Biblia Si Sentimentele Umane-CREDITAT

Biblia și sentimentele umane
1
Acest manual reprezintă o compilație realizată după Studiile Biblice pentru majori, ediția pentru instructori,
ianuarie-martie 2011, Editura Viață și Sănătate, Autor Julian Melgosa.
2
Justificare:
„Cu toate că, noi oamenii suntem singurele ființe rationale de pe planetă, de cele mai multe ori privim
lumea înconjurătoare prin ochii sentimentelor.
Dacă n-ar fi fost ura, cel mai probabil că Abel ar fi ajuns să stea de vorbă cu Enoh. Şi ar fi avut subiecte
comune... Dacă n-ar fi fost invidia, Iosif şi-ar fi încheiat adolescenţa în casa părintească. Fără dorinţa
de răzbunare, poate că în viaţa lui Saul nu ar fi fost atât de mult nevoie de harfă. Fără credinţă, bucurie,
fericire şi optimism, viaţa apostolului Ioan pe insulă ar fi fost, probabil, foarte plictisitoare şi plină de
îngrijorare, disperare, frică şi frustrare. În fine, fără dragoste, existenţa lui Dumnezeu ar fi fost diferită,
iar a noastră n-ar fi fost... Atât de mari implicaţii pornite de la atât de puţin. Atât de puţin, încât aceste
sentimente... nici nu se văd.
Atât de puţin, dar totuşi atât de mult încât, de multe ori, emoţiile ne controlează viaţa. Şi dacă s-ar
întâmpla cu acordul nostru, unii ar avea o scăpare. Dar de multe ori, autocontrolul şi raţiunea ne sunt
depăşite în viteză de sentimente şi de emoţii diverse. Astfel, deşi raţiunea ar sta, inima iubeşte. Deşi
ne-am feri de aşa ceva, de multe ori invidia şi răutatea iau forme cât mai concrete în viaţa noastră.
Am putea spune că sentimentele – stările afective specifice omului pe termen mediu sau lung – şi
emoţiile – reacţii afective cu durată relativ scurtă – sunt o binecuvântare din partea Tatălui Ceresc.
Fără aportul conştiinţei şi al sentimentelor, fiinţa umană n-ar fi capodopera creaţiunii, ci doar o altă
făptură.”
Dezvoltarea abilităților emoționale este de o reală importanță întrucât acestea ajută la formarea și
menținerea relațiilor cu ceilalți oameni. De asemenea, ne ajută să ne înțelegem pe noi înșine și previne
apariția problemelor comportamentale.
Scop:
„Adeseori, în loc să ne controlăm emoţiile, ne lăsăm controlaţi de ele până într-acolo, încât ajungem
să facem alegeri greşite, care ne produc şi mai multă durere şi tristeţe. Din fericire, avem o alternativă.
Dumnezeu ne-a pregătit ceva mai bun.”
Programul vizează cunoașterea emoţiilor umane şi ne oferă principiile biblice pe baza cărora putem
să ne înţelegem emoţiile și să acționăm înțelept.
Obiective generale:
- Cunoașterea emoțiilor și a efectelor acestora asupra individului și a relațiilor cu semenii lui;

- Înțelegerea importanței ajutorului Divin în stăpânirea emoțiilor negative și în consolidarea
emoțiilor pozitive;
- Formarea, dezvoltarea și consolidarea de abilități sociale.
Durata programului:
12 ședințe
Grupul țintă:
Programul se adresează persoanelor private de libertate, aparținând populației generale.
Metode de lucru:
- conversaţia;
- discuţia în grup;
3
- explicaţia;
- munca independentă şi în echipă;
- studiul de caz etc.
Resurse implicate:
Resurse umane – educatori-voluntari ASUP/ai Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea.

Resurse materiale – Biblia, fișe de lucru, articole din reviste/ziare, pixuri, markere, flipchart, tablă,
cretă etc.
Evaluarea:
se va realiza pe întreaga perioadă a programului.
Tematica programului:
Tema 1: Ședință introductivă

Tema 2: Emoțiile și efectele lor
Tema 3: Soluția lui Dumnezeu pentru îngrijorare
Tema 4: Stresul: cum îi putem face față?
Tema 5: Regula de aur în relațiile interumane
Tema 6: Vinovăția: reacții potrivite și nepotrivite
Tema 7: Gândurile: baza comportamentului
Tema 8: Speranță și depresie
Tema 9: Rezistența în încercări
Tema 10: Stima de sine
Tema 11: Invidia: virusul emoțional
Tema 12: Recapitulare. Concluzii. Evaluare finală
4
Tema 1 – Ședință introductivă
Durata activității:
90 de minute
Obiective:
 Cunoașterea componenței grupului;

 Stabilirea regulilor pentru buna desfășurare a întregului curs;
 Completarea fișei de evaluare inițială.
Descrierea activității:
ACTIVITATE INTRODUCTIVĂ – „Să ne cunoaștem”
 Toți participanții la activitate se vor așeza în semicerc. Fiecare persoană își va prezenta
prenumele, repetându-le și pe ale colegilor prezentați anterior. Se va face acest exercițiu
pornind o dată de la stânga la dreapta și apoi de la dreapta la stânga. Mai întâi se va prezenta
educatorul, apoi toți ceilalți participanți.
După jocul de cunoaștere se vor prezenta atât tematica programului cât și obiectivele acestuia,
urmând ca mai apoi să se stabilească regulile de grup (necesare pentru buna desfășurare a cursului).
De asemenea, se va stabili și o listă ce va conține consecințele nerespectării regulilor amintite anterior.
Pentru realizarea ambelor liste, va fi provocată o discuție în cadrul căreia participanții, cu îndrumarea
educatorului vor stabili regulile și consecințele nerespectării acestora.
În continuare găsiți o listă cu regulile și sancțiunile ce se vor regăsi în cele stabilite la clasă:
Reguli Sancțiuni/Consecințe
- Nu lipsim nemotivat! - Atenționarea în cadrul grupului;
- Nu vorbim neîntrebați! - Retragerea unei responsabilități date în
- Nu ne jignim între noi! timpul activității;
- Nu înjurăm/Nu vorbim urât între noi! - Excluderea de la activitate;
- Nu părăsim activitatea! - Retragerea din program.
- Nu refuzăm executarea unei sarcini încre-
dințate de coordonatorul activității!
- Contrazicem ideile, nu persoana!
- Nu fumăm în timpul ședințelor! Etc
Activitate introductivă:
Educatorul va prezenta definția termenului „emoție”/„emoții”:

EMOȚIE = reacție afectivă de intensitate mijlocie și de durată relativ scurtă, însoțită adesea de
modificări în activitățile organismului, oglindind atitudinea individului față de realitate.
5
(ex. frică, furie, ură, mânie, tristețe, surpriză, speranță, bucurie, neliniște, mâhnire, vinovăție,
rușine, încântare, îngrijorare, mulțumire, pasiune, compasiune, dragoste, invidie, gelozie,
dezamăgire etc.)
 Cereți-le membrilor grupei să spună o emoție care începe cu inițiala prenumelui lor.
Apoi discutați despre marea gamă de emoții amintite în cadrul grupei.
 Citiți în cadrul grupei Ioan 11, 32-35, Matei 26, 37.38 și Isaia 53, 3-5.
Când ne gândim la durerea și mâhnirea adâncă simțite de Domnul Hristos față de starea
noastră, ce emoții se ivesc în sufletul nostru?
Ne ajută această imagine a Sa să Îl iubim și mai mult și să Îl înțelegem și mai bine?
 Citiți în cadrul grupei Evrei 4, 15.

Ajutați-i pe membrii grupei să înțeleagă că Domnul Iisus a trăit emoții ca și noi și ne poate
ajuta să ne depășim starea.
Evaluare:
Cursanții vor completa fișa de evaluare inițială.
Asigurarea feedback-ului:
a) verbal
- participanţii au posibilitatea să pună întrebări legate de tema prezentată.
- participanţii au posibilitatea să spună ce le-a plăcut şi ce nu le-a plăcut.
b) non-verbal
- atmosferă liniştită/agitată.
- atenţie sporită/plictiseală.
Aprecieri și recomandări:
Se vor face aprecieri cu privire la desfășurarea activității, precum și despre implicarea participanților,
iar cei mai puțin participativi vor fi motivați să se implice în cadrul discuțiilor de grup.
De asemenea, se va anunța următoarea temă.
6
Nume: _______________________________
Dată: ______________________________
Test 1 – Evaluare inițială
1. Ce este emoția?
a. O reacție afectivă, însoțită adesea de modificări în activitățile organismului
b. O manifestare a supranaturalului, însoțită adesea de modificări în activitățile organismului
c. O închipuire a oamenilor care vor să-și justifice acțiunile
2. Dați cinci exemple de emoții:

a. ______________________
b. ______________________
c. ______________________
d. ______________________
e. ______________________
3. De câte feluri pot fi emoțiile?

a. De un singur fel
b. De două feluri
4. Scrieți două emoții negative și două pozitive.

Emoții negative: a. _______________________; b. _________________________
Emoții pozitive: a. _______________________; b. _________________________
5. Enumeră trei efecte negative pe care îngrijorarea le poate avea asupra omului:
a. ________________________
b. ________________________
c. ________________________
6. Care metode de combatere a stresului sunt corecte?

a. Încrederea în sine și muzica rock
b. Încrederea în Dumnezeu și rugăciunea
c. Nepăsarea și lenevia
d. Ajutorarea altora și exercițiul fizic
e. Alimentația echilibrată și odihna
f. Toate metodele de mai sus sunt corecte
7
7. Ce soluții oferă Dumnezeu pentru relații mai bune cu oamenii din jur?
a. Să te izolezi de restul oamenilor
b. Susținere reciprocă
c. Să-ți recunoști greșeala
d. Să împarți cadouri
e. Să ierți
f. Să demonstrezi că ești dur
8. Care pot fi efectele pozitive ale sentimentului de vinovăție?

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
9. Care este soluția pentru povara vinovăției?

a. Fuga de răspundere
b. Răzbunarea
c. Recunoașterea greșelii
d. Primirea iertării lui Dumnezeu
e. Nu există soluție
10. Ce lucru bun crezi că poți învăța din încercarea prin care treci?
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
11. Cum exprimă limbajul trupului ceea ce gândești (ceea ce se petrece în minte)?
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
12. Notează o emoție de care vrei să scapi:

___________________________________________________________________________
13. Completează:
„O inimă _____________ este un _______ leac, dar un duh ______________ ___________
oasele.” (Proverbele 17, 22)
8
Tema 2 – Emoțiile și efectele lor
90 de minute
Obiective:
 Membrii grupei să fie capabili să enumere patru emoții pozitive și patru emoții negative;
 Membrii grupei să analizeze diferite tipuri de emoții și efectele lor asupra comportamentului
și a sănătății omului.
Emoțiile reprezintă o componentă esențială a personalității noastre. Ele ne pot motiva puternic pentru
o acțiune bună sau rea. În funcție de emoțiile pe care le trăim, suntem fericiți, triști, temători sau
bucuroși.
Emoțiile „pozitive” ne pot da un sentiment de satisfacție și de bine; cele „negative” ne produc

nefericire și suferință. Emoțiile pozitive contribuie la menținerea sănătății psihice, pe când expunerea
prelungită la emoții „negative” poate genera probleme de comportament și de relaționare. Așadar,
emoțiile sunt un factor important în starea noastră generală de bine. Dacă ne pierdem autocontrolul,
emoțiile negative ne conduc la acțiuni greșite.
Relația dintre emoții și comportament nu este clară și directă. Uneori, emoțiile dureroase ne pot
determina să ne așezăm în genunchi, ca să-L căutăm pe Dumnezeu, Sursa noastră de ajutor și de
sprijin. Alteori, problemele îi determină pe unii să-și abandoneze credința cu totul.
Prin urmare, cât de important este să ne cunoaștem emoțiile și să înțelegem modul în care ele ne
afectează viața!
Emoțiile negative și emoțiile pozitive.
 Citiți 2 Samuel 13.
 Cereți-le membrilor grupei să spună ce emoții trăiesc următoarele personaje?

Amnon ( __________ ), Tamar ( __________ ), David ( __________ ), Absalom ( _________ ).
În această relatare găsim un lanț de experiențe emoționale dăunătoare. Personajele din această tristă
relatare ajung să-și facă mult rău fizic și emoțional unul altuia.
„Dragostea” lui Amnon față de Tamar nu a fost adevărată, ci a fost mai degrabă un impuls sexual
puternic, întrucât imediat ce și-a atins scopul, el „a urât-o foarte mult, mai mult decât o iubise”.
Experiența lui Amnon este marcată de două sentimente extreme: pasiunea nestăpânită (în contextul
unei relații incestuoase) și ura. Faptele săvârșite sub imperiul acestor emoții sunt aproape
întotdeauna anormale și au consecințe grave. „Dragostea” lui Amnon s-a transformat aproape
instantaneu în ură.
Tamar este victima. Ea nu a acceptat avansurile lui Amnon, lucru care îl nemulțumea pe acesta. Ea a
ascultat de porunca regelui și i-a slujit fratelui ei. Când a înțeles care erau intențiile lui reale, a făcut
9
tot ce i-a stat în putință ca să îl descurajeze și să-l ajute să înțeleagă consecințele faptei lui rele. Amnon
însă luase deja o hotărâre și nu era dispus să accepte sfaturi. Prin urmare, și-a urmat neabătut planul.
Ca orice femeie care a trăit experiența unui viol sau a unui abuz, probabil că Tamar s-a simțit umilită
și folosită, fapt care i-a stârnit mânia și care, fără îndoială, i-a scăzut mult stima de sine. Fratele ei,
Absalom, nu i-a oferit prea multă alinare, ci a sfătuit-o să nu spună la nimeni ce s-a întâmplat. Cu toate
acestea, el a început să facă un plan pentru uciderea lui Amnon, ca răzbunare pentru fapta lui.
Evenimentele acestea i-au produs mânie și mâhnire tătălui lor David.
ÎNTREBARE DE REFLECȚIE: Când ai simțit ultima dată ură, tristețe, frică, furie sau invidie? Ce ai făcut
cu aceste sentimente? Cum ar fi trebuit să te porți?
Stările emoționale negative, precum ura, îngrijorarea, frica, furia și invidia, trezesc reacții fiziologice
imediate: creșterea frecvenței cardiace, tensionarea mușchilor, uscarea gurii, transpirația rece,
senzația de „nod” în stomac etc. Expunerea prelungită la aceste manifestări a fost asociată cu
complicațiile cardiace și digestive.
Spre deosebire de acestea, stările emoționale pozitive, precum compasiunea, blândețea, bunătatea și
răbdarea, sunt asociate cu simțământul de bine, cu viziunea pozitivă asupra vieții și cu relația optimă
cu oamenii și cu Dumnezeu. Psihologia pozitivă, o ramură nouă și larg acceptată a psihologiei, își
propune să promoveze emoțiile pozitive pentru dobândirea fericirii și pentru prevenirea bolilor
psihice. De altfel, există dovezi care arată că nutrirea anumitor emoții negative afectează sănătatea și
longevitatea, pe când adoptarea unei viziuni pozitive asupra vieții poate promova sănătatea și
longevitatea.
 Citiți împreună Proverbele 17, 22.
ÎNTREBARE DE REFLECȚIE: Ai observat până acum în viața ta ce impact are starea ta emoțională
asupra faptelor tale (sau asupra sănătății tale)?
 De ce nu este bine să luăm decizii importante sub imperiul emoțiilor, fie ele pozitive
sau negative?
 Pentru final, citiți Ioan 16, 21-24.
ÎNTREBARE DE REFLECȚIE: Cum te ajută această făgăduință să depășești adversitățile vieții?
Ajutați participanții să-și recunoască nevoia de a-I cere Domnului Iisus sprijin pentru a se
raporta în mod adecvat la emoții.
Evaluare:
Se vor împărți fișele de evaluare și se va avea în vedere ca fiecare participant să completeze individual
testul.
Asigurarea feedback-ului:
a) verbal
b) non-verbal
- atmosferă liniştită/agitată.
10
- atenţie sporită/plictiseală.
Vor fi apreciate persoanele care s-au implicat pe parcursul lecției și vor fi încurajați toți să fie prezenți
până la finalul acestui program atât de util lor. Se va aminti titlul următoarei lecții.
11
Nume: _______________________________
Dată: ______________________________
Test 2 – Emoțiile și efectele lor
1. Enumeră patru emoții negative:

a. ____________________
b. ____________________
c. ____________________
d. ____________________
2. Enumeră patru emoții pozitive:

a. ____________________
b. ____________________
c. ____________________
d. ____________________
3. Scrie câteva emoții pe care le trăiești frecvent:

