea purtînd epitetul de fe lix scris în form a caracteristică secolului III),
un optio, A urelius Nestor, închină un altar zeiţei N em esis30. Lui I.O.M.
îi închină un altar Aem ilius D olens, originar probabil din teritoriile tra­
cice37; A ufidius Ingennus e m enţionat pe o inscripţie de la Singidu­
num 38. în anul 295, un papirus din Egipt menţionează num ele unui
optio al legiunii, A ur. Pirrus3D.
(>. Tubicen. O inscripţie de la A qu incum păstrează num ele unui sin­
gur legionar cu acest grad: A urelius Fronto'10.
7. A rm oru m custos erau soldaţii ridicaţi în grad c e aveau în grijă
depozitele de arme. Pentru legiunea a IIII-a Fiavia nu se cunosc decît
trei m enţiuni epigrafice, două provin d e la A quincum : C. Val. M axi­
mianus41, C. A el. A lexan der42, şi una d e la Singidunum , datînd din seco­
lul III, a lui Aelius Herculanus43.
Serviciul administrativ
1. M edicus. Fiecare legiune avea un serviciu m edical bine organi­
zat, condus d e un optio. în fieca re casfcru exista cîte u n spital. Ca şi în
cazul legiunii a V II-a Claudia, pentru legiunea a IIII-a Fiavia nu avem
decît o singură m enţiune epigrafică, a unui m edicus d e la A quincum ;
num ele său nu se m ai păstrează44.
2. Lapidarius. O inscripţie, descoperită in apropiere de Tabula T ra-
iana, „scrisă" în stînca m untelui d e soldaţi lapicizi din cele două legiuni
m oesice care au lucrat la ridicarea drum ului43, pledează pentru ex is-
32 CIL, V, 899.
33 ArchJug, V, 1964, p. 93— 95.
34 BuăReg, X II, 1943, p. 354— 356, îig. 29.
35 CIL, III, 1652.
36 AnEp, 1923, 9.
37 Spomenik, L X X I, 1931.
38 IMS, I, 19.
39 Papirus Oxyrhincus cf E. Ritterling, sv Legio, RE, X II, 1924.
40 CIL, III, 10518.
41 CIL, III, 10518.
42 BudReg, X V I , 1955, 396, nr. 112.
43 AnEp, 1973, 469.
44 CIL, III, 3537.
45 AnEp, 1973, 473.
215
tenţa acestei ocupaţii printre soldaţii din legiune. O inscripţie votivă ÎN LOC DE ÎNCHEIERE
este închinată, la Singidunum , lui I.O.M., Paternus de Aurelius Cros-
centius lapidarius40.

Cavaleria legiunii

Equites. Cunoaştem o simplă m enţiune cpigrafică a unui veteran

care a ajuns pînă la gradul de equ es; num ele său este păstrat parţial;
, . . C rescens17. Organizarea lim esului dunărean prin form area provinciei M oesia la
începutul veacului I e.n. a fost urm area firească a tendinţelor de expan­
siune ale Im periului roman. Totodată, sistemul de fortificaţii construit
în lungul Dunării, întărit cu legiuni şi auxilii, a avut m enirea să înde­
părteze de provincia M oesia pericolul dacic, şi m ai tîrziu cel sarmatic.
Legiunea a V II-a Claudia p i ., instalată la V im inaeium în anii 57/58,
şi mai apoi legiunea a IIII-a Flavia felix , instalată în castrul de la Sin­
gidunum , în anul 80, au form at unităţile de bază ale armatei provinciei
M ocsia Superior. Cu m ici întreruperi, datorate delpasărilor în diferite
provincii, cele două legiuni, au staţionat neîntrerupt în M oesia Superior.
La sfîrşitul secolului I e.n., unităţile legiunilor m oesice au fost antre­
nate în efortul constructiv de reorganizare a lim esului dunărean, ca
urmare a pregătirilor iniţiate de către Traianus pentru războaiele cu
dacii.
După crearea provinciei nord-dunărene, lim esul dunărean nu -şi mai
justifică existenţa, întrucît graniţele provinciei nu mai erau expuse ata­
cului barbarilor şi totuşi, legiunile a V II-a Claudia p.f. şi a IIII~a Fla­
via felix răm în în continuare în vechile lor castre, V im inaeium şi Sin­
gidunum.
Cele două unităţi v or detaşa în perm anenţă trupe în provinciile v e­
cine Dacia şi Pannonia Inferior. Deplasarea de vexillaţii în cele două
provincii lim itrofe a avut un caracter perm anent în cursul secolelor
II— III.
Unitatea celor trei provin cii a fost intuită poate de Hadrianus, după
conflictul cu sarmaţii iazygi din anul 117/118, ele devenind un sistem
defensiv respectat în secolele II— III pentru anihilarea incursiunilor bar­
bare din Cîmpia Pannoniei. La m ijlocu l secolului III, îm păratul Paca-
tianus va uni cele trei provincii dunărene: Dacia, M ocsia Superior şi
Pannonia Inferior, aceasta devenind de fapt singura posibilitate de res­
pingere a atacurilor externe barbare. Legiunile a V II-a Claudia şi a IIII-a
Flavia sînt atestate, prin num eroase ştam pile, în provin ciile Dacia şi
Pannonia Inferior. La m ijlocul secolului II, în tim pul războaielor m ar-
comanice, în regiunea Porţilor de Fier, pe am bele m aluri ale fluviului
au fost amplasate detaşamente din legiunile .moesice, ca dealtfel şi trupe
auxiliare, care au supravegheat navigaţia şi m ai ales au protejat aşeză­
rile civile existente aici. Condiţiile naturale d ificile au im pus măsuri
speciale pentru efectuarea navigaţiei (tragerea corăbiilor la edec etc);
traficul însuşi s-a aflat sub controlul armatei.
4G IMS, I, i i.
Refortifiearea unor castre de pe m alul drept al flu viu lu i şi utiliza­
47 IMS, I, 37.
rea neîntreruptă a celor de la D robeta şi Pojejena, de pe malul dacic,

