Referat Biochimie Filtrare

ŞCOALA
POSTLICEALĂ MIHAI ELENAMĂDĂLINA
“FUNDENI” CLASA I B AMG
REFERAT BIOCHIMIE
ŞCOALA POSTLICEALĂ MIHAI ELENAMĂDĂLINA

TEME:
1. Metode de separare a amestecurilor de substante.
2. Metode de purificare a substantelor chimice.
3. Proteine si aminoacizi. Surse de proteine.Rol biologic.
4. Conceptul de indice glicemic.forme de prezentare in farmacii pentru
fructoza si glucoza.
5. Importanta lipidelor in alimentatie.LDL si HDL.
6. Vitamine.Surse .Rol biochimic si fiziologic.Forme de prezentare in farmacii.
7. Enzime digestive.Hormoni estrogeni.Prezentare in farmacii .
8. Rolul enzimelor in etapele digestiei(bucala,gastrica,intestinala).Bolile
metabolismului glucidic.
9. Tulburari ale metabolismului proteic si lipidic.Cai comune de metabolizare a
alimentelor.
Calcul Metabolism bazal
Greutatea ideala
Indice de masa corporala
Numarul de calorii arse
10.Analize medicale si valori normale.Analiza grupelor de
sange.Sistemul OAB.Sistemul RH.
11.Analize de urina.Examenul fizic al urinei.Examenul chimic al urinei.
1 . Metode de separare si purificare
a amestecurilor de substanţe
In general substantele de analizat nu sunt pure ci reprezinta amestecuri cu grade de
complexitate diferite. Aceasta observatie este valabila atat pentru substantele din natura cat si
pentru cele care se obtin in urma unor reactii chimice in laborator.Literatura de specialitate
contine valori ale principalelor constante fizicochimice ale substantelor pure ,asa incat
aprecierea asupra identitatii unei substante si asupra caracteristicilor sale se poate face dupa ce ea
a fost separata de alte substante si supusa analizelor.Metodele de separare si purificare au fost
perfectionate dea lungul timpului , deoarece eficienta lor are influenta asupra calitatii produselor
rezultate din diversele procese tehnologice.
Alegerea metodei de separare sau purificare se face in functie de proprietatile substantelor
aflate in amestec, mai precis de caracteristicile fizicochimice ale acestora..
Principalele metode de separare ,purificare ori concentrare a componentelor din amestecuri
omogene sau eterogene care se utilizeaza frecvent in cadrul analizelor de laborator sunt :
*metode mecanice : separarea sub lupa sau microscop
sedimentare si decantare
centrifugare
filtrare
*metode fizice : distilare si rectificare
extractie
absorbtie
adsorbtie
sublimare
*metode chimice : precipitare
cristalizare
Metode mecanice de separare. Acestea se utilizeaza in cazul necesitatii separarii unor
amestecuri eterogene ls sau ll sau lg,cazuri in care densitatea diferita a fazelor componente
este proprietatea pe baza careia se realizeaza separarea .
* Separarea sub lupa sau microscop ,se poate utiliza cand cantitatea de cristale amestecate
este relativ mica , si se relizeaza manual,cu ajutorul unei pensete.Bineinteles ca aceasta metoda
se poate aplica daca substantele solide de separat au cristale de culori ,sau dimensiuni ,sau
proprietati optice diferite.
* Separarea prin sedimentare si decantare .
Sedimentarea este operatia de separare a unei suspensii in cele doua faze componente,prin
depunerea substantelor solide sub influenta gravitatiei. Daca suspensia sa format prin
dispersarea unui solid in masa unui lichid ,prin sedimentare se separa fazele :solidul se depune
la baza vasului ,iar lichidul de deasupra devine limpede. .Operatia de indepartare a lichidului de
deasupra sedimentului se numeste decantare.Operatia de decantare se foloseste mai mult in
industrie. In laborator se foloseste doar in scopul purificarii unor reactivi tehnici.O astfel de
separare se poate utiliza si dupa o reactie de precipitare,intro analiza calitativa
* Separaea prin centrifugare se foloseste atunci cand suspensiile de separat sunt fine,iar
sedimentarea ar dura mult . Prin centrifugare intelegem operatia de separare care utilizeaza un
aparat de laborator numit centrifuga, si care se utilizeaza pentru separarea sl sau ll
.Centrifugarea presupune supunerea amestecului unei miscari de rotatie cand sub actiunea fortei
centrifuge partea solida a suspensiei se depune la fundul vasului,lichidul putand fi indepartat
ulterior prin decantare.In cazul centrifugarii,separarea particuleleor solide se realizeaza in vase
spaciale din sticla de forma unor eprubete ingustate la partea inferioara si gradate.
