Tratarea plăgilor

Utilizarea pansamentelor moderne

- suport de curs -

Anca Bălăşoiu

20.01.2022

1
 Introducere

Vindecarea plăgilor a fost descrisă din cele mai vechi timpuri. Scopul tratamentului era
acela de a reduce riscul apariţiei complicaţiilor care puteau fi chiar fatale. Durerile, hemoragiile,
degenerarea epidermei şi a ţesuturilor de adâncime au testat ingeniozitatea omului de-a lungul
veacurilor. Este greu de spus cum a descoperit omul preistoric pansamentele şi unguentele, dar cu
siguranţă criteriul a fost cel empiric. Anumite plante efect au hemostatic, iar apa rece, zăpada,
ierburile şi argila grăbesc vindecarea.1 Printr-un proces de selecţie au apărut tratamentele de bază,
cam în urmă cu 6 - 7 mii de ani. În mod empiric, anticii au recunoscut necesitatea ȋnlăturării de la
nivelul plăgilor a corpilor străini şi a ţesuturilor moarte. Aceştia ştiau că infecţiile puteau fi
prevenite prin curăţarea plăgii şi că puroiul trebuia drenat. Folosirea diferitelor elixiruri, cum ar fi
mierea, au condus la scăderea supuraţiilor (glucoza hipertonă este bactericidă) iar plăgile deschise
erau închise primar cu fire de păr, pânză, sau maxilare ale unor insecte. Ȋn perioada lui Hipocrate
cei care practicau medicina recomandau pentru prevenirea infectării plăgilor spălarea acestora cu
apă caldă şi vin vechi şi pansarea acestora cu pânză albă. Atât medicina asiatică (chineză şi
indiană), cât şi ȋn cea europeană, se utilizau diverse plante macerate care, pe lângă efectul
antiseptic, aveau şi efect cicatrizant.

Ȋn secolul al XVI-lea, s-a descoperit că turnarea de ulei ȋncins pe plăgile deschise întârzia
vindecarea şi ducea la apariţia sepsisului. Aşa s-a ajuns la concluzia că tratamentul clinic al
plăgilor trebuie să fie cât mai puţin traumatic posibil. Controlul infecţiilor bacteriene prin
asepsie*, antisepsie* şi agenţi antimicrobieni a deschis o era nouă ȋn tratamentul plăgilor.

*(asepsie = curăţarea şi sterilizarea instrumentarului/ a apei/ obiectelor care intră în

contact cu plaga).

*(atisepsie = măsuri utilizate pentru combaterea infecţiei din plagă; ex: utilizarea
antisepticelor/antibioticelor, etc. ).

Principalele realizări ȋn domeniul ȋngrijirii plăgilor la ȋnceputul secolului XX-lea au fost

controlul durerii, substituţia volemică şi sangvină cât şi utilizarea antibioticelor. O mai mică
atenţie a fost acordată aprecierii obiective a vindecării defectuase a ţesuturilor. Cu toate acestea,
ȋn ultimele două decenii s-au realizat progrese mai mari decât ȋn ultimii două mii de ani.

În 1958, a fost pentru prima dată când se știa că mediul umed al plăgilor ar putea
îmbunătăți vindecarea lor, când s-a constatat că veziculele se vindecă mai repede dacă sunt lăsate
în forma lor originală. Anterior, pasta de miere, fibre vegetale și grăsimi animale au fost utilizate
în mod obișnuit. Tifonul, scamele și vata au început să fie folosite ca pansamente pentru răni
câțiva ani mai târziu.

Mai multe studii efectuate pe porci au arătat că o peliculă de polietilenă a făcut ca rănile de
grosime parțială să se vindece de aproximativ două ori mai repede decât rana lăsată deschisă la
aer. Acest lucru a fost demonstrat doar pe plăgile acute, deoarece nu există un animal care să

1
Cum își tratau rãnile oamenii din vechime?, 26 august 2013, Ciprian Plaiașu, Adevărul - articol Historia

2
dezvolte răni cu etiologie şi evoluţie cronică. După aceea, multe studii s-a căzut de acord cu
privire la beneficiile mediului umed al rănilor pentru vindecarea rănilor acute. Ulterior s-au
efectuat o serie de studii cu privire la utilizarea pansamentelor ocluzive, studii care au demonstrat
eficienţa, dar rezultatele au fost diferite în funcţie de afecţiunile de care suferă pacientul, de
evoluţia lor şi controlul acestora.