217
 o extindere a zonei lor de influenţă militară. A lte detaşamente ale legiu­
dovedesc im portanţa deosebită acordată acestei zone. în condiţiile în nilor m oesice apar în Dacia Ripensis (Dierna, Sucidava etc.) şi Panno­
care M oesia Superior, ca dealtfel şi Dacia, nu dispuneau de flotă, legiu­ nia Secunda (Sirmium).
nea a V II-a C laudia a avut în dotare corăbii (pe care îşi efectuau ser­ Legiunile provin ciei continuă să rămină în vechile lo r sedii de gar­
viciu l soldaţii legiunii) utilizate pentru controlul traficului com ercial, nizoană, de la Vim inacium , respectiv Singidunum , unde sînt atestaţi pe
dar şi pentru aprovizionarea castrelor de pe Dunăre. ştam pile o serie de p ra efecti şi pra efecti ripae ai legiunilor.
în tim pul războaielor m arcom anice, vexillaţii ale legiunilor a VII-a
Claudia şi a IIII-a Fiavia au fost detaşate în Dacia, împreună cu uncie
auxilii (poate coh. V G allorum şi III Campestris c.R.), ceea ce nu a
Staţionarea aproape neîntreruptă a celor două legiuni în secolele
însem nat includerea m alului stîng 'al Dunării în provincia M oesia Supe­
I— 'V în M oesia Superior se reflectă şi în m odul de com pletare a efec­
rior, ci rezolvarea unor necesităţi de m om ent im puse de atacul barbar
tivelor lor. Încadrîndu-se sistem ului unitar de recrutare al Imperiului,
general. P rotejarea aşezărilor rom ane din regiunea Porţilor de Fier ve­
în cursul secolului I şi începutul celui urm ător com pletarea efectivelor
nea ca urm are a incursiunilor de pradă ale corăbiilor sarmate pe Dunăre.
celor doua legiuni s-a realizat îndeosebi din Italia şi provinciile apusene
Prezenţa ştam pilelor celor două legiuni m oesice în provinciile lim i­
romanizate ale Im periului. In secolul II se încetăţeneşte în toate pro­
trofe constituie o m ărturie că aceste trupe au participat la anumite
vinciile sistemul recrutării locale, din provincia de garnizoană a unită­
lucrări de construcţie im puse de situaţii deosebite. ţii respective, ca şi din provinciile învecinate. Indicii asupra pătrunderii
în Dacia se observă că în cursul secolelor II— III, detaşamente ale
unor elem ente provenind din m ediul autohton sînt prezente în onom as­
legiunilor a X III-'a Gem ina şi a V -a M acedonica nu au fost dislocate în.
tica soldaţilor recrutaţi, îndeosebi din a doua jumătate a secolului II.
zona Banatului şi a Olteniei. T eritoriile respective, avînd în dispoziti­
Recrutarea excepţională atestată epigrafic pentru legiunea a V II-a Clau­
vele lor doar unităţi auxiliare, au fost în permanenţă ajutate prin deta­
dia pe un laterculus m ilitum din anul 169 trebuie să fi avut loc şi pen­
şamente transferate din M oesia Superior. In răstimpul celor două secole tru cealaltă legiune moesică, din ordinul îm păratului M arcus Aurelius.
de evistenţă a provin ciei Dacia, ce l puţin una din cele două legiuni ale
Obişnuit, în această perioadă, com pletarea efectivelor unei legiuni se
provin ciei M oesia Superior, m ai rar amîndouă, au trimis corpuri expe-
făcea din ordinul guvernatorului provinciei pentru întreg teritoriul, iar
diţîonare în m ai toate cam paniile din Orient (Traianus, Septim ius Seve­
apoi recruţii erau repartizaţi în legiuni după n evoile fiecărei unităţi.
rus, Caracalla, Severus A lexander, Gordianus III, Gallienus); Maureta­
Aşa se explică cazul celor doi fraţi originari din regio Vim'macio, care
nia (Antoninus Pius); Germ ania (Caracalla, Severus A lexander), Panno­
îşi efectuau serviciul militar fiecare în altă legiune a provin ciei Moesia
nia In ferior şi Dacia, Pannonia Superior (Caracalla), Italia (M aximinus Superior (CIL, III, 195).
Thrax), Tracia (Decius), Gallia (Gallienus), Britannia (Diocletianus) etc.
R eform ele m ilitare introduse de Septim ius Severus şi Constitutio
D esele participări ale legiunilor m oesice în cam paniile m ilitare ale
Antoniniana, adoptată cîţiva ani mai tîrziu, au atras tot mai m ult marea
secolelor II— III s-a făcut în condiţiile în care în provincie răminca
masă a populaţiei autohtone în circuitul vieţii rom ane. Din Dardania
întotdeauna una din cele două legiuni, ceea ce a determ inat şi o serie
sînt recrutaţi în cursul secolelor II— III o serie de soldaţi, care apar
de m odificări în structura organizării interne a provinciei.
m enţionaţi epigrafic ca provenind nu numai din centrele urbane Scupi
Pentru contribuţia lor directă în diferite campanii, activitatea des­
şi Naissus, ci şi din teritoriile rurale ale acestora. Înfiinţarea unor trupe
făşurată în provin cia de garnizoană şi loialitatea faţă de împăraţi, legiu­
auxiliare din dardani, recrutaţi în Dardania, atraşi în cariera armelor,
nile au prim it o serie de epitete: 'legiunea a V II-a Claudia: pia fidelis
determ ină transform area acesteia în tr-o ocupaţie, astfel îneît la a doua
(Claudius I); a IIII F iavia: fe lix (Vespasianus şi Gordianus III), pia
generaţie, fiii acestor recruţi sînt admişi ca soldaţi în legiune.
constans (Com m odus). D e la începutul secolului III, legiunile moesice
prim esc o serie de apelative im periale: Antoniniana (IIII Flavia, VII
A ctivitatea legiunilor a IIII-a Fiavia şi a V II-a Claudia în provincie.
Claudia), S everiana A lexandriana (IIII Flavia, VII Claudia); Maximianeι
Prezenţa celor două legiuni în castrele de la V im inacium şi Singidunum
(IIII Flavia); Gordiana (IIII Flavia, VII Claudia) Philippiana (VII Clau­
aproape patru veacuri şi-a pus amprenta în cele mai diverse dom enii
dia), Galliena (IIII Flavia).
ale vieţii econom ice, sociale şi chiar publice rom ane din M oesia Supe­
Reorganizarea lim esului dunărean după retragerea aureliană în seco­ rior. Prin stabilirea la m ijlocul secolului I a legiunii a V II-a Claudia p.f.
lele III—-IV, între Singidunum şi Taliata (Porecka Reka), a lim itat desi­ şi apoi, în anul 86, a legiunii a IIII-a Flavia felix, M oesia Superior a
gur m ult atribuţiile celor două legiuni moesice. Inscripţiile tegulare şt
prim it cele două unităţi, pe scheletul cărora s-a realizat organizarea
epigrafice dovedesc că n oile unităţi tactice ■—■ legion es — , îm părţite ini­
m ilitară a provinciei.
ţial în două, sub com anda unui praepositus ripae, au devenit trupe
ripenses. Ştam pilele legiunilor M oesiei Prim a din secolele III— IV atestă Organizarea m ilitară a teritoriului la sfîrşitul secolului I a cuprins
refacerea întregului lim es dunărean (îndeosebi cel din defileul Cazanc- şi construirea unui număr mare de castre auxiliare de-a lungul flu v iu ­
lor) de către unităţile legiunilor. P oate m ai puţin decît în perioada ante­ lui, pe m alul drept, care form au o adevărată reţea de fortificaţii ajută­
rioară, detaşamente ale legiunii 'a V II-a Claudia sînt atestate acum pe toare pentru cele două centre militare.
malul stîng al Dunării, la Pojejena, Gornea, Sviniţa, ceea ce presupune
219
218
 în că din prim ii ani după cucerirea M oesiei, legiunile provinciei au
acordat o atenţie deosebită construirii căilor principale de comunicaţie,
care străbăteau provincia în toate direcţiile, făcînd legătura între? estul
şi vestul Im periului. D esele refaceri ale drumului im perial Vim inaeium —
Ratiaria de către detaşam ente din cele două legiuni, ca de altfel şi stîlpii
m iliari ce m enţionează repararea diferitelor porţiuni din drum ul im pe­
rial, m ai ales în veacul III, descoperiţi în interiorul provinciei, dove­
desc executarea acestor lucrări m ânu militari, de către legiunile pro­
vinciei.
Ridicarea u n or im portante construcţii în provincie de către armată
este dovedită de prezenţa m aterialului tegular ştam pilat ce atestă par­
ticiparea celor două legiuni la acele lucrări, deşi uneori materialul epi~
grafic cunoscut nu m enţionează acest lucru, cum este cazul canalului
de navigaţie rom an construit la Porţile de Fier.
Im portanţa canalului de navigaţie nu era numai de natură strate­
gică, militară, perm iţînd accesul rapid la toate fortificaţiile dispuse pe
malul drept al flu viu lu i, ci era şi una de natură econom ică înlesnind
traficul com ercial pe tot cursul fluviului, pînă la vărsarea în Marea
Neagră. R ezolvarea acestei problem e de navigaţie trebuie sa fi avut o
importanţă deosebită în intensificarea relaţiilor com erciale între vestul
şi estul Im periului, prileju ind un schim b do m ărfuri care se putea face
mai lesnicios, rapid, cu un volum mai m are decît cel realizat pe căile
rutiere. Construirea canalului de la Sip a însemnat şi rezolvarea unei
problem e de natură tehnică pentru navigaţia pe Dunăre; corăbiile
rom ane v or fi trase la edec prin canal şi, probabil, pe anum ite porţiuni
ale Cazanelor — în am onte — , ceea ce a impus organizarea unui sistem
şi serviciu de navigaţie cu totul special, despre care deocam dată nu avem
m ărturii epigrafice mai concludente. Condiţiile speciale de desfăşurare
a traficului pe acest sector al Dunării trebuie să fi impus organizarea sa
ca serviciu auxiliar al armatei, sub jurisdicţia legiunii a V II-a Claudia, în
cursul secolelor II·—·IV e.n.
Construirea podu rilor de la D robeta-Pontes, H orreum M argi (de
lîngă depozitele centrale ale legiunii a V II-a Claudia), Vim inaeium (de
peste M lava, din faţa castrului?) s-a realizat cu efectivele celor două
legiuni ale provinciei.
Ştam pilele legiunii a V II-a Claudia descoperite pe conductele de
canalizare ale oraşelor Naissus şi Ratiaria atestă participarea acestei
legiuni la construirea apeductelor în noile centre urbane ale provinciei.
întem eierea C oloniei Flavia F elix Dardanorum 1, cum apare într-o
nouă inscripţie titulatura oraşului Scupi, de către îm păratul D om itia­
nus, prin deductio, cu veterani din legiunea a V II-a Claudia p.f., şi apoi
a C oloniei Ratiaria de către îm păratul Traianus din veteranii aceleiaşi
legiuni a determ inat, desigur, participarea unor detaşamente din aceasta
unitate la ridicarea prim elor construcţii publice, la marcarea incintei
noilor centre urbane.
La Scupi, o inscripţie m enţionează prezenţa unei vexillaţii a legiu­
nii a V II-a Claudia condusă de un tribunus m ilitu m . . . Saturninus2.
1 IMS, VI, 15.
2 IMS, VI, 24.
220
Deşi inscripţia pare să dateze din perioada posterioară dom niei lui Tra­
ianus, nu există alte raţiuni de natură m ilitaro-strategice care să fi
determ inat prezenţa aici a unei vexillaţii, în afara posibilităţii de a fi
participat la anumite lucrări în zona oraşului Scupi, despre care nu
avem deocam dată nici un fel de inform aţii epigrafice. Tem porar, şi la
Ratiaria trebuie să fi existat o vexillaţie a legiunii a V II-a Claudia,
care avea o oficină proprie pentru confecţionarea m aterialului de con­
strucţie ceram ic necesar. Foarte probabil că şi ştam pilele IM P H AD, ce
atestă o oficină imperială, să fi funcţionat m ânu m ilitari, avînd un
caracter lim itat în timp, pînă la realizarea prim elor construcţii im por­
tante ale coloniei. Ştam pilele legiunii a V II-a Claudia se datează în
epoca Traianus-—Hadrianus.
în anii 102— 104, pe teritoriul D aciei, legiunea a IIII-a Flavia felix
a participat la ridicarea principalelor fortificaţii, şi mai ales a căilor de
com unicaţie, fapt ce a facilitat apoi cucerirea romană în tr-un tim p mult
mai scurt, în cel de al doilea război, din anii 105— IOC. în anul 108,
prin deductio, din veteranii legiunii se înfiinţează CO LO N IA D A C IC A 3,
pe locul fortificaţiei rom ane de păm înt a legiunii, a cărei incintă a fost
identificată în cursul cercetărilor arheologice efectuate în ultimii ani.
Principalele ed ificii publice din noua capitală dacică au fost desigur
ridicate cu ajutorul legiunii a IIII-a Flavia felix, ale cărei principale
efective s-au m utat în castrul de la Bersobis.
în apropierea celor două castre de la Vim inaeium şi Singidunum se
form ează aşezările civile, canabae, adevărate centre urbane în care locu­
iau fam iliile m ilitarilor; aici existau atelierele m eşteşugăreşti ce ser­
veau în principal legiunea.
La începutul secolului III, canabele legiunii a V II-a Claudia de la
Vim inaeium se aflau încă sub jurisdicţia şi protecţia armatei, avînd o
organizare cvasim unicipală. în cinstea vizitei lui Caracalla din anul 213,
ele sînt refăcute de legiunea a V II-a Claudia4.
In secolele III— IV, legiunea a IIII-a Flavia pars superior, reorgani­
zată după reform a lui Diocletianus, construieşte un com plex termal de
mari proporţii la Singidunum.
A ctivitatea d e edificare a unor construcţii im portante din punct de
vedere econ om ic pentru M oesia Superior prin cele două legiuni, alături
de atribuţia lor principală de fortificare a lim esului, a grăbit integrarea
provinciei în Imperiu, ceea ce a favorizat relaţiile provinciilor vestice
cu Peninsula Balcanică.
Raporturile dintre cele două legiu n i şi aşezările rurale aflate în pro­
vincie se v o r schim ba tot mai m ult în epoca Severilor, prin introducerea
im pozitului în natură, „annona m ilitaris*, care presupunea strîngerea
alim entelor necesare armatei pe seama aşezărilor civile. T ot m ai mult,
aşezările rurale din provincie sînt în evidenţa legiunilor şi dependente
de acestea. P eriodic, au lo c acţiuni lustratio, care îşi propun remăsurări
ale terenului agricol, recensăm înt efectuat de armată prin acei m enso­
res, acţiune la care participau însă şi civili. Singura acţiune cunoscută
în M oesia Superior pe bază de inscripţii este cea din anul 228 pentru
3 CIL, III, 1480 = IDR, III/2, 437; C. Daicoviciu, în ACM1T, II, 1930, p. 313 -3 1 4 .
4 CIL, III, 14509.
legiunea a V II-a Claudia5. Fenom enul, general în Im periu, este pînă
acum mai puţin atestat în M oesia Superior. Aşezările civile rurale 'ale
provinciei ■ — prin relaţiile econom ice care le sînt im puse de armată — .
ajung în subordinea acestora.
Prezenţa celor două legiuni în M oesia Superior a avut o importanţă
deosebită pentru viaţa econom ică a provinciei, a favorizat şi creat con­
diţii prielnice prosperităţii şi bunăstării coloniştilor stabiliţi aici. Im por­
tanţa strategică şi econom ică a provinciei pînă la cucerirea Daciei şi
mai apoi, prin sistemul defensiv militar creat în acest sector al Dunării,
a determ inat Im periul să acorde o atenţie sporită acestui teritoriu.
Legiunile a V II-a Claudia şi a IIII-a Fiavia au contribuit în mare
măsură la îndeplinirea acestui deziderat. Pînă acum sînt cunoscute prea
puţine mărturii epigrafice privitoare la edificiile publice sau alte con­
strucţii im portante ale provinciei, ridicate de cele două legiuni.
Rem arca lui A v. Dom aszcwski, din anul 1895, potrivit căreia „legiu ­
nile trăiau în tim p de pace ca în tim p de război, fără o zi de sărbă­
toare” 0, este, se pare, cea mai elocventă.
O bservaţii privind cultele adoptate de m ilitarii legiunilor moesice.
Unul din aspectele cele mai importante ale vieţii spirituale rom ane îl
reprezintă m anifestările religioase. Studierea — îndeosebi pe baza mate­
rialului epigrafic, reprezentările figurate fiind prea puţin cunoscute pînă
acum —■ a cultelor adoptate de m ilitarii celor două legiuni, constituie
un subiect deosebit de vast şi interesant în acelaşi timp, care la rîndul
său poate fi obiectul unei lucrări de sine stătătoare.
Cîteva studii de am ploare, referitoare la cultele orientale din M oe­
sia Superior aparţin lui L. Z o to v ic7. In aceste lucrări se fac referiri la o
serie de m ilitari care au dedicat m onum ente diverselor divinităţi. Nume­
roase alte studii au abordat diferite problem e referitoare la anumite
culte religioase, care s-au dezvoltat în secolele I—-II în provincie.
în cele ce urmează v om aborda acest subiect printr-o succintă tre­
cere în revistă bazată pe cercetarea m aterialului epigrafic cunoscut