Dupa introducerea acestor vase in lacasurile centrifugei,aceasta se pune in functiune
aproximativ 10 minute ,apoi se opreste micsoranduse treptat turatia si se noteaza nivelul
substantei sedimentate . Centrifugarea se repeta pe intervale de timp mai scurte pana cand nivelul
sedimentului in eprubeta ramane constant.Dupa centrifugare lichidul de deasupra se indeparteaza
prin decantare sau cu o pipeta.In laborator separaea prin centrifugare se aplica in special
suspensiilor fine (lacuri, vopsele, cerneluri ) la care filtrarea este mai dificila .
* Separarea prin filtrare .Filtrarea este operatia de separare a fazei solide de cea
lichida sau gazoasa. In practica curenta filtrarea se foloseste pentru indepartarea impuritatilor
mecanice din lichide,pentru separarea cristalelor sau a precipitatelor,la spalarea substantelor
solide .Filtrarea gazelor urmareste indepartarea impuritatilormecanice inainte de introducerea
gazelor in mediul de reactie sau pentru retinerea particulelor antrenate de produsele gazoase de
reactie.
Eficacitatea filtrarii,caracterizata prin gradul de separare a fazelor si prin viteza de
filtrare depinde de o serie de factori ,dintre care :
marimea suprafetei filtrante
temperatura de lucru
vascozitatea fazei lichide
diametrul porilor suprafetei filtrante
diferenta de presiune intre cele doua suprafete ale materialului filtrant.
Pentru ca operatia de filtrare sa fie eficienta ,ea trebuie sa asigure :
o puritate inaintata a filtratului
o puritate avansata a precipitatului
umiditate cat mai scazuta a precipitatului
Consum redus de reactiv de spalare pentru evitarea dizolvarii precipitatului.
Filtrarea se realizeaza de obicei in patru etape :
1) retinerea fazei solide de catre suprafata filtranta
2)filtrarea cantitatilor ulterioare de amestec ls pe un strat suplimentar de material filtrant
constituit chiar din primele cantitati de precipitat separate pe suprafata filtranta
3)spalarea precipitatului separat in vederea indepartarii filtratului retinut
4)regenerarea suprafetei filtrante prin :indepartarea precipitatului,spalarea suprafetei
filtrante,destuparea porilor.
Materialele filtrante utilizate trebuie sa retina cat mai complet faza solida a
suspensiei,sa permita viteze mari de filtrare, sa nu se infunde porii,sa ctiunea coroziva a
suspensiei si sa permita evacuarea completa a prcipitatului. Alegerea materialului filtrant se
face in functie de diametrul particulelor de faza solida de separat,astfel ca aceste particule sa
nu treaca prin porii materialului filtrant.
In laboratoare se folosesesc : hartie de filtru de diferite porozitati, panza, sticla
poroasa,site din fire metalice (Cu, bronz, Ag, Pt ) , vata de sticla,sau din fibre sintetice,silice
poroasa naturala sau sintatica.
Hartia de filtru utilizata in laboratoare poate fi de diferite calitati si compozitii.
Hartia de filtru calitativa nu se foloseste indeterminari analitice ,ci cea calitativa
care lasa reziduu minim si constant la calcinare. Acest tip de hartie se denumeste :
hartie de filtru banda neagra , cu pori mari, folosita la separarea precipitatelor cu
particule mari,filtrarea fiind rapida ; ambalajul ei este marcat cu o banda neagra.
hartie de filtru banda alba ,cea mai folosita, cu pori de diametre medii.
hartia de filtru banda albastra are porii foarte fini si se foloseste pentru precipitatele ale
caror particule au diametre foarte mici . Filtrarea unui astfel de precipitat este lenta.