Datorită drenării excesive a plăgilor, pansamentele tradiționale tind să devină aderente la

rană, făcându-le dureroase la îndepărtare. Aceste pansamente tradiționale nu reușesc să ofere un
mediu umed plăgii, așa că au fost înlocuite cu pansamente moderne. Starea umedă favorizeză
vindecarea rănilor mai rapidă, ameliorează durerea, previne infecția și contaminarea comparativ
cu rana acută tratată cu alte metode. Pansamentele ocluzive sunt produse cu aspectul unor foi
plate care pot fi tăiate în funcție de dimensiunea plăgii, iar altele au nevoie și de pansamente
secundare pentru a sigila complet rana. Pentru a preveni infecțiile, pansamentele ocluzive trebuie
schimbate în mod regulat.

2. Plăgile

Plăgile reprezintă leziuni traumatice produse de factori etiologici diverşi (mecanici,

chimici, termici, electrici, etc.) şi se caracterizează prin întreruperea continuităţii tegumentelor
sau a mucoaselor şi/sau ţesutului subtegumentar.
Frecvenţa foarte mare a plăgilor se datorează complexităţii ocupaţiilor oamenilor, a
accidentelor rutiere, casnice, de muncă, etc.. Diversitatea factorilor de mediu, a condiţiilor ȋn care
ei acţionează cât şi rezistenţa diferită a ţesuturilor, fac ca plăgile să ȋmbrace aspecte diferite pe
care nici o clasificare nu le poate cuprinde ȋn ȋntregime.

3.Clasificarea plăgilor 2, 3

Există numeroase criterii de clasificare a plăgilor ȋn funcţie de aspectul pe care dorim să ȋl

scoatem ȋn evidenţă (agentul traumatic, număr, profunzime, vechime, etc.).

Plăgile pot fi ȋmpărţite ȋn două mari categorii: acute şi cronice.

Plăgile acute urmează ȋn mod normal un proces reparativ secvenţial ce are ca rezultat
refacerea integrităţii anatomice şi funcţionale. Ȋn contrast, plăgile cronice au eşuat ȋn urmarea
procesului reparativ secvenţial al integrităţii anatomice şi funcţionale ori au trecut prin acest
proces fără a se obţine un rezultat anatomic şi funcţional de durată.
Plăgile cronice rămân cea mai costisitoare problemă nerezolvată cu care se confruntă azi
asistenţa medicală. Se estimează ca 15 % din pacienţii diabetici dezvoltă ulcere cutanate.
Aproximativ 60 % din aceştia dezvoltă ulcere de decubit, la care se adaugă pacienţii vârstnici
ȋngrijiţi la domiciliu.
Ȋntre plăgile acute şi cele cronice există o serie de diferenţe importante:

2
International Red Cross Wound Classification System
3
European Wound Management Association

3
  plaga acută apare de obicei la o persoana normală, sănătoasă şi este ȋnchisă per
primam sau per secundam. Rănile acute au tendința de a se vindeca complet în 8-12 săptămâni,
cu cicatrici minime.
 plaga cronică nu se vindecă din cauza unor condiţii patologice preexistente. Aceste
plăgi complexe (ulcere de decubit, ulcere diabetice, ulcere de stază venoasă, etc) nu se vor
vindecă decât după tratarea afecţiunii de fond. Multe dintre aceste plăgi se vindecă până la un
punct apoi procesul de vindecare stagnează. Factorii exacţi care determină acest fenomen nu sunt
cunoscuţi. Majoritatea problemelor ridicate de plăgile cronice pot fi rezolvate, ducând la
vindecare, ȋnsă recidivele sunt frecvente. Rănile cronice tind să reapară și au un timp de
vindecare prelungit care se extinde peste 12 săptămâni.

3.1 Plăgile pot fi calsificate:4

a) După număr:

- unice;
- multiple;

b) După tipul de acţiune al agentului vulnerant:

 Agenţi mecanici care au determinat plaga:

- plăgi prin înţepare;
- plăgi prin tăiere;
- plăgi contuze;
- plăgi produse prin muşcare (provocate de animale sau om);
- plăgi prin ȋmpuşcare;
- plăgi provocate prin compresie.
- plăgi prin zdobire

Caracteristici speciale:
a) Plăgile prin înţepare sunt produse de insecte, agenţi contondenţi cu diametru foarte
mic (ace, cuie, aşchii de lemn, cioburi, etc.), înţepături de insecte (albine, viespii), de plante
otrăvitoare, etc. . Sunt cele mai frecvent ĩntalnite şi ĩn general cele mai simple de urmărit, dar
totodată cele mai ĩnşelătoare, motiv pentru care tratarea lor corectă este de multe ori neglijată.