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________
5. Completează:
12
Tema 3 – Soluția lui Dumnezeu pentru
îngrijorare
90 de minute
Obiective:
 Membrii grupei să identifice acele aspecte/lucruri care le provoacă îngrijorare;

 Membrii grupei să identifice cel puțin trei efecte negative ale îngrijorării;
 Membrii grupei să poată prezenta soluția oferită de Dumnezeu pentru ceea ce ne provoacă
îngrijorare.
ACTIVITATE INTRODUCTIVĂ: Cereți-le membrilor gupei (care sunt părinți) să-și aducă aminte cum era
când copiii lor aveau trei sau patru ani. Își amintesc vreo situație în care copilul lor s-a speriat și a venit
la ei, ca să fie ocrotit și încurajat? Rugați-i pe câțiva dintre ei să-și împărtășească amintirile.
(Putem spune că îngrijorarea izvorăște din frică. Opusul fricii și implicit al îngrijorării este încrederea.
Când se simpte în nesiguranță (amenințat), copilul aleargă către părintele lui – acolo se simte în
siguranță.)
 Acum, după ce ne-ați împărtășit aceste amintiri legate de încrederea copiilor voștri,
ce credeți că înseamnă a avea încredere?
Frica și îngrijorarea fac parte din existența omului încă de la apariția păcatului pe pământ. Îngrijorarea
sau teama cu privire la ce s-ar putea întâmpla se numără printre emoţiile care ne pun cel mai mult în
primejdie sănătatea psihică şi fizică.
 Prima întâlnire cu frica: citiți împreună Geneza 3, 6-10.
Este dificil să înţelegem ce au simţit Adam şi Eva în momentul în care au cunoscut frica pentru prima
dată, întrucât niciunul dintre noi nu ne mai amintim când am trăit pentru prima dată această emoţie.
Psihologii au confirmat că bebeluşilor le este frică încă din primele zile de viaţă, în principal de foame
şi de zgomotele puternice. Copiii mai mari şi adolescenţii au temeri diverse: le este teamă de animale,
de întuneric, de singurătate; de diverse lucruri legate de şcoală, de despărţirea de părinţi; le este
teamă că nu vor creşte sau că vor fi respinşi de colegii lor. Şi adulţii au neliniştile lor, legate în general
de împrejurările specifice vieţii lor: le este teamă că nu vor găsi un partener de viaţă potrivit, că nu vor
găsi un loc bun de muncă, le este frică de atacuri teroriste, de boli cronice sau fatale, de violenţa fizică,
de moarte etc.
Frica şi îngrijorarea sunt frecvent întâlnite. Ele sunt nişte emoţii distructive şi dureroase. Între
simptomele obişnuite ale îngrijorării se includ neliniştea, spaima, insomnia, tremurăturile, încordarea,
durerile de cap, extenuarea, ameţeala, palpitaţiile, respiraţia greoaie, transpiraţia, dificultatea de
concentrare şi hipervigilenţa. Îngrijorarea poate fi însoţită şi de atacuri de panică.
13
 Citiți Geneza 15, 1-3.
De ce îi era frică lui Avram? Care erau motivele întemeiate ale fricii lui?
Dumnezeu l-a chemat pe Avram şi i-a făgăduit că îl va face un neam mare. Însă anii treceau şi, neavând
un moştenitor, Avram a început să se frământe, devenind extrem de îngrijorat. Versetele 2 şi 3 ne
dezvăluie temerea lui principală: „Iată că nu mi-ai dat sămânţă, şi slujitorul născut în casa mea va fi
moştenitorul meu”. Atitudinea aceasta este urmarea firească a dorinţei noastre de perpetuare, a
dorinţei de a avea urmaşi prin care influenţa noastră să dăinuie.
Răspunsul lui Dumnezeu la îngrijorările lui Avram a fost acesta: „Nu te teme; Eu sunt scutul tău şi
răsplata ta cea foarte mare” (Gen. 15, 1).
 Care sunt lucrurile de care îți este frică cel mai tare?
De ce? Este frica ta întemeiată?
Ce pași practici poți face pentru a îndepărta din viața ta lucrurile de care îți este frică?
(subliniați aici diferența între teama de necunoscut și teama ce vine în urma unei încălcări a
legii sau în urma lenevirii – ex. Furtul – teama că vei fi prins; lipsa hranei/banilor ce uneori vine
în urma lenevirii; teama că vei lua notă mică la examen – dar eu nu învăț pentru examen etc.)
Îngrijorarea este o stare de nelinişte cu privire la necunoscut, cu privire la evenimente presupuse a se

întâmpla în viitorul apropiat sau mai îndepărtat. Aceste presupuse evenimente nu există deocamdată
decât în mintea noastră. Cu toate acestea, simptomele îngrijorării sunt foarte reale, atât din punct de
vedere emoţional, cât şi psihic, şi pot fi foarte dureroase.
ÎNTREBARE DE REFLECȚIE: Identifică lucrurile care îți produc îngrijorare și apoi roagă-te, cerându-I lui
Dumnezeu să primească toate îngrijorările tale. Cât din rezolvarea problemelor ține de tine? Ce
anume nu ține de tine și depășește puterea ta de a interveni? Acționează atât cât îți stă în putință și
apoi cere-I lui Dumnezeu să îți dea încredere că El Se va ocupa de restul.
 Citiți Matei 6, 25-34.
Aici, ne sunt transmise o serie de principii care, dacă sunt urmate cu seriozitate, îl pot scuti pe om de
multe necazuri.
1. Pune preţ pe lucrurile cu adevărat valoroase (vers. 25). Programul aglomerat ne poate
determina să pierdem din vedere lucrurile care contează cu adevărat. Rutina zilnică ne poate
abate atenţia de la ceea ce este esenţial. Dumnezeu ne-a dat viaţă. Dumnezeu ne-a dat un
trup. Dacă El are puterea şi dorinţa să facă aceste lucruri, oare va uita să ne dea hrană, ca să
ne susţină viaţa? Nu va avea El grijă să ne ofere îmbrăcăminte cu care să ne acoperim?
2. Lasă-te încurajat de lecţiile simple transmise de natură (vers. 26, 28-30). Vrăbiile şi crinii se
găsesc pretutindeni pe glob. Iisus a făcut referire la ele pentru că sunt atât de comune, în
comparaţie cu omplexitatea fiinţelor omeneşti. Vrăbiile nu se îngrijorează pentru ziua de
mâine, iar crinii nu depun eforturi să se îmbrace după ultima modă. Cu toate acestea,
Dumnezeu are mare grijă de ele. Oare „nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi”? (vers.
30).
3. Îngrijorarea nu are niciun rost (vers. 27). Este util să analizăm problemele, ca să găsim soluţiile
posibile, însă îngrijorarea de dragul de a ne îngrijora nu ne ajută să rezolvăm situaţia, ci
amplifică gândurile negre.
14
4. Stabileşte-ţi priorităţile (vers. 33). De multe ori, oamenii sunt absorbiţi de valul materialismului
sau de alte lucruri şi uită care sunt cele mai importante lucruri în viaţă. De aceea, Domnul Iisus
le reaminteşte: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste
lucruri vi se vor da pe deasupra”.
În acest pasaj, Domnul Hristos nu spune că nu e necesar să ne facem planuri şi nici nu ne îndeamnă
să stăm nepăsători, ci ne sfătuieşte să nu ne îngrijorăm de ceea ce s-ar putea întâmpla, să nu ne
frământăm cu gânduri de genul: „Dacă mă îmbolnăvesc?”, „Dacă pierd locul de muncă?”, „Dacă mi se
întâmplă un accident?”, „Dacă se îmbolnăveşte băiatul meu?”, „Dacă voi fi atacat?” etc.
Iată mai jos câteva realităţi legate de îngrijorare. Ne îngrijorăm:
- 50% de evenimentele care nu se vor întâmpla niciodată;

- 25% de evenimentele trecutului care nu mai pot fi schimbate;
- 10% de criticile pe care credem că ni le-au adus alţii;
- 10% de starea noastră de sănătate;
- 5% de problemele reale cu care ne vom confrunta.
W. Churchill a spus: „Îmi aduc aminte de o poveste în care un bătrân a mărturisit pe patul de moarte
că a avut parte de multe necazuri în viaţă, dintre care cele mai multe nu s-au întâmplat niciodată.” –
[http://www.saidwhat.co.uk/quotes/political/winston_churchill].
 Citiți Ioan 14, 1.2.

Cum i-a încurajat Domnul Iisus pe ucenici? Spre ce le-a îndreptat El gândurile?
Cuvintele acestea ne inspiră încredere în Tatăl şi în Domnul Iisus, ca să nu ne mai îngrijorăm de relele
care ni s-ar putea întâmpla în viitor. Domnul Hristos a îndreptat atenţia ucenicilor spre Împărăţia pe
care o pregătea pentru ei. Orice ni s-ar întâmpla aici şi oricare ar fi necazurile prin care trecem, ne
aşteaptă o Împărăţie veşnică.
Din copilărie și până la maturitate, cu toții trăim sentimente de teamă, îngrijorare, neliniște și celelalte
emoții negative înrudite cu acestea.
Nu ne stă în fire să avem încredere. Trebuie să ne deprindem să avem încredere. După cum bebelușul
învață să aibă încredere în părinții lui, tot așa și noi trebuie să învățăm să avem încredere în Dumnezeu.
Este nevoie să facem zilnic un efort conștient de a ne încrede în El, nu numai în lucrurile mici („Te rog,
Doamne, ajută-mă să ajung cu bine la serviciu”), ci și în lucrurile mari („Doamne, mi-am pierdut locul
de muncă/apartamentul; copiii au nevoie de haine noi și nu mai am decât un cartof”).
 Ți se pare mai ușor să ai încredere în Dumnezeu în lucrurile mici sau în lucrurile mari?
De ce? În ce aspecte din viață îți este greu să te încrezi în Dumnezeu? (de multe ori ne e mai
ușor să ne „încredem” în Dumnezeu în lucrurile mici pentru că de fapt în subconștient
considerăm că sunt lucruri pe care le putem stăpâni noi).
Care este soluția lui Dumnezeu pentru îngrijorare?
„Nu vă îngrijorați de nimic, ci în orice lucru aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin
rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi
inimile și gândurile în Hristos Iisus”. (Filipeni 4, 6-7)
15
ACTIVITATE PENTRU SĂPTĂMÂNA ACEASTA:
Invitați-i pe membrii grupei să păstreze un jurnal cu titlul „Credință sau teamă”. Îndemnați-i să noteze
în jurnal orice situație în care se simt depășiți sau copleșiți de îngrijorare sau de frică. Imediat după
aceea să se roage lui Dumnezeu, iar apoi să noteze o făgăduință (promisiune) din Biblie. Mai departe,
explicați-le că trebuie să lase un spațiu liber sub acest verset pentru a nota mai târziu modul în care a
intervenit Dumnezeu în viața lor pentru a rezolva problema respectivă. În timp, fiecare va putea să
privească înapoi la îngrijorările lui și să vadă negru pe alb modul în care și-au manifestat credința în
Dumnezeu și ce binecuvântari au primit.
Evaluare:
Se vor împărți spre completare testele pregătite pentru această temă.
Asigurarea feed-back-ului
Participanții vor avea oportunitatea să spună care sunt lucrurile din viața lor pentru care doresc să nu
se mai îngrijoreze.
Se anunţă tema activităţii viitoare şi se formulează aprecieri cu privire la participarea persoanelor

private de libertate la activitate. Vor fi evidenţiaţi cei cu o implicare bună în cadrul activităţii, iar cei
mai puţin activi vor fi încurajaţi.
16
Nume: _______________________________
Dată: ______________________________
Test 3 – Soluția lui Dumnezeu pentru îngrijorare
1. Ce este frica/îngrijorarea?
a. O emoție pozitivă
b. O boală de piele
c. O emoție distructivă și dureroasă
d. ________________________
e. ________________________
f. ________________________
3. Care sunt lucrurile importante, conform celor citite în cadrul lecției de azi?
a. Viața și îmbrăcămintea
b. Viața și trupul
c. Îmbrăcămintea și hrana
4. Care sunt lucrurile care te fac să te îngrijorezi?

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
5. Completează:
„Nu vă ___________________ de nimic, ci în orice lucru aduceți cererile voastre la cunoștința
lui ________________, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care
întrece orice pricepere, vă va păzi ________________ și _______________ în Hristos Iisus”.
(Filipeni 4, 6-7)
17
Tema 4 – Stresul: cum îi putem face față?
Durata activității
90 de minute
Obiective
 Membrii grupei să poată face diferența între stresul pozitiv și stresul negativ;
 Membrii grupei să identifice factorii de stres pozitivi;
 Membrii grupei să identifice factorii de stres negativi;
 Membrii grupei să poată enumera cel puțin trei metode de combatere a stresului.
Descrierea activității
ACTIVITATE INTRODUCTIVĂ: Dacă vi se pare potrivit, invitați-i pe membrii grupei să mimeze ce fac
pentru a se relaxa după o zi stresantă. Acordați-le timp ca să se bucure de răspunsurile lor și discutați
despre efectul benefic al jocului și al răsului împreună. La fel de bine, puteți discuta despre aceste
activități. Remarcați că oamenii își aleg anumite activități, în funcție de personalitatea și de genul lor:
unora le place să fie singuri, alții doresc să aibă companie și să stea de vorbă; unora le place să facă
exerciții fizice, iar altora le place să doarmă sau să se ocupe de un hobby (activitate făcută din plăcere).
 Unele metode de combatere a stresului pot fi dăunătoare; de pildă, unii mănâncă ca

să se destindă; ei se îngrașă și ajung să se confrunte cu numeroase probleme de sănătate.
Ce alte metode dăunătoare mai cunoașteți?
Stresul îi afectează pe toţi oamenii. În cazul unora, stresul provine din evenimente fericite, de bucurie,
iar în cazul altora, stresul poate fi rezultatul suprasolicitării (sarcinile de serviciu), schimbărilor radicale,
crizelor familiale, vinovăţiei, nesiguranţei viitorului, nemulţumirii faţă de trecutul personal. Toate ne
împovărează. Dacă mai adăugăm la acestea şi evenimentele generale ale vieţii, sentimentul de
apăsare sporeşte şi ne afectează sănătatea fizică şi psihică.
Cercetătorii Thomas H. Holmes şi Richard H. Rahe au conceput Scala de măsurare a readaptării sociale,
care cuprinde evenimentele vieţii şi nivelul de stres corespunzător fiecăruia: moartea partenerului de
viaţă – 100; accident sau îmbolnăvire – 53; schimbarea locuinţei – 20; etc. Persoana care adună peste
200 de puncte are 50% şanse să se îmbolnăvească; dacă adună peste 300 de puncte, poate trece
printr-o criză.
Un nivel moderat de stres este necesar pentru îmbunătăţirea performanţei, însă, dacă se depăşeşte
un anumit prag, stresul ne poate afecta sănătatea.
 În ce situații stresul este benefic? (uneori ne este util ca să facem față unei situații
limită – ne oferă un plus de energie. Fără această doză de stres participanții la olimpiade nu
ar avea energia să câștige). Stresul pozitiv facilitează inovațiile. Acesta pregătește mintea,
inima și mușchii pentru a acționa.
 În ce situații nu este benefic?
18
Evenimentele plăcute ale vieții.
Stresul negativ poate fi produs chiar și de evenimentele plăcute ale vieții: nunta și pregătirile pentru
nuntă; primirea în vizită a unor prieteni pe care nu i-ai mai văzut de mult (grija exagerată ca toate
lucrurile să fie perfecte); câștigarea unei poziții înalte în societate (asaltarea de către jurnaliști);
creșterea afacerii/vânzărilor (îngrijorarea că nu vei putea face față/nu vei putea răspunde tuturor
solicitărilor) etc.
ÎNTREBARE DE REFLECȚIE: Succesul și realizările din viața ta îți produc stres? Un lung șir de evenimente
emoționante (chiar pozitive) îți pot produce o tensiune și mai mare.
Evenimentele dureroase ale vieții.
 Citiți împreună 1 Împărați 19, 1-4.