Exista de asemenea hartie de filtru speciala cu adaosuri silicioase cu efect de limpezire a
filtratului sau cu adaos de carbune activ pentru decolorarea filtratului.
METODE DE FILTRARE
1) Filtrarea lichidelor la presiune normala ( atmosferica )
Filtrarea la temperatura normala se realizeaza pe baza presiunii hidrostatice proprii a
lichidului care trece prin filtru. Se foloseste in special la filtrarea solutiilor concentrate fierbinti.
Instalatia de filtrare la presiune normala este alcatuita din palnie de sticla ,portelan, material
plastic, cu unghiul partii conice cuprins intre 58 si 62 de grade,hartie de filtru ,stativ
metalic,bagheta,pahare.Hartia de filtru poate fi asezata in palnie pana la 1cm mai jos de partea
superioara a palniei , in forma neteda sau cutata. Pentru a adera etans la suprafata palniei,hartia
de filtru se umecteaza si se preseaza catre peretele palniei. Operatia de filtrare se realizeaza cu
ajutorul unei baghete tinuta in pozitie verticala in zona cu hartie dubla,pe care se prelinge
lichidul de deasupra precipitatului sau fazei solide a amestecului eterogen.Apoi se trece pe hartia
de filtru si faza solida , dupa care se fac patru spalari ale paharului pentru ca trecerea fazei solide
sa se realizeze cantitativ.
Filtrarea la cald se foloseste cand amestecul de separat contine impuritati care la
temperatura normala sunt in stare solida sau au o vascozitate mai mare, ori pentru cazul in
care viteza de filtrare este mica. In aceste cazuri se folosesc palnii care sunt prevazute cu
manta de incalzire ,sau palnii introduse in recipienti cu agent de incalzire(apa calda,vapori de
apa, aer cald ).
Filtrarea la temperaturi coborate poate utiliza aceleasi dispozitive de mai sus,doar ca
in locul agentilor de incalzire vor fi introdusi in mantale agenti de racire.
2)Filtrarea la presiune redusa (in vid ) are ca scop accelerarea operatiei de separare a
fazelor prin crearea unei diferente de presiune intre cele doua parti ale filtrului. Procedeul se
aplica mai ales in procesele de recristalizare. Presiunea mai mica din vasul de filtrat se
realizeaza prin legarea sa la o trompa de apa sau la o pompa de vid.Se folosesc palnii speciale
Buchner,din portelan sau sticla,palnii Hirsch,din portelan ,sau creuzete filtrante
Gooch,prevazute cu placi de portelan perforate pe care se aseaza hartii de filtru umectate cu
diametrul putin mai mic decat placa. In loc de hartie de filtru se mai poate folosi azbest, vata
de sticla sau celuloza. Palniile pot sa aiba un alt tip de placa poroasa.Palnia,se
ataseaza etans (prin intermediul unui dop de cauciuc ) unui « vas de trompa « care are
o legatura la un vas de siguranta.Trompa de apa este legata la sursa de apa si la vasul de
siguranta. La deschiderea apei se creaza o subpresiune in vasul de siguranta, implicit in vasul
de trompa, care realizeaza o succtiune la nivelul suprafetei hartiei de filtru,marinduse astfel
viteza de filtrare.

3 Proteine, peptide şi aminoacizi
♦ Proteinele sunt surse de energie (macronutrienţi), componente ale organismului (masă

musculară, sânge şi alte lichide din organism, ţesut conjunctiv, piele etc.), şi substanţe cu
multiple roluri biologice. O funcţionare normală a corpului este imposibil de conceput fără
proteine, care dirijează toate sistemele din organism (metabolisme, sistem endocrin, digestie,
sistemul nervos, imunitar, sanguin etc.).
♦ Proteinele sunt formate din aminoacizi, în număr, ordine şi aşezare diferită pentru fiecare
proteină. Aminoacizii sunt baza construcţiei („cărămizile”), însă construcţia finală a unei
proteine cuprinde nu doar o înşiruire de aminoacizi, ci mai multeelemente de structură care îi
conferă calitatea de proteină. Astfel, lanţurile formate de aminoacizi („structura primară”) se
leagă între ele prin punţi, alcătuind „structura secundară”, urmând să se aranjeze ca moleculă
tridimensională („structura terţiară”) şi apoi ca grupuri de molecule („structura cuaternară”).