relevînd doar ocazional anumite elem ente sp ecifice sau inform aţii noi.
Cultele m ilitare rom ane au avut un caracter aparte faţă de cultele reli­
gioase din viaţa civilă. L ocul principal de desfăşurare al acestora era
castrul. între prim ele construcţii care sînt marcate, măsurate, cu ocazia
ridicării unui castru, lăcaşul d e cult, tem plul, se clădea în centrul for­
tificaţiei, alături de cartierul general8. T em plele erau amplasate în prin­
cipia, cuprinzînd aedes, aerarium şi altarele pentru sacrificii, d e obicei
aşezate în aer liber. în faţa pretoriului întreaga zonă era considerata
sacră, aici ridieîndu-se, cu aprobarea legatului legiunii, altarele sau
statuile închinate diferiţilor împăraţi.
In lăcaşul de cult se păstra num ărul legiunii (ceea ce dădea o iden­
titate unităţii) şi aquila (vulturul), prim ul din argint, al doilea din aur,
1 CIL, III, »112.
0 A. v. Domaszewski, Religio7i des romischen Ileeres, Trier, 1895.
7 L. Zotovic, Cultes orientaux,
8 Flavius Iosephus, III, 5, 2 apud, J. Helgeland, Roman A rm y Religion în AN RW ,
II, 16, 2, p. 1475— 1504.
222
elem ente sacre pentru fiecare unitate, introduse în armata rom ană prin
reform ele lui Marîus în secolul II î.e.n A
A quila reprezenta de fapt sim bolul lui Iu p iter Optim us Maximus,
zeul ce proteja Rom a şi întreg statul roman. în această idee Natalis
aquilae era singura sărbătoare ce sim boliza ziua de naştere a unei
legiuni.
în lăcaşul de cult se depuneau signa legiunii cu anim alele sau ani­
m alul sacru protector, din zodiac, al unităţii. A lături de aceasta se înălţa
statuia împăratului. Dacă după m oarte îm păratul intra între divi sta­
tuia răm lnea pe lo c sau era expusă în afara lăcaşului de cult.
D escoperirile arheologice de la D ura Europos şi anume Feriale Dura-
num apărut în cursul cercetărilor efectuate în anul 1930 au permis
reconstituirea în detaliu a calendarului religios militar. Docum entul
apărut aparţinea probabil lui coh. X X Palm yrenorum cuprinzînd men­
ţiuni ale unor zei neoficiali, anum ite sărbători m ilitare, comem orarea
îm păraţilor divinizaţi şi a casei im periale dom nitoare. Calendarul se
datează în vrem ea lui Severus A lexander, între anii 223 şi 22710.
Feriale Durarum reprezintă cea m ai clară evidenţă a sărbătorilor
legale ale armatei rom ane, unde sînt trecute de fapt între altele: ziua
de naştere a împăratului, ziua urcării pe tron, ziua d e naştere a împă­
raţilor precedenţi incluşi între divi, ziua de naştere a m am ei îm păratu­
lui, celebrarea anum itor victorii militare, îndeosebi asupra părţilor, ge­
niul îm păratului aflat la tron (14 martie). A lături de acestea sînt incluse
sacrificii de anim ale (taur sau vacă) pentru zeii Iuppiter, Iunona, M i­
nerva (13 m artie) Mars Pater (7 ianuarie) sau Mars V ictor (3 ianuarie),
Rom a A eterna (21 aprilie) etc.
Sărbători pur militare ale armatei sînt acele sărbători ale stindar­
dului unităţii celebrate la Dura Europos pentru coh. X X Palm yrenorum
la 9— 11 m ai şi 31 mai interval care ar reprezenta după unii cercetători,
zilele de odihnă ale soldaţilor11.
Calendarul m ilitar religios era m enit să proslăvească şi să întă­
rească credinţa, spiritul de sacrificiu faţă de împărat, a soldatului
roman.
Sărbătorile care se celebrau prin sacrificii de animale erau dedicate
unor evenim ente m ajore ale istoriei m ilitare rom ane, unor împăraţi,
dintre care nu lipseşte nici Germanicus, nepotul lui Tiberius; apoi, este
com em orat de m ai multe ori Traianus, Hadrianus, A ntoninus Pius, M ar­
cus A urelius etc., deci o proslăvire a Casei im periale făcută cu intenţia
de a aduce m ereu în faţa armatei gloria trecută a acesteia, care să slu­
jească drept pildă. Invocarea unor divinităţi abstracte cum ar fi: Honos,
Virtus, Pietas, Disciplina trebuiau să contribuie la disciplinarea unităţi­
lor militare, la supunerea lor.
R eligia m ilitară romană avea un caracter aparte, com plex, sever,
menit prin aceasta să controleze pînă în cele mai m ici detalii viaţa
soldaţilor şi im plicit să le m odeleze caracterul.
a Idem, p. 1477.
10 Idem, p. 1481— 1486.
11 A . D. Nock, Essays on Religion and the Ancient World, Oxford, II, 1972,
p. 7.36— 790.
223
 în m aterialul epigrafic cunoscut pentru celc două legiuni se remarcă
un număr m are de m onum ente votive, care se caracterizează printr-o
m are varietate de culte invocato de către militari.
A cest fapt a fost determ inat şi de îm prejurarea că vexilaţiile le­
giunilor participau la expediţii externe în diferite provincii ale Imperiu­
lui, de unde au preluat o serie de divinităţi locale, în bună parte şi da­
torită efectivelor îm prospătate în aceste cam panii cu elem ente originare
din provin ciile respective. Prin aceasta cultele oficiale rom ane sînt con­
tam inate de o serie de divinităţi orientale sau băştinaşe.
în fruntea divinităţilor m ilitaro rom ane se afla zeul Iuppiter, cul­
tul său fiin d cel m ai răspîndit, cu diferite epitete, dar m ai ales cu cel de
Optim us M axim us. în castre sau în afara lor zeul este invocat prin
inscripţii ridicate de întreaga unitate. în M oesia Superior numeroase
inscripţii sînt închinate lui I.O.M., dar trebuie rem arcat că ele se dato-
resc iniţiativei particulare a soldaţilor; nu se păstrează nici o invocaţie
colectivă a vreuneia din cele două legiuni12. în cîteva inscripţii Iuppiter
apare cu epitetul de C onservator fiind una din dedicaţiile m ilitare tipice
pentru secolu l ÎI1·3. La începutul secolului III I.O.M. Conservator apare
asociat şi cu num ele împăratului.
O triadă m ilitară cunoscută des în inscripţii o form ează zeii: Iuppi­
ter, Mars şi V ictoria, care apar p e signa oricărei legiuni14. O singură
inscripţie din anul 213 atestă aceste divinităţi pe un altar ridicat de
Aur. N icom achus bf. cos. al legiunii a V II-a Claudia15. în alte inscripţii
Iuppiter apare asociat cu Diana Sanda, M ercurius G ubernator et Genius
stationis™, sau cu îunona R egina11. Pe un altar ridicat de Septimius
Vitalis, Iuppiter este asociat cu N em esis Regina et genius stationis16.
I.O.M., M inerva, Hercules, Neptunus, apar pe un altar ridicat de
Iulius Firm us bf. cos. leg. a IIII-a F lavia19. N umeroase sînt dedicaţiile
I.O.M. ceterisq u e dis deabusquae ridicate îndeosebi la începutul secolu­
lui III de subofiţeri ai leg iu n ilor'a fla ţi în stationes pe drum urile prin­
cipale din provincie. Un veteran al legiunii a IIII-a Flavia, T. A ur. A tti­
cus pune un altar lui I.O.M. Terra M ater e t L iber P ater e t Libera Sacra.
A vem de-a face în acest caz cu un personaj provenind din mediul
autohton, care a prim it recent cetăţenia şi care invoca în prim ul rînd
12 pentru legiunea a V ll-a Claudia: CIL, III, 8122. Iul. Quitus, centurio; 1676:
M. Aur. Martinus str. cos (a. 225); Starinar, X I X , 1968, nr. 3. FI. Felix vet.; Spome­
n i k L X X I, 1931, 321: P. Ael. Ingenuus, bf. cos; A . J. Sasel, Inscriptiones,1 67:
M. Ucentus bf. cos; pentru legiunea a llîl-a Flavia: CIL, III, 8249: T. Aur. A ttam il;
15149: M . Ulp. Marcellus bf. cos; IMS, Ϊ, 14: Ael. Marcus Apamenus; Spomenik,
L X X I, 1931. 4; CI. Lupercus, m ii, Spomenik, X C V III, 1948, 8: Barbius Ulpianus cor­
nicularius; IMS, I, 11: Valerius Crescentio m iles; AnEp, 1973, 4415: Pl. Justus bf. cos;
AnEp; 1973, 449: M. Iulius Salutaris bf; AnEp, 1973, 447; Censorinus Maximus, bf.
cos.; IMS, I, 3: contirones, Cilices).
13 legiunea a V ll-a Claudia: Spomenik, L X X I, 1931; CIL, III, 8237.
14 A v Domazewski, op. cit. p. 4. Pe un signum de cohortă pretoriană apar cele
trei divinitati protectoare ale armatei. Jupiter, Mars şi Victoria.
15 CIL, III, 6291.
16 IDU, II, 2, 141,
17 Starinar, X I X , 1968, p. 225— 232, nr. 3.
18 AnEp, 1952, 193.
19 Spomenik, L X X I , 1931, 325.
224
pe Iuppiter, dar asociat cu Terra Mater, divinitatea păm întului, în cazul
nostru a provinciei, ca sursă de bunăstare, asociată cu L iber P ater şi
L ibera Sacra, cunoscute zeităţi, care prin interpretatio Romana ascund
zeităţi locale ale căror atribute specifice au pătruns în pantheonul ro­
man oficial.
Îunona apare pe inscripţii numai alături de alte divinităţi iar cu epi­
tetul de Regina, numai p e inscripţii închinate lui I.O.M.
M inerva, zeiţa înţelepciunii, a artei şi a artei războiului. Se cunoaşte
o singură dedicaţie pe un altar ridicat de un m iles frum entarius al leg.
a IIII~a Flavia, A el. Charinus, de la R om a (M inerva Augusta Sacra)20;
epitetul îi conferă cultului ei un. caracter oficial legat de fam ilia im pe­
rială. A ltarul a fost ridicat, se pare, la începutul dom niei Iui Gordia­
nus III.
V ictoria reprezintă în armată sim bolul succesului, al victoriei pe
cîm pul de luptă. în lăcaşele de cu lt din castrele legionare ea reprezintă
puterea victoriei împăraţilor. U n veteran al legiunii a IIII-a Flavia:
C. Cassius Silvester, o invocă pe V ictoria A ugusta Sacra. Inscripţia se
datează în veacul al III-lea81.
Diana, zeiţa vînătorii, cu epitetul de Regina Sacra, apare pe un altar
pus d e M. Laelius M axim us leg. leg. V II CI. în anul 1952*. Zeiţa desti­
nului, N em esis, cunoscută cu epitetele de Regina şi A u gusta Sacra este
menţionata pe mai m ulte epigrafe de soldaţii şi ofiţerii legiunii a IIII-a
Flavia83.
A p ollo C onservator este amintit pe altarul pus de un tribunus m ili­
tum , C. Calvisius Faustinianus în anii 162—-164, la A quincum 24.
în tr-o inscripţie d e la Naissus apare pom enit zeul M ercurius cu ep i-
Gubernator, in anul 220, fiin d singura m enţiune a acestei d iv i-
nităţi2·5. N eobişnuit este însă epitetul de G ubernator, care ar face aluzie
eventual al serviciul pe o corabie al respectivului speculator, A ur. G er­
manus20.
Inscripţia, descoperită cu cîţiva ani în urm ă, în Cazanele Dunării
amintea d e H ercules Sacrum, invocat în acest caz ca protector al carie­
relor de piatră şi în accepţiune m ai largă, de protector al soldaţilor,
care au lucrat la săparea drum ului rom an p e m alul drept al flu viu lu i27.
Celelalte dedicaţii provin.· de la V im inaeium : o bază de m onum ent — a
unui bf. leg. C occeius Cassius28 şi alte două altare v otiv e închinate de
Ael. Civiles m iles29 şi Aur. H erm ogenes (în lim ba greacă)30.
20 CIL, VI, 528.
21 A. şl J. Sasel, Inscriptiones,1 340.
22 CIL, III, 8103.
23 Spomenik, L X X I, 1931, 210: C. Val. Valens bf. cos; 211: Ulp. Martialis bf.
cos.; Z iva Antika, X V III, 1968, p. 273; IMS, I, 19: Auî. Ingenuus optio; AnEp, 1923,
9: Aur. Nestor, optio.
24 CIL, III, 3631.
CIL, III, 12672: M. Aur. Caius, miles.
2B M. Macrea, ViaţaDR, p. 369.
27 AnEp, 1973, 473.
28 ZbornikNMB, 1979, p. 37— 39.
29 CIL, III, 8104.
30 Spomenik, L X X I, 1931. 309.
15 — D in istoria m ilitară a M oesici S u p erior şi a D aciei
225
 Ca .zeiţă a celor trei lum i: a cerului, a păm întului şi a infernului,
II e cate Trivia este pom enită de o inscripţie de 3a Singidunum pusă de
L. Valerius Crescentio'u.
N eptunus C onservator este amintit doar de o inscripţie din timpul
lui Diocletianus, la Vim inacium . Zeul m ărilor a fost invocat poate cu
ocazia refacerii podului de peste M lava sau poate chiar a portului m ili­
tar32. Zeilor sănătăţii, Aesculapius şi H ygia li se dedică in Dacia un
altar de către un tribun al legiunii a IIII-a Flavia: L. Iulius Bassinus33.
Telesphorus, un acolit -al lui Aesculapius, apare p e un m ic altar de la
A quincum ridicat de T. FI. Priscus, optio al legiunii a IIII-a Fiavia34.
în secolul III, o largă răspîndire prim esc în M oesia Superior ca de
altfel în întreg Im periul rom an, cultele orientale. Această masivă pă­
trundere a credinţelor din estul Im periului se explică prin faptul că
m isterele încercau să dea un răspuns problem elor sociale, religioase ce-i
frăm întau pe oameni, prom iteau protecţie în tim pul vieţii şi salvare după
m oarte. Iniţierea se făcea în. cadrul unei cerem onii tainice m enite să im­
presioneze şi să capteze pe cei iniţiaţi.
O inscripţie de la Naissus m enţionează Damna Regina et D om nus et
Bonus Eventus, divinităţi cu caracter diferit. Altarul este ridicat de un
U lpius M artialis:v\ Bonus Eventus este divinitatea ale cărei atribuţii se
leagă de activitatea agrară, iar sub num ele de D om nus e i Dom na se
ascund, se pare, Magna M ater şi A ttis36.
Zeul suprem din D oliche (Commagena) s-a răspîndit în rîndul m ili­
tarilor încă din prim a jum ătate a secolului II fiind asimilat cu I.O.M.,
ca lu p p iter Optim us M axim us Dolichenits, zeu al fulgerului la început,
pentru a deveni apoi zeu suprem al. armatei, al forţei şi al războiului.
Cea mai m are răspîndire a cultului său se constată în prim a jumătate
a secolului III. în tr-o inscripţie din Italia, zeul este invocat pentru sană-
tatea lui Com m odus, de către Valerius Maximus, centurio al legiunii
a IIII-a Fiavia37.
Cultul zeului Baal din H eliopolis (Siria), răspîndit în Im periul roman
va fi asimilat lui lu ppiter devenind luppiter Iieliopolitanus, ca zeu al
soarelui, al cerului. L. Trebonius Sossianus, centurio în legiunea a IiII-a
Fiavia G ordiana, dedică zeului un altar pentru sănătatea împăratului
G ordianus III cu epitetul de C onservator Imperii™. La începutul seco­
lului II, în Dacia se ridică un alt altar de către un centurio al aceleiaşi
legiuni, Q. Licinius M acrinius:i!i.
31 A şi J. Sasel, Inscriptiones,J 16.
32 CIL, III, 14506.
a3 CIL, III, 14468.
34 BudReq, X III, 1943, p. 354.
3f' CIL, III, 8244.
3I! M. Macrea, Viaţa DR, p. 369. Nu putem fi de acord cu Sofija Kojie, în Sta-
rinar, X III— X IV , 1965 p. 226— 262, care consideră că taurul reprezentat pe monedele
provinciei Mocsia Superior a fost adoptat ca simbol al legiunii a V II-a Claudia ca
urmare a cultului lui Attis. Răspîndirea acestui cult s-ar datora numărului mare
de recruţii ridicaţi din Asia Mică. Simbolul sacru al unei legiuni se acorda ^însă
în momentul înfiinţării unităţii, ceea ce face improbabilă ipoteza avansată dc
autoare.
S7 CIL·, V , 1870.
3H CIL, VI, 433.
39 CIL, III, 1353.
226
M ithras ~~ zeu al luminii, al adevărului şi al dreptăţii, al binelui.
Cultul sau se desfaşoara în tem ple subterane şi peşteri şi presupunea
Şapte, .trepte, de ..iniţiere. Considerat ca· zeu invincibil atributul său prin­
cipal este R i c t u s . Soldaţii, ca dealtfel întreaga armată găseau în cul­
tul lui M ithras expresia religiilor lor proprii. Parcurgerea celor, şapte
trepte de iniţiere în cultul m ithriac răspundea, pe de o parte, am biţiilor
personale ale m ilitarilor, conferindu -le, pe de altă parte, un plus de* sta­
bilitate în ierarhia m ilitară40.
în tr-o inscripţie descoperită la V im inacium , dedicată zeului se m en­
ţionează refacerea tem plului pe cheltuiala unui veteran al legiunii a VII
Claudia11. Aceasta reprezintă singura m enţiune epigrafică a unui edifi­
ciu de cult refăcut prin grija unui fost militar. Două basoreliefuri pen­
tru M ithras au fost puse de un hastatus Claudius D iogen es12, respectiv
Valerius Liberalis43 din legiunea a V II-a Claudia; iar din legiunea a IIII-a
Fiavia, un veteran, T. Tettius Plotius, îl invoca cu epitetul de Pater
Sacrorum deus In victu s14.
Hammon (Am m on din Cyrenaica) apare pom enit în tr-o inscripţie ală­
turi de alte zeităţi militare, ceea ce surprinde este faptul că zeul lu p p i­
ter apare amintit în poziţia a doua în urma acestei divinităţi ( Hammoni,
IOM et Lar(ibus) mil(Uitaribus) ceterisq(u e) dis). Altarul a fost ridiciat la
A quincum de către un tribun al legiunii a IIII-a Flavia, M. Caecilius
R ufinus M arianus45.
Epona e t C am pestres, divinităţile protectoare ale cavaleriei, apar în­
tr-o inscripţie din Dacia a unui cen turio M. Calventius V iator40. Epona,