După orice înţepare trebuie să ne asigurăm că obiectul cu care s-a facut ĩnţeparea a fost
extras complet din plagă. Ȋn caz contrar este obligatorie lărgirea plăgii şi explorarea ei. Controlul
radiografic poate fi util în cazul înţepării cu corpuri metalice. Imediat după înţepare, accidentatul
trebuie să îşi facă (sau să i se facă) o bună dezinfecţie locală prin spălarea plăgii cu apă şi
săpun/ser fiziologic, badijonarea cu o soluţie antiseptică, şi amplasarea peste plagă (chiar dacă
este punctiformă) a unui pansament/compresă/plasture. Procedând aşa, plăgile prin înţepare
nepenetrante, simple, se vindecă după o simplă reacţie locală de tip inflamator, mai mult sau mai
puţin evidentă.

4
Tratat de patologie chirurgicală, Vol I si II, Nicolae Angelescu, Editura Medicală, Bucureşti, 2003

4
 Ori de câte ori există suspiciunea că agentul traumatic care a produs plaga a fost infectat,
mai ales dacă a stat mult timp ȋn contact cu ţesuturile, plaga trebuie ţinută sub obstervaţie atentă
pentru a preȋntâmpina formarea unui abces sau al unui flegmon.

Dacă prin ȋnţepare s-a produs o plagă penetrantă sau perforantă, traiectul va fi explorat
chirurgical şi se va proceda ȋn funcţie de leziunile găsite.

De menţionat că ȋnţepăturile la nivelul mâinii, uneori chiar superficiale (după ȋnţepare cu

vârful unei foarfeci de manechiură, ac de cusut, etc) şi care se închid (la suprafaţă foarte repede
după ce s-au produs, pot fi urmate ȋn câteva zile de leziuni inflamatorii grave. Ele pot pot
determina panariţii şi infecţia se poate transmite de-a lungul tecilor tendinoase, provocând
tenosinovite şi flecmoane ale mâinii care adeseori duc la invalidităţi grave sau necesită un
tratament îndelungat şi dificil.

b) Plăgi prin tăiere: sunt accidentale şi chirurgicale. Plăgile tăiate, accidentale produse de
un corp tăios (lamă, sabie, baionetă, brici, ciob de sticlă, etc) de obicei sângerează abundent ȋncât
trebuie aplicată prompt o hemostază corectă. Sunt importante ȋntinderea şi profunzimea plăgii,
organele interesate, septicitatea factorilor vulneranţi, etc. , dar ȋn general au marginile regulate,
iar distrugerile tisulare sunt limitate, de aceea se vindecă repede.

Plaga chirurgicală, fiindcă a survenit în mediu aseptic nu este infectată.

c) Plăgi contuze se caracterizează prin faptul că tegumentele sunt distruse neregulat,

ţesuturile sunt sfacelate, devitalizate, fapt ce favorizează gangrena gazoasă.

d) Plăgi produse prin muşcătură provocate de animale sau om pot fi de două categorii:

- plăgi severe (punctiforme multiple şi adânci, muşcături la cap, faţă, degete)

- plăgi uşoare (zgârieturi sau muşcături în alte părţi decât cele amintite).

De obicei au margini neregulate, cu distrugeri ȋnsemnate de ţesuturi. Alteori sunt

superficiale, dar se caracterizează printr-o septicitate marcată, dată fiind încărcătura bacteriană a
florei bucale la om sau animale. Prin aceste plăgi pot fi introduse în organism infecţii severe:
turbarea (muşcătura de câine, pisică, vulpe), spirochetoza ictero-hemoragică (muşcătura de
şobolan), sifilisul (muşcătura de om). Ca terapie: sângerarea liberă din plagă trebuie stimulată
eventual prin aspiraţie, spălare abundentă cu apă şi săpun, administrarea antidotului veninului,
antibioterapie (dacă este cazul), comprese reci, montarea unui garou (la muşcătura de şarpe)
pentru a limita trecerea veninului în circulaţia generală.

Infecţiile ȋn cazul plăgilor muşcate sunt polimicrobiene, mixte, aerobe şi anaerobe.

e) Plăgi împuşcate cu arme de foc pot fi unipolare (când prezintă un orificiu de intrare,
proiectilul oprindu-se în ţesut), sau bipolare (când prezintă un orificiu de intrare şi altul de ieşire,
cel de ieşire fiind de 5-6 ori mai larg decât calibrul) Acele plăgi sunt adesea suprainfectate şi
necesită toaletă chirurgicală;

f) Plăgile prin zdrobire – au margini neregulate, cu suprafeţe mari distruse. Astfel de

plăgi sunt provocate de şerpi, ȋnţepătura unor insecte, muşcături ale unor animale turbate, lovire

5
cu diverse obiecte dure, etc., şi necesită o toaletă minuţioasă locală (dezinfecţie, excizia
ţesuturilor fără vitalitate, etc.). Dacă nu sunt corect ȋngrijite, ele expun/sunt predispuse la
supuraţii de lungă durată, putându-se dezvolta ȋn ele germeni anaerobi. Aceste tipuri de plăgi se
vindecă greu, lasă cicatrici inestetice sau necesită plastii.