♦ Prezenţa acestei arhitecturi diferenţiază proteinele de lanţurile simple de aminoacizi, care se
numesc peptide sau polipeptide. Graniţa între peptide şi proteine a fost un subiect de dezbatere în
chimie, fiind incertă incadrarea unor substanţe ca peptide mari sau proteine mici. Deşi puţin
cunoscute, criteriile sau stabilit şi ele se referă nu doar la numărul de aminoacizi (în general
substanţele sub 50 de aminoacizi fiind clasificate ca peptide) cât mai ales la calităţile
„arhitecturale” – polipeptidele fiind considerate lanţuri flexibile, în timp ce proteinele sunt
structuri tridimensionale fixe, care au o arhitectură preferenţială. Ca exemplu, insulina, o
substanţă compusă din 51 de aminoacizi, a cărei structură trimidensională este dată de 3 punţi de
legătură, este o proteină. Aceste diferenţe sunt totuşi subtile, folosirea termenului ‚peptidic’ în
loc de ‚proteic’ sau invers, fiind acceptată în general, cu atât mai mult cât termenul ‚peptid’ este
unul prea tehnic.
♦ Metabolismul proteinelor este complex şi dinamic. Organismul lucrează în permanenţă la
dezasamblări şi producţie de proteine, având la bază ceea ce în nutriţie se numeşte ‚fond
metabolic comun de aminoacizi’. Practic, tot ceea ce se produce porneşte de la acest „depozit
mobil” de aminoacizi, dintre care unii trebuie aduşi în mod obligatoriu din alimentaţie, şi se
numesc ‚esenţiali’ , alţii sunt ‚condiţional esenţiali’, adică devin indispensabili în anumite
condiţii metabolice, iar alţii sunt ‚neesenţiali’, ceea ce înseamnă că dacă organismul nu ia primit
din surse alimentare, îi poate fabrica din alţi aminoacizi.
♦ Din această clasificare a aminoacizilor rezultă şi una din cele mai importanteclasificări ale
proteinelor, care pot fi ‚complete’ sau ‚de înaltă calitate biologică’dacă conţin toţi aminoacizii
esenţiali, în plus întro proporţie adecvată, sau‚incomplete’ dacă unul sau mai mulţi aminoacizi
esenţiali lipsesc.
♦ Pentru a clasifica proteinele, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a adoptat scorul

PDCAAS (Protein DigestibilityCorrected Amino Acid Score) care califică valoarea biologică a
proteinelor, proteinele cu scor 1.0 (100%) fiind cele de cea mai bună calitate („cele mai bune”),
scorurile mai mici denotând o calitate biologică proporţional mai mică. Adaptând în procente,
dacă proteinele din lapte şi ouă au o calitate de 100%, atunci alte proteine au, conform scorului
PDCAAS, următorii indici de calitate biologică: soia 91%, fasolea 68%, grâul integral 40% etc.
4 Conceptul de indice glicemic.
« Indicele glicemic (IG) nu este un regim alimentar.
Este un indrumar pentru un mod de hrana sanatos,
care va poate ajuta sa faceti schimbarile de care aveti nevoie
pentru a ajunge la greutatea dorita,
pentru a reduce riscurile aparitiei problemelor de sanatate
si pentru a obtine toate nutrimentele de care aveti nevoie pentru o dieta
echilibrata.
IG va permite sa alegeti o gama larga de variante fara a va infometa
sau a fi robii calculelor. Si, mai intai de toate, va pemite sa mancati si
sa va satisfaceti capriciile alimentare. »
Editura ALL
Notiunea de IG combate conceptul folosit ani de zile, conform caruia alimentele cu continut
ridicat de glucide trebuie evitate complet : pe de o parte unele dintre aceste alimente pot
elibera glucidele in sange in ritm incetinit, iar pe de alta parte, se poate consuma o cantitate
mai mica de astfel de alimente, ceea ce permite pacientului diagnosticat cu diabet sa
consume, totusi, din produsele « interzise » dar in cantitati adecvate.
