Se împlinesc astăzi 20 de ani de la moartea fostei luptătoare anticomuniste Elisabeta Rizea.

Fiica lui Ion şi a Mariei Şuţa, Elisabeta Rizea s-a născut la 28 iunie 1912 în comuna Domneşti,
judeţul Argeş. Trece la cele veșnice la 6 octombrie 2003.

Elisabeta a fost nepoata fruntaşului ţărănist Gheorghe Şuţa, ucis de comunişti ca urmare a
atitudinii sale împotriva regimului de emanaţie sovietică.

Eroina a luptat împotriva comunismului şi în momentul înființării Grupului de rezistență din

Nucșoara condus de Toma Arnăuţoiu, nu a ezitat să-i ajute împreună cu soţul ei, Gheorghe
Rizea, cu alimente şi îmbrăcăminte.

A fost numită „dușman al poporului”, iar gospodăria ei din Nucşoara a fost botezată de comunişti
„casă de bandiţi”. Elisabeta Rizea le-a adus acestora vreme de patru ani pe ascuns şi în condiţii
grele, bani şi mâncare pentru a rezista în sălbăticie şi pentru a nu fi prinşi de comunişti.

Eroilor din „banda” Arsenescu-Arnătoiu li s-a alăturat şi soţul Elisabetei Rizea, Gheorghe.

Pe 18 iunie 1949, Elisabeta Rizea a fost prinsă, dusă la primăria din localitate și bătută de
securiști. A stat nemâncată în subsolul unei case timp de patru zile. Gheorghe Rizea a reuşit să se
ascundă câteva luni de zile înainte de a fi arestat, anchetat şi condamnat la 15 ani de muncă
silnică.

Elisabeta Rizea a fost arestată prima dată pe 20 noiembrie 1950, anchetată şi condamnată în 1951
de Tribunalul Militar Bucureşti la 6 ani de detenţie. La eliberarea din închisoare, la 6 iunie 1956,
deşi era urmărită de Securitate, Elisabeta Rizea a început din nou să îi ajute pe cei din grupul de
rezistenţă transmiţând mesaje, ducând-le alimente şi îmbrăcăminte.

A fost arestată pentru a doua oară în 1958, după prinderea fraţilor Arnăuţoiu, anchetată de
Securitate şi condamnată de Tribunalul Militar la 25 de ani de muncă silnică, 10 ani de degradare
civică şi confiscarea averii. Şi-a regăsit soţul şi cele două fiice când a fost eliberată din
închisoare la 29 iulie 1964, prin decret de graţiere.

Elisabeta Rizea a vorbit în Memorialul durerii după 1990, şi în interviuri despre rezistenţa de la
Nucşoara şi despre represiunea declanşată de regimul comunist prin Securitate, Miliţie şi noua
ierarhie a satului.

Casa fostei luptătoare anticomuniste este transformată în muzeu ca urmare a unui proiect inițiat
de strănepotul acesteia, Bogdan Vârvoreanu.