Cum a putut acest om al lui Dumnezeu, după seria întreagă de minuni la care a fost martor (a
fost hrănit de corbi la porunca lui Dumnezeu, învierea fiului văduvei, înmulțirea făinei și uleiului
în timp de secetă, ploaia trimisă de Dumnezeu în urma rugăciunii lui), să ajungă într-o stare de
disperare atât de adâncă?!
Cum de s-a descurajat atât de tare, încât să-I ceară lui Dumnezeu să-i ia viaţa, după atâtea
minuni la care fusese martor sau în care fusese implicat direct!
„Aşa a ştiut Satana să profite de slăbiciunile omeneşti. El va lucra şi de aici înainte în acelaşi
fel. Ori de câte ori cineva este înconjurat de nori, încurcat de împrejurări sau lovit de sărăcie
sau de vreo nenorocire, Satana e şi el acolo, ca să ispitească şi să necăjească. El ne atacă în
punctele slabe din caracterul nostru. El caută să clatine încrederea noastră în Dumnezeu, care
îngăduie să existe asemenea stări de lucruri.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, pag. 120.
ÎNTREBARE DE REFLECȚIE: De câte ori ai reacționat la fel ca Ilie, de câte ori ai uitat modul extraordinar
în care a lucrat Dumnezeu pentru tine?
 De ce este important ca, mai ales în momentele de disperare și de stres, să

rememorăm/să ne reamintim modul în care Dumnezeu a lucrat în viața noastră?
De ce uităm atât de repede ce a făcut El pentru noi?
Cum ne pot ajuta recunoștința și închinarea/rugăciunea în momentele dificile ale vieții?
Terapia lui Dumnezeu pentru combaterea stresului.
 Cițiți în continuare 1 Împărați 19, 5-9.
 Ce remedii simple i-au fost oferite lui Ilie în această perioadă stresantă din viața lui?
Dormi. Mănâncă. Dormi din nou. Apoi fă exerciţiu fizic intens – mergi pe jos patruzeci de zile şi
patruzeci de nopţi, de la Muntele Carmel la Muntele Horeb. Cât de interesant este că somnul adecvat,
exerciţiile fizice şi alimentaţia sănătoasă se regăsesc atât de des în prescripţiile medicale pentru
combaterea stresului psihic!
Un tratament deseori administrat în cazul tulburărilor de dispoziţie este programarea activităţilor. El

constă din stabilirea unui program rigid în care se cuprind activităţi plăcute şi utile, care să constrângă
persoana deprimată să se organizeze, să anticipe şi să desfăşoare diverse activităţi. Un astfel de regim
o ajută să îşi umple timpul cu activităţi pozitive şi să evite autocompătimirea. Printre activităţi, se
19
numără şi exerciţiul fizic, deoarece el ajută la producerea de endorfine, nişte substanţe naturale
similare morfinei, care sporesc buna dispoziţie şi, cel puţin temporar, eliberează de depresie.
Providenţa divină l-a condus pe Ilie la paşii practici necesari pentru restaurarea echilibrului său psihic.
La fel ca el, şi noi avem nevoie să rămânem deschişi faţă de călăuzirea divină. Ilie a ieşit din starea de
descurajare teribilă şi Dumnezeu a putut să lucreze mai departe prin el (1 Împ. 19,15.16; 2 Împ. 2,7-
11). Înainte să fie luat la cer, Ilie a avut marele privilegiu de a-l unge pe succesorul lui şi de a fi martor
la despărţirea apelor Iordanului, pentru ca să traverseze râul împreună cu Elisei, ca pe uscat. În final,
Ilie a fost luat la cer fără să cunoască experienţa morţii! Un „final” surprinzător pentru un bărbat care
nu cu mult în urmă Îi ceruse lui Dumnezeu să-i ia viaţa!
 Citiți Marcu 6, 31; Matei 6, 34 (atenție este MARCU și MATEI) și Matei 11, 28.
 Ce lecții învățăm din aceste versete?

- Ia-ți timp de odihnă/relaxare. Ia-ți timp în care să întrerupi activitățile solicitante;
- În situațiile stresante trebuie să știi clar care sunt prioritățile. Dozează corespunzător datoriile
pe care le ai de rezolvat într-o zi și nu îți face griji pentru ceea ce trebuie să rezolvi a doua zi.
Planifică-ți treburile pe care le ai de rezolvat a doua zi și lasă-le pentru timpul programat.
- Roagă-te pentru toate acele aspecte ce depășesc puterile tale și care îți provoacă stres.
 Citiți Faptele Apostolilor 10, 38.
Fără îndoială, Domnul nostru a dus o viaţă neegoistă. El Şi-a întrebuinţat toată energia pentru a le sluji
altora, pentru a le aduce alinare prin cuvintele Sale şi prin puterea Sa vindecătoare. El nu a folosit
niciodată puterile divine pentru El Însuşi. Lucrul acesta l-a impresionat pe Petru atât de mult, încât
atunci când a vorbit despre Iisus, a folosit următoarele cuvinte: El „umbla din loc în loc, făcea bine şi
vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de Diavolul” (vers. 38).
Cum ne poate ajuta concentrarea atenției asupra nevoilor celor din jur să scăpăm de stres?
În majoritatea cazurilor, problemele legate de locul de muncă, de relaţiile cu ceilalţi sau de bani se
datorează unor motive egoiste. De aceea, o altă metodă bună de a elimina stresul este îndreptarea
atenţiei spre ceilalţi (şi nu spre noi înşine). Cei care se oferă să lucreze ca voluntari sau care participă
la proiecte comunitare etc., declară că se simt mult mai bine şi se simt mai satisfăcuţi decât cei care
nu se implică în astfel de activităţi.
John D. Rockefeller (1839-1937) ne-a oferit un exemplu de combatere a stresului prin abaterea
atenţiei de la noi înşine şi prin concentrarea asupra nevoilor celor din jur.
Până în 1897, compania lui, Standard Oil, opera aproape 90% din rafinăriile din Statele Unite. La vârsta
de 50 de ani, a ajuns cel mai bogat om în viaţă. Însă, în 1891, a căzut în depresie şi a fost la un pas de
moarte. Totuşi şi-a recăpătat sănătatea în numai câteva luni.
Ce anume a făcut? Pe lângă o dietă simplă, odihnă şi exerciţiu, el a luat hotărârea să-şi doneze toată
averea şi să se ocupe tot restul vieţii cu acte de caritate. La începutul secolului XX, averea lui se ridica
la aproape 900 de milioane de dolari. La moartea sa, averea lui a fost evaluată la 26 milioane de dolari.
Donaţiile lui au ajuns la oamenii din toată lumea. În ceea ce-l priveşte, Rockefeller a mai trăit fericit
încă peste 40 de ani, adică până la vârsta de 97 de ani.
ÎNTREBARE DE REFLECȚIE: Ai experimentat binecuvântarea care vine din a le sluji altora? Ce-ar fi dacă
te-ai ruga şi te-ai strădui să faci mai mult în această privinţă?
20
Evaluare
Se va oferi fișa de evaluare individuală, pentru a fi completată de către participanții la activitate.
Asigurarea feedback-ului
Se va solicita participanților să menționeze metodele de combatere a stresului (cele discutate în cadrul

acestei lecții).
Aprecieri și recomandări
Vor fi apreciați cei ce s-au implicat în cadrul discuțiilor de grup și toți participanții vor fi încurajați să
aplice metodele de combatere a stresului descoperite împreună.
21
Nume: _______________________________
Dată: ______________________________
Test 4 – Stresul: cum îi putem face față?
1. Ce îți provoacă stres?

___________________________________________________________________________
2. O criză în familie este un factor de stres:

a. Pozitiv
b. Negativ
c. Neutru

g. Încrederea în sine și muzica rock
h. Încrederea în Dumnezeu și rugăciunea
i. Nepăsarea și lenevia
j. Ajutorarea altora și exercițiul fizic
k. Alimentația echilibrată și odihna
l. Toate metodele de mai sus sunt corecte
4. Completați spațiile libere:

„Veniți la Mine, toți cei trudiți și _________________, și Eu vă voi da ______________.”
(Matei 11, 28).
22
Tema 5 – Regula de aur în relațiile
interumane
90 de minute
Obiective
 Membrii grupei să știe principiile pe care se bazează relațiile creștine;

 Membrii grupei să poată descrie cum anume, relațiile cu oamenii, pot fi o sursă de energie și
satisfacție sau o sursă de nefericire.
Diderot spunea: „Voi aveți puterea de a vă face unul pe altul fericiți sau nenorociți.”
POVESTIRE – CAPTAREA ATENȚIEI: Un prezentator cu experienţă susţinea seminare despre

combaterea stresului. Pentru aceste seminare, el a conceput un chestionar simplu, în care le cerea
participanţilor să enumere patru sau cinci lucruri care îi stresau cel mai mult. Asistenţii aranjau
răspunsurile primite pe categorii (probleme de sănătate, probleme la locul de muncă, probleme în
relaţiile cu oamenii etc.). Înainte să finalizeze numărătoarea răspunsurilor, unul dintre asistenţi a
observat că prezentatorul/vorbitorul îşi pregătise deja un set de folii transparente pentru a prezenta
subiectul relaţiilor ca principală sursă de stres. Când l-a întrebat de ce pregătise deja acest subiect,
vorbitorul i-a explicat că rezultatele au fost dintotdeauna aceleaşi: relaţiile defectuoase cu oamenii s-
au dovedit întotdeauna a fi cauza principală de stres.
Se pare că oamenii sunt sursa principală de stres. Însă, atunci când relaţiile cu partenerul de viaţă, cu
copiii, cu şefii, cu colegii, cu vecinii, cu prietenii sau cu duşmanii sunt pozitive, ele devin o sursă
puternică de satisfacţie. Se pare că lucrul acesta este valabil în orice parte a lumii şi în orice cultură.
Oamenii ne fac fericiţi şi tot oamenii ne fac nefericiţi.
Aşadar, astăzi vom studia subiectul relaţiilor şi îl vom analiza din perspectiva Bibliei.
POVESTIRE: O familie tânără, cu copii mici, avea probleme serioase cu vecinii. Aceştia le-au reproşat
de câteva ori, pe un ton răutăcios, că umpluseră curtea casei cu jucării şi că cei mici făceau prea multă
gălăgie. După părerea lor, curtea arăta urât. Părinţii tineri au fost deranjaţi de tonul dur şi lipsit de
amabilitate cu care le-au vorbit vecinii. În definitiv, era curtea lor şi nu încălcau regulile cartierului!
Într-o zi, când culegea mere în grădina din spatele casei, mama tânără s-a gândit să facă plăcintă cu
mere şi să le-o ofere vecinilor. Vecinii au acceptat darul ei imediat. Gestul acesta a schimbat cu totul
relaţia lor, fiindcă vecinii nu se aşteptau, probabil, la nimic din partea unor oameni pe care îi atacau
neîntrerupt.
 De regulă, este uşor să fim buni cu cei pe care îi iubim. Dar cum ne purtăm cu cei care
ne sunt antipatici? Care crezi că ar fi reacţia lor, dacă te-ai purta cu răbdare/blândeţe?
Prin harul lui Dumnezeu, încearcă să te porţi aşa (nu uita că s-ar putea ca şi tu să îi fii antipatic
cuiva!).
23
 Citiți Matei 7, 12
Noi, spunem: „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!”, însă Dumnezeu ne provoacă să mergem mai
departe și să facem ceva bun, nu doar să ne ferim să facem ceva rău.
Întăriți-vă unii pe alții!
 Citiți împreună următoarele texte: Efeseni 4, 29 și Romani 14, 19.
 Ce transmit aceste texte? Cum poți aplica în relațiile cu oamenii aceste sfaturi?
Multe probleme apar ca urmare a faptului că ne discredităm unii pe alţii şi, prin aceasta, rănim întreaga
comunitate. Oamenii care bârfesc şi care îi vorbesc de rău pe alţii au, în general, probleme personale
– au sentimente de inferioritate, doresc să iasă în evidenţă, au dorinţa de a controla şi de a deţine
puterea şi se simt nesiguri pe ei. Ei au nevoie de ajutor pentru a renunţa la acest mod distructiv de
rezolvare a luptelor lor sufleteşti.
Este adevărat că, dacă suntem împăcaţi cu noi înşine, nu mai recurgem la bârfă şi la calomnie.
Cuvintele de încurajare şi de apreciere, accentuarea lucrurilor pozitive, smerenia şi atitudinea de

bucurie sunt modalităţi prin care putem să-i ajutăm pe cei care au probleme personale.
Mărturisiți-vă păcatele unii altora!
 Citiți Iacov 5, 16.
 Când a fost ultima dată când ți-ai recunoscut greșeala față de un coleg și ți-ai cerut
iertare? Cât de ușor ți-a fost să-ți ceri iertare?
Păcatele săvârşite împotriva semenului meu trebuie să fie mărturisite înaintea lui pentru a primi
iertare şi pentru a reface relaţia cu el. Totodată, în felul acesta, dovedesc că sunt dispus să îmi asum
responsabilitatea pentru fapta mea şi că am încredere şi sper că voi fi primit şi iertat. Sufletul nobil va
oferi iertare, prin harul lui Dumnezeu, indiferent de mărimea greşelii.
Iertați-vă unii pe alții!
 Citiți împreună Efeseni 4, 32.
 Cât de ușor/greu îți este să ierți?
ÎNTREBARE DE REFLECȚIE: Cui trebuie să-i acorzi iertare și de ce este important să îl/o ierți?
De-abia în ultimii ani, psihologii au început să aprecieze mai mult importanţa principiilor spirituale
pentru sănătatea psihică. Zeci de ani la rând, psihologii şi consilierii au considerat că religia şi
spiritualitatea le inspiră oamenilor sentimente de vinovăţie şi de teamă. Dar acum nu mai este aşa. În
prezent, mulţi fac apel la protecţia pe care o oferă credinţa creştină. Se recunoaşte că „terapii” precum
rugăciunea, ţinerea unui jurnal spiritual, memorarea unor texte biblice şi „certificatele” de iertare îi
ajută pe oameni să învingă o varietate de tulburări emoţionale.
24
Iertarea se numără printre strategiile cele mai eficiente de dobândire a liniştii sufleteşti, deşi
capacitatea de a ierta cu adevărat şi de a primi iertarea vine numai de la Dumnezeu şi este posibilă
numai prin înnoirea inimii (Ezech.36,26).
 Citiți împreună Luca 23, 34.
 Ce ne învață acest text despre iertare?
S-ar putea ca unele persoane să creadă că este imposibil să ierţi. Însă niciun om nu a fost umilit şi nu
a suferit din partea oamenilor mai mult decât Domnul Iisus. Împăratul universului a fost înjosit pe
nedrept şi a fost răstignit de făpturile pe care le-a creat. Cu toate acestea, El ne-a iubit atât de mult,
încât I-a cerut Tatălui, cu smerenie deplină, să ne ierte.
Uneori, oamenii le greşesc altora fără să-şi dea seama câtă durere le provoacă. Alteori, oamenii
greşesc din cauza neînţelegerii sau din cauza problemelor personale pe care le au. Ei vor să-şi uşureze
suferinţa proprie încercând să-i facă pe alţii să sufere.
ÎNTREBARE DE REFLECȚIE: Reuşeşti să ierţi mai uşor, dacă îţi dai seama că persoana care ţi-a greşit are
probleme personale?
 Calitatea relației noastre cu Dumnezeu se vede din calitatea relației noastre cu ceilalți.
Adevărat, fals sau greu de răspuns?
POVESTIRE DE FINAL: Un ţăran chinez avea o orezărie pe coasta unui munte care dădea spre o vale şi
spre ţărmul mării. Într-o zi, a observat că începuse mareea – apa se retrăgea de la ţărm, lăsând în urmă
descoperit o mare parte din bazinul mării. Când şi-a dat seama că apa se va întoarce cu forţă şi că va
distruge totul în calea ei, s-a gândit cu tristeţe la prietenii lui care lucrau în vale. Atunci a luat hotărârea
să dea foc la cultura lui de orez. Prietenii lui au urcat imediat coasta muntelui ca să stingă focul, şi în
felul acesta, au scăpat de furia apelor. Ca urmare a spiritului lor de întrajutorare, vieţile le-au fost
salvate.
Evaluare
Se vor împărți fișele de evaluare