Astfel o alimentatie bazata pe IG ofera posibilitatea de a manca mai diversificat, in timp ce
ne mentinem greutatea sub control si un nivel optim al glicemiei, ambele atat de importante
pentru « mentinerea unei stari de sanatate durabila », dupa cum afirma dl. Prov. Univ. Dr.
Gheorghe Mencinicopschi, Directorul Institutului de Cercetari Alimentare.
Ce este, de fapt, IG?
Notinea de Incarcatura Glicemica
Despre glicemie
De ce sa ne mentinem glicemia sub control?
Cum sa integram conceptul de alimentatie bazata pe IG, in viata noastra cotidiana
Ce este, de fapt, IG?
Indicele Glicemic (prescurtat IG) este « instrumentul » care permite masurarea impactului
unui gram de glucide continute de un aliment ingerat, asupra glicemiei.
Acesta este exprimat ca referinta fata de glucoza careia i se atribuie din oficiu valoarea 100,
cea mai mare.
Din aceasta perspectiva, un gram de glucide continute in glucoza are impactul cel mai
puternic asupra glicemiei, insemnand ca glucidele din glucoza se elibereaza cel mai rapid in
sange, crescand brusc glicemia si suprasolicitand pancreasul in modul cel mai intensiv.
Categorii de produse in functie de IG :
IG scazut ( sub 55 ): arahide decojite sarate (14) , morcov crud (16) , ciocolata neagra cu
continut de cacao de min.70%(22) , mazare (32) ,prune (39) , mango (51)
IG mediu ( 55 – 70 ): caise (57) , smochine dezhidratate (61) , ananas (66)
IG ridicat ( 70 – 100 ): briose (77) , piure de cartofi (91) , paine din faina alba (95)
Astfel un aliment cu IG ridicat va avea un efect important de crestere a glicemiei deoarece
aceeasi cantitate de glucide se elibereaza in sange in timp relativ scurt determinand glicemia
sa atinga valori mai inalte decat lear fi atins daca o cantitate similara de glucide dintrun
aliment cu IG scazut ar fi eliberata in sange intro perioada de timp mai lunga
Este adevarat ca o anumita cantitate de glucide eliberata mai rapid in sange (deci glucidele
respective provin de la un aliment cu IG ridicat) determina mai multa energie pentru
organism aproape instantaneu, dar acest fapt prezinta inconvenientul ca surplusul de energie
obtinut in mod rapid nu este de durata (este contracarat destul de repede de catre insulina
secretata de pancreas).
Pe langa faptul ca consumul unui aliment cu IG ridicat este urmat destul de curand de
senzatia de foame, mai atrage in timp si oboseala pancreasului datorita suprasolicitarii
acestuia.
In mod similar, o cantitate echivalenta de glucide continute de un aliment cu IG redus este
eliberata lent in sange. Nu se obtine un surplus semnificativ imediat de energie, ci o stare de
energie moderata, dar de durata, in timp ce senzatia de satietate dureaza mai mult iar
pancreasul functioneaza echilibrat.
Adepte celebre ale alimentatiei bazate pe IG :
Sharon Stone
Naomi Campbell
Kylie Minogue
Notinea de Incarcatura Glicemica sus
Indicele Glicemic al unui aliment este, fara indoiala, o informatie importanta, dar trebuie sa
tinem cont, in acelasi timp, si de cantitatea efectiva de glucide pe care o contine portia
consumata din alimentul respectiv, si care difera de la un aliment la altul.
De exemplu, cantitatea de glucide din portia de gem pe care o consumam la micul dejun nu
este egala cu cantitatea de glucide continute de portia de paine consumata cu aceasta ocazie.
Pentru a determina asadar incarcatura glicemica (IncG) a unui aliment, trebuie sa efectuam
urmatorul calcul :
IG x cantitatea de glucide din portia de aliment
IncG =
100
Cantitatea efectiva de glucide din alimentul consumat este data de continutul in glucide la
100g din alimentul respectiv, indicata la rubrica « Valori nutritive medii pentru 100g » de
pe eticheta acestuia, care trebuie apoi multiplicata proportional cu cantitatea consumata din
alimentul analizat.