divinitatea protectoare a cailor, şi C am pestres (de la cam pus — cîm p de
instrucţie) devin prin asociere divinităţi protectoare ale soldaţilor şi cîm -
pului de instrucţie —■ cult răspîndit în m ai toate provinciile de graniţă.
Aufania M atrona este o zeitate de origine celtică cunoscută printr-o
serie de m onum ente în zona oraşului Bonn, invocată de un centurio al
legiunii a V II-a Claudia, Ti'b. CI. A ndreas47 în această localitate. A u fa-
niae, A ufanae, Aufane's sînt divinităţi locale ale fertilităţii, belşugului,
protectoare ale fiinţei umane în general; ele reprezintă un caz tipic prin
care o divinitate local indigenă ajunge să fie adorată în m ediul militar
al provinciei. A ufaniae se confundă cu mama zeilor — Matres, M atro-
nes cunoscute în Britannia, Germ ania Superior.
lu p p iter Paternus e cunoscut în m ai m ulte inscripţii ale M oesiei Supe­
rior, care se consideră a fi îndeobşte ex -v o to -u ri ale unor divinităţi din
patria natală ridicate în tr-o ţară străină48. Altarul ridicat lui I. O. M.
1,0 E. Birley, The Religion of the Roman Arm y, 1895— 1.977, în A N R W , II, 16,
1511— 1540.
41 CIL, III, 1265 a Viminacium: Deo Invicto Mithrae C. Iul. Val. vet. leg. VII
CI. ex bf. cos. nune dec. Vim. temp. a solo refecit.
42 M. Mirkovic, în Ziva Antika, X V , 1966, 2, p. 391.
43 P. Petrovic, în Starinar, X I X , 1968, p. 231, nr. (».
u M. Mirkovic, op. cit, p. 381.
« CIL, III, 3463, Aquincum.
!B CIL, III, 7904, Sarmizegetusa=IDR, III, 2, 205.
" Anfcp, 1931, 14, Bonn; E. Birley, op. cit, p. 1526.
48 CIL, III, 1646.
15*
227
A ep ilofiu s (t) Sanet. ( ) Oriens, la Naissus do un veteran al legiunii a
V II-a Claudia P. A el. Coccaius în anul 223 este deosebit ea sem nifica­
ţie 59. Prem erstein şi V u lic vedeau în această divinitate traducerea lui
Ζεύς Πατρώος επιλόφίος, divinitate autohtonă, tracă sau dardană50. Sem ­
nificaţia abrevierii Sanct ( ) nu este clară. Coccaius este probabil un
antroponim trac. I. O. M. Paternus este atestat epigrafic mai ales Ia
Singidunum , unde sînt cele mai num eroase mărturii epigrafice; aici la
existat, poate un tem plu al divinităţii51.
D cus Andinus, o zeitate locală, probabil iliră, e invocată pe un altar
ridicat de T ib. C. Certus bf. cos. al leg. a V II-a Claudia în anul .19,V’3.
Cavalerul trac este amintit pe un basorelief cu epitetul de IJeus Tuto-
nipal de către un soldat al legiunii a V III-a Claudia, Petilius A urelia­
nus53.
A ceste două m enţiuni epigrafice sînt singurele care pom enesc zeită­
ţile locale ale provinciei, fiind desigur m onum ente ridicate de autohtoni.
în lăcaşul de cu lt al castrului unei legiuni exista un loc şi pentru
genius legionis; el era însă expus şi în punctele mai im portante ale sub­
unităţilor legiunii (centuria, turma, cohorta), pe cîm pul de instrucţie, In
scholae, în lăcaşele de cult ale anexelor (valetudinarium, horrea, arma­
mentaria etc)54, în stationes.
G eniile protectoare sînt cunoscute în armata romană încă din epoca
R epublicii, fiin d prezente în inscripţii pînă la sfîrşitul secolului i l l
(cea m ai tîrzie m enţiune a unui genius legionis apare pe o inscripţie ridi­
cată de legiunea a IIII-a Flavia pentru împăratul Diocletianus)55.
In cîteva m enţiuni epigrafice ridicate de am bele legiuni este invocat
genius stationis5G. O inscripţie datată în anii 250— 252 de la Vim inaeium
am inteşte un genius scholae prin form ula Scholae genio m en sorem et
legionis V îl Claudiae, form ulă cu totul inedită pentru menţionarea aces­
tor gen ii57.
Organizarea religiei m ilitare rom ane ca un sistem de sine stătător a
fost considerată de unii cercetători ca o propagandă pentru romanizarea
soldaţilor nerom ani58. în realitate caracterul religiei m ilitare rom ane
este m ult m ai com plex, întrucît oferă un cadru organizat, sintetizat din
m ultitudinea de credinţe, m istere, din varietatea de culte religioase: ima­
ginea clară a unui m icrocosm os în care trăiau soldaţii de la înrolare
(deci adolescenţă) şi pînă la lăsarea la vatra (în plină maturitate).
Această sinteză oferea soldatului rom an, toate elem entele necesare ce
contribuiau la educarea sa în timpul îndelungat al serviciului militar,
4:' CIL, III, 14565=IM S, IV. 21.
50 IMS. IV, 21, vezi comentariul lui P. Fetrovic.
51 IMS, I, 9, 11, 12, 80.
52 AEM , VII, 1883, 145— 146.
58 A . şi J. Sasel, Inscriptionesl, nr. 28.
f>1 M . Speidel, M . Dimitrova-Milceva, The Cult of the Genii in the Roman and
a New Military Deity în A R N W , II, 6, 2 p. 1542— 1555; Λ. v. Domaszewski, op. cit,
p. 103.
55 CIL, III, 164G.
r'° IDR, II, 141, Aquae (leg. V II CL), Spomenik, X C V III, 1948, 223, Slatina (h‘K·
VII CL); CIL, III, 8173 (leg. IIII FI).
57 P. Petrovic, în Ziva Antika, X X I, 1971, 2, p. 525— 534.
I. A. Richmond, The Roman A rm y and Roman Religion, Bulletin o / the John
Rylanăs Library, X X X X V (1962), p. 196— 197.
228
în credinţa faţă de casa im perială, în credinţa că, armata reprezintă
forţa cea mai im portantă a statului roman. însuşi ritualul de ridicare
a unor m onum ente votive pe un teritoriu inam ic pe care se aflau trupe
rom ane însemna im plicit că teritoriul respectiv era inclus din acel m o­
m ent statului rom an5a. Im periul a reuşit prin religia m ilitară astfel
organizată să form eze o armată docilă, care veacuri de~a rîndul şi-a în­
deplinit cu precizie rolu l încredinţat.
După lăsarea la vatră, veteranii continuau să reprezinte în viaţa
civilă acea forţă care era disciplinată, credinciosă îm păratului şi care,
în caz de nevoie putea fi din nou înrolată. D e aceea, chiar şi în viaţa
civilă veteranii au reprezentat elem entele ordonate p e care se sprijinea
Im periul şi care erau cointeresate să se aşeze în teritoriile unde contro­
lul rom an era m ai greu de realizat, datorită unor m ase mari de pop u ­
laţie indigenă, contribuind la integrarea şi a acestor teritorii în lumea
romană.
R olu l legiunilor provinciei în romanizarea M oesiei Superior.
Cucerirea rom ană a determinat m odificări dc mare am ploare în struc­
tura socială a noilor provincii, locuite, după cum m enţionam , de mai
multe populaţii, de diferite etnii. In secolul I, pe măsura organizării p ro­
vinciei M oesia, în paralel cu acţiunile de organizare militară, rom anii
au întreprins măsuri hotărîte de asigurare a liniştii în interior. Pentru
a evita posibilitatea unor răscoale sau nem ulţum iri în rîndul populaţiei
indigene, aceasta a fost organizată în civitates peregrinae, administrate
prin praefectu ra e militare conduse de prim ipili legiones. Pentru estul
provinciei M oesia este cunoscut un pp. leg. V M acedonicae praefectus
civitatium M oesiae et Triballiae60, în persoana lui C. Baebius Atticus.
Sistem ul a rămas în uzanţă, se pare, m ult timp. în Pannonia era încă
în vigoare în epoca Severilor01.
în condiţiile fixării, spre sfîrşitul veacului I, a lim esului dunărean
şi ale transferării celei mai mari părţi a trupelor în acest sector, în
interiorul provinciei influenţa rom ană era destul de slabă. în atare
situaţie, în m ediul puternic locuit de populaţia dardană a fost înfiinţată
d e Dom itianus Colonia Flavia Scupi prin deductio din veteranii legiu­
nii a V II-a Claudia p.f. Din această perioadă se dezvoltă, ca un, puter­
nic şi, de fapt, central nod de com unicaţie, Naissus (ridicat la rangul de
vnumcipium se pare, de abia în a doua jum ătate a veacului II)02. Traia­
nus va înfiinţa în estul provinciei, într-un teritoriu m asiv populat de
m oesi, colonia Ratiaria, prin deductio, din veteranii legiunii a V II-a
Claudia p.f. Probabil tot Traianus sau Hadrianus înfiinţează m unicipium
Ulpianum, im portant centru m inier al provinciei, iar la o dată ulte­
rioară se form ează m unicipium Dardanorum (contre urbane ridicate de
asemenea în m ediul clardan. al provinciei). Cele două centre urbane s-au
form at din populaţia civilă, în - mare parte colonişti stabiliţi aici, atraşi
de perspectiva unei posibilităţi de prosperare. Centrele urbane înfiinţate
δ!) J. Helgeland, op. cit, 150— 1507.
00 cf. nota 33 de la introducerea lucrării noastre.
01 M. Mirkovic, Gradovi, p. 145 cu toată bibliografia.
6- IMS, IV, p. 50— 51.
229
în interiorul provin ciei prin contribuţia directă a veteranilor din legiu­
nile provin ciei sau din coloniştii civili nu au reprezentat sim ple enclave
rom ane în m ijlocu l populaţiei indigene, ci focare de viaţă materială şi
culturală, care au spart şi dezorganizat felu l de viaţă al com unităţilor
autohtone.
Populaţia băştinaşă, aflată în stare de inferioritate socială faţă de
noii veniţi, a fost afectată econom ic; teritoriile noilor centre urbane, ca
dealtfel loturile de păm înt cu care v or fi im proprietăţi veteranii fură
luate de la aceste civitates peregrinae. în îm prejurim ile centrelor ur­
bane din provin cie: Scupi, Hatiaria, IJlpiana, Naissus populaţia băşti­
naşă îşi face simţită prezenţa, în inscripţiile provinciei, mai puţin poate
m oesi în zona coloniei Hatiaria. Populaţia indigenă, îndeosebi dardanii,
trăia m ai ales în m ediul rural, în vechile lor comunităţi ce-şi păstrează
toponim ia: vicu s Cavadinus (lîngă Scupi), vicus Dasa ( ) (în teritoriul
m unicipiului Ulpiana), vicus G ( ) niscus (în teritoriul col. Hatiaria), iar
în m ediul dardan viei: Titis, Zatidis, Pcrdica°3.
Cointeresarea materială a prim ilor veterani stabiliţi în M oesia Supe­
rior la Scupi şi R atiaria şi în teritoriile acestora a determ inat m ulte ele­
m ente italice sau din provin ciile vestice ale Im periului să răm înă defi­
nitiv în provin cie şi să-şi întem eieze gospodării. Ei vor deţine funcţii
de conducere în noile oraşe: C. Cornelius . . . dec. et lîv ir col. Scupiorum ,
vet. leg. VIII C .p.f.; un veteran al legiunii, de origine autohton: M. A u re­
lius M estrianus se stabileşte în veacul al III-lea în acelaşi oraş etc64.
în inscripţii se observă, m ai ales în veacul al III-lea, un număr
m are de veterani stabiliţi în m ediul rural al M oesiei Superior, în teri­
toriul coloniei S cu pi: D obri D o i165, Bardovci*6, M arkovska Susika67, sau la
B u ljesovci68.
In secolele II— III, în zona lim itrofă Dunării, situaţia este sensibil
diferită: în preajm a centrelor m ilitare de la Vim inacium şi Singidunum
se dezvoltă un şir de aşezări puternice, favorizate de prezenţa în apro­
piere a unui castru de trupă auxiliară, ca şi de poziţia lor geografică.
A stfel, apar aşezările de la Tricornium , Pineum , Cuppae, Lederata, Aquae,
P on tes, iar M argum se va ridica chiar la statutul de oraş. A şezările ru­
rale ce fiinţau în preajm a unui castru constituia o civitas form ată din
vetera n i et cives Rom ani con sistentes conduşi de un curator civium Ro­
m anorum , fenom en atestat epigrafic în M oesia In ferior0'·1. O inscripţie
fragm entară m ult discutată în literatura de specialitate, descoperită la
M argum, atestă un curator civium Rom anorum Margi consistentium , în
persoana unui veteran al legiunii a IIII-a Fiavia. Form area centrelor u r­
bane de la V im inacium şi Singidunum , în secolele II·—H I va avea o in­
fluenţă binefăcătoare asupra urbanizării provinciei. Spre aceste centre
va fi'a tra s ă tot m ai m ult populaţia autohtonă a provinciei, civilă sau
integrată în rîndul armatei, care intră astfel, în circuitul vieţii romane.
C3. M. Mirkovic, în AN R W , II, 6, p. 843— 845; cu toată bibliografia; CIL, V I, 2730,
32.605; Ziva Antika, X V I, 1966, 26.
61 Spomenik, L X X I , 1931, 560, 650; Spomenik, X C V III, 1948, 435.
65 A . si J. Sascl, Inscri-pticmes1, 34.
66 Spomenik, L X X I , 1931, 534.
67 Spomenik, L X X I, 1931, 563.
08 IMS, VI, 45, 57.
60 CIL, III, 1265 a., 14217, 4.
230
Pătrunderea elem entelor indigene în cele două legiuni m oesice, ca şi
în cele din provincia M oesia Inferior, a reprezentat una din căile de
rom anizare a acestora, întrueît prin obţinerea cetăţeniei rom ane se ofe­
rea posibilitatea dobîndirii unor drepturi si im plicit perspectiva unei
situaţii materiale prospere (cf. supra). Stabilirea veteranilor celor două
legiuni, dupa lăsarea la vatră în teritoriile de baştină, veterani care
în urm a a 25 ani de serviciu m ilitar cunoşteau deja ’lim ba latină şi m e­
diul de viaţa roman, va avea a influenţă m are în romanizarea, teritoriilor
respective.
Oraşele provinciei, întem eiate sau nu din veteranii legiunilor, au
reprezentat focarele vii ale procesului de rom anizare în teritoriile unde
erau amplasate; limba, cultura şi form ele de viaţă rom ane s-au impus
fără rezistenţa populaţiei băştinaşe, dezorganizată şi aflată în inferiori­
tate. Prin veteranii legiunilor, Im periul a căutat să-şi lărgească si să-si
consolideze baza socială în provincie, ei constituind elem entele discipli­
nate (prin serviciul m ilitar îndelungat în slujba Im periului) şi fid ele
acestuia.
Inscripţiile funerare puse unor soldaţi sau ofiţeri ai legiunilor dove­
desc căsătoria lor cu fem ei peregrine ilire, dardane ori trace ce provin
din m ediul autohton70.
Căsătoriile m ixte dintre soldaţii sau veteranii legiunilor m oesicc cu
elem ente peregrine reprezintă o altă m odalitate a rom anizării; în aceste
fam ilii, copii adoptă num ele rom an al tatălui, astfel îneît în puţine cazuri
asemenea căsătorii pot fi depistate epigrafic.
Un num ăr mare de inscripţii atestă stabilirea veteranilor în canabele
de la Vim inacium şi Singidunum , de unde apoi, în. oraşele respective,
se ridică la funcţii administrative sau onorifice. M arcus Valerius Spe­
ratus dec. m unicipii Vim inacii, şi C. Iulius Valens veteran al legiunii
a V II-a Claudia deţine această calitate71. T. Aur. A tticus deţine funcţia
de quinquennales în m unicipiul Singidunum 72. Situaţia materială a vete­
ranilor le oferă posibilitatea deţinerii unor funcţii în conducerea oraşe­
lor, ei contribuind astfel la ridicarea anum itor edificii de interes public,
cum ar fi piscina construită la Singidunum de veteranul Aelius Tertius7·'5.
M odalităţile pe care le foloseşte Im periul în vederea „to p irii" com u­
nităţilor etnice locale sînt diferite; ele au avut un caracter organizat,
oficial sau spontan, din interesul băştinaşilor d e a se ridica la o situa­
ţie m aterială şi socială nouă. între aceste modalităţi, înrolarea în armată
a reprezentat una din căile cele m ai frecvent folosite de populaţia băş­
tinaşă.
Stabilirea în cursul secolelor II— III a soldaţilor lăsaţi la vatră în
provincie, în centrele urbane, rurale sau în canabae s-a efectuat după
aceleaşi reguli: ei primeau loturi de pămînt şi alte avantaje materiale
pentru a avea posibilitatea întem eierii unor gospodării. Prezenţa vete­
ranilor în aşezările rurale aducea un plus de organizare, disciplină, ceea
ce a conferit acestor civitates siguranţă şi stabilitate şi mai ales con­
trolul Im periului asupra populaţiei autohtone.
70 CIL, III, «117, 8239, 8197; CIL, X I , 705.
71 AnEp, 1910, 182 = IMS, I, 16.
72 IMS, I, 16.
73 IMS, I, 48.
231
 Romanizarea populaţiei autohtone a fost, după cum o definea regre­
tatul profesor M. M acrca, „u n fenom en com plex, nu numai lingvistic .şi
etnic, ci şi cultural în sensul cel mai larg, care a cuprins atît cultura
materială, cu toate elem entele ei esenţiale, producţia econom ică şi viaţa
socială, cit şi cultura spirituală, instituţiile provinciale, m unicipale, cele
cu caracter econom ic, legislaţia şi organizarea socială“ . Legiunile M oe-
siei Superior au avut, asemeni unităţilor sim ilare din Imperiu, un rol
activ în rom anizarea provinciei ele oferind poate cadrul cel mai larg de
atragere şi integrare a populaţiei autohtone în form ele de viaţă m ate­
rială şi culturală romană.

