TEMA: Studiul merceologic şi expertiza detergenţilor

Materiale şi ustensile: mostre de detergenţi eterogeni, cântar, cilindru gradat, indicatori ai

pH-ului soluţiei.
Schema verificării detergenţilor:
1. Verificarea marcării (conform SM 197:1999) şi stării fizice a ambalajului:
 Integritatea şi ermeticitatea ambalajului;
 Corelarea ambalajului cu produsul.
2. Determinarea masei brute a detergenţilor. Se cîntăreşte de 3 ori ambalajul nedeschis ţinîndu-se cont
de limitele de variere indicate pe ambalaj (± 5%).
3. Determinarea masei nete. Pentru aceasta se deschide ambalajul cu detergent, se toarnă în cilindrul
gradat din sticlă a cărui masă este cunoscută şi se cîntăreşte. Se examinează recipientul gol în partea
interioară.
Rezultatele verificărilor 1-3 se înscriu în tabelul 1.
Tabelul 1.
Rezultatele verificărilor marcării, stării ambalajului, cantităţii
Elementul verificat Mostra № 1. Mostra № 2.
Elementele marcării conform SM
197:1999
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
Identificarea stării fizice a ambalajului:

Masa brută şi netă:

 4. Verificarea proprietăţilor organoleptice.
a). Aspectul: pentru detergenţii condiţionaţi în stare solidă, se apreciază uniformitatea granulelor sau a
particulelor prin: Densitatea în grămadă: se exprimă în g/dm3. Densitatea în grămadă dă indicaţii asupra
uniformităţii formei şi mărimii particulelor şi asupra solubilităţii (detergenţii cu particule fine, de mărime
uniformă se dizolvă mai uşor şi mai complet). Un cilindru gradat de 250 cm³, uscat şi cântărit la balanţa
tehnică, se umple până la reper cu detergentul de analizat. În timpul umplerii, cilindrul se ţine înclinat, apoi
prin rotire uşoară, se aduce în poziţie verticală, lăsând să cadă produsul fără să se taseze. Cilindrul umplut cu
detergent până la reperul de 250 cm³ se cântăreşte la balanţa tehnică. Densitatea în grămadă, în stare netasată
se calculează după formula:
d = (m1 – m0/ 250) x 1000 (g/dm³)
m0 = masa cilindrului (g),
m1= masa cilindrului umplut cu detergent (g).
De asemenea, se determină prezenţa aglomeraţiilor şi impurităţilor.
b). Mirosul: este dat de substanţe de parfumare şi persistenţa un anumit timp, minim de 90 de zile, după care
poate să-l piardă, mirosul nu trebuie să fie neplăcut sau cu mirosuri necaracteristice şi străine.
c). Uniformitatea culorii: detergenţii sub formă de praf şi granule au culoare albă, galben-pal, vernil şi albastru
deschis; cu cât culoarea este mai deschisă şi nu prezintă o tendă cenuşie indică un conţinut redus de
impurităţi.
d). Aspectul soluţiei de detergent de 1% (10 g la 1 litru): Dă indicaţii asupra solubilităţii în apă. Toţi detergenţii
sunt solubili, formeaza soluţii slab opalescente. Se examinează gradul de limpezire, omogenitatea, prezenţa
impurităţilor şi sedimentului nedizolvat.
5. Verificarea fizico-chimică.
a) Conţinutul de substanţă activă (5-35%).
b) Puterea de spumare. 100 ml soluţie de detergent de 1% se toarnă în cilindru cu volumul de 1000 ml.
Apoi se agită puternic timp de 3 minute după care se determină volumul spumei şi persistenţa în timp.
c) Puterea de udare. Este capacitatea detergentului de a pătrunde complet în materialul de spălat.
d) Puterea de antiredepunere. Este capacitatea de a reţine impurităţile, de a nu le lăsa să se depună din
nou pe ţesătură.
e) pH-ul soluţiei de 1%.
- pentru ţesăturile textile celulozice se folosesc detergenţii cu pH-ul alcalin (10,0-11,5), se admite
fierberea.
- pentru ţesăturile din lână , mătase şi fire chimice cu pH-ul neutru până la slab alcalin (7-8,5) la
t0 până la 450 C.
- pentru detergenţii universali pH-ul (9-9,5).
Rezultatele verificărilor 4-5 se înscriu în tabelul 2.
Tabelul 2.
Rezultatele verificărilor organoleptice şi fizico-chimice
Elementul verificat Mostra № 1. Mostra № 2.
1. Aspectul granulelor,
uniformitatea culorii,
densitatea în grămadă.

2. Mirosul
3. Aspectul soluţiei de 1%.

4. Capacitatea de spumare
(volumul şi persistenţa in
timp a spumei).
5. pH-ul soluţiei de 1%