Ca terapie: sângerarea liberă din plagă trebuie stimulată eventual prin aspiraţie, spălare
abundentă cu apă şi săpun, administrarea antidotului veninului, comprese reci, montarea unui
garou (la muşcătura de şarpe) pentru a limita trecerea veninului în circulaţia generală.
 Agenţi termici:
- plăgi prin căldură (arsuri);
- plăgi produse de frig (degerături);
- plăgi produse de curent electric (electrocutarea, trăznetul);
 Agenţi chimici (acizi, baze, săruri) produc arsuri chimice
 Agenţi ionizanţi:
- raze ultraviolete;
- raze Roegen;
- raze gama, etc.

c) Clasificare ȋn funcţie de circumstanţele de producere

 Accidentale:
- accidente de muncă;
- de circulaţie;
- casnice;
- căderi.
 Intenţionate:
- agresiuni;
- autoagresiuni;

 Iatrogene:
- intervenţii chirurgicale;
- manevre endoscopice;
- injecţii;
- puncţii.

d) Clasificare ȋn funcţie de regiunea anatomică interesată de traumatism, număr şi

adâncime:
 După regiuni: plăgi ale craniului, feţei, gâtului, coloanei vertebrale, toracelui,
abdomenului, ale membrelor;
 După număr:
- unice;
- multiple.
 După adâncime:
- plăgi superficiale;

6
 - interesează doar tegumentul şi ţesuturile subiacente;
- plăgi profunde – nu pătrund în cavităţi seroase;
Ele pot fi:
- nepenetrante – nu interesează intrarea în altă cavitate
anatomică;
- penetrante – cu sau fără leziuni viscerale.

e) Clasificare ȋn funcţie de gradul de distrucţie al ţesutului

f) Clasificare după forma anatomopatologică şi evoluţie:

 plăgi simple;
 plăgi compuse;
 plăgi complicate - cu diferite alte leziuni sau infectate.

g) Clasificare după timpul scurs de la producere

 plăgi recente – până la 6 ore de la producere (fără semne de infecţie);

 plăgi vechi, care depăşesc 6 ore de la producere.

Caracteristici speciale – plăgi cronice:

a) Ulcere venoase (varicoase) sunt răni care apar din cauza funcționării necorespunzătoare
a valvelor venoase, de obicei ale picioarelor, afectează 1% din populaţie cu efecte negative asupra
calităţii vieţii.5
Cauza exactă a ulcerelor venoase nu este sigură, dar au un numitor comun, în general, staza
venoasă, care poate fi cauzată de insuficiența venoasă cronică și/sau insuficiența cardiacă
congestivă. Staza venoasă apare datorită deteriorării sistemului valvular venos din extremitatea
inferioară și în cazuri extreme permite ca presiunea din vene să fie mai mare decât presiunea din
artere.6, 7
Pentru evaluarea ulcerelor venoase a fost elaborat un sistem de clasificare (CEAP - clinic,
etiologie, anatomie și fiziopatologie) bazat pe un scor de severitate clinică. Un scor mare are un
prognostic nefavorabil. 8
Poziţia proclivă a picioarelor, exerciţiile fizice şi utilizarea ciorapilor compresivi par să
prevină apariţia ulcerelor varicoase.9 Pansamentele cu ioni de argint sau alte tipuri de pansamente
moderne pot crește probabilitatea de vindecare a ulcerelor venoase ale picioarelor. 10
5
O'Donnell TF, Passman MA, Marston WA, Ennis WJ, Dalsing M, Kistner RL, et al. (August 2014). "Management of venous leg ulcers:
clinical practice guidelines of the Society for Vascular Surgery ® and the American Venous Forum". Journal of Vascular Surgery. 60 (2 Suppl):
3S–59S. doi:10.1016/j.jvs.2014.04.049
6
James WD, Berger TG, Elston DM (2006). Andrews' Diseases of the Skin: clinical Dermatology. Saunders Elsevier. ISBN 978-0-7216-2921-6.
7
Bonkemeyer Millan S, Gan R, Townsend PE. Venous Ulcers: Diagnosis and Treatment. Am Fam Physician. 2019 Sep 1;100(5):298-305.
PMID: 31478635.
8
Eklöf B, Rutherford RB, Bergan JJ, Carpentier PH, Gloviczki P, Kistner RL, et al. (December 2004). "Revision of the CEAP classification for
chronic venous disorders: consensus statement". Journal of Vascular Surgery. 40 (6): 1248–1252. doi:10.1016/j.jvs.2004.09.027
9
van Gent WB, Wilschut ED, Wittens C (November 2010). "Management of venous ulcer disease". BMJ. 341: c6045. doi:10.1136/bmj.c6045.
PMID 21075818
10
Norman G, Westby MJ, Rithalia AD, Stubbs N, Soares MO, Dumville JC (iunie 2018). „Pansamente și agenți topici pentru tratarea ulcerelor
venoase ale picioarelor”. Baza de date Cochrane a revizuirilor sistematice. 6(6):CD012583. doi:10.1002/14651858.CD012583.pub2.