[fa r ta I. A t e s t ă r i c p ig r a S i c e a l e l(’ (/t> in n a V I I - a C la u d ia in M o e s i a S u p e r i o r

(in s c r ip ţii şi ş t a m p ile i.

H a r ta I I . A t e s t ă r i e p i g r a f i c e a le le g iu n ii a I I I I -a F la v ia în M o e s i a
( i n s c r i p ţ i i gi ş t a m p i l e ) .
P I . I . C ă r ă m i z i ş t a m p i l a t e a l e l e g i u n i i a V I I - a C l a u d i a . T ip u l I. L E G V I I C (la u d ia ) P ( i a ) F ( id e -
lis) : 1,2 R a m a ; 3—l l D r o b e t a in v . 7222, 7171, 7307, 7140, 7353, 7164, 7363, c o l. M u z e u l Ist. K .S .R .,
S u p e r io r B u c . III 860, 1G56); 12 V îr.şeţ; 13 B u r g e n a e P a n n , I n f . ) ; 14 D r o b e t a ; t ip u l I I : L E G V I I C L (a u -
c iia ): 15 N o v a c ; 16 V îr.-jct; 24 T a u r u n u m (P a n n . I n f .) . T ip u l I I I : L E G V I I C L : 25 V i m i n a e i u m ;
2G, 27 D r o t ) e t a (in v . Π Ι, 851); 23 I i u v i n ; 31, 32 P o j e j c n a ; 34 G o r n e a ; 29 S ir m iu m . 30 M u rsa
(P a n n . I n f .) .