Vor fi apreciați participanții care în cadrul discuțiilor au manifestat dorința de a-și îmbunătății relațiile
cu semenii. Se va anunța titlul temei următoare.
25
Nume: _______________________________
Dată: ______________________________
Test 5 – Regula de aur în relațiile interumane
a. Să te izolezi de restul oamenilor d. Să împarți cadouri
b. Susținere reciprocă e. Să ierți
c. Să-ți recunoști greșeala f. Să demonstrezi că ești dur
2. Care dintre relațiile pe care le ai în momentul de față crezi că au nevoie de îmbunătățire?

a. Relația cu părinții e. Relația cu vecinii
b. Relația cu frații f. Relația cu Dumnezeu
c. Relația cu copiii g. Relația cu _________________
d. Relația cu colegii de cameră
3. Completează spațiile libere:

„Tot ce _______________ să vă _____________ vouă oamenii, __________________ și voi la
__________; căci în aceasta este cuprinsă Legea și Prorocii.” (Matei 7, 12)
4. „Calitatea relației noastre cu Dumnezeu se vede din calitatea relației noastre cu ceilalți.”
a. Adevărat
b. Fals
c. _____________________
5. Accepți în întregime faptul că Dumnezeu ți-a iertat păcatele și defectele?

a. Nu
b. Îmi este greu să cred/accept acest lucru
c. Da
Ce efect are acest lucru asupra relației tale cu ceilalți?
___________________________________________________________________________
6. Pentru îmbunătățirea relațiilor cu oamenii, ce hotărâre ai luat azi?

___________________________________________________________________________
26
Tema 6 – Vinovăția: reacții potrivite și
nepotrivite
90 de minute
Obiective
 Membrii grupei să poată face deosebire între reacția nepotrivită față de vinovăție și reacția
potrivită față de vinovăție;
 Membrii grupei să știe care sunt efectele negative ale sentimentului de vinovăție;
 Membrii grupei să știe care sunt efectele pozitive ale sentimentului de vinovăție;
 Membrii grupei să știe care este soluția pentru sentimentul de vinovăție.
ACTIVITATE INTRODUCTIVĂ:
John S. Mill, teoretician al politicii economice, considera că vinovăția este un lucru bun, fiindcă îi
impune societății o restricție morală și îi împiedică pe oameni să le facă rău altora.
Filozoful Friedrich Nietzsche considera că vinovăția este un semn al opresiunii și al slăbiciunii omenești.
Sigmund Freud, întemeietorul psihanalizei (psihanaliza este: orice tehnică de cercetare psihologică și
de psihoterapie prin explorarea inconștientului), susținea că vinovăția este o afecțiune psihică,
rezultatul cerințelor imposibile, impuse unor oameni de către o conștiință ultrasensibilă.
 De regulă, oamenii consideră că „vinovăția” este, în esență, un lucru negativ; vinovăția

este însoțită de ideea de eșec, de greșeală. Totuși ne înspăimântă gândul unei lumi în care
oamenii să facă lucruri rele, fără să se simtă vinovați de faptele lor.
Cereți-le participanților să comenteze ideile de mai sus.
ILUSTRAȚIE: Înainte de apariția aparatelor de ventilație și a unor utilaje mai bune, munca în mină era
extrem de periculoasă. Pentru a verifica dacă aerul din mină era respirabil, minerii luau cu ei canari,
care detectau rapid metanul și monoxidul de carbon din aer. Dacă păsările își păstrau vioiciunea,
minerii știau că aerul era bun de respirat. Moartea unui canar era semnul că mina trebuia evacuată
imediat.
 Ce asemănări există între acești canari „detectori” și conștiința noastră? În ce constă

activitatea ei?
Vinovăţia este una dintre stările emoţionale cele mai dureroase şi mai paralizante. Ea ne poate aduce
ruşine, frică, suferinţă, mânie, tristeţe şi chiar boală.
Deşi sentimentele de vinovăţie sunt neplăcute, Dumnezeu le poate folosi pentru a-i conduce pe
păcătoşi la pocăinţă şi la cruce, unde pot găsi iertarea după care tânjesc.
27
Totuşi, uneori, acest mecanism îi determină pe oameni să se simtă vinovaţi cu privire la lucruri de care
nu sunt responsabili, aşa cum se întâmplă în cazul supravieţuitorilor unor accidente sau în cazul
copiilor ai căror părinţi au divorţat.
Însă, atunci când sentimentul de vinovăţie este justificat, conştiinţa lucrează. Ea ne produce suficient
disconfort, încât să ne determine să acţionăm. În funcţie de alegerea personală, vinovăţia poate fi
extrem de distructivă, ca în cazul lui Iuda, sau extrem de constructivă, ca în cazul lui Petru.
Astăzi vom studia împreună patru relatări biblice despre vinovăţie, ca să înţelegem acest proces mai
bine şi ca să desprindem câteva lecții relevante pentru noi. Vom vedea că, dacă este bine direcţionată,
vinovăţia poate fi folosită de Dumnezeu în avantajul nostru. Totul depinde de atitudinea noastră faţă
de vinovăţie şi de ceea ce alegem să facem cu ea.
1. Adam și Eva
 Citiți împreună Geneza 3, 8-13.
 Cum s-a manifestat sentimentul de vinovăție în cazul lui Adam și al Evei? Ce aspect al
reacției lui Adam a fost deosebit de dăunător?
Vinovăţia a fost prima emoţie dăunătoare simţită de om. Comportamentul lui Adam şi al Evei s-a
schimbat imediat după comiterea păcatului. Ei „s-au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii
din grădină” (vers. 8). Această reacţie nemaiîntâlnită până atunci era semnul fricii de Tatăl şi Prietenul
lor şi, totodată, al ruşinii lor de a apărea înaintea Sa. Până la cădere, ei găsiseră bucurie în prezenţa lui
Dumnezeu, însă acum se ascundeau de El. Relaţia lor frumoasă cu Dumnezeu s-a rupt. Pe lângă frică
şi ruşine, ei au simţit şi tristeţe, mai ales după ce au conştientizat consecinţele teribile ale neascultării
de Dumnezeu.
Să observăm cuvintele folosite de Adam şi de Eva: „Femeia, pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine…”
şi „Şarpele m-a amăgit…”. Vinovăţia generează aproape automat mecanismul de aruncare a vinei
asupra altuia sau de justificare a comportamentului prin aducerea de argumente. Sigmund Freud,
întemeietorul psihanalizei, a folosit termenul de „proiecţie” în dreptul acestui mecanism şi a susţinut
că oamenii pun vinovăţia lor pe seama altora sau pe seama circumstanţelor pentru a-şi uşura
sentimentul de vină. Proiecţia este pentru ei un mecanism de apărare. Însă învinovăţirea altora nu
aduce rezultate bune în relaţiile interpersonale şi aşază o barieră în calea iertării lui Dumnezeu.
Adevărata soluţie constă în asumarea deplină a vinei pentru faptele săvârşite şi căutarea eliberării de
vinovăţie la Cel care poate într-adevăr să ne-o ofere: „Acum dar, nu este nicio osândire pentru cei ce
sunt în Hristos Iisus” (Rom. 8,1).
Uneori, oamenii se simt vinovaţi din motive neîntemeiate. Rudele apropiate ale persoanelor care se
sinucid, supravieţuitorii unui accident grav sau ai unei calamităţi şi copiii unui cuplu divorţat recent
sunt câteva exemple clasice în privinţa sentimentului nejustificat de vinovăţie. În aceste cazuri,
oamenii trebuie să ştie că nu sunt răspunzători pentru comportamentul altora sau pentru
evenimentele imprevizibile. Dacă totuşi, în anumite cazuri, au o anumită parte de vină, ei trebuie să-
şi asume responsabilitatea pentru acţiunile lor, să caute iertare de la cei pe care i-au rănit şi să se
prindă cu tărie de făgăduinţe biblice, precum aceasta: „Cât este de departe răsăritul de apus, atât de
mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi” (Ps. 103,12).
ÎNTREBARE DE REFLECȚIE: Cum reacţionezi atunci când te simţi vinovat? Dai imediat vina pe alţii, la fel
ca Adam?
28
2. Frații lui Iosif
 Citiți împreună Geneza 42, 21 și 45, 3.
 Ce amintire dureroasă tulbura gândurile fraților lui Iosif?
Sentimentul de vinovăţie este legat de o anumită amintire din trecut, de o anumită scenă sau de un
eveniment pe care îl rememorăm. Alteori, el ia forma unei imagini retrospective care ne invadează
gândurile sau care apare în vise sau în coşmaruri. Imaginea tânărului Iosif care le cerea insistent să îi
cruţe viaţa le revenea mereu în minte fiilor lui Iacov.
Oamenii afectaţi de vinovăţie se gândesc adesea la fapta lor, îşi deplâng acţiunile, le este teamă de
consecinţe şi se învinovăţesc mereu. Rememorarea faptelor ne produce mult chin, frustrare şi furie,
pentru că nu am procedat altfel. Din nefericire, nu putem schimba trecutul, oricât de mult timp ne-am
lua să rumegăm evenimentele. Avem nevoie de pocăinţă şi de iertare. În acest caz, caracterul nobil al
lui Iosif iese în evidenţă atunci când îi iartă şi îi încurajează să nu mai fie supăraţi pe ei înşişi. El îi asigură
că evenimentele au fost conduse de Dumnezeu, care dorea să salveze viaţa multor oameni. Totuşi
faptul că Dumnezeu a putut să schimbe fapta lor rea în bine nu schimbă adevărul vinovăţiei lor.
3. David
 Citiți Psalmul 32 (în special versetele 1-5)
 Ce învăţăm din Psalmul 32 despre vinovăţie şi despre mărturisire? La ce se referă

David prin cuvintele „câtă vreme am tăcut”? Ce se întâmplă când tăcem şi nu ne mărturisim
păcatele? Ce soluţie a găsit David pentru a scăpa de vinovăţie?
Mărturisirea sinceră ne face bine – face bine sufletului şi se pare că şi trupului. David ne arată clar, în
psalmul lui, că starea de tulburare a minţii îi provoca suferinţă fizică: „mi se topeau oasele” (vers. 3) şi
„mi se usca vlaga” (vers. 4). În prezent, medicii admit că există o relaţie strânsă între stres şi bolile
fizice. Expresia „boli psihosomatice” a intrat de câteva zeci de ani în vocabularul cadrelor medicale şi
se referă la simptomele fizice provocate în principal de procesele psihice. În ultima vreme, domeniul
psihoneuroimunologiei a identificat rolul-cheie pe care îl joacă stările psihice în protejarea corpului
nostru sau în expunerea lui la boli.
Vinovăţia, la fel ca orice altă emoţie dăunătoare, puternică, produce modificări imediate în
comportament şi poate afecta sănătatea pe termen lung. Însă cei care Îl cunosc pe Dumnezeu pot
evita aceste riscuri. Mărturia lui David ne descoperă care este antidotul pentru vinovăţie: „Atunci Ţi-
am mărturisit păcatul meu… Şi Tu ai iertat vina păcatului meu” (vers. 5).
Astfel, ruşinea, remuşcarea, tristeţea şi disperarea cauzate de vinovăţie pot dispărea prin iertarea
minunată oferită de Dumnezeu şi pot fi înlocuite de bucurie şi de veselie (vers. 11).
IMPORTANT: Conştiinţa poate deveni insensibilă prin încălcarea repetată a principiilor corecte, până
când omul nu-şi mai dă seama că greşeşte, şi prin cedarea la influenţele puternice din mediu, până
când omul ajunge să privească un lucru cu indiferenţă sau să creadă că lucrul respectiv este bun.
ÎNTREBARE DE REFLECȚIE: Ce lucruri nu te mai deranjează la fel de mult ca altădată? Devine conştiinţa
ta insensibilă? Gândeşte-te cu seriozitate la lucrurile pe care le faci şi pentru care conştiinţa nu te mai
mustră.
29
4. Petru
 Citiți împreună Matei 26, 75.
 Acesta este unul dintre semnele cele mai clare ale sentimentului de vinovăţie. De ce
se simţea Petru atât de vinovat? Ai trecut vreodată printr-o experienţă asemănătoare? Dacă
da, ce anume te-a ajutat să iei hotărârea de a nu mai repeta greşeala?
Petru şi-a exprimat de două ori siguranţa că va rămâne credincios şi nu-L va tăgădui pe Învăţătorul
său. A doua oară când a făcut acest lucru, Domnul Iisus tocmai îl avertizase că avea să se lepede de El
de trei ori în noaptea aceea. După câteva ore, două femei au spus că Petru era unul dintre ucenicii lui
Iisus, însă el L-a tăgăduit pe Domnul Hristos de fiecare dată. Apoi, câţiva slujitori ai marelui preot l-au
întrebat dacă era dintre ucenicii lui Iisus, iar el a exclamat: „Nu sunt!” (Ioan 18,25). Observăm că în
acel context se considera că acuzatorii (femei, slujitori) deţineau un statut social inferior. Probabil că,
mai târziu, faptul acesta a sporit şi mai mult ruşinea şi vina lui Petru.
Totuşi mesajul principal este acela că Petru a plâns şi plânsul acesta l-a dus la pocăinţă, la schimbarea
inimii şi la o convertire adevărată, chiar dacă procesul în sine a fost dureros. În unele cazuri, aceştia
sunt paşii necesari: trebuie să ne vedem exact aşa cum suntem, să vedem care este starea inimii
noastre şi să ne dăm seama de câtă trădare suntem în stare, iar apoi să cădem zdrobiţi înaintea lui
Dumnezeu, la fel ca Petru.
„Cu ochii orbiţi de lacrimi, [Petru] îşi îndreaptă paşii către singurătatea oferită de grădina Ghetsemani
şi se prăbuşeşte în locul în care a văzut silueta prosternată a Mântuitorului, când transpiraţia
însângerată I-a ţâşnit prin pori din pricina agoniei. Cuprins de remuşcări, Petru îşi aminteşte că dormea
când Iisus Se ruga în acele ceasuri înfricoşătoare. Inima lui mândră se sfâşie şi lacrimi de pocăinţă udă
firele de iarbă pătate doar de curând de picăturile de sudoare însângerată a scumpului Fiu al lui
Dumnezeu. El a părăsit acea grădină ca om schimbat. În acel moment, era pregătit să arate milă faţă
de cei ispitiţi. El fusese smerit şi putea arăta compasiune faţă de cei slabi şi greşiţi.” – Ellen G. White,
Mărturii, vol. 3, pag. 416
ÎNTREBARE DE REFLECȚIE: Te-au făcut căderile şi eşecurile tale mai sensibil faţă de căderile şi eşecurile
altora? Cum poţi învăţa să le slujeşti oamenilor care trec prin suferinţe?
CONCLUZII: Sentimentul „bun” de vinovăție ne ajută să ne cunoaștem starea și ne trimite la pocăință