Lectia pe care o desprindem de aici : si alimentele cu IG scazut pot avea un impact crescut
asupra glicemiei daca sunt consumate in cantitati mari, iar pe baza aceluiasi rationament, si
impactul asupra glicemiei al alimentelor cu IG ridicat poate fi redus, daca astfel de
alimentele sunt consumate in cantitati mai mici sau in combinatie cu alimente cu IG scazut.
Despre glicemie sus
Glicemia indica nivelul glucozei in sange, masurat in g/L.
Un nivel ridicat al glicemiei determina pancreasul sa secrete insulina, menita sa
« corecteze » nivelul glucozei din sange.
O crestere brusca a nivelului glicemiei atrage dupa sine o secretie considerabila de insulina
(deci o suprasolicitare a pancreasului), urmata in mod reflex de o reactie hipoglicemica din
partea organismului. Aceasta din urma este raspunzatoare pentru senzatia de foame pe care
o avem destul de curand dupa ce am consumat alimente cu IG ridicat, sau pentru nevoia de a
« ciuguli » ceva intre mese care nu au avut in componenta lor si alimente cu IG scazut.
Pe termen lung, variatii bruste repetate ale nivelului glucozei din sange (deci ale glicemiei)
determina pancreasul sa nu mai reactioneze normal prin sectretia naturala de insulina,
conducand la instaurarea afectiunii de diabet zaharat.
In functie de stadiul acestei afectiuni medicale, unii pacienti necesita injectare de insulina
pentru a corecta nivelul prea ridicat al glicemiei.
Pe langa disconfortul creat de operatiunea de injectare, apare disconfortul si mai mare
provocat de faptul ca pacientul care necesita injectare de insulina, trebuie sa isi monitorizeze
foarte des nivelul glicemiei, pentru a sti cand, si cata insulina, sasi injecteze.
O monitorizare necorespunzatoare a nivelului glicemiei poate pune in pericol insasi viata
pacientului respectiv.
Cand pancreasul este sanatos, aceasta functie de monitorizare a nivelului glicemiei este
automat indeplinita de acest organ, fara ca noi sa stim cat de importanta este aceasta
operatiune, si ca urmare, cat de vital este rolul pancreasului.
De ce sa ne mentinem glicemia sub control? sus
Incercand sa mentinem controlul asupra glicemiei prin « monitorizarea » Indicelui Glicemic
al alimentelor pe care urmeaza sa le consumam, reusim :
• Sa avem o alimentatie mai sanatoasa
• Sa ajutam pancreasul sa functioneze normal, prin evitarea sesiunilor de suprasolicitare a
acestuia, ce urmeza imediat dupa consumul de alimente cu IG ridicat.
• Sa ne imbunatatim igiena vietii per ansamblu
• Sa mentinem o stare de sanatate durabila
Cum sa integram conceptul de alimentatie bazata pe IG, in
sus
viata noastra cotidiana
Atentie ! O alimentatie sanatoasa, bazata pe monitorizarea IG al alimentelor consumate, nu
inseamna ca trebuie sa ne « organizam » alimentatia exclusiv pe ideea de IG cat mai scazut,
pentru ca riscam sa « alunecam » spre o alimentatie prea bogata in grasimi (lipide).
A se retine ca exemplu arahidele care sunt renumite prin faptul ca au un IG scazut, dar sunt
la fel de renumite si pentru continutul lor bogat in grasimi.
Astfel nu este obligatoriu ca glucidele ingerate in decursul unei zile sa provina numai de la
alimente cu IG scazut.
Regula de aur este sa echilibram si sa uniformizam cat mai mult posibil consumul de
glucide in decursul unei zile.
Echilibrare : Nu trebuie sa evitam cu orice pret alimentele cu IG ridicat, insa trebuie sa le
consumam in cantitati mai mici si/sau in combinatie cu alimente cu IG scazut.
Uniformizare : Ideal ar fi sa consumam cel putin 3 alimente cu IG scazut pe zi, preferabil
unul la fiecare masa.

5 Importanta lipidelor in alimentatie.LDL si HDL
“Colesterol bun” (HDL) vs “colesterolul rau”
(LDL)
0
Colesterolul ridicat reprezinta o problema grava a “generatiei fast food” si produce nenumarate afectiuni
cardiovasculare.