P I . I I . C ă r ă m i z i ş t a m p i l a t e a l e l e g i u n i i a V I I - a C l a u d i a : T ip u l I V : L E G ( i o ) V I I C L ( a u d i n ) ■'
3 — 7 D r o b e t a , 7161, 7156, 7288, 2730, 7159, 12; 22 P o je je r t a . T i p u l V : L E G V I I C L ( a u d i a ) P ( i a )
S ( e u e r t a n a ) : 1. 3, 15, 16, 21 S i r m i u m ; T i p u l V I : L E G ( i o ) V I I C L ( a u d i a ) C ( u p p i s ) : 8, 10, 11, 13,
14 P o j e j e n a : 9 N e c u n o s c u t.
p i . i n . C ă r ă m i z i ş t a m p i l a t e a l e l e o i u n i i a V I I - a C la itc lia . T ip u l V I : L E G . V I . C I. S C . V IC T O
R liV î P P .; 1, 2, JVouac ( A r iiP r e g . i0(i5, 7 )’ ; 2-4. V im in a c iu m (J O A I , V III, 1005; 5, 7—8 ) ; S ir m iu m
(S ir m iu m , I, 1971, p . 1 00); T ip u l V I I : S C H E R M O G E N I P P H I L E G V i l C L P A R T . C I T : 6, 10,
11 s v i n i ţ a ; T ip u l V I I I : . . . V i i C L S C E U F P F B E S S I O : 12, B a n a tslca P a la n k a . T ip u l I X : V I I
S C V R S A C I A R G U T I O F : 13—14 S i r m i u m . T ip u l X : L E G . V I I C L S C A D V E N T I N I P F : 15 B a ­
n a tslca P a la n k a (ID R . I I I / l ) ; T îd u I X I : S C . B U B A L I P P L E G V I I C L M U I T : 16 G o r n e a ( G o r -
n e a f i g . 6 7 ); T i p u l X I : S U C B O N I T I , P R E P O S I T I L V I I : 17 V i m i n a c i u m ( J O A I ; X I I , 190!),
1727)); T in u l X I I : S U . C . P R O V I N Ţ I A L . 18, V i m i n a c i u m (J O A I, X I I , 1909, n r. 2 8); T ip u l X I I I :
L E G V I I C L O F A T I L I V.· 19 V i m i n a c i u m (J O A I, V III, 1905, ni'. 2 3 ); T i p u l X I V : . . . P P L E G
V I I C L : 20 M u z. N o g o t in ( B S F I ) ; T ip u l X V ; L E G V i l C L / S C M U C A T R E P P ; 21 V i n d o b o n a
(N e u m a n , Z i e g e l a u s V i n d o b o n a , 1713 o ) .
 P I. I V . C ă r ă m iz i ş ta m p ila te a l e l e g i u n i i a I l l l - a F l a v i a . T ip u l i : L E G I U I F F : 1—8 S a r m iz e g e -
P l . V . C ă r ă m i z i s t a m p i l a t e a l e l e g i u n i i a I I L l -a F l a v i a . T ip u l I : L E G I U I F F : l K u v in ( A c t a t u z a (A cta M N , IV , 1967, p . 51—5 8); 0— 19 B e r z o b i s ( A c t a M N , IV , 1967, p . 50— 51).
M N , I V , 1967, p . 56), 2—3 D r o b e t a ( A c t a M N , IV , 1967, p . f i i ) ; 4—5 (M u z. A lb a l u l i a ) ; 6—7
P o j e je n a ( I D R , T II/l, p . 4 9 ); 8, A r a d u l N o u ( I O Η , I I I /l, p . 212); T ip u l Π : L E G I U I F L : 9 P o ­
je je n a ( I D E , I I I /l, p . 4 9 ); 10—11 V r s a c ( I D R , I I I /l p . 3 6 ); 12 S u c i d a v a ( A c t a M N IV , 1967, p . 54;
13—15 S i r m i u m ( I n s c r . T c t j. P a n n , p i. I X ) ; T ip u l I I I : L E G I I I I F . P . C . : 10, 18 S i r m i u m ( I n s c r .
T e g . P a n n , p l. I X ) ; T i p u l I V : L E G I I I I F . F . C U P P : 17 B O lje tin ( I s t o r i a B c o g r a d a , I, 1974, p.
7 8 ); T in u l V : L E G I I I I F L P A R S U P : 19 S i n g i d u n u m ( G o d i s n j a k . M G B , II1I, 1956. p . 80). T ip u l
V I : L I I I I F L S C H E R M P R I : 20 V i m i n a e i u m ( J O A I, V III, 1905, Iir. 2 2 ); T ip u l V I I : L E G I I I I
F F I L R : 21 S i r m i u m ( I n s c r . T e g . P a n n , p l. I X ) .
 I. RES, V O CA B U LA , NOM IN A PKOPRIA AE VI A N TIQU I
materii, cuvinte, nume proprii antice
T. Abudius Priscus, vet. leg. VII Cl, 79
Achilleus, 107, 196
L. Aconius Statura, centurio, leg. IIII F,
48, 127, 149
Ad Mediam, 153
Ad Scrofulas, ,46, 100, 193
Ad Sextum, 150, 163
Adventinus, praep., 9G, 97, 103, 121
M. Aebutius Victorinus, cent. leg. VII
CL, 129
Ael. Aelianus, mensor, 37, 138
C. Aelius Alexander, miles leg. IIII F.,
168
P, Ael. Alexandei·, arm. cus. 1. IIII F.,
184, 215
T. Ael. Atilius, 81
P. Ael. Agathangelus, libertus, 85
Aelius Antiochus, 85
T. Aelius Hadrianus Antoninus Pius
(imp.) (a. 138— ldl) 52, 54, 92, 112,
16G, 83
Aelius Catus, 18, 20
Ael. Charinus, mii. frum 1. IIII F., 177,
213
Ael. Civiles, miles 1. IIII F., 225
P. Ael. Coccaius, vet. 1. VII C, 82
Ael. Crescens arm. cus. leg. VII C, 137
P. Ael. Dassius, mii. 1. V II CL, 91
P. Ael. Dizzo, mil., 82, 91
P. Ael. Dionysos, vet. 1 IIII F., 186
Ael. Domitianus, immunes leg IU I F.,
185, 214
Ael. Fabricia, 89
P. Aelius Hadrianus, (imperator) <117-—
138): 27, 50, 51— 54, 74, 76, 145, 158,
165— 167
Ael, Herculanus, arm. cus. 187, 215
P. Ael. Marcellus, praef. leg. VII Cl, 121
Ael. Pompeianus, frum. leg VII CL, 134
P. Ael. Primus, str. cos, 134
P. Ael. Primitivus, 85
244
Angrosa (Morava de Vest), 17
Q. Anicius Faustus, leg. Aug., 62
L. Anius Secundus Pompeius Festus M u-
natianus trib. mil. leg. IIII F, 199
C. Annius Valens, vet. leg. IIII F, 177,
183, 213.
annona militaris, 36, 64, 138, 164
Q. Antistus Adventus, leg. Aug. II Ad,
54, 59, 168
Antonius . . . , 77
P. Ael. Proculinus, sig. leg. IIII F, 185,
Antonius Crescens, 131
214
T. Antonius Glaucus, mil., 83
Aelia Respecta, 185
M. Antonius Gordianus III, (imp.) (a.
P. Ael. Romanus, centurio, L VII Cl, 132
238— 244): 68, 162, 174— 178, 183
P. Ael. Rufinus, mil, frum 1. VII Cl,
Antonius Maximus, cent. leg. VII Cl, 51,
134.
128, 212.
Aelius Silvanus, sig. 1. VII Cl, 97, 137.
Q. Antonius Silo, centurio 1. IIII FL, 206.
P. Ael. Valens, mil. 1. VII Cl, 137
Aquae (Prahovo?), 26, 40, 43, 47, 107,
Aelius Victor, mil., 82
230
P. Aelius Victorinus, optio 1. VII Cl, 137
Aquila, 222, 223.
P. Ael. Vitalis, eques 1. VII Cl, 139
Aquileia (Italia), 42, 55, 68, 79, 176, 181
Aemilius Dolens, optio 1. IIII F, 182, 215.
aquilifer — leg. VII Cl, 136
L. Aemilius Paternus, cent. 1. VII Cl, 49,
leg. IIII F, 214.
127.
Aquincum, 27, 54, 58, 70, 112, 144, 146,
Aemilius Vitalis, 82
162, 168, 170, 172.
Aesculapius (deus), 326.
Apamea, 66, 184
Africa (prov.), 76
Apicius, . . . 77
agrimensores, 63
L. Apic. Sextus, tes. 1. VII Cl, 137
Ala Claudia nova miscellanea, 52, 152,
Apollo (deus) — Conservator, 225
167.
Aponius Saturnius, leg. Aug. 26, 42, 111
I Gallorum Flaviana, 54, 167
Appianus, scriitor, 13
Vespasiana Dardanorum, 43
L. Apuleius Iustus, sig. 1. VII Cl, 77, 137
Praetoria, 149
Apulum (Dacia), 155, 158
Sirmiensium, 106
Q. Aradius Ruiinus Optatus Aelianus (?),
II Pannoniorum, 158.
113.
Alares, 94
L. Arbustius Valentinus, cent. 1. VII Cl,
L. Albanius Septiminius, imag. 1. IIII
*133, 205
F, 170— 171, 180— 181, 214.
Arcadius, (imp), 109.
Alexandei' Fortunatus, disp. horreorum Arcidava (Dacia), 156
1. VII Cl, 138. Argaragantes, 108
Alexandria Troas, coi. 174 Armenia (prov.), 50, 151.
Alorus, 76 Armeniacus Maximus, 88
Altinum (Italia), 180 M. Artorius Priscillus Vicasius Sabidia-
Amm . Marcellinus, 102, 108. nus, trib. mil. 1. VII Cl, 11G
Ampelum (Dacia), 82. L. Arruntius Camillus Scribonianus, leg.
ancones, 47, 146 Aug, Dalm, 32
Ancyra (Galatia), 50, 174, 182 Athanasius, epis. 108
Andetrium (Mac) — Dalm., 31, 142 Atilius Vitalianus, 102
Andio, 90 Attis (deus), 226.
Andinus (deus), 12, 90, 228. Atrans, loc. 109
Aufania Matrona (dea), 227.
L. Aufelius Rufus, p.p., 124
Aufidinus Victor, cent. 1 V II Cl, 132
Aufidius Ingenuus, optio 1. IIII F, 215
Augustus (imp.), 22, 29, 30, 31.
Auluzon, cog. tracic, 90.
Aureliana prata, 36
Aurelius Alexander, cent. 1. VII Cl, 132.
L. Aur. Andronicus, vet. ex. sig., 29, 54,
136
Marcus Aurelius. Anlhernis, bf. 1. IIII
F, 183, 213.
M. Aur. Antiochus, p. 137
M. Aur. Antoninus (imp.) (a. 161— 180):
54 , 55, 56, 58— 69 , 77, 109, 113
Aur. Asclepiades, vet. 1. IIII F, 183.
T. Aur. Atta, str. cos, 1. IIII F, 188— 189,
214
T. Aurelius Atticus, vet. 1. IIII FI, 186,
214
Aur. Aulutracus, 86
M. Aur. Barbius, mil., 81.
M. Aur. Bithus, mil. 1. VII Cl, 82
M. Aur. Caius, str. cos. 135
T. Aur. Capitus, mii. 1 V II Cl, 82
M. Aur. Cassius, tub. 1. VII Cl, 137
M. Aurelius Antoninus Commodus, (imp.)
(a. 180— 192), 60, 172
M. Aurelius Antoninus (Caracalla), (imp.)
(a. 211— 217): 33, 41, 62, 64, 77, 78, 173,
174— 175
Aur. Crescentius, lapid. 1. IIII F, 165,
2-16
Aur. D . . . . mensor, 37
M. Aur. Dassius, mil. 1. IIII F, 187, 189
Aur. Demetrius, str. cos, 187, 214
M. Aur. Dines, 82
Aur. Dolens, mil. 1. IIII F, 189
M. Aur. Dizzo, aquil. 1, VII Cl, 86, 136.
Aur. Flavianus, princeps sig. 1. IIII F,
176, 205, 214.
Aur. Faustinianus, sig, 214
Aur. Felicranus, pri. leg. V II Cl, 125
Aur. Firmus, cornic. 1. VII Cl, 135
Aur. Flavius, sig. 1. IIII F, 164
Aur. Fronto, tub. 215.
T. Aurelius Fulvus, 25
Aur. Gaius, str. cos. 1. VII Cl, 135
Aurelius Gallus, trib. mil 1. VII Cl, 71,
120.
245
L. Aurel. Gallus, cos. ord. 198, 120
Aur. Gerula, tes. 1. VII CI, 82, 137
Aur, Hermogenes, mii. 1. IIII F, 223.
M. Aur. Heraclitus — sen. 83, 139
M. Aur. Heraclitus hast. 1. VII CI, 83,
125, 139
Aur. Ingenuus, optio, 137
Aur. Iulianus, mensor, 37, 138
T. Aur. Iulius, bf. praef, 136
M . Aur. Lucilius, 136
Aur. Marcia, 89
P. Aur. Marcianus 89
Aurelius Marcus, cent. 1 IIII F, 211
Aurelius Marinus, 85
Aur, Martinus, mii, 69, 86, 135
Aur. Martianus, str. cos. 184, 189
Aur. Maximianus, praef, 1. IIII F, 203.
Aur. Maximus, tes. 1. VII CI, 137
L. Aur. Mercator, vet. 187
T. Aur. Mercator, imag. leg. VII CI, 136
M. Aur. Mestrianus, vet 1. V II CI, 87, 185
M. Aur. Mestrius, vet. 1 V II CI, 87
M. Aur. Metrodorus, sig. 1. VII CI, 81,
82, 137
M. Aur. Neptolenus, miles 1. V II CI, 81
Aur. Nestor, optio, 1. IIII F, 177, 215
Aur. Nicomachus bf. cos. 1. VII Cî, 87,
224
Aur. P...........mensor, 37
M. Aur, Papia, bf. leg. 1 IIII F, 187, 213.
Aur. Pirrus optio 1 IIII F, 196, 215
Aur. Probus, sig. 1. V II CI, 137
Aur. Pyrrhus, mensor, 1. V II CI, 37, 138
Aur. Rescuporis, mii. 1. VII CI, 84
M . Aur. Rufus, tes. 1. VII CI, 86, 137
L. Aur. Salvianus libr. cos. 1. V II CI, 85,
135
Aur. Senecio, dux, 96, 124
Aur. Sosigenes, mii. 1 VII CI, 80
M. Aurelius Sossius, vexill. 1. IIII F, 183
Aur. Tertius, mii. V II CI, 83, 139
Aur. Timon, mii. 85
M. Aur. Timotheus, 81
L. Aur. Valens arm. cus. 1. VII CI, 137
Aur. Valens, sig. 1. VII CI, 89, 137
Aur. Valens, mii. 1. IIII F, 166
C. Aur. Valerius Diocletianus (imp), (a.
284— 305): 23, 74, 93— 96, 98, 106
Aur. Viator, mensoi·, 37, 138
246
C. Aur. Valerius Maximianus (imp.) (a.
285— 305): 93, 106— 107, 195— 196
Aur. Vitalis, cent. 1 IIII F, 211
Aur. Sosigenes, mii. 1. VII CI, 80
Aureus Mons (Seona-Moesia Su p ), 39,
147, 150, 161, 190, 192
Auxiliares Tricorniensis, 192
Auxilium Aureomontianorum, 192
Auxilium Cuppense, 98
Auxilium Margense, 192
Auxilium Novenses, 98
Auxilium Taliatense, 101
C. Avidius Nigrinus leg. Aug. prov. Dac.,
157—158
Baal (deus), 226.
Babilon, 62
Q. Baienus Blassianus, trib. mii. 1.
Cl, 115
barbaricum, 36, 154, 163, 172
Barbius Ulpianus, corn. leg. IIII F,
214
L. Bassus Nigellinus sepe. 1. V II Cl,
bastarni, 18
bellum thracicum, 120, 153
beneficiarius consularis, 41, 133, 134,
Bersobis, 48, 56, 152—154, 156— 157, 162,
180
bessi, 18.
Bessus, praep. 103
Bigeste (Huma0-Dalm), 142
Bonitus, praep. 1. VII Cl, 96, 105, 122.
Bonius, praep, 1. IIII F, 192
Bonus Eventus (deus), 67, 226
Brigetio, 55, 173
Brivia (Gallia), 37, 153
Britannia (prov.), 106, 107, 180, 189
Brongosa (Morava), 17
Bubalus, praep. L. VII Cl, 98, 99, 104,
122.
Burgenae — (Novi Banovci-Pann), 162
Burnum, 35, 141
M. Caecilius Rufinus Mailanus, trib. mil.
1. IIII FI: 172, 201, 227
Q. Caecilius Rufinus Crepereianus leg.,
172
Caecina Severus, 19
L. Caesius Flaccus, cent. 1. IIII F, 206
C. Caessius Silvester praef., lo3, 203, 205, Ti. Claudius Caesar Aug, (imp,) (a, 41—
207 54): 20, 24, 31, 32, 76
C. Caesonius — Macer Rufinianus leg. 1. Claudius Alexander, hast. 1. V II Cl, 36,
VII Cl, 113 126.
P. Caetennius Clemens, vet. 1 VII Cl, Tib. Claudius Andreas, cent. 1. IIII F,
81 131, 227.
in caliga, 133 Ti. Claudius Certus, bf. leg. VII C, 90,
L. Calpurnius Piso, 30, 32 228
L. Calpurnius Tertius, aquil. 1. IIII F, Claudius Diogenes, hast. 1. VII Cl, 227.
186, 214 Claudius Divus, cent. 1. VII Cl, 133.
M. Calventius Viator, cent. 1. IIII F, 157, T. Claudius Drusus Germanicus Nero (a.
207, 227. 54— 68)
C. Calvisius Faustinianus, trib. mil 1. IIII F. Claudius___ _ cent.. 47
F, 168, 200, 226 Ti. Claudius Frontinus Niceratus, trib.
Campestres, 157, 227 mil. 1. IIII F, 200
Campona (Pann), 108 M. Claudius Fronto, leg. Aug. pro praet.
Campsa (Ravna), 101 56, 58, 168, 169
VII Carnuntum (Petronell), 72 Ti. Claudius Maximus dec. 45, 80, 135,
Carpicus Maximus, 69, 106 137, 140.
Cartagina, 83 Claudius Pompeianus, 59
181, Cassia Atta, 186 Ti. C l . . . . M e ___ Priscus Rufinus, trib.
L. Cassius Candidus, 57 mil. 1. V II Cl, 119
133 Cassius Dio, 13, 18, 32, 45, 57, 141, 151, Ti. Claudius Secundinus p.p. 1. IIII F,
170, 171, 205
Cassius Gemellus, aquil., 136 Ti. Claudius Succesus, mil. 83
213 Cassius Fronto, optio 1. IIII F, 142, 215 Tib. Claudius Ulpianus, cent. 1. IIII F,
Cassius Ingenuus, mil 1. IIII F, 186 183, 209
Cassius Ligus, proc. 62. Ti. Claudius Vitalis, cent. 1. VII Cl, 127
C. Cassius Silvester, vet. sig. 1. IIII F, P. Cleusius Proculus, cent. 1. VII Cl, 125
214, 225 Clodius Albinus, 61, 62, 91, 173
castellum Carporum, 69 M. Clodius Flaccus, trib. mil. 1. IIII F,
202 .
Cavadinus-vicus, 230
L. Clodius Ingenuus, trib. mil. I. VII Cl,
celegeri, 17
116
Censorinus Maximus, bf. cos. IIII F, 169,
Cniva, 71
213
Cocceius Cassius, bf. leg, 134, 225
centurio: 126— 133, 206— 212. M. Coelius Clemens cent. 1. IIII F, 207
C. Cestius Sabinus, cent. 1, VII Cl, 129 cohors
Ciabrus, fl. 17, 21, 22, 27. I Antiochiensium, 52, 52, 167.
Cibalae (Pann), 108, 109, 181 I Aquitanorum, 134.
Cilicia, 61, 113, 173, 184 I Cantabrorum, 26
C. Cilnius Ferox, trib. mil. 1. IIII F, I Cisipadensium, 26
202 I Cilicum, 26, 149
cippus, 37 I Cretum, 26, 48, 52, 149
civitates peregrinae, 19 I Aurelia Dardanorum, 58
classis Prima Flavia Augusta, 106 Hemesenorum, 83
classis Flavia Moesica, 57 I Flavia Hispanorum mil. 149, 152
Classis Flavia Pannonica, 57 I Lusitanorum, 26, 50, 149, 167
classis Stradensis et Germensis, 192 Mattiacorum, 116
Claudia Cocceia, 69, 88. I Montanorum, 26, 53, 148.
247
 I Pannoniorum, 53, 54, 150, 167. cuneus, 97, 192. Drobeta: 38, 39, 45, 48, 51, 57, 74, 147, T. FI. Pomponianus, 209
I Raetorum, 26 cuneus eq. promotum, 97 148, 149, 152, 154, 156, 158, 161, 162, FI. Protus, 37, 138
I Sagittariorum, 50 cuneus (eq. sagitt) Laederatae, 97 170, 180, 217, 220. T. Flavius Priscus, vet. 1. IIII F, 215, 226.
I Thracum Syriaca c.R. 26, 52, 117, Cuppae, 28, 29, 52, 57, 98, 102, 103, 106, Dudis, 82 T. Flavius Rufinianus, 202.
166 110, 144, 147, 150, 163, 193. duplicarius, 138 Flavius Valentinianus I (imp.) (364—
I Vindelicorum mil. c.R, 50, 152 Curtius___ 77 Dura Europos, 223. 375) 109
II Britannorum c.R.p.f., 152 Durostorum, 27, 95, 144. Flavius Valentinianus Junior (imp.) (a.
II Flavia Commagenorum, 149 Dacia (prov.): 39, 40, 50, 51, 53, 58. 74, dux provinciae, 94 375— 392), 106
II Aurelia Dardanorum, 58, 59 103, 218— 219. C. Flavius Valerius Constantinus (imp.)
II Gallorum, 53, 118, 152, 167 Egipt, 107, 183 (a. 306—332): 94, 98, 104, 105, 106,
— Ripensis, 27, 93, 102, 107, 151— 159,
II Hispanorum, 48, 152, 157 166. Egeta (Brza Palanka), 54 108.
II Aurelia eq. c.R. 58 emporium, 104 T. Flavius Vespasianus (imp.) (a. 69—
— Mediteraneea, 27, 93
II Aurelia nova Pasinatum, 58 dacus, 43, 44, 46, 54 Epona. 157, 227 79): 42, 43, 111, 179
II Aurelia nova Sacorum, 58 equites Const., 97 T. Flavius Valerius, 82
Dacicus Maximus, 175
III Brittonum, 48, 53, 152, 167 equites Dalmatae, 97, 108. Florus, scriit., 19
Daizo, 78
III Campestris c.R., 167, 218 equites Dalmatae, 98 . . . . Firmus, vet, Ϊ. IIII F, 156.
Dapyx, 18
IIII Raetorum, 48 equites promotes, 106 frumentarius, 133, 172, 1 7 6-47 7
Dardania (prov.), 93, 219. C. Fufius Moderatus Iunianus Iuncinus
V Gallorum, 26, 53, 152, 167, 21.7, equites sagittari, 97, 99, 192
dardani, 17, 18, 59 — trib. mil, 1. V II Cl, 116
V Hispanorum, 52, 40, 166— 167 equites singulares leg. leg., 138
Dasa-vicus, 230 L·, Fufidius Proculus, trib. mil 1. VII Cl,
VI Thracum, 149, Eu r . . . . , 83
VII Breucorum, c.R., 149 Dassius, 78, 87, 90. exercitus Moesiae, 51, 61. 118
VII Raetorum, 116 L. Dasumius Tullius Tuscus, trib. mil. Eufemus, praep., 96, 97, 103, 121, L. Funisulanus Vettonianus, leg. Aug. 44,
Colonia Claudia Aequum, 32 1. IIII F, 200. Eumenes, str. cos., 187, 214 '142.
Iulia Septimarum, Baeterrae, 29 Decebal, 44, 45, 46, 48, 111, 138, 149, 151. expeditio Dacica, 175
Ulpia Traiana Poetovio, 129 deductio, 32, 43, 49, 75, 87, 129. Gabinia — via, 31
Ulpia Traiana Sarmizegetusa, 48, 49, S. D e li. . . cent. 1. IIII F, 209. L. Fabius Cilo, leg. Aug., 61 Gaianus praeses, 74
56, 82, 148, 152, 153, 155, 157, 162, 221. Delmatinos, 32. M, Fabius Paternus, trib. mil. 1. VII Cl, Gaius Lentulus 19, 23.
Flavia Scupi, 43, 220. 119 G ( . . . ) niscus — vicus, 230
Delminium (Dalm), 30.
Comes, 56. . . . . Faustus, cent. 1. VII Cl, 83, 127 C. Galerius Valerius Maximianus (imp.)
Delton, 18
Comitatenses, 94. ferrariae, 63 (a. 292— 311) 93, -94, 107, 108
Diana (dea), 65, 113.
Conscriptus, 49 Flavius, . . . . 77 Gallia (prov.) 37, 61, 75, 106.
Didius lulianus, 60, 61,
Constitutio Antoniniana, 77, 89, 91, 219 Flavius Claudius, cent. 1. IIII F, 206. genius stationis, 174, 224, 228.
Dierna (Dacia); 44, 48, 52, 102, 152, 193, .........Germanus, spec., 64, 225, 133
Contra Margum, 190. Flavius Claudius Constantinus Junior
194 Gradiana — loc., 93
Contra Reginam, 190, 193. Maximus (a. 317— 340).
Corbulo, 35 dilectores missi, 76, 189 T. Flavius Dexter, 83
T. Dindius Marcellus corn. 1 . VII Cl, haedui, 37
Corinium (Dalm), 31. T. Flavius Domitianus (a. 81— 96), 20,
135 Haemus montes: 20, 42.
P. Cornelius Dolabella, leg. Aug., 31 27, 42, 44, 45, 46, 87, 111, 143, 148
Dines praep., 195, 204. Flavius Gratianus (imp) (a. 367— 383), Hammon (deus): 227.
Cornelius Fronto, scriitor, 13, 50, 152
Disciplina, 223. hastatus, 37, 63, 125— 126
Cornelius Fuscus, praef. praet. 44, 48 109
Flavius lovianus (imp) (a. 363— 364), 109, Heliopolis (Siria), 183
Q. Cornelius Graptus, cent. L. IIII F, 130 dispensator vikarius, 37, 164
T. Helvius Salinator, cent. 1. V III Cl, 126
C. Cornelius Magnus, bf. leg. VII Cl, 84 Dizzo, 78 191.
Heraclea Lyncestis, 76, 182.
P. Cornelius Tacitus, scriitor, 13, 19, 23, ...........Domitius, 81 Flavius Constans, (Imp), 108
Ileraclea Sintica, 80
35, 42, 43, 111, 141, 179 M. Domitius Valerianus, leg. leg. VII Cl, Flavius Iulius Constantinus Maximus
Hercules (deus), 47, 146, 224, 225
Cornelius Valerianus, praep. 24 113 (a. 323— 3Θ1): 106, 109, 191, 192, 193. M. Herennius Valens, cent. 1. IIII FL,
C o s to b o cii, 58 M. Domitius Viminaeium, cent. 1. IIII F, Flavius lulianus, 36 H81, 208.
Cotiso, 18, 23. 207 T. Flavius Iustus, bf. cos. 1. IIII F„ 169, Hermes, praep. 96, 195, 204.
Cremona, 29, 43, 115 Domna Regina, 67, 226 213. Hermogenes, praep. ripae, 100, 101, 104,
----- Crescens, 185 Domnus (deus), 67, 226 Flavius Orfitus, cur . . . , 144 122.
Ctesifon, 58 dona militaria, 45, 48, 113, 127, 128, 129, FI. Palmus, bf. leg. 124. Herodianus, 13, 67.
cuneus eq. Dalmatarum, 192 171. Flavius Pharinus Vitalis, trib. mil., .107 Herodot, 17.