7
 b) Cangrena, denumită și gangrenă, este un tip de necroză cauzată de circulația
insuficientă a sângelui.11 Această situație ce pune în pericol viața poate apărea după un
traumatism sau o infecție sau la persoanele care suferă de o problemă cronică de sănătate care
afectează circulația sângelui. Cauza principală a cangrenei este reducerea alimentării cu sânge a
țesuturilor afectate, ceea ce duce la moartea celulelor. Diabetul zaharat și fumatul pe termen lung
crește riscul de cangrenă.12
Cangrena nu este o boală transmisibilă, deși infecția asociată cu unele forme se poate
transmite. Tipurile de cangrenă diferă după simptome: cangrenă uscată, cangrenă umedă,
cangrenă gazoasă, cangrenă internă și fasciită necrozantă.
Tratamentul gangrenei constă în debridare (autolitică, mecanică, chirurgicală, biologică -
terapie cu larve), tratarea infecţiei, tratament cu oxigen hiperbaric, intervenţie chirurgicală de
restabilirea fluxului sanguin, eventual reconstrucţie tegumentară (grefă de piele). 13, 14
c) Ulcere de decubit (escare sau ulcere ischemice de presiune) – sunt complicaţii
evolutive care pot apărea la pacienţii imobilizaţi la pat (paralizii, pareze, vârstă ȋnaintată,
afecţiuni psihice, suferinţe circulatorii, etc) sau pacienţii comatoşi ȋn condiţiile ȋn care părtile moi
sunt supuse timp ȋndelungat la o compresie ȋntre proieminenţa osoasă şi planul patului. Leziunea
iniţială interesează numai tegumentele, dar nedepistarea şi tratarea lor la timp antrenează
extinderea lor ȋn profunzime până la os. Incidenţa escarelor de decubit este relativ mare (ȋntre 3%
ȋn clinicile de urgenţă şi 45 % ȋn clinicile de cronici). 1/3 din pacienţi prezintă leziuni multiple şi
o frecvenţă mai mare la pacienţii peste 70 de ani.

Există peste 100 de factori de risc pentru ulcerele de presiune. Pot fi împărţiţi în factori de
risc intrinseci (mobilitate limitată, malnutriția, comorbidități, îmbătrânirea pielii, etc.) şi/sau
extrinseci (presiune, frecare, forfecare, umiditate, etc.).15
Un factor important ȋn apariţia escarelor ȋl reprezintă intervalul de timp ȋn care o zonă este
supusă la anumită presiune. De menţionat că presiunile mici menţinute pe perioade lungi de timp
induc o distrugere tisulară mai mare decât presiunile mari menţinute pentru perioade scurte.
Ca urmare a exercitării presiunii rezultă o leziune ȋn formă conică a cărui bază se afla ȋn
profunzime, la nivelul unei proieminenţe osoase. Se poate concluziona că muşchiul este mai
repede şi mai profund afectat decât tegumentele de către presiunile care determină ischemia.
Orice hiperemie* (primul semn clinic al unei escare) care persistă mai mult de două ore după
ȋndepărtarea presiunii, trădează debutul procesului de necroză. Tegumentele supuse unei
compresii au rezistenţă mai mică la infecţii. (hiperemie = roşeaţă şi congestie a zonei)*
Indiferent de etiologia plăgii, dacă este veche sau recentă, acută sau cronică, scopul
tratamentului este vindecarea cât mai rapidă, iar criteriile de clasificare oferă orientare în alegerea

PMC 6513558. PMID29906322.