și la acceptarea iertării lui Dumnezeu.
Ce anume din ființa noastră se transformă?
- Părerea noastră de spre noi înșine (ne recunoaștem vina și totodată recunoaștem că avem o
valoare extraordinară pentru Dumnezeu, care ne-a oferit remediul pentru vinovăție);
- Relația noastră cu Dumnezeu (ne pocăim și ne străduim ca faptele noastre să fie în armonie
cu voința Sa);
- Relația noastră cu ceilalți (încercăm să reparăm, atât cât ne stă în putință, consecințele
păcatului).
Evaluare
Vor fi împărțite fișe de evaluare individuală
30
Se vor face aprecieri cu privire la implicarea participanților în cadrul discuțiilor de grup și în cadrul
sarcinilor propuse.
31
Nume: _______________________________
Dată: ______________________________
Test 6 – Vinovăția: reacții potrivite și nepotrivite
1. Ce este vinovăția?
a. O stare de fericire
b. O închipuire a oamenilor
c. O emoție dureroasă, un produs secundar al păcatului
2. Care sunt efectele negative ale vinovăției?

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
4. De ce se simțea Petru atât de vinovat?

a. Fiindcă fusese credincios Învățătorului său
b. Fiindcă scosese sabia să-L apere pe Domnul Iisus
c. Fiindcă se lepădase de Domnul Iisus

b. Răzbunarea
32
Tema 7 – Gândurile: baza comportamentului
90 de minute
Obiective
 Membrii grupei să analizeze efectul gândurilor asupra cuvintelor și asupra comportamentului;

 Membrii grupei să analizeze efectul substanțelor care reduc capacitatea de a gândi clar,
asupra vieții și a relațiilor cu ceilalți oameni;
 Membrii grupei să știe cum pot fi înnobilate gândurile omului.
Motto: „suntem ceea ce gândim”.
POVESTIRE INTRODUCTIVĂ: Pe 18 noiembrie 1978, într-o așezare izolată din Guyana a avut loc
sinuciderea în masă a 909 bărbați, femei și copii. Puținii supraviețuitori ai „masacrului din Jonestown”
au povestit că mulți părinți și-au injectat de bunăvoie copiii cu o soluție de cianură și că, după aceea,
au băut și ei otrava. Însă, mai târziu, o înregistrare de pe o casetă audio a arătat că nu toți au participat
de bunăvoie. O femeie, Christine Miller, l-a înfruntat pe față pe Jim Jones, conducătorul carismatic al
grupării religioase, care asista la moartea adepților lui. Reacția lui Jones a fost, ca de obicei, aceea de
a înăbuși opoziția. I-a îndemnat pe ceilalți să o aducă la tăcere pe Christine și atunci glasul ei este
acoperit de strigătele dezaprobatoare ale mulțimii.
Metodele lui Jones de a manipula oamenii nu erau noi. Într-o carte apărută în 1895, Psihologia
mulțimilor, Gustav LeBon analiza modul în care gândirea indivizilor poate fi pervertită, controlată și
canalizată spre acțiune, prin puterea „spiritului de turmă”. Câteva decenii mai târziu, Adolf Hitler a
aplicat metode similare prin mijloacele de informare în masă.
Noi, oamenii, uităm cu ușurință ce putere pot avea gândurile, uităm de capacitatea incredibilă pe care
o au tiparele de gândire de a ne afecta viața personală și viața celor din jurul nostru, atât în bine, cât
și în rău.
ÎNTREBARE DE REFLECȚIE: Luăm noi în serios faptul că gândurile noastre sunt vulnerabile la influențele
exterioare, că sunt afectate de ceea ce vizionăm, de ceea ce citim și de lucrurile la care ne gândim?
Analizați în grupă efectele sugestiei:
Cereți-le participanților să NU își imagineze un elefant roz care se leagănă pe o frânghie. Câți au reușit
să alunge această imagine din minte?
 Cereți-le să alcătuiască o listă cu lucrurile care le influențează gândirea în fiecare zi.
 Reușim să percepem mesajele care ne modelează gândirea atunci când privim la

televizor, intrăm pe internet sau deschidem o revistă? Ce înseamnă să ne formăm o gândire
critică?
Propuneți-vă să evaluați materialele pe care le vizionați sau le citiți, prin întrebările: „Ce
încearcă emisiunea/articolul acesta să mă facă să cred? Ce presupoziții, ce valori și ce
33
concepție despre viață stau la baza mesajelor pe care mi le transmite? Sunt ele în armonie cu
valorile mele și cu perspectiva veșnică pe care mi-a dat-o Iisus Hristos?”
ACTIVITATE: Oferiți-i fiecărui participant câte o pagină dintr-o revistă sau dintr-un ziar. Cereți-le să
analizeze articolele și reclamele câteva minute, apoi să prezinte înaintea grupei două-trei valori sau
premise care, deși nu sunt amintite explicit, sunt totuși transmise. Cereți-le să arate cum pun aceste
premise la îndoială valorile creștine?
Terapia cognitiv-comportamentală este în prezent una dintre formele de tratament cele mai utilizate
în afecţiunile psihice şi se bazează pe supoziţia că cele mai multe probleme psihice se remediază prin
identificarea şi modificarea percepţiilor, gândurilor şi comportamentelor eronate şi disfuncţionale.
Oamenii care suferă de depresie tind să interpreteze faptele negativ; oamenii care suferă de anxietate
tind să privească viitorul cu nelinişte; cei care au o stimă de sine scăzută amplifică succesul altora şi
micşorează succesul personal. Prin urmare, terapia cognitivcomportamentală îi învaţă pe oameni să
identifice şi să înlocuiască modul de gândire nesănătos cu gânduri care promovează un comportament
adecvat şi care elimină comportamentul nedorit.
Biblia ne învaţă despre legătura dintre gânduri şi fapte (Luca 6,45). Tiparele de gândire orientate spre
bine sunt sănătoase şi, mai mult decât atât, ne oferă şansa de a ne păstra integritatea: „În adevăr, cei
ce gândesc răul se rătăcesc, dar cei ce gândesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie” (Prov.
14,22).
 Citiți împreună Marcu 7, 21-23.

De unde vin toate aceste lucruri rele?
Cuvântul inimă este deseori folosit în Biblie cu sensul de sediu al gândurilor şi al emoţiilor (vezi Mat.
9,4). Numai Dumnezeu are acces la activitatea tainică a minţii noastre, la intenţiile noastre, la dorinţele
noastre ascunse. Nimic, nici măcar gândurile de o clipă, nu trec neobservate de Creatorul nostru.
Faptul că Dumnezeu ştie ce se întâmplă în sufletul nostru este un avantaj. Când suntem prea
descurajaţi ca să mai rostim o rugăciune, Dumnezeu ştie acest lucru. Oamenii nu văd decât înfăţişarea
şi purtarea şi, pe baza observaţiilor făcute, încearcă să deducă ce e în mintea unui om, dar Dumnezeu
cunoaşte gândurile în profunzimea lor.
Oamenii care suferă de tulburări de autocontrol nu reuşesc să-şi stăpânească impulsul de a fura, de a
ataca oamenii sau de a juca jocuri de noroc. Medicii psihiatri ştiu că aceste impulsuri sunt de multe ori
precedate de un anume gând (sau de o serie de gânduri), care declanşează comportamentul nedorit.
De aceea, pacienţii sunt învăţaţi să identifice gândul respectiv, să îl înlăture imediat şi să îşi îndrepte
mintea în altă parte. Prin acest procedeu, ei reuşesc să-şi stăpânească gândurile şi să evite faptele la
care îi conduc aceste gânduri. Este adevărat că păcatele sunt adeseori precedate de anumite gânduri
(aşa acţionează ispita). Fiecare creştin/om are îndatorirea de a învăţa să identifice, cu ajutorul lui
Dumnezeu, factorii declanşatori ai acestui proces, întrucât zăbovirea asupra unor gânduri rele duce
aproape inevitabil la păcat.
 Citiți Romani 8, 5-8 (în mod special versetul 5)
Pavel ne arată că mintea şi comportamentul se află într-o legătură strânsă. Mintea plină de Duhul
Sfânt va căuta să facă fapte bune, pe când mintea stăpânită de păcat va avea ca rod fapte păcătoase.
Nu este suficient să ne schimbăm comportamentul de dragul aparenţelor sau ca să ne arătăm
34
corecți/neprihăniţi. Inima (mintea) trebuie să fie transformată, altminteri roadele vor arăta care este
adevărata ei stare.
„Trebuie să fim mereu conştienţi de puterea înălţătoare a gândurilor curate şi de influenţa dăunătoare
a gândurilor rele. Să ne îndreptăm gândurile spre lucrurile nobile/sfinte. Gândurile noastre să fie
curate şi adevărate; fiindcă sufletul nostru este în siguranţă numai dacă gândim aşa cum trebuie.” –
Ellen G. White, The Signs of the Times, 23 august 1905.
 ÎNTREBARE DE REFLECȚIE: Să presupunem că ai fi solicitat să îţi exprimi public

gândurile pe care le-ai avut în ultimele 24 de ore. Ce ai spune? Cât de stânjenit ai fi? Ce îţi
spune acest răspuns despre schimbările pe care ai nevoie să le faci?
 În ce măsură lupta pentru a „păzi căile de acces către mintea noastră” este influențată
de aspecte aparent banale, precum a ne odihni adecvat, a mânca sănătos, a avea un stil de
viață echilibrat și a refuza să consumăm substanțe care reduc capacitatea de a gândi clar? (vezi
Proverbe 23, 31-33).
POVESTIRE: Gandurile ne pot aduce multă suferinţă. Psihologul Philip Zimbardo, în cartea Psychology
and Life, povesteşte despre cazul unei tinere care a fost adusă la spital pentru că era îngrozită de
gândul morţii. După primele consultaţii, s-a constatat că femeia nu suferea de vreo boală, însă a fost
internată, ca să fie ţinută sub observaţie. După câteva ore a murit. Cercetările ulterioare au descoperit
că, în urmă cu mai mulţi ani, un vrăjitor îi prezisese că va muri la douăzeci şi trei de ani. Femeia a murit
cu o zi înainte de a împlini această vârstă, din cauză că a intrat în panică.
Nu există nicio îndoială că oamenii au mult de suferit din cauza gândurilor lor negative; de aici
înţelegem cât de important este să avem o gândire sănătoasă. De asemenea, nu trebuie să uităm un
lucru: noi putem să influenţăm negativ gândurile altora prin exprimarea gândurilor noastre negative.
Cuvintele au o mare putere atât spre bine, cât şi spre rău. Cuvintele fie înalţă, fie coboară. Ele
răspândesc în jur viaţă sau moarte. Cât de atenţi trebuie să fim cu gândurile şi cu sentimentele pe care
le exprimăm!
Gândirea este un proces misterios al minţii. Oamenii nu au reuşit încă să îi dea o definiţie exactă sau
să descrie modul în care se desfăşoară. În cele mai multe cazuri, noi singuri alegem la ce vrem să ne
gândim. Gândurile se pot schimba într-o clipă. Noi trebuie doar să alegem să le schimbăm. (Există
totuşi unele cazuri în care bolile mintale pot afecta capacitatea unui om de a-şi schimba gândurile şi
de aceea asistenţa de specialitate se poate dovedi extrem de benefică.)
ÎNTREBARE DE REFLECȚIE: Ce faci cu gândurile tale? Ce vei face data viitoare când îţi vor veni în minte
gânduri rele?
 Citiți împreună Filipeni 4, 8.

Cum putem să ne păzim gândurile și faptele curate?
 Citiți împreună Psalmul 119, 9.11.
Memorarea, repetarea şi aprofundarea cuvintelor Bibliei sunt marile binecuvântări spirituale pe care
le avem la dispoziţie şi constituie o metodă sigură de a ne forma „o minte sănătoasă”, după cum spune
Petru. Mulţi oameni au primit binecuvântări preţioase prin întipărirea în memorie a textelor biblice.
Când erau înclinaţi să se îngrijoreze, să se îndoiască, să se teamă sau să fie nemulţumiţi sau când erau
ispitiţi, ei repetau textele în gând şi simţeau pace şi alinare prin puterea Duhului Sfânt.
35
În momentul de faţă, Biblia are foarte mulţi „rivali” ademenitori (televizorul, computerul etc.) şi
generaţia actuală este ispitită să o dea deoparte. De aceea, este necesar să luăm o hotărâre fermă de
a citi şi de a medita zilnic la Cuvântul lui Dumnezeu. Scriptura este singurul mijloc de protecţie reală
faţă de atacurile non-valorilor asupra gândirii noastre.
Rugăciunea este o altă metodă prin care putem să ne păstrăm mintea departe de necazuri. În timp ce
vorbim cu Dumnezeu, şansele sunt mici să nutrim gânduri egoiste, de lăcomie etc. Formarea obiceiului
de a ne ruga este un mijloc sigur de protecţie faţă de gândurile rele şi, totodată, faţă de faptele rele.
Biblia ne spune clar: Dumnezeu ţine cont de gândurile noastre, deoarece gândurile ne influenţează
cuvintele, faptele şi starea generală. Dumnezeu vrea să avem gânduri bune (o „minte sănătoasă”),
deoarece ele ne fac bine atât pe plan fizic, cât şi pe plan mintal.
Vestea bună este că meditaţia la cuvintele Bibliei, rugăciunea şi alegerile bazate pe călăuzirea Duhului
Sfânt ne ajută să ne menţinem mintea şi inima îndreptate spre lucrurile care ne înalţă şi pe noi, şi pe
cei din jurul nostru.
Evaluare
Se împart fișele de evaluare.