248 249
honesta missio, 64
Honos, 223.
horrea, 101
Horreum Margi, 24, 37, 41, 60, 75, 84, 89,
93, 163, 220.
hostis, 56, 170, 171.
Iader (Daim), 30, 31, 81.
Ignotus, 113—'114, 120, 199, 210, 212
immunes, 36, 142
......... Ingenuus, 69, 88, 92, 178— 179
Issus (Fenicia), 61
Intercisa (Pann)., 83
interpres, 135
Italicus, praep., 99
Itineraria Antoniniana, 13, 36, 63, 95
Iulia Domna, 62, 62, 7B
. . . Iulianus, praep.: 107, 122, 196— 197,
204.
Iulius . . . 37, 77
C. Iul. Aemilianus, vet. 1. VII Cl, 82
C. Iui. Avitus Alexianus, leg. leg. IIII F,
174, 199
C. Iul. Barbarianus, cent. 1. IIII F, 182,
210.
L. Iul. Bassinus, trib. mil 1. IIII F, 201,
226.
Iui. Bassus, mil. 1. I Ital. 85
C. Iui Caesar, 29,
C. Iulius Caesar, (a. 37— 41), 31— 32
Iulius Celsus, mil. leg. IIII F, 177
Iulius Crispus, mil. 1. IIII F, 180
C. Iui. Cormasa eq., 139
Iulius Crescens, 131, 140
Iulius Firmus, bf. cos., 213.
Iulius Florianus, cent. 1. IIII FI, 211.
Ti. Iui. Italicus, 126
C. Iul. Macedonus, mil. 1. VII Cl. 81
C. Iui. Verus Maximinus (imp.) (a. 235—
238): 41, 68, 162, 175, 170, 201.
T. Iulius Maximus Manlianus, leg. leg.
VII Cl, 153, 198.
C. Iui. Nepos, corn. 1. VII Cl, 81, 136
C. Iulius Oppius Clemens, trib. mil. 1.
IIII F, 200.
A. Iui. Pompilius Piso, praep., 59, 171—
172, 199, 203.
M. Iui. Phillippus Arabs (imp.) (a. 244—
249), 7:1, 177
Iui. Quadratus, vet. 1. VII Cl, 85
250
Iui. Quintus, cent, 1, VII Cl, 131
Q. Iul. Roscrianus arm. cus. 1. VEI Cl,
86, 137
M. Iui. Salutaris, 169, 213.
Iulius Strato cent. 1. IIII F, 208.
Iulius Valens mensor, 37
M. Iui.· Valens mil 1. VII Cl, 82
C. Iui. Verus Maximus, 67
M. Iui. Venustus trib. mil. 115
Iul Victorinus cent. 1. IIII F, 209
Iunona (dea), 63, 223—224
lupiter (deus): 47, 65, 66, 173, 184, 223--
225.
1.0.M . Dolichenus: 64, 97, 172, 226
1.0.M. Heliopolitanus, 155, 177
1.0.M . Paternus 164, 165, 187
1.0.M . S.N.S. 182
1.0.M . Aepilofius, 228.
lustienus, 77
lustinianus, (imp), (a. 527— 565), 95, 110
Kantabaza (Boljetin), 100, 110
Khoros (Siria), 66
L. Laelius Fuscus, cent. I. VII Cl, 126,
127,
L. Laelius Maximus, leg. leg. VII Cl, 62,
113, 225
Laodice Syria, 183
laterculus, 77, 179, sqq, 219
latrones, 41, 65.
Lederata (Rama): 39, 40, 47, 48, 97, 110
161, 230.
legati legionis:
1. VII Cl, 111— 114
1. IIII FI, 198— 199
legio
I Adiutrix: 46, 67, 129, 149, 166,
173
I Italica: 39, 43, 48, 50, 116, 127,
148.
I Minervia: 36, 73, 127— 128, 146—
147, 168;
II Adiutrix: 46, 54, 55, 56, 67, 112,
141, 145, 148, 163, 166, 168— 169,
172, 175, 170.
II Italica, 55
II Parthica, 55
II Traiana Fortis, 50, 73, 129
III Augusta: 78, 130
III Cyrenaica: 50
III Gallica, 25, 26, 42, 43, 73, 129.
III Italica: 55
IIII Flavia, passim, 141— 216.
IIII Macedonica, 29, 37
IIII Scythica: 19, 20, 23, 24, 25, 32,
34, 50, 160.
V Macedonica: 19, 20, 23— 26, 37,
39, 43— 44, 50, 54, 73, 112, 116,
145, 148, 160, 168, 218, 229.
VI Ferrata, 43.
VII Galbiana, 42— 43
VII Macedonica: 30, 31, 114
VII Claudia, passim, 29— 140
VIII Augusta, 24, 24, 26, 34, 35, 42,
43, 141.
I X Hispania, 127
X Fretensis, 72, 171
X I Claudia, 35, 69, 141
X III Gemina: 42, 51, 56, 72, 107, 168—
169, 171, 218
X IIII Gemina: 73, 129, 166.
X V Apollinaris, 114
X V I Flavia Firma: 129, 141, 179.
X X I Rapax, 45
X X Val. Victrix: 73, 127, 141.
X X II Primigenia: 69, 73, 166, 172
X X X Ulpia: 73, 166.
Leonidas, sig.: 97, 137.
Liber Pater (deus): 56, 186, 224.
Libera Sacra (dea): 186, 224.
librarius cos: 135,
Licinia Celsina: 85.
Q. Licinius Macrinius, cent. 1. IIII F.,
155, 207, 226.
Q. Licinius Maximus, trib. mil. 1. IIII F,
202.
P. Licinius Maximus, trib, mil. 1. VII Cl,
118
C. Licinius Paulinus, cerarius, 135.
T. Licinius Rufinus, p.p. 1. VII Cl,: 47,
125.
P. Licinius Valerianus Egnatius Gallie­
nus (imp) (a. 253— 268): 72, 73, 178
limigantes, 108
limitanei: 67
Lissus (Dalm): 40, 65
Longinus, 48, 51, 151
lorica, 37
Lucus (Italia), 180.
Lugdunum (Gallia), 61— 62, 173— 174.
Lusius. . . Laberius . . . A / eptius, trib.
mil. 1. IIII F. 201.
lustrum: 37, 63, 164, 176, 221.
C. Luxilius Sabinus Egnatius Proculus,
trib. mil. 1. IIII F, 175, 201.
Macedonia (prov.) 30 sqq.
M. Macrinius Catonius Vindex, 172
FI. Magnus Magnentius (imp), (a. 350—
353)
Malius (?) Iuli anus, str. leg. VII Cl, 89,
135
C. Manlius Felix, tribp. mil. 1. VII Cl,
43, 115
manu militari, 36— 37, 63, 69, 75, 157.
___ Marciairus, vet. 1. V II Cl, 89
N. Marcius Plaetorius Celer, cent. 1. VII
C l,: 129
Q. Marcius Turbo, leg. Aug. 51, 158
Marcomania: 55.
Marcus Caecilius, cent. 1. VII Cl, 30.
Marcus Crassus, 18, 19, 30.
Marcus Dipponius, mil. 1. IIII F, 181
Marcus Domitius, cent. 1. IIII F, 184.
Margum (Orasja): 27, 65, 74, 92, 95, 108,
144, 147, 150, 174, 192, 230.
L. Marius Maximus Perpetuus Aurelia­
nus — dux: 61, 62, 64, 173
Mars (deus):
157 — Ultor.
223 — Pater, Victor.
Martius Macer, 24
P. Martius Verus, 168
C. Memmius Fidus Iulius Albius, leg. leg.
V II Cl, 112
mensor: 37, 63, 164, 221.
Mercur (deus): 65, 225.
M. Messala Pudens, str. cos. 1. VII Cl,
134.
Mesopotamia (prov): 50, 151, 179
M essala. . . 77
Mestrius: 78, 87
Mestrianus, 78, 87.
Mestula 87
metalla Ulpiana, 52
Micia (Dacia), 50, 155, 167
Minerva (dea), 224, 225.
milliarium, 31, 40, 70, 71.
251

milites calcarienses, 106
milites exploratores, 98, 101, 106,
193, 196.
milites Vincentienses, 97.
L. Minicius Natalis, 49, 111
Mithras (deus), 227.
moesi, 17, 59
Moesia passim
Moesia Prima, 94, 10.1, 106, 107, 108, 109
Moesiaci seniores, 107
Mogontiacum (Germania), 87, 175
Mucatra, praep., 96, 104, 105, 123.
Mucatralis: 78, 90.
Mucco, 90.
Mucianus, 42, 71.
Mucianus-praep. 192
Mursa (Osijek), 54, 58, 72, 83, 109, 162,
168, 170.
Mutina, 29
Myrismus Fclicis, disp. vik. 37, 64.
L. Naevius Campanus, praef. kast. 1.
IIII F., 168, 203.
Naissus: 17, 19, 22, 24, 26, 27, 37, 40, 44,
57, 58, 50, 65, 67, 70, 72, 75, 93, 108,
109, 143, 163, 174, 175, 179, 220, 229. Palmyreni Sagittari, 50
Narona (Dalm): 31, 32.
Nasonius, 77
natione
— dardanus 88
— pannonicus, 139
Neditas (Dalm): 31.
Nemesis (dea): 134, 164, 177, 224, 225
Neptunus (deus): 96, 224, 226.
Nicopolis ad Istrum, 81
C. Nonius Flaccus, trib. mil, 1. VII Cl,
114
Nonius Saloninus bf, cos., 181, 213.
Notitia Dignitatum: 13, 96, 98, 100, 103,
106,
Novae ^Cezava): 26, 34, 39, 48, 64, 70,
98, 100, 105, 106, 110, 192.
Novae (Moesia Inf.), 43
Noviodunum (Moesia In i), 57
Numidia (prov.), 166
C. Nummius Constans, cent. 1. VII Cl.
50, 128
Numerus Maurorum Tibiscensium, 50
C. Numitorius Seneca, cent. 1. VII Cl,
130.
C. Octavius Tadius Tossianus L. Iavolo-
nus Priscus, leg. 1. IIII F, 142, 198.
192,
C. Octavius Honoratus, cent. 1. VII Ci.
129
odrisii, 24.
Oescus (Moesia Inf.): 19, 24, 26, 43, 44,
49, 181
officium leg. Aug. pro praei.
— leg. VII Cl, 133— 136
— leg. IIII F, 213.
officium
leg. leg. V II Cl. 133— 135
leg. leg. IIII F., 214.
— trib. laticlav. 335
— praef. leg. VII Cl — 136
Oppia Agathena: 85
Opitergium: 59
C. Oppius Bassus, ccnt. 1. IIII F, 207.
C. Oppius Sabinus leg. Aug. pro. praet.
44, 142
L. Oppius Secundus, praef. kast. 121
Osroenia prov. 54
M. Pacilius Rufus, 210.
L·. Palpellius Clodius Quirinalis, 114
Sex. Pallpellius Hister, mil. 1. III i F,
182
Sex. Palpellius Regulus, vet ex bef. cos.
182
Pannonia (prov.), 41, 45, 55. 76, 108, 161
,, Inferior, 41, 51, 53, 50, 104, 108
„ Secunda, 104, 108, 109
Parthicus Maximus, 62, 68
Pautalia (Trac ia), 40, &2.
pecuarii, 36
Perdica-vicus, 230
Pergamon, 83
C. Pescnnius Niger, 61, 62, 91, 173, 184
Petilius Aurelianus: 90, 228 mil, 1. VII
Cl.
C. Petilius Firmus trib. mil. 1. Γii 1 F,
199
Petronia Sabina, 185
L. Petronius Sabinus, cent. 1. IIII F. 171,
209.
Philippi: 30, 76, 80
Philippopolis: 71, 102
Sex. Pilonius Modestus, cent. leg. VII Cl, M. Roscius Murena, trib, mil, 1. VII Cl,
128, 156, 207 119, 204
pincenses, 17, Q. Roscius Pompeius Falco, 112
Pineum: 18, 19, 39, 66, 97, 101, 102, 104— Rufius Festus, scriit. 13, 20.
106, 110, 150, 163, 230.
D. Plotius Griphus, leg. leg. VII Cl, 42, Saldae (Mauretania), 29.
111 . Saldum (Gradac), 40, 100, 104
Pola (Italia): 182. Salona (Dalm): 30, 31, 32, 35, 76, 81, 142,
Pollia tribu: 89, 91 181.
Cn. Pompeius Proculus p.p. leg. IIII F, Sarmates
205 — iazyges: 20, 41, 43, 45, 46, 64, 67
Pontes (Eladovo): 54, 75, 153, 230. 142.
pontes: 143, 220, — roxolanes: 25, 51.
C. Poppaeus Sabinus, 19. Sarmates (ioc. Moesia): 60.
Porolissum (Dacia), 50, 58, 167 Sarmatia: 55
Postumus-uzurpator, 172— 173. Sarmaticus Maximus: 67, 106, 108, 175
L. Postumus Fabullus, 115 Sarmizegelhusa Regia; 48, 151, 154.
Potentia, 43, 145 Sapvales (Dalmaţia): 32.
praei. Aegypti, 116— 117. ........... Saturninus, trib. mil 1. VII Cl.
praef. classis Iiistriacae, 96 82, 120, 220
praefectura Italiae et Alpium, 55, 59. Scardus Mons, 22
praeses, 94 scordiscii, 16
praesidia, 19 schola, 63, 164, 228.
Praesidium Pompeii, 24. Scribonius Curio gen. roman: 17— 18.
Praesidium, 95, Scupi: 17, 19, 24, 27, 40, 52, 59, 65, 72,
pratum legionis, 33 75, 81, 84, 85, 87, 90, 91, 120, 174, 220—
Priscus Panites, scriitor, 109, 192 221, 229.
Procopius din Caesarea, scriitor, 100 ------Secundus, bf. 1. VII Cl, 81.
Promona (Dalmatia): 142. C. Sedatius Severianus, 167.
Seleucia, 63, 174
Provincialis, praep., 96, 105, 123
L. Septimius Severus (imp) (a. 198— 211);
L·. P ----- Gaianus, centurio 1. IIII F, 211.
29, 60, 61, 63, 91, 172, 184
Scrdica (Tracia); 22, 58, 93.
quados, 58,
Serenia Quarta, 56, 170— 171, 182
Quintilius Maximus, 59,
...........Serenus, leg. 1. IIII F, 199.
Quintilius Condianus, 59 Serenus praep., 204.
C.' Signius Valens mil 1. ΙΙΠ F, 182
Raetia, 104
Plautius Silvanus Aelianus, 18, 25, 35
Rafiaria: 17, 24, 27, 38, — 40, 41, 46, 47, Silvanus (deus), 163, 224— 225
52. 59, 75, 84, 85, 87, 91, 94, 144, 147, Singidunum: 13, 22, 24, 27, 28, 38, 40, 46,
148, 150, 161, 162, 220 49, 51, 52, 55, 56, 74, 93, 95, 108, 112,
Rausimodus rex Sarmatarum: 108. 147, 148, 157, 167, 172, 174, 179, J80,
C. Rav. Verecundus, sig. 1. VII Cl, 136 184, 186— 18, 190, 192— 194, 218, 220,
C. Feficlius Rufus, optio 1. IIIJ F, 215 221, 230.
Remesiana (Bela Palanka), 22, 27, 59, Sirmium (Sremska Milrovica); 39, 40, 58,
02, 04, 90, 91. 59, 66, 70, 82, 93, 105, 107, 108, 109,
Riditae, 32, 146, 162, 103, 170, 181, 186, 193, 194.
ripenses, 94 M. Statius Trypho, trib. mil. 117.
Roles, 18 stationes: 32, 41, 63, 65, 163, 168.
Romul a (Dacia), 69 Stobi (Maced), 40.