Conform unui studiu efectuat de prof. dr. Mircea Cinteza, 30% din populatia Romaniei are un nivel
ridicat de colesterol. Conform aceluiasi studiu, in cazul persoanelor cu varsta peste 70 de ani, procentul
persoanelor cu un nivel ridicat al colesterolului este de aproximativ 43%.
In ultima perioada am impresia ca se exagereaza foarte mult atunci cand se prezinta efectele colesterolului
asupra organismului. Am observat ca, de obicei, este prezentat ca fiind daunator tot colesterolul sau se
prezinta efectele negative si nu si cele pozitive (destul de multe).
Colesterolul, in cantitati potrivite, nu este daunator si chiar este foarte util!!
In cazul colesterolului se face o greseala similara celei facute in cazulglucidelor rele si bune, unde toate
glucidele au fost catalogate ca fiind rele si deci trebuie eliminate din dieta (o afirmatie total eronata).
Ce este colesterolul?
Este un sterol ce serveste ca precursor al vitaminelor liposolubile si al hormonilor steroizi. Colesterolul
circula prin organism prin intermediul sangelui. Fiind un compus pe baza de grasimi nu se poate amesteca
cu sangele si nu poate fi transportat in aceasta stare.
Pentru a depasi aceasta problema, organismul transforma moleculele de colesterol sau de alte grasimi in
particule minuscule acoperite cu proteine numite lipoproteine, particule ce pot fi transportate cu usurinta
prin intermediul sangelui.
Grasimile din lipoproteine sunt formate din colesterol, trigliceride si fosfolipide. Trigliceridele sunt lipide
formate din trei acizi grasi si glicerol si care, ca si colesterolul, in cantitate mare au efecte negative asupra
sistemului cardiovascular.
Exista doua tipuri de lipoproteine ce sunt de interes pentru subiectul tratat in acest articol si anume LDL
(lipoproteine cu densitate scazuta) si HDL (lipoproteine cu densitate ridicata). Dupa cum observati,
diferenta intre cele doua substante este reprezentata de densitatea acestora. Densitatea lor este data de
raportul dintre proteine si lipide; compusii ce contin mai multe lipide decat proteine au o densitate mai
mica decat cele ce au un continut mare de proteine.
“Colesterolul bun”
(HDL)
HDL este opusul LDL. Fata de LDL, “colesterolul bun”, are in compozitie o cantitate mare de proteine si
este sarac in lipide. Acest compus actioneaza ca un aspirator si absoarbe colesterolul in exces de la nivelul
tesuturilor si celulelor si il transporta la nivelul ficatului. Ficatul elimina colesterolul din aceste particule
si il foloseste sau il recicleaza. Aceasta activitate a HDL explica de ce acesta are efecte benefice asupra
sistemului cardiovascular.
HDL contine si antioxidanti ce pot impiedica oxidarea LDL si transformarea lui in particule si mai
periculoase pentru organism.
Stilul de viata influenteaza foarte mult nivelul de HDL – exercitiile fizice il pot creste, iar fumatul il
scade. Dietele bogate in grasimi cresc nivelul de HDL dar si pe cel de LDL, iar cele sarace in lipide scad
cantitatea de LDL si HDL. Totusi, printro alegere atenta a alimentelor consumate, puteti scadea
cantitatea de LDL fara sa influentati negativ nivelul HDL.
Pentru a creste nivelul de HDL simultan cu scaderea cantitatii de LDL trebuie sa evitati alimentele ce
contin grasimi saturate si sa consumati alimente ce contin grasimi nesaturate ca uleiul de masline, peste,
alune, migdale etc.
“Colesterolul rau”
(LDL)
In general, 6070% din cantitatea totala de colesterol este purtata prin organism de particulele LDL.
Aceste particule asigura transportul colesterolului de la ficat la locul unde este necesara prezenta lui.
Daca nivelul de colesterol din sange este mai mare decat necesarul organismului, acesta nu este folosit de
celule, circula liber si astfel ajunge sa se ataseze de peretii vaselor de sange si ingreuneaza circulatia
sangelui. Aceste blocaje pot duce la afectiuni grave ale sistemului cardiovascular (infarctul miocardic).