11
Porth, Carol (2007). Essentials of pathophysiology. Lippincott Williams & Wilkins. p. 41. ISBN 978-0-7817-7087-3
12
„Gangrene – Causes”. NHS Health A–Z. National Health Service (England).
13
Gardner, AW; Afaq, A (2008). „Management of lower extremity peripheral arterial disease”. Journal of cardiopulmonary rehabilitation and
prevention. (6): 349–357. doi:10.1097/HCR.0b013e31818c3b96
14
Shi E. and Shofler D., Maggot debridement therapy: a systematic review, British Journal of Community Nursing, 19:Sup12, S6-S13,
2014. PubMed, doi:10.12968/bjcn.2014.
15
Bluestein D, Javaheri A. Pressure ulcers: prevention, evaluation, and management. Am Fam Physician. 2008 Nov 15;78(10):1186-94. PMID:
19035067.

8
tratamentului care se schimbă pe măsură ce plaga trece prin etapele evolutive, ceea ce necesită
atenţie, ȋngrijire şi evaluare continuă, atât locală cât şi generală a pacientului. Pentru a lua cea mai
buna decizie, cel mai bine este să luați în considerare caracteristicile generale ale plăgii și
obiectivele tratamentului, și să le asociați cu pansamentul adecvat.
4. Vindecarea plăgilor16
Vindecarea plăgilor este un proces complex care este influențat de diferite mecanisme care
implică interacțiunea coordonată a celulelor sangvine, proteinelor, proteazelor, factorilor de
creștere și componentelor matricei extracelulare.
Ţesutul de granulaţie este reprezentat din ţesut conjunctiv şi vase de sânge microscopice
care se formează pe suprafaţa unei plăgi în timpul procesului de vindecare. Granulaţia nu se
desfăşoară în perioade de timp distincte, este un proces continuu.

Procesul de vindecare a rănilor are următoarele faze:

a) faza de coagulare și hemostază
b) faza fibroplastică (migratorie, epitelizare) – între 3 zile şi 5 săptămâni
c) faza inflamatorie – durează aproximativ 7 zile la plăgile neinfectate
d) faza proliferativă (de producere a colagenului) – durează între 7 – 42 zile
e) faza de remodelare (maturizare) – poate să dureze săptămâni sau ani

Fazele vindecării 17

Hemostaza este inițiată în timpul expunerii colagenului în momentul formării rănilor care
activează o serie de procese biologice care ajuta la limitarea hemoragiei.

După realizarea hemostazei, începe faza inflamatorie. Fluxul sanguin crescut și

permeabilitatea vasculară alterată permit migrarea celulelor inflamatorii către patul plăgii.

Faza proliferativă este marcată de epitelizare, angiogeneză, formarea țesutului de granulație

și depunerea de colagen. Epitelizarea are loc în câteva ore după leziune, iar straturile normale ale
epidermei sunt restaurate de obicei în 3 zile.

Faza proliferativă se termină cu formarea țesutului de granulație.

16
Bhat, Sriram (2013). Srb's Manual of Surgery, 4e. Jaypee Brother Medical Pub. p. 18. ISBN 9789350259443.
17
Wound healing phases.png / Reference list is found on image main page

9
 Faza de remodelare este caracterizată prin trecerea de la țesutul de granulație la formarea
cicatricilor. La aproximativ două săptămâni de la rănire, rana suferă o contracție, ceea ce are ca
rezultat o cantitate mai mică de țesut cicatricial aparent. Depunerea de colagen de către
fibroblaste continuă pentru o perioadă prelungită. O creștere netă a depunerilor de colagen se va
observa după aproximativ trei săptămâni de la leziunea tisulară. Întregul proces este continuu şi
dinamic, dictat de numeroși factori de creștere cu o suprapunere a fiecărei faze ale vindecării
rănilor.
Durata acestor faze depinde în mare măsură de tipul plăgii, de condițiile patologice asociate
acesteia și, de asemenea, de tipul de pansament folosit pentru a obține o vindecare mai
rapidă. Mai mulți factori pot afecta întregul proces de vindecare a rănilor. În general, acești
factori sunt clasificați ca locali și sistemici.
Factorii locali care afectează vindecarea rănilor sunt: uscarea, infecția, macerarea, necroza,
oxigenarea, presiunea, traumatismele și edemul.
Factorii sistemici: îmbătrânirea, hormonii, stresul și bolile sistemice. Acestea sunt esențiali
în determinarea procesului individual de vindecare a rănilor.