252 253
Strabon, scriitor 16, 17.
Sucidava (Celei), 107, 153, 162, 194.
suebi, 45, 46.
Suetonius, scriit. 13, 32, 45.
Sundrius, praep., 192.
Sex. Tadius Nepos, Paulinus, trib. mil. 1.
ΪΙΙΙ F, 200.
Taliata (Donji Milanovac), 26, 28, 39,
40, 53, 64, 69, 74, 100, 101, 102, 104,
>106, 110, 193, 218.
Tapae, 44, 45, 48.
Tara, praep. 96, 96, 101, 104, 123.
Tatonipal (deus): 12, 90, 228.
Taurunum (Pann, Inf.): 39, 57, 58, 66,
170.
Telesphorus (deus), 215, 220.
C. Terentius Catullus, vet. 1. VII Cl, 80,
136
Terra Mater, 62, 224, 226
D. Terentius Scaurianus, leg. Aug., 156
M. Terentius Terentianus, cent. leg. VII
Cl, 133, 212
Tergeste, 180.
territorium legionis, 33, 92, 161, 164.
Tettius lulianus leg. leg, VII Cl, 42, 44,
45, 111, 148
Galeo Tettienus Severus M. Epuleius Pro­
culus, trib. mil. 1. VII Cl. 116
Ti. Tettius Euphemianus, p.p. 1. VII Cl,
127
T. Tettius Plotius, vet. 1. IIII FI, 227.
Thesalonic, 80, 108
Tibiscum (Jupa-Dacia), 48, 49, 5(3, 152,
153, 154.
Tilurium (Gardun-Dalm), 30, 31.
Timaeum Minus: 24, 26, 40, 52, 58, 69,
84, 88, 91, 171
...........Torquatus trib. .mil 1. VII Cl, 118
Tracia prov. 22
timachi, 17
Titis, vicus, 230.
C. Titius Ianuarius cent. leg. IIII F, 180,
208, 213.
Tragurium, 31, 32.
Traianus Mucianus, praef. 123, 178— 179,
203.
Transdierna (Tekija), 40, 44, 51, 53.
Transmarisca, 95
254
L. Trebonius Sossianus, cent, frum. 1.
IIII F, 177, 183, 211, 213, 226
tribalii, 16— 17.
trieornenses, 17
Tricornium (Ritopek), 17, 28, 39, 53, 54,
il47, 150, 161, 162, 190, 192, 230
Trimontium, 82
Troesmis, 78.
Ulpianum, 52, 62, 72, 163, 174.
U lpiu s. . . 77
M. Ulpius Avitus, cent. 1. IIII F, 37, 165,
210 .
M. Ulpius Bassus, str, cos., 214
M. Ulpius Gaius, trib. mil 1. IIII FI, 203.
M. Ulpius Gemellinus, sig. leg. VII Cl,
137
Ulpius I . . . mensor, 37
Ulpius Licinius, mil. leg. VII Cl, 82
M. Ulpius Marcellus, 213.
M. Ulpius Martinus, str. cos. 83, 135
Ulp. Martialis, bf. cos, 1. VII C, 213.
M. Ulp. Martialis, interpres, 1. VII C,
135.
M. Ulp. Messor, mil. L. VII C, 82
M. Ulpius Traianus (a. 97— 117): 27, 38,
46, 50, 51, 146— 149,
Ulpius Valerianus bf. leg'., 1. VII, Cl,
il34.
M. Ulpius Vibius, cent., 171
Ulpius Victor, imag. 1. VII Cl, 69, 86,
136
Ursacius. praep., 105, 123.
. . . . Valerianus, spec. 1. IIII F, 213.
Valerius . . . 777.
Valerius, praep. 192
L. Val. Celsius, mil. 85
L. Val. Crescens, 66, 226.
M. Val. Crispinus cent. 126
Valerius Concordius — dux, 96,
Valerius Dizoi, 182
Valeria Elpis, 186
C. Val. Filiscus, 81.
C. Val. Firmus, vet leg. VII Cl, 49.
C. Val. Florinus, trib. mil. 1. V II G, 117
T. Val. Germanus, imag. 1. VII C, 83, 136
Valerius I ...........mensor, 37
Valerius lulianus, cent. leg. V II Ci, 131
Valerius Liberalis mil. leg. VII Cl, 227.
Valerius Licinianus Licinius (imp.) (a. L. Veturius Homuncio, trib, mil. 1. VII
307— 323), 77, 96, 105, 108. Cl, 30, 114.
M. Valerius Longinus — medicus leg. Veturius Paccianus, leg. leg. VII Cl, 54,
VII Cl, 57, 138 112 .
C. Valerius Macedonus, mil. 57, 81, 230. vexillarius, 138
Valerius Maximus, cent., 172, 210. C. Vibius Arator·, mil. frum. 87, 134
C. Valerius Maximus, arm. cus. 1. VII. T. Vibius Piso, trib. mil. 1. VII Cl, 118
Cl, 137 victohali, 108
C. Val. Maximus, cornic. trib., 135 Victoria (dea): 224— 225.
M. Vai. Maximus, str. cos. L. VII Cl, Victoria Sarmatica, 106
82, 134 Victorinus praep., 96— 98, 105
L. Valerius Proculus, trib. mil leg. VII Victorinus — uzurpator, 73, 123.
Cl, 117 Viminaeium (Kostolac): 13, 24, 25— 28,
C. Val. Maximianus,, mil leg. IIII F 33, 34, 36, 38, 39, 40, 41, 46, 47, 48, 52,
168 53, 60, 63, 64, 66, 83, 85, 85, 90— 93,
L. Valerius Quintinus, mil. VII Cl, 85 95, 96, 101, 102, 104, 105, 110, 141, 143,
C. Valerius Quintianus, 82 147, 148, 149, 150, 162, 174, 184, 190,
C. Valerius Rufus, trib. mil 1. VII Cl, 193, 220, 221, 230
50, 117. Vinceia (Smederevo), 191
L. Valerius Seranus, cent. 1. IIII Cl, 206. Vindobona, 105.
M. Valerius Speratus, 134, 140 Vindonissa, 33, 37
C. Valerius Valens, interpres., 135 Virtus, 223.
M. Valerius Valerianus cent. 1. IIII F, Vipstanus Messala, 43, 115
173, 210. Virunum (Noricum), 80.
Valerius Victor, 214 Vitina (Dalm,), 142
M. Valerius Valens, 80, 137 Vitellius: 25, 42
C. Valerius Valens vet. 1. IIII F, 186, 213. T. Vittelius Atilianus, cent. 1. VII Cl,
Valerius Victor, 214 86, 132, 211
L. Varius Maximus cent. 1. VII C, 131 Vologeses IV, 61, 167.
Verus, centurio, 1. V ii C, 127 L. Volusius Saturninus leg. Aug. 31
Vesius-proprietate 142.
C. Vetilius Sedatus, vet. 1. VII Cl, 80 Zatidis — vicus, 230
C. Vettius Gratus Atticus Sabinianus, Zmirna (Boljetin): 100, 104, 106, 110,
trib. mil, I. VII Cl, 119 292.
124
 II. N O M IN A PROPRIA RECENTIORIS AETATIS II. B. Auctores

A . Urbes, pagi regiones, flumina Autori moderni

Localităţi, ţări, ape

Aradul Nou, 153, 102 Ljubuski, (Dalm), 31, 32. G. Alfoldy, 112, 113, 145— 346 M. Macrea, 128
Banatska Palanka, 96, 102, 163 Lucica (Moesia. Sup.), 105, 163 G. Bărbieri, 113 F. Milleker, 154
Blace, stalio, 65 Malorad, 59, 171 J. Beneş, .118 M. Mirkovic, 14, 15, 22, 25, 66, 144, J62,
Bocşa, 154 Medovnica, 58, 171 D. van Berchem, 36, 73. 174, 186, 187
Bojna Basta, static, 163 Mcdovnics, 58, 171 A. Birley, 56 A. Mocsy, 14, 15, 23, 33, 55, 90, 164, 174,
Bosman, 163. Mehadia, 70. D. Bojovic, 147, 159— 160 184.
Boîjetin, 39, 44, 100, 109, 150, 163 Mlava-rîu, 16, 33, 34, 95, 96 A. Bodor, 73 Th. Mommsen, 14, 19, 24, 30, 32.
Bracin, 72. Mokres, 58— 59, 171 M. Chiţescu, 167 II. Nesselhauf, 25, 66
Brestovik, ISO Morava, 16, 41 H. Daicoviciu, 56, 151 R. Noii, 167
Bulair (Tracia), 30 Mramorac, 195 H. Devijir, 114 K. Patsch, 24.
Cazanele Dunării, 47, Eftimie Murgu (Rudăria), 156. B. Dobson, 114, 117, 142 passim H. v. Petrikovils, 37
Cacak, 22 Negovanovoi, 26 A. v. Domaszewski, 19, 24, 29, 96, 127, P. Petrovie, 14, 1.26— 142
Cajir, 34 Pancevo, 154 142 W . Pfilzner, 145
Cetina, 30 Pătaş, 155 B. Dragoevie-Iosifovska, 14 I. Piso, 56
Cibrica, (v. index, I) Novi Pazar, 65 Th. Drew-Bear, 177 A. Radnoti, 52
Cioroiul Nou (v. index I) Pek-rîu, 16, 52 S. Dusanie, 14, 71, 88 D. Protase, 155
Coşteşti, 48 Pluzina, 72 W . Eck, 111, 177 E. RiUcrling, 11, 16, 24, 25, 30, 146, 162
Cuvin, 262 Pojejena: 28, 37, 39, 45, 57, 74, 98, 102, B. Filow, 11, 16, 25, 88, 146, 157 R. Saxer, 117
Denta, 154 150, 52, 155, 162, 170, 217 J. Fitz, 78, 83, 112, 125, 1.68 L. Schumacher, 112
Dobricevo (Dalm), 142 Porecka — rîu, 27, 74, 95, 101, M. Fluss, 14 R. Syme, 145— 147.
Dobrudza-statio, 65 Prizren, 163, 174 G. Forni, 70, E. Swoboda, 15
Dokineion (Frigia), 177 Reea, 155 D. Garasanin, 159—160 J. Sasel, 14, 111— 142 passim.
Dolac (Dalm), 35 Ribnicki Potok, 102.
M. Garasanin, 159— 160 W . Unverzagt, 159— 160
Donje Lupce, 72 Rin-fluviu, 4145, 58, 75.
B. Gerov, 58, 171, 175 Vaglieri D, 16
Colcsniea, 22. Rudnik, 62
N. Goslar, 48, 151 M. Valtrovic, 33, 34
Gornca: 28, 28, 39, 57, 74, 98, 99. 100, 102, ins. Sapaja, 40, 47.
Sava-rîu: 16, 20, 25, 35. V. v. Gonzenbach, 35 M. Vasie, 34, 95
105
Schela Cladovei, 48. N. Gudea, 99 ί). Vuckovie — Todorovic 64,
Gospodin Vir, 24, 40, 46, 100, 104, 150
Siaedarevo, 177 J. Jung, 14, 24 N. Vulic, 14, 15, 25, 88, 144
Jablanica (R.S.F.I.): 178.
Sinj, 35, F. Kanitz, 15, 47 W. Wagner, 118
Ibar-rîu, 22, 52,
Sip-canal, 47, 64, 70 V. Kondic, 100, 144, 187 G. Winkler, 112
Jakupica, 22
Smederevo, 78, 178 D. Iovanovic, 159, 160 L. Zotovic, 222.
Kacanik-statio, 65, 72, 90.
Surduc, 155 L. F. Marsigli, 15, 33, 34, 95, 97. T. Zlatkovska, 14
ICalemegdan, 147
Sviniţa: 28, 100, 101, 102, 104.
Karataş (R.S.F.I.): 47, 70, 95.
Suva Gora, 22.
Katlanovo 72 Teplju, 32.
Kladovo (v. index I.)· Vîrşeţ, 38. 39, 96
Kosovo, 17 Vafţanj, 31
Kosovopolje, 52 Vucitrn, 65
Kosovska Mitrovica, 65, 165, 174 Zăvoi, 48, 152
Lom, 22 Zemfirovo, 59, 171.

256 1 7 — D in. i s t o r i a m il i t a r ă a M o c s i c i s u p e r i o r ş i a D a c i e i
Redactor: DORU OLTEANU
Tehnoredactor; A. M O LN AR
Apărut: 1983. Bun de tipar: 10. XII. 1983.
Comanda nr. 2418. Coli de tipar: 16,25.
Hîrtie velină de 70 g/m?. Format: 16/70x100.
T i p a r u l c x e c u t a t s u b c d a . 367.
l a în t r e p r in d e r e a P o l i g r a f i c ă „ C r iş a n a “ , O ra d e a ,
s tr . M o s c o v e i n r . 5.
l i e p u b li c a S o c ia lis tă R o m â n ia