Coordonatorii unui studiu efectuat in anul 2011 au fost surprinsi cand au observat ca subiectii ce aveau un
nivel ridicat al “colesterolului rau” au acumulat mai multa masa musculara decat persoanele cu un nivel
scazut. Persoanele testate aveau varsta cuprinsa intre 60 si 69 ani si nu erau active fizic. Observatia a fost
facuta dupa ce subiectii studiului au fost supusi unor exercitii fizice intense.
In urma acestui studiu sa ajuns la concluzia ca exista sanse ca datele obtinute sa fie utile in elaborarea
unei solutii in ceea ce priveste pierderea masei musculare, afectiune specifica persoanelor cu varsta
inaintata.
Organismul produce colesterol?
Colesterolul este atat de important pentru organism incat are capacitatea de a sintetiza aest compus. Chiar
daca urmati o dieta lipsita de colesterol, organismul va produce zilnic aproximativ 1000 mg, cantitate
necesara functionarii corespunzatoare a acestuia.
Organismul poate controla cantitatea de colesterol din sange, producand mai mult atunci cand dieta nu
furnizeaza o cantitate suficienta si invers.
Aproape toate celulele organismului pot produce colesterol, dar ficatul este organul ce produce cantitatea
cea mai mare si astfel suplimenteaza cantitatea produsa de celule. Aceasta suplimentare este foarte
importanta pentru zonele ce necesita cantitati mari (ovare – pentru producerea hormonilor).
Exista posibilitatea ca fara sa consumati alimente bogate in colesterol sa aveti un nivel ridicat al acestuia.
Acest lucru se poate datora faptului ca organismul, datorita unei predispozitii genetice, produce mai mult
colesterol decat are nevoie sau mecanismul de eliminare nu este eficient. In acest caz consultati un medic
specialist.
Organismul are nevoie de alimente pentru a produce colesterol dar acestea nu trebuie sa il si contina.
Cealalta sursa:alimentele
In general, pentru persoanele care au un nivel ridicat al colesterolului, propriul ficat nu reprezinta singura
sursa de colesterol. Alimentele bogate in grasimi saturate si colesterol sunt foarte des intalnite pe farfuriile
romanilor si dupa cum am mentionat mai sus, organismul nu are nevoie de surse externe de colesterol.
Am mentionat si grasimile saturate pentru ca, desi nu contin colesterol, se gasesc in alimente ce il contin.
Grasimile saturate cresc nivelul colesterolului si atunci cand sunt prezente in alimente ce nu contin
colesterol. Acest fenomen nu poate fi inca explicat.
Alimentele de care trebuie sa va feriti daca doriti sa reduceti aportul de colesterol sunt organele (ficat,
inima, rinichi, creier etc.), oua, icre si moluste.
Pentru a vedea continutul de colesterol al alimentelor va rog sa urmati linkurile prezente aici si aici.
Concluzii
Concluzia celor prezentate in acest articol este ca LDL nu este chiar atat de “rau” si ca, in limite normale,
este un compus foarte important fara de care organismul nu ar putea functiona.
LDL este si un semnal important in ceea ce priveste starea de sanatate a organismului si astfel un nivel
ridicat ne atentioneaza ca gresim cu ceva sau ca lucrurile nu functioneaza normal (fumat, dieta bogata in
colesterol, lipsa activitatii fizice etc.).
Despre HDL nu mai este nevoie sa spunem prea multe pentru ca se intelege foarte clar ca este un compus
foarte important pentru starea noastra de sanatate.
Pentru a avea un nivel optim de colesterol si o sanatate de fier incercati sa consumati mai putine alimente
ce contin grasimi saturate, alcoolul trebuie consumat cu moderatie, incercati sa fiti activi fizic si sa nu
deveniti supraponderali.
Fumatul este un alt factor ce poate duce la cresterea cantitatii de colesterol din sange.
Un mod de viata echilibrat si o alimentatie sanatoasa si lipsita de alimente “aditivate” sunt modurile prin
care puteti avea o viata lunga si sanatoasa.

Referat Biochimie Filtrare

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Referat Biochimie Filtrare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ŞCOALA

♦ Proteinele sunt surse de energie (macronutrienţi), componente ale organismului (masă

♦ Pentru a clasifica proteinele, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a adoptat scorul

S-ar putea să vă placă și