5. Clasificarea şi utilizarea pansamentelor:

g) Protectoare – cele care se aplică numai pentru a feri plaga de contactul cu exteriorul
(plăgi operatorii, locul de ȋnţepare după efectuarea unei injecţii sau puncţii).
h) Absorbante – cele ȋn care materialul ce se aplică pe plagă are scopul de a absorbii
secreţiile. Sunt utilizate pentru tratarea plăgilor infectate, secretante. Sunt cele mai utilizate
pansamente.
i) Compresive – cele care se aplică în scopul de a oprii sângerarea, de strânge o
articulaţie (utilizate ȋn entorsă, etc.) sau sunt folosite în scop terapeutic în diverse afecţiuni
circulatorii sau post operator.
j) Ocluzive – este un pansament nepermeabil, ceea ce înseamnă că aerul sau umezeala
nu pot pătrunde înăuntru sau în afară, au scopul de a izola complet o plagă de exterior. Dacă sunt
ținute strâns cu bandă medicală ocluzivă, pansamentele ocluzive pot menține rana umedă și pot
minimiza pătrunderea agentului patogen.
Cele două preocupări majore al utilizării pansamentelor ocluzive:
- pot favoriza dezvoltarea microorganismelor în rănile infectate (un mediu care este bun
pentru vindecarea rănilor este, de asemenea, bun şi pentru multiplicarea bacteriilor);
- pot crea o rană excesiv de umedă care pot duce la macerarea tegumentelor din jurul plăgii
şi apariţia dermatitelor (datorate umidităţii excesive sau a adezivului compreselor).
Mai multe studii arată beneficiile pansamentului ocluziv18 pentru tratarea ulceraţiilor
infecției cutanate cu virus herpes.19,20. Acestea pot atenua durerea şi hipersensibilitatea cauzate
de infecţie şi pot fi o opțiune pentru a exclude necesitatea administrării analgezicelor orale.
18
Keegan DA. Reducing pain in acute herpes zoster with plain occlusive dressings: a case report. J Med Case Rep. 2015 Apr 25;9:89. doi:
10.1186/s13256-015-0560-5. PMID: 25907451; PMCID: PMC4453218.
19
Costa T, Ribeiro A, Machado R, Ribeiro C, Lanceros-Mendez S, Cavaco-Paulo A, Almeida A, das Neves J, Lúcio M, Viseu T. Polymeric
Electrospun Fibrous Dressings for Topical Co-delivery of Acyclovir and Omega-3 Fatty Acids. Front Bioeng Biotechnol. 2019 Dec 3;7:390. doi:
10.3389/fbioe.2019.00390. PMID: 31850337; PMCID: PMC6901623.

10
 k) Semiocluziv – (semi-permeabil, transparent) permite plăgii să „respire” (aerul poate
pătrunde și ieși), dar, în același timp, protejează rana de lichidele exterioare. Pansamentele
utilizate în mod obișnuit în abordul vascular sunt pansamente semi-ocluzive, transparente.
l) Pansamente pasive (non ocluzive) - pansamentele de tifon, poliester, pansamente
naturale sunt folosite pentru a acoperi rana, pentru a prevenii contaminarea şi pentru a-și restabili
funcția de dedesupt. Pansamentele de tifon sunt probabil pansamentul non-ocluziv prototip. Din
păcate, atunci când este îndepartat, tifonul uscat trage țesut fragil, nou, sănătos din patul plăgii,
rănind din nou rana. În plus, schimbările de pansament de la umed la uscat pot fi destul de
dureroase.
Pansamentele de alginat (din alge brune/alge marine) sunt foarte poroase și sunt considerate
non-ocluzive.
6. Mediul ideal de vindecare al plăgilor

Scopurile utilizării pansamentelor sunt:

- prevenirea infecției,
- promovarea unui mediu ideal de vindecare,
- susţinerea proceselor de vindecare.
Mediul ideal pentru vindecarea rănilor este unul umed (nu unul ud), care limitează
capacitatea agenților patogeni de a intra în contact cu rana. Rănile excesiv de uscate formează
cruste și interferează cu acțiunea celulelor epidermice. Rănile prea umede diluează celulele și
factorii de vindecare, ceea ce încetinește, de asemenea, vindecarea. Situația ,,nici prea umedă,
nici prea uscată’’ oferă mediul potrivit pentru ca celulele imunitare să prevină infecția, iar pielea
și alte țesuturi să se vindece singure.21
Obținerea unui mediu ideal de vindecare a rănilor poate necesita multă atenţie şi de cele
mai multe ori multă experienţă şi cunoştinţe medicale temeinice. Rana trebuie debridată în mod
adecvat, trebuie să existe țesut de granulație, patul plăgii să fie umed, antisepticele şi
pansamentele trebuie să fie potrivite. Dacă rana este prea uscată, pielea sănătoasă se va lipi de
pansament și va fi smulsă în timpul îndepărtării. Trebuie folosit un pansament care reține sau
adaugă umiditate. Dacă rana este prea umedă, va exista un exudat clar (sau chiar semne de
infecție). În acest caz trebuie aplicat un pansament absorbant pentru a elimina excesul de lichid.
În îngrijirea modernă, profesională a rănilor, există puține indicații pentru pansamente non-
ocluzive. Pansamentele care rețin umiditatea includ filme, hidrogeluri, hidrocoloizi, spume,
alginați și hidrofibre și sunt utile într-o varietate de situații clinice. Tifonul uscat (pansament non
ocluziv) este cu adevărat util doar pentru răni relativ mici, superficiale, care oricum s-ar vindeca
fără pansament, de exemplu, pentru a absorbi sângele dintr-o rană care nu s-a închis complet. Din
păcate, deoarece tifonul și alte bandaje neocluzive obișnuite sunt ieftine, sunt încă utilizate
frecvent. Cu excepția alginaților care pot fi utilizați pentru rănile exsudative, nu este prea mare
nevoie de un pansament non-ocluziv. În realitate, întrebarea nu este „ar trebui să folosesc un