Se vor face aprecieri cu privire la implicarea participanților în cadrul acestei lecții și se va anunța titlul
temei viitoare – vor fi încurajați toți cursanții să fie prezenți și în următoare întâlnire.
36
Nume: _______________________________
Dată: ______________________________
Test 7 – Gândurile: baza comportamentului
1. Care este motto-ul lecției de azi?

a. „Gândim, deci suntem” (existăm)
b. „Nu gândim, nu suntem”
c. „Suntem ceea ce gândim”
2. Ceea ce citești și ceea ce vezi îți influențează gândirea?

a. Da
b. Nu

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
4. Gândurile influențează:
a. Faptele
b. Vorbele

„Cum își va ține tânărul __________________ cărarea? Îndreptându-se după _____________
Tău.” (Psalmul 119, 9).
„Strâng ____________________ Tău în _________________ mea, ca să nu _______________
împotriva Ta.” (Psalmul 119, 11).
37
Tema 8 – Speranță și depresie
90 de minute
Obiective
 Membrii grupei să poată enumera două dintre cauzele depresiei;

 Membrii grupei să enumere cel puțin trei efecte/manifestări ale depresiei;
 Membrii grupei să poată enumera două căi prin care pot preveni depresia sau prin care se
poate aduce rezolvare în caz de depresie.
Cu această ocazie vom discuta despre depresie și despre consecințele acesteia asupra omului, dar cel
mai important vom discuta despre cum ne putem elibera de depresie.
Știați că 1 octombrie este Ziua Europeană Anti-Depresie?
ACTIVITATE INTRODUCTIVĂ: Invitați-i pe membrii grupei să povestească despre situațiile în care au

fost disperați. Cum au reușit să iasă din starea de depresie? Ce au învățat despre ei înșiși și despre
capacitatea lor de a-și stăpâni viața în astfel de situații?
Depresia, sau descurajarea extremă, până acolo încât omul să nu mai fie în stare să-şi desfăşoare
activitatea în mod normal, a fost experienţa omului încă de la apariţia păcatului pe pământ. Destul de
multe personaje biblice au manifestat simptomele caracteristice depresiei.
Disperarea este unul dintre simptomele depresiei, iar mesajul biblic al speranţei ne poate oferi atât
de mult în contrast cu ceea ce ne poate oferi lumea!
Toţi oamenii trec, mai devreme sau mai târziu, prin momente de descurajare extremă, din diferite
motive. De aceea nu este de mirare că Biblia este plină de făgăduinţe care ne oferă tuturor, indiferent
de situaţiile prin care trecem, motive să sperăm într-un viitor mai bun în viaţa aceasta şi mai ales în
viaţa viitoare.
Bineînţeles că, dacă este vorba de o formă severă de depresie, este important să consultăm un
specialist, dacă este posibil. Dumnezeu poate lucra prin aceşti oameni la vindecarea persoanei care
suferă de depresie. De altfel, atunci când suferim de o boală a trupului, nu ezităm să consultăm un
medic. Tot la fel ar trebui să procedăm şi atunci când suferim de depresie cronică, de o problemă
cauzată în multe cazuri de o predispoziţie genetică sau de dezechilibrul chimic din creier.
 Citiți împreună Psalmul 32, 1-5.
Printre cauzele depresiei se regăsește și sentimentul de vinovăție.
Sentimentul de vinovăţie, generat de păcatele nemărturisite, poate deveni foarte dureros. Cuvintele
folosite de David indică o durere sufletească intensă. Psalmul 32 şi alte pasaje din Psalmi ne arată cât
de mare era suferinţa emoţională a lui David.
38
Când întâlnim oameni care suferă de depresie, trebuie să fim foarte atenţi să nu-i învinovăţim că nu
şi-au mărturisit păcatele! Nici nu trebuie să tragem concluzia că sunt oameni răi şi că de aceea suferă.
Există oameni care, deşi îşi mărturisesc păcatele, se lasă tulburaţi în continuare de sentimentul de
vinovăţie. Adeseori, se simt nevrednici să primească iertare şi deplâng starea în care au ajuns din cauza
păcatelor lor, chiar dacă şi le-au mărturisit şi ele sunt iertate de Dumnezeu, prin credinţă. Şi aceasta
poate fi o mare sursă de suferinţă sufletească. În astfel de cazuri, este important să ne îndreptăm
atenţia spre făgăduinţele în care Dumnezeu ne promite vindecare şi acceptare, chiar şi pentru păcatele
cele mai grave. Noi nu putem reface trecutul; dar ceea ce putem face este să învăţăm din greşelile
trecutului şi, în măsura în care acest lucru este posibil, să le îndreptăm. Tot ce putem face este să
căutăm mila, harul şi vindecarea pe care doar Dumnezeu ni le poate oferi.
 Mulţi oameni se luptă cu vinovăţia, deşi şi-au mărturisit păcatele. De ce este

important să ne recunoaştem faptele, să ne asumăm responsabilitatea pentru ele şi să
învăţăm să le lăsăm în urma noastră?
 Citiți Mica 7, 1-6.
Mica descrie în cartea sa, în numai şase versete, starea de degradare morală profundă a oamenilor
din vremea sa. Asuprirea, abuzuri de toate tipurile, lipsa de respect şi de consideraţie, corupţia şi
înşelăciunea au intrat în lumea noastră odată cu primul păcat. Aceasta este şi starea lumii de astăzi.
Starea nefericită în care se găsea Israel ne trimite imediat cu gândul la ştirile din ziare. Haosul din
lumea noastră ne afectează şi mai mult când se atinge de familia noastră, de prietenii noştri, de vecinii
noştri. Relaţiile interpersonale defectuoase ne produc mult stres şi sunt asociate cu depresia.
 Citiți Isaia 38, 1. 10-14.
„Ciripeam ca o rândunea, croncăneam ca un cocor şi gemeam ca o porumbiţă. Ochii îmi priveau topiţi
spre cer. Doamne, sunt în necaz, ajută-mă!” (Is. 38,14) Descrierea din acest text nu ne lasă nicio
îndoială cu privire la durerea intensă simţită de Ezechia. Suferinţa sufletească este exprimată diferit în
culturi diferite. În anumite zone, oamenii suferă în tăcere şi se feresc să se manifeste vizibil. Alţii (ca
Ezechia) se jelesc şi plâng când au un necaz. De asemenea, modurile de manifestare a suferinţei diferă
de la un om la altul. Unii oamenii înfruntă moartea cu mai multă seninătate decât alţii. Simptomele
depresiei apar de regulă la persoanele care suferă de o boală îndelungată sau la bolnavii în faza
terminală. Ezechia era bolnav, iar boala aceasta ameninţa să-i pună capăt vieţii. Din acest motiv, el a
căzut în depresia descrisă în Isaia 38. Simptomele depresiei sunt atât de dureroase, încât mulţi
încearcă să se sinucidă, ca să pună capăt acestei experienţe îngrozitoare. Mai exact, peste 10% dintre
pacienţii care suferă de depresie cronică ajung să se sinucidă. Este limpede că depresia cronică este o
problemă serioasă şi trebuie tratată ca atare.
Depresia are ca urmare o varietate de manifestări: (a) tristeţe profundă (mâhnire); (b) lipsă de
motivaţie pentru orice tip de activitate, chiar plăcută; (c) modificarea apetitului şi pierderea sau luarea
în greutate; (d) tulburări de somn – somn prea puţin sau prea mult; (e) stimă de sine scăzută; (f) putere
scăzută de judecată, memorie slabă şi (g) gânduri de moarte şi sinucidere. Unii oameni prezintă numai
unul sau două dintre aceste simptome, în vreme ce alţii prezintă mai multe simptome şi suferă luni
întregi înainte de vindecare. În ambele cazuri, povara depresiei este enormă şi trebuie rezolvată pe
cale medicală şi spirituală.
39
ÎNTREBARE DE REFLECȚIE: Cu toţii suntem uneori mai mult sau mai puţin trişti şi descurajaţi din diverse
motive. Ce lucruri te dărâmă sufleteşte şi de ce? Adu-ţi aminte de situaţiile din trecut în care
Dumnezeu ţi-a călăuzit viaţa. Ce speranţă şi ce încurajare îţi inspiră aceste experienţe? De ce este
important să nu le dai uitării?
 Citiți împreună Psalmul 39, 2.3.7, Psalmul 32, 3, Mica 7, 7 și Plângerile lui Ieremia 3,
21-23, Apocalipsa 21, 4.
La fel ca în majoritatea tulburărilor sufleteşti, şi în depresie este necesar ca bolnavul să vorbească

despre luptele lui interioare. Faptul acesta poate constitui un prim pas spre vindecare. O metodă
sigură de eliberare de tensiune şi de suferinţa psihică este aceea de a ne apropia de Dumnezeu,
rugându-ne cu seriozitate şi sinceritate. În multe cazuri, este nevoie de mai mult decât de rugăciune,
însă rugăciunea este un început bun.
O strategie elementară de combatere a depresiei este aceea de a sta de vorbă cu un prieten (sau cu
un terapeut) care ştie să asculte şi, în plus, care ştie să îţi recomande un tratament intensiv, dacă este
necesar. Exprimarea gândurilor şi a sentimentelor are un efect de vindecare.
Totuşi, pentru cei care trec prin crize şi care se simt descurajaţi sau chiar deprimaţi, este important să
stea de vorbă cu o persoană în care au încredere. Uneori, comunicarea cu cineva poate ajuta, în mare
măsură, la îmbunătăţirea stării sufleteşti.
Chiar şi psihologii care nu cred în Dumnezeu recomandă ca pacienţii care cred în rugăciune să se roage.
Toţi oamenii, chiar şi cei care nu suferă de depresie cronică, pot experimenta adevărul că rugăciunea
ne ajută să ne simţim mai bine. Relaţia cu Dumnezeu ne poate ajuta foarte mult, indiferent cine
suntem şi cât de descurajaţi suntem. Ea ne aduce speranţă, încurajare şi vindecare.
Pe lângă acestea, ingredientul fundamental al supravieţuirii când treci printr-o criză este speranţa.
Speranţa este esenţială pentru a ne menţine mintea sănătoasă. Chiar şi cel necredincios are nevoie de
o speranţă: tinerii fără serviciu speră că vor găsi un loc de muncă, turistul rătăcit speră să găsească
drumul înapoi, iar investitorii care au pierdut banii speră că vor veni timpuri mai bune. Fără speranţă,
viaţa n-are sens şi duce la moarte.
Speranţa descrisă în Biblie întrece orice aşteptare – un sfârşit fericit şi mântuirea prin Isus Hristos.
Speranţa într-o lume mai bună poate fi o mare alinare pentru sufletul îndurerat. La fel cum femeia
„nu-şi mai aduce aminte de suferinţă” (Ioan 16,21) după ce aduce pe lume un copil, tot la fel sufletul
tulburat poate avea încredere, prin harul lui Dumnezeu, că va locui într-o lume nouă, în care nu vor
mai exista relele care ne aduc atâta tristeţe.
Mai mult decât atat, putem observa că în religia creștină găsim câteva modalităţi alternative de
interpretare a evenimentelor, interpretări ce ne pot ajuta să depășim momentele critice în viață.
Analizează următoarele alternative:
1. Concepţia despre tine însuţi. Tu ai fost creat după chipul lui Dumnezeu, ai fost făcut stăpân
peste tot ce a creat El pe pământ (Gen. 1,26.27). Chiar dacă nu mai sunt ca la început,
trăsăturile lui Dumnezeu încă se mai zăresc în tine. Iisus Hristos, prin jertfa Sa, te-a salvat de
la moartea veşnică. Înaintea lui Dumnezeu, tu ai o valoare infinită.
2. Concepţia despre lume. Este adevărat că lumea este stricată şi plină de rău. Există totuşi multe
lucruri bune, nobile şi demne de admiraţie (Fil.4,8), la care putem medita. Mai mult decât atât,
40
creştinii îşi pot explica existenţa răului fără să ajungă la disperare, întrucât ei ştiu cum a apărut
el şi care este soarta lui finală.
3. Concepţia despre viitor. Ce viitor minunat îi aşteaptă pe copiii lui Dumnezeu! Biblia este plină
de făgăduinţe care vorbesc despre asigurarea mântuirii (Ps. 37,39).
Evaluare
Participanții vor primi fișa de evaluare individuală pe care o vor completa.
Participanţii au posibilitatea să pună întrebări legate de tema prezentată.
Vor fi făcute aprecieri cu privire la implicarea participanților în cadrul lecției, precum și cu privire la
respectarea regulamentului stabilit la începutul cursului.
41
Nume: _______________________________
Dată: ______________________________
Test 8 – Speranță și depresie
Completează:
1. Sunt stresat atunci când _______________________________________________________
2. Mă descurajez atunci când _____________________________________________________
3. Îmi recapăt speranța atunci când ________________________________________________
4. Aleg să las în seama lui Dumnezeu problemele, făcând următoarele lucruri:

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
42
Tema 9 – Rezistența în încercări
90 de minute
Obiective
 Membrii grupei să identifice care sunt acele situații ce pun la încercare capacitatea de a
rezista;
 Membrii grupei să identifice rezultatele pozitive ale suferinței îndurate cu răbdare și încredere
în Dumnezeu.
POVESTIRE INTRODUCTIVĂ: O femeie a mers la un cabinet de consiliere, ca să depăşească o criză

serioasă, şi le-a povestit prietenelor ei că şedinţele au avut succes datorită unei idei pe care i-a
transmis-o psihologul. Ea spunea că lucrul care a ajutat-o cel mai mult a fost faptul că psihologul îi
repeta tot timpul că necazurile ei vor avea un sfârşit. „Acum ţi se pare că totul este întunecat şi că
situaţia aceasta nu se va sfârşi niciodată”, spunea el, „dar nu va mai fi mult şi vei ieşi din ea.” Gândul
acesta a ajutat-o să reziste.
Rezistenţa la încercări presupune înfruntarea vicisitudinilor vieţii, a traumelor, a tragediilor, a

ameninţărilor şi a stresului extrem şi revenirea la starea de dinainte, fără să ne lăsăm afectaţi de ele
prea mult.
În ultimul timp, această trăsătură a atras atenţia în mod deosebit, deoarece este important să avem o
anumită rezistenţă în faţa greutăţilor vieţii. În definitiv, cu toţii ne confruntăm în viaţă cu factori majori
de stres, nu-i aşa? Întrebarea este: Cum le putem face faţă, fără să ne lăsăm distruşi emoţional?
La începutul anilor 1960, Victor şi Mildred Goertzel au scris cartea Cradles of Eminence, care conţine
analiza biografică a peste 700 de persoane care au avut de suferit în copilărie (familii destrămate,
probleme financiare, handicapuri fizice şi/sau psihice etc.) şi care, în pofida necazurilor, au avut succes.
Cartea a fost republicată în 2004.
Biblia ne vorbeşte despre oameni care au trecut prin necazuri şi care, prin harul lui Dumnezeu, şi-au
revenit şi au depăşit problemele.
POVESTIRE: Cum putem să răbdăm încercarea?
Profesorul de Biblie George Goodman a fost vizitat odată de un tânăr care i-a cerut să se roage pentru
el. El şi-a prezentat nevoia fără ocolişuri:
– Domnule Goodman, vă rog să vă rugaţi pentru mine ca să am răbdare.

Goodman i-a răspuns:
– Bine, am să mă rog să ai necazuri.
– A, nu, domnule, a zis tânărul, eu am nevoie de răbdare!
– Am înţeles, a replicat Goodman, şi mă voi ruga să ai necazuri.
43
Apoi a deschis Biblia şi a citit Romani 5,3, lăsându-l pe tânăr fără replică: „Ba mai mult, ne bucurăm
chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare”.
Istoria lui Iov ne oferă exemplul suprem de rezistență în încercări.
 Povestiți pe scurt necazul lui Iov și apoi citiți Iov 2, 9.10.
Iov avea convingerea că Dumnezeu este milos şi drept. El nu a înţeles de ce a trebuit să sufere; soţia
nu i-a oferit sprijin; şi-a pierdut averea şi copiii şi apoi a suferit de o boală cumplită. Cu toate acestea,
el nu şi-a pierdut niciodată credinţa în Dumnezeu şi a răbdat până când necazul a luat sfârşit.
 Gândeşte-te la situaţiile dificile prin care ai trecut până acum. Ce speranţă te-a ajutat
să mergi mai departe? Ce cuvinte de încurajare ţi-au fost de folos? Ce cuvinte nu ţi-au fost de
folos, ba dimpotrivă, ţi-au făcut un deserviciu? Ce ai învăţat cu privire la modul potrivit de a
te face de folos unei persoane care trece printr-un necaz?
 Povestiți pe scurt istoria vânzării lui Iosif și aruncarea pe nedrept în temniță, în urma
înscenării realizate de nevasta stăpânului său (Geneza 37 și 39-41)
Încearcă să te pui în locul lui Iosif. Imaginează-ţi cât de descurajat a fost el. Gândeşte-te cât de
îndreptăţit era să se lase pradă mâniei şi ranchiunei. Biblia nu aminteşte în detaliu care au fost
simţămintele lui, dar nu este dificil să ne închipuim cât de mult a suferit din cauza trădării şi a vicleniei
fraţilor lui. Totuşi Iosif a apelat la Dumnezeu în această conjunctură şi, în cele din urmă, răul s-a
transformat în bine.
Experienţa acuzării pe nedrept şi a întemniţării i-a deschis calea spre curtea lui Faraon, unde avea să
îndeplinească misiunea de a salva multe suflete de la moarte pricinuită de secetă/înfometare şi de a-
şi ajuta poporul (familia din care provenea).
 Ce putem învăța/Ce beneficii putem avea din întâmplările neplăcute?

Citiți împreună: Romani 5, 3-5 și 2 Corinteni 1, 3.4.8.9.
a) Necazul aduce răbdare, iar răbdarea aduce biruință;
b) Ajungem să-i înțelegem mai bine pe cei în suferință și vom fi mai dispuși să-i mângâiem;
c) Nu ne mai punem încrederea în noi înșine, ci în Dumnezeu.
Putem observa că durerea este calea prin care învăţăm anumite lucruri: dezvoltarea caracterului,
împreuna simţire, smerenia, ucenicia, cunoaşterea binelui şi a răului. Deşi ne este greu să admitem că
suferinţa are anumite beneficii, mai ales dacă trecem printr-o încercare, putem să cerem de la
Dumnezeu tăria de a face faţă încercării.
ÎNTREBARE DE REFLECȚIEI: Ai trecut până acum printr-o încercare teribilă, care până la urmă ţi-a adus
un bine? Cum te poate ajuta această experienţă să ai încredere în Domnul în orice problemă, chiar
dacă suferinţa pare a fi inutilă?
Evaluare
Se vor distribui fișele cu testul de evaluare individuală și se va acorda timp rezonabil pentru
completarea acestuia.
44
Pe parcursul lecției, educatorul va adresa întrebări prin intermediul cărora să poată observa în ce
măsură înțeleg participanții mesajul acestei teme.
Vor fi apreciați participanții ce manifestă interes față de activitățile desfășurate în cadrul lecției.
45
Nume: _______________________________
Dată: ______________________________
Test 9 – Rezistența în încercări
1. Ce le spune Iosif fraților săi că a făcut Dumnezeu în viața lui și cu ce scop?

a. L-a lăsat să fie vândut, fiind indiferent cu privire la ce va urma;
b. A întors răul spre bine, pentru a salva poporul de foamete;
c. A lăsat lucrurile să se rezolve de la sine, fără să intervină.
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
3. Să presupunem că vine la tine o persoană cu o problemă foarte dificilă, din care, omenește
vorbind, nu pare a mai exista cale de ieșire. De asemenea, să presupunem că nu ai la dispoziție
decât cinci minute pentru a-i spune câteva cuvinte. Ce cuvinte de încurajare i-ai adresa?
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
46
Tema 10 – Invidia: virusul emoțional
90 de minute
Obiective
 Membrii grupei să identifice urmările invidiei;

 Membrii grupei să cunoască „antidotul” invidiei.
POVESTIRE INTRODUCTIVĂ: Dacă ai călătorit vreodată în sudul Statelor Unite, ai putut vedea în multe
locuri niște plante agățătoare care acoperă cu un strat gros de frunze și tulpini tot ce întâlnesc în cale,
fie pomi, fie clădiri.
Planta aceasta poartă numele de kudzu și a fost adusă în Statele Unite din Japonia, în 1876, cu ocazia
unei expoziții din Philadephia. Cei care au adus-o au prezentat-o ca pe o soluție la multe probleme,
fără să-și dea seama că ea însăși avea să constituie o problemă. Când a fost plantată, a crescut repede
și s-a extins în detrimentul altor plante. Dacă plantai în curte kudzu, nu mai puteai să cultivi nimic
altceva.
Am putea spune că invidia se aseamănă cu această plantă, cu deosebirea că aceasta din urmă are într-
adevăr câteva proprietăți benefice, pe când invidia nu are niciuna. Acolo unde este invidie, nu mai este
pace, dragoste sau răbdare. Și nu poți nutri doar puțină invidie, fiindcă ea îți va invada toată ființa și
va acapara totul. Pentru creștini, „smulgerea” din rădăcină a invidiei este într-adevăr o chestiune de
viață și de moarte.
Invidia (gelozia sau pizma, cum mai apare în textul biblic) este una dintre emoţiile cele mai
distrugătoare. Ea este cea mai veche formă a păcatului (Is. 14,14) şi poate afecta nu numai relaţiile
dintre oameni (2 Cor. 12,20), ci şi sănătatea personală (Prov. 14,30).
De regulă, invidia este simţită în legătură cu cineva, obiectul ei fiind persoana percepută ca rival sau
pericol. Ca urmare, invidia provoacă deseori acte de violenţă, fie psihică (abuz verbal, bârfă, critică),
fie fizică. Există vreun om care să nu fi simţit vreodată nefericirea pe care o aduce această emoţie?
Astăzi vom discuta despre câteva persoane care au îngăduit ca invidia să le afecteze comportamentul:
Satana, fraţii lui Iosif și regele Saul. Consecinţa a fost întotdeauna dezastruoasă. De asemenea, merită
notat că aceste persoane invidioase se bucurau de un statut şi de privilegii înalte. Totuşi, au ajuns să
urască pe altcineva pentru statutul său sau pentru ceea ce avea.
1. Rădăcina răului-invidiei.
 Citiți Isaia 14, 12-14.
 De ce a fost alungat Satana din cer?

Cerul era un mediu desăvârşit şi totuşi această trăsătură de caracter teribilă a reuşit să apară.
Ce ne spune aceasta despre libertate?
47
Lucifer, cea mai frumoasă fiinţă care a ieşit din mâinile lui Dumnezeu, a primit în cer locul imediat
următor după cel al Dumnezeirii. Rangul, frumuseţea şi inteligenţa lui erau supreme, totuşi păcatul a
apărut în el (Ezech. 28,12-15). Pacea şi fericirea desăvârşită a tuturor fiinţelor create au fost mult
tulburate din cauza acestui act de înălţare de sine şi de invidie faţă de Hristos.
„Voi fi ca Cel Preaînalt” (Is. 14,14) a fost gândul care a adus disensiune, răzvrătire, violenţă şi multă
suferinţă în rândul tuturor locuitorilor cerului şi apoi în întreaga familie omenească. „Satana a fost
invidios pe Isus. El a dorit să fi fost consultat în privinţa creării omului şi, pentru că nu i se ceruse sfatul,
s-a umplut de invidie, gelozie şi ură. Dorea să primească cele mai înalte onoruri în cer, alături de
Dumnezeu.” – Ellen G. White, Experienţe şi viziuni, pag. 145
Să privim, prin contrast, la Iisus. Reacţia Sa la apariţia păcatului (prin gelozie şi egoism) este dispoziţia
de a Se smeri până la nivelul cel mai de jos al omenirii, acceptând să fie omorât, ca un criminal, pentru
ca oricine să poată fi scăpat de distrugerea finală adusă de păcat (2 Tes. 1,9).
ÎNTREBARE DE REFLECȚIE: Lucifer nu a ţinut cont de tot ce avea, ci a ales să râvnească la ceea ce avea
Hristos. De câte ori nu facem şi noi la fel! Câtă invidie nutreşti faţă de cei care au mai „mult” decât
tine? Cum poţi învinge această emoţie periculoasă?
2. Invidie între frați.
Adesea, invidia ia naştere în sufletul unor oameni foarte apropiaţi, fapt care poate avea consecinţe şi
mai grave. Este adevărat că în prezent o mare parte dintre agresiuni (fizice sau psihice) au loc în cercul
familiei, iar invidia şi duşmănia dintre membrii familiei sunt cauza lor principală.
 Citiți Geneza 37 (dacă vă permite timpul citiți acest capitol împreună cu grupa, dacă
nu povestiți întâmplarea).
 Cum a apărut invidia între fraţi? Ce anume a determinat comiterea acelui act criminal?
Ce rol a avut invidia? (același lucru s-a întâmplat și în cazul lui Cain și Abel).
Este greu de crezut că nişte fraţi au putut să fie atât de cruzi! Oare nu s-au gândit deloc la efectul faptei
lor asupra tatălui lor? Ei s-au lăsat pradă invidiei şi au sfidat orice regulă a bunului simţ şi, mai mult
decât atât, orice regulă a respectului şi a moralităţii. Ce lecţie puternică avem aici despre pericolul în
care ne poate pune această emoţie! Nu este de mirare că una dintre cel 10 porunci îi este dedicată ei
(vezi Exod 20,17).
Fapta aceasta a adus multă suferinţă asupra fraţilor lui Iosif şi asupra tatălui lor. În acelaşi timp, ei au
stat permanent cu teama că el se va răzbuna după moartea tatălui lor, Iacov (Gen. 50,15). Însă Iosif s-
a purtat cu ei cu o nobleţe deosebită şi le-a spus: „Fiţi fără teamă; căci sunt eu oare în locul lui
Dumnezeu?” (vers. 19). Iosif a înţeles că datoria lui era să-i ierte pe cei care l-au nedreptăţit şi să se
încreadă în mila şi în dreptatea lui Dumnezeu.
Viaţa lui Iosif a fost asemănată cu viaţa lui Iisus Hristos.
a. Invidia i-a determinat pe fraţii lui Iosif să îl vândă ca sclav; unii preoţi şi conducători erau
invidioşi pe Domnul Iisus şi invidia aceasta i-a determinat să acţioneze împotriva Lui.
b. Iosif a fost vândut unor străini; Domnul Iisus a fost vândut vrăjmaşilor Lui.
c. Iosif a fost acuzat pe nedrept şi trimis la închisoare din cauza curăţiei lui; Iisus a fost acuzat pe
nedrept şi a fost respins din cauza neprihănirii Lui.
d. Iosif s-a purtat cu fraţii lui cu nobleţe şi bunătate; şi Mântuitorul i-a iertat pe duşmanii Lui.
48
e. Faptele rele comise împotriva lui Iosif au dus în cele din urmă la bine; la fel, tot răul făcut de
oameni Domnului Iisus s-a transformat în bine pentru omenire.
Smerenia și altruismul de care a dat dovadă Domnul Iisus ne poate ajuta și pe noi să rezolvăm
problema invidiei. Trebuie să-i cerem ajutor lui Dumnezeu în manifestarea acestor două atitudini în
relațiile cu ceilalți oameni.
ÎNTREBĂRI DE REFLECȚIE: Ce suferinţă a adus în viaţa ta invidia? Ce ai învăţat din aceste experienţe?
Ai fost invidios pentru nişte lucruri care mai târziu ţi s-au părut neînsemnate şi fără rost? Ce lecţie ar
trebui să învăţăm din astfel de experienţe?
3. Invidie la palat.
Un exemplu clasic este invidia lui Saul pe David. Saul era rege, era conducătorul întregii naţiuni. Avea
totul la dispoziţie şi totuşi invidia şi-a făcut loc în sufletul lui, întunecându-i-l. Sau poate că, de fapt,
invidia a scos la lumină ceva ce se afla deja în sufletul lui.
 Citiți împreună 1 Samuel 18, 1-9; 18, 29 – 19, 1.
 Cum s-a purtat Saul cu David, la început?

Ce anume l-a determinat pe Saul să-şi schimbe atitudinea? Întâlnim des acest tip de schimbare
în atitudinea oamenilor, în general?
Faptele lui Saul arată că, la început, el a avut o atitudine pozitivă faţă de David, fiindcă i-a oferit cel
mai înalt loc în armata lui. De asemenea, dacă ţinem cont de atitudinea fiului lui Saul faţă de David,
înţelegem că David se bucura de favoarea familiei regale.
În ultima parte a capitolului 18 din 1 Samuel, vedem cât de distructivă a devenit invidia lui. Saul a ajuns
să întrebuinţeze tot felul de înşelăciuni şi de presiuni ca să scape de David, dar fără succes. Tocmai
lucrul de care se temea cel mai mult devenise clar că se va întâmpla în cele din urmă!
Invidia generează o serie de emoţii negative: stimă de sine scăzută, ură, suspiciune, frică, vinovăţie şi
mânie. Lui Saul îi era frică de David, aşa cum se menţionează de câteva ori în capitol. Probabil, se
temea că David va deveni cel mai mare erou în Israel.
La început, Saul a acţionat discret şi în secret pentru a înlătura presupusul pericol pe care îl reprezenta
David. Dar când nu a reuşit aşa, a acţionat deschis, fără să-şi mai ascundă intenţia de a-l ucide. Probabil
că, la început, nu şi-a imaginat că va ajunge atât de departe. Aşa se întâmplă de obicei: în clipa în care
am făcut primul pas pe calea păcatului, nu ne putem închipui unde ne va duce ea.
ÎNTREBARE DE REFLECȚIE: Atitudinea lui Saul a fost total greşită, dar o putem înţelege uşor. Care este
reacţia imediată pe care o ai atunci când cineva pare a-ţi ameninţa poziţia? Laşi totul în seama lui
Dumnezeu sau începi să pui la cale un plan pentru a-l anihila?
Evaluare
Acest test își propune să înlocuiască invidia cu recunoștința și cu stima de sine. Educatorul va împărți
fișele de lucru și va oferi lămuriri, dacă sunt necesare.
Ex. Pentru ceea ce sunt: un tată iubitor/ un soț fidel/ om de încredere etc.
Participanţii au posibilitatea să pună întrebări legate de tema prezentată.
49
Se vor face aprecieri cu privire la implicarea participanților în cadrul acestei lecții și se va anunța titlul
temei viitoare – vor fi încurajați toți cursanții să fie prezenți și în următoare întâlnire.
50
Nume: _______________________________
Dată: ______________________________
Test 10 – Invidia: virusul emoțional
Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu...
Pentru ceea ce am Pentru ceea ce am făcut Pentru ceea ce sunt
CLARIFICĂRI:
În spațiile libere veți scrie după caz:
- lucruri pe care le aveți și pentru care îi mulțumiți lui Dumnezeu;

- lucruri pe care le-ați realizat și pentru care îi mulțumiți lui Dumnezeu;
și așa mai departe.
51
Tema 11 – Stima de sine
90 de minute
Obiective
 Membrii grupei să definească „stima de sine”;

 Fiecare membru al grupei să identifice trei calități pe care le are.
POVESTIRE INTRODUCTIVĂ: Pentru sportivii de performanță, nu există vreun alt eveniment care să le
stoarcă puterile mai mult decât Jocurile Olimpice. Ei își schimbă dieta, programul de somn, programul
de antrenament și fac toate schimbările necesare pentru a obține aurul. Presiunea de a face
performanță este uriașă, dar este și mai mare dacă adăugăm faptul ca participanții poartă cu ei
speranțele și năzuințele națiunii pe care o reprezintă. Rezultatul nu este altul decât stresul major. Un
mare înotător, medaliat la Jocurile Olimpice s-a gândit la un nou mod de a combate stresul. Înotul
presupune mai degrabă un efort personal și nu unul de echipă și, de aceea, el s-a gandit la o tactică de
calmare. În timp ce stătea pe platformă, chiar înainte de a sări în apă, el își repeta în minte următoarele
cuvinte: „Chiar dacă nu câștig de data asta, mama tot o să mă iubească”.
Dorea el să câștige? Desigur! A mai pierdut unele curse? Bineînțeles. Însă el se baza pe un lucru: pe
dragostea necondiționată a mamei lui. Dragostea mamei l-a ajutat să facă față provocărilor inevitabile
aduse de o competiție la nivel mondial.
POVESTIRE INTRODUCTIVĂ (ALTERNATIVĂ): O femeie de 50 şi ceva de ani ajunge la scaunul ei dintr-

un avion foarte aglomerat şi, văzând lângă cine-i nevoită să stea, cheamă o stewardesă.
„Eu nu pot să stau lângă acest domn negru (de culoare). Vreau să-mi găsiţi un nou loc.”
Iar stewardesa a răspuns: „Lăsaţi-mă să verific dacă mai avem locuri libere în altă parte a avionului.”
După ce a verificat dacă mai există locuri libere, stewardesa s-a întors.
„Doamnă, nu mai avem locuri la clasa economică, dar mai avem un singur loc la first class (clasă
superioară). Este regula companiei noastre să nu mutăm niciodată un client de la clasa economică la
first class, dar văzând că ar fi scandalos să forţăm o persoană să stea lângă o altă persoană neplăcută,
căpitanul este de acord să încălcăm de data aceasta regula noastră…”
Iar înainte ca doamna noastră să poată spune orice, stewardesa s-a întors spre domnul negru (de
culoare) şi i-a spus: „De aceea, domnule, v-aş ruga să vă luaţi tot bagajul şi să mă urmaţi până la first
class. Căpitanul nu vrea să staţi lângă o persoană neplăcută.”
DEFINIȚIE: „Conform Dicționarului de Psihologie (2006) stima de sine este o trăsătură de personalitate
în raport cu valoarea pe care un individ o atribuie persoanei sale. Pe linia teoriilor echilibrului, stima
de sine este definită ca o funcţie a raportului dintre trebuinţele satisfăcute şi ansamblul trebuinţelor
resimţite. Pe linia teoriilor comparaţiei sociale, ea este definită ca rezultatul comparaţiei pe care o
efectuează subiectul între el însuşi şi alţi indivizi semnificativi pentru el.” (http://www.ultrapsiholo
gie.ro/ultrapsihologie/stima-de-sine-definire-si-tipologie/)
52
 Stima de sine este influențată în bine sau în rău de ceilalți oameni?
Stima de sine scăzută este o plagă a societăţii moderne. Oamenii vin la psihologi sau la conducătorii
spirituali doar pentru a-şi rezolva această problemă sau alte probleme asociate cu ea: diferite
dependenţe, depresie sau tulburări de alimentaţie. În viaţa de zi cu zi, stima de sine scăzută, chiar dacă
nu capătă proporţii alarmante, poate afecta aproape invariabil relaţiile dintre oameni şi poate
împiedica performanţa în majoritatea domeniilor de activitate.
Probabil că motivul principal pentru care oamenii suferă mai mult ca niciodată din această cauză este
mass-media, care prezintă celebrităţile în mod idealist, insuflându-le telespectatorilor un sentiment
de inferioritate.
Însă stima de sine, aşa cum este ea prezentată în Biblie, ne oferă o perspectivă diferită. Psihologia
convenţională consideră că stima de sine reprezintă evaluarea personală a trăsăturilor şi a
caracteristicilor pe baza observării de sine şi pe baza reacţiilor celorlalţi. Biblia ne oferă cel puţin alte
două elemente componente: statutul primit de om la creaţiune (Gen. 1,26.27) şi părerea lui Dumnezeu
despre oameni şi darul pe care El L-a oferit tuturor (Ioan 3,16). Dacă adăugăm aceste elemente la
definiţia de mai sus, atât de multe lucruri se pot schimba în ceea ce priveşte stima de sine!
În continuare vom dezbate câteva aspecte care au influență asupra stimei de sine:
1. Concepția cu privire la originea omului.
În prezent, există două concepţii principale despre originea omului, concepţii care se exclud reciproc.
Una susţine că oamenii au apărut la întâmplare, ca rezultat al unui accident cosmic, şi că existenţa
noastră nu a fost plănuită. Am venit la existenţă pur şi simplu! Punctul acesta de vedere a fost susţinut
dintotdeauna de unii, însă în ultimele secole – în special după popularizarea falselor teorii ale lui
Charles Darwin – ideea apariţiei omenirii printr-un simplu accident i-a dus pe mulţi în rătăcire. Astfel,
mulţi au ajuns să creadă că viaţa nu are în sine niciun scop sau, chiar dacă are vreun scop, indivizii
trebuie să îl stabilească singuri. Milenii la rând, oamenii au crezut că au fost creaţi de Dumnezeu sau
de zei; astăzi, mulţi socotesc că oamenii provin din maimuţă.
 Citiți împreună Geneza 1, 26.27 și Psalmul 100, 3.

Care este valoarea omului?
2. Imaginea mea despre mine.
Imaginea mea despre mine este un element important al stimei de sine. Totuşi, ea poate să îmi ofere
un tablou incomplet şi adeseori greşit. Subiectivitatea poate duce la concluzii greşite atunci când îi
evaluăm pe oameni, inclusiv pe noi înşine.
 Citiți Matei 22, 39.
Textul acesta lasă să se înţeleagă că ar trebui să ne iubim pe noi înşine într-o anumită măsură (chiar
dacă nu acesta este mesajul principal al textului). Ar trebui să fim încântați/satisfăcuți de lucrurile pe
care le-am făcut bine, de sarcinile pe care le-am dus la capăt cu bine şi de însuşirile şi trăsăturile pe
care le avem. Se aşteaptă ca noi să avem grijă de noi înşine, de corpul nostru. Problema apare atunci
când nu Îi dăm laudă lui Dumnezeu, Creatorul tuturor lucrurilor bune din noi.
53
3. Părerea altora despre mine.
În multe zone ale lumii, valoarea unui om este dată de talentele lui, de darurile lui, de înfăţişarea lui
etc. Noi ţinem cont într-adevăr de înfăţişare (1 Sam. 16,7); în definitiv, doar atât suntem capabili să
vedem! Prin urmare, concepţia despre sine este adeseori modelată de reacţia celor din jur, care se
bazează pe observaţiile lor. Dacă toţi îţi spun că eşti frumos, vei tinde să crezi că eşti frumos.
Însă noi suntem întotdeauna mai mult decât ceea ce izbeşte ochiul. Persoanele care au probleme cu
stima de sine au nevoie să se gândească la însuşirile sau trăsăturile lor personale care dau adevărata
valoare şi nu neapărat la ceea ce preţuieşte lumea, întrucât adeseori ceea ce lumea preţuieşte nu are
nicio valoare în ochii lui Dumnezeu.
 Ce anume constituie o valoare pentru societatea în care trăieşti? Cât de importante

sunt aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu?
Poate că sunt şi excepţii, însă în cele mai multe culturi se pune un mare accent pe lucrurile exterioare,
vizibile. Iar trăsăturile de caracter, precum onestitatea, bunătatea, cumpătarea sau devotamentul faţă
de principii şi idealuri, ocupă, de regulă, un loc secundar.
Oamenii exercită o influenţă extraordinară asupra stimei de sine a altora. Noi nici nu ne dăm seama
ce putere avem de a modela părerea altora despre ei înşişi prin cuvintele noastre, prin gesturile
noastre şi chiar prin modul în care îi privim.
ÎNTREBARE DE REFLECȚIE: Cât de atent sau de neglijent eşti cu influenţa pe care o exerciţi asupra
stimei de sine a celor din jurul tău? Gândeşte-te la persoanele cele mai apropiate. Ce poţi face în mod
concret pentru a le ridica valoarea personală?
4. Cum mă vede Dumnezeu.

 Citiți împreună Ioan 3, 16.
Cea mai importantă dovadă a valorii noastre înaintea lui Dumnezeu este jertfa de la cruce. Mai mult
ca orice altceva, ea ar trebui să ne arate cât de valoroşi suntem pentru Dumnezeu, chiar dacă suntem
slabi şi avem greşeli. Crucea ne spune că avem o valoare infinită înaintea Creatorului universului,
indiferent de părerea noastră despre noi înşine, indiferent de ceea ce crede lumea despre noi.
Evaluare
Educatorul, împreună cu participanții, va recapitula ideile principale ale temei de azi. De asemenea,
va solicita fiecărui cursant să spună trei calități pe care le are (cursantul). Această evaluare se va face
oral.
Pe parcursul lecției, educatorul va adresa întrebări prin intermediul cărora să poată observa în ce
măsură înțeleg participanții mesajul acestei teme.
Educatorul va face o apreciere pentru fiecare participant (pentru a exemplifica tema dezbătută.
Exemplu: „Apreciez la Ionuț faptul că este dispus să-și recunoască greșelile și să le corecteze” sau
„Apreciez la Andrei faptul că este consecvent în privința participării la curs” etc).
54
Tema 12 – Recapitulare. Concluzii. Evaluare
finală
90 de minute
Obiective
 Membrii grupului să completeze corect fișa de lucru independent, prin care se urmărește
evaluarea finală a dobândirii unor informații noi în urma participării în cadrul acestui program.
În vederea recapitulării, educatorul va cere participanților să precizeze ce au reținut din programul

derulat și va nota pe o tablă toate răspunsurile. Acestea se vor discuta. De asemenea, educatorul va
avea în vedere să se revizuiască informațiile din fiecare lecție.
Evaluare finală
Se vor împărți fișele de evaluare finală.
Educatorul va nota fiecare evaluare cu puncte sau calificative.
Vor fi apreciate toate persoanele care au participat regulat și cele care au dat dovadă de implicare
activă în cadrul acestui program. Toți cei prezenți vor fi încurajați să reflecteze asupra informațiilor pe
care le-au aflat pe toată perioada acestui curs.
55
Nume: _______________________________
Dată: ______________________________
Evaluare finală
1. Ce este emoția?
a. O reacție afectivă, însoțită adesea de modificări în activitățile organismului
b. O manifestare a supranaturalului, însoțită adesea de modificări în activitățile organismului
c. O închipuire a oamenilor care vor să-și justifice acțiunile
2. Dați cinci exemple de emoții:

a. ______________________
b. ______________________
c. ______________________
d. ______________________
e. ______________________
3. De câte feluri pot fi emoțiile?

a. De un singur fel
b. De două feluri
4. Scrieți două emoții negative și două pozitive.

Emoții negative: a. _______________________; b. _________________________
Emoții pozitive: a. _______________________; b. _________________________
a. ________________________
b. ________________________
c. ________________________

a. Încrederea în sine și muzica rock
b. Încrederea în Dumnezeu și rugăciunea
c. Nepăsarea și lenevia
d. Ajutorarea altora și exercițiul fizic
e. Alimentația echilibrată și odihna
f. Toate metodele de mai sus sunt corecte
56
a. Să te izolezi de restul oamenilor
b. Susținere reciprocă
c. Să-ți recunoști greșeala
d. Să împarți cadouri
e. Să ierți
f. Să demonstrezi că ești dur

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

b. Răzbunarea
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________
13. Completează:
57

Biblia Si Sentimentele Umane-CREDITAT

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Biblia Si Sentimentele Umane-CREDITAT

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Biblia și sentimentele umane

- Cunoașterea emoțiilor și a efectelor acestora asupra individului și a relațiilor cu semenii lui;

Programul se adresează persoanelor private de libertate, aparținând populației generale.

Resurse umane – educatori-voluntari ASUP/ai Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea.

se va realiza pe întreaga perioadă a programului.

Tema 1: Ședință introductivă

 Cunoașterea componenței grupului;

ACTIVITATE INTRODUCTIVĂ – „Să ne cunoaștem”

Educatorul va prezenta definția termenului „emoție”/„emoții”:

 Citiți în cadrul grupei Evrei 4, 15.

Cursanții vor completa fișa de evaluare inițială.

De asemenea, se va anunța următoarea temă.

Test 1 – Evaluare inițială

2. Dați cinci exemple de emoții:

3. De câte feluri pot fi emoțiile?

4. Scrieți două emoții negative și două pozitive.

6. Care metode de combatere a stresului sunt corecte?

8. Care pot fi efectele pozitive ale sentimentului de vinovăție?

9. Care este soluția pentru povara vinovăției?

12. Notează o emoție de care vrei să scapi:

Emoțiile „pozitive” ne pot da un sentiment de satisfacție și de bine; cele „negative” ne produc

Emoțiile negative și emoțiile pozitive.

 Citiți 2 Samuel 13.

 Cereți-le membrilor grupei să spună ce emoții trăiesc următoarele personaje?

 Citiți împreună Proverbele 17, 22.

ÎNTREBARE DE REFLECȚIE: Cum te ajută această făgăduință să depășești adversitățile vieții?

Test 2 – Emoțiile și efectele lor

1. Enumeră patru emoții negative:

2. Enumeră patru emoții pozitive:

3. Scrie câteva emoții pe care le trăiești frecvent:

4. Notează o emoție de care vrei să scapi:

 Membrii grupei să identifice acele aspecte/lucruri care le provoacă îngrijorare;

 Prima întâlnire cu frica: citiți împreună Geneza 3, 6-10.

Îngrijorarea este o stare de nelinişte cu privire la necunoscut, cu privire la evenimente presupuse a se

 Citiți Matei 6, 25-34.

Iată mai jos câteva realităţi legate de îngrijorare. Ne îngrijorăm:

- 50% de evenimentele care nu se vor întâmpla niciodată;

 Citiți Ioan 14, 1.2.

Care este soluția lui Dumnezeu pentru îngrijorare?

Se vor împărți spre completare testele pregătite pentru această temă.

Se anunţă tema activităţii viitoare şi se formulează aprecieri cu privire la participarea persoanelor

Test 3 – Soluția lui Dumnezeu pentru îngrijorare

4. Care sunt lucrurile care te fac să te îngrijorezi?

 Unele metode de combatere a stresului pot fi dăunătoare; de pildă, unii mănâncă ca

 În ce situații nu este benefic?

Evenimentele dureroase ale vieții.

 Citiți împreună 1 Împărați 19, 1-4.

 De ce este important ca, mai ales în momentele de disperare și de stres, să

Terapia lui Dumnezeu pentru combaterea stresului.

 Cițiți în continuare 1 Împărați 19, 5-9.

Un tratament deseori administrat în cazul tulburărilor de dispoziţie este programarea activităţilor. El

 Ce lecții învățăm din aceste versete?

Se va oferi fișa de evaluare individuală, pentru a fi completată de către participanții la activitate.

Se va solicita participanților să menționeze metodele de combatere a stresului (cele discutate în cadrul

Test 4 – Stresul: cum îi putem face față?

1. Ce îți provoacă stres?

2. O criză în familie este un factor de stres:

3. Care metode de combatere a stresului sunt corecte?

4. Completați spațiile libere:

 Membrii grupei să știe principiile pe care se bazează relațiile creștine;

POVESTIRE – CAPTAREA ATENȚIEI: Un prezentator cu experienţă susţinea seminare despre

Întăriți-vă unii pe alții!

 Citiți împreună următoarele texte: Efeseni 4, 29 și Romani 14, 19.

Cuvintele de încurajare şi de apreciere, accentuarea lucrurilor pozitive, smerenia şi atitudinea de