20
Patel AR, Romanelli P, Roberts B, Kirsner RS. Treatment of herpes simplex virus infection: rationale for occlusion. Adv Skin Wound Care.
2007 Jul;20(7):408-12. doi: 10.1097/01.ASW.0000280199.58260.62. PMID: 17620742.
21
Field FK, Kerstein MD. Overview of wound healing in a moist environment. Am J Surg. 1994 Jan;167(1A):2S-6S. doi: 10.1016/0002-
9610(94)90002-7. PMID: 8109679.

11
pansament ocluziv sau non-ocluziv?”, ci mai degrabă „ce pansament ocluziv ar trebui să
folosesc?”

6.1.1. Plăgi puternic exsudative

Plăgile cu exudat necesită pansamente cu capacitate mare de absorbţie. Alginații pot fi
utilizați pentru răni cu exudat moderat până la puternic și hemostază ușoară, dar nu sunt potriviti
pentru a opri sângerarea abundentă. Ȋn cazul unei absorbţii inadecvate a secreţiilor din plagă este
posibilă apariţia maceraţiei ţesuturilor adiacente plăgii (macerarea tegumentelor din jurul plăgii
poate fi prevenită prin protejarea ţesuturilor din jurul plăgii cu unguente/creme) - (cremă cu
arginină - SENI).
Pansamentele de alginat sunt extrase din alge marine şi produse din sărurile de calciu și
sodiu ale acidului alginic. Pansamentele absorb exudatele din plăgi şi formează un gel la
contactul cu acestea. În stare uscată, îndepărtarea pansamentului cu alginat poate deteriora
epiteliul nou format (dacă pansamentul s-a uscat pe plagă sau au ramas reziduri, rana poate fi
irigată cu soluţie salină – ser fiziologic, până la îndepărtarea totală).
Pansamentele cu alginat sunt potrivite pentru răni cu exudat moderat până la abundent și nu
sunt recomandate pentru răni uscate, arsuri de gradul trei și răni severe cu os expus sau chiar
intervenţii chirurgicale supurative. La fel ca spuma polimerică și hidrogelul, alginatul are nevoie
de un pansament secundar pentru a fi atașat. (după toaletare şi aplicarea pansamentului pe
plagă, se poate aplica un bandaj elastic (MATOPAT) care va exercita o presiune inversă în
rană ceea ce va reduce producția ulterioară de exudat).
Spumele (poliuretanice) sunt o alegere mai bună pentru rănile cu exudat puternic decât
hidrocoloizii, deoarece au o capacitate de absorbție mai bună. Spumele sunt, de asemenea,
potrivite pentru răni adânci și tunelizate.
6.1.2. Plăgile exsudative ușoare până la moderate
Hidrocoloizii - sunt o alegere bună pentru a menține cantitatea potrivită de umiditate a
rănilor. Acesta formează un gel la contactul cu exudatul și facilitează debridarea autolitică. Există
o varietate de hidrocoloizi diferiți, cu grade diferite de retenție și absorbție a umidității. Este
posibil ca aceştia să regleze mediul plăgii. Hidrocoloizii se pot topi atunci când absorb exudatul,
dar devin gel vâscos pentru a rămâne în rană atunci când pansamentele sunt
îndepărtate. Hidrocoloizii pot fi îndepărtați de pe plagă cu soluție salină (ser fiziologic, soluţie
Riger).
Hidrocoloizii pot fi folosiţi şi în îngrijirea ulcerelor de presiune, răni cu țesut necrotic,
ulcere varicoase și diferite forme de leziuni ale pielii (ex: lacerații, abraziuni, arsuri superficiale,
zone de transplant, eczema, acnee, sunt, de asemenea, recomandaţi pentru îngrijirea rănilor
pediatrice, deoarece nu provoacă durere la îndepărtare).
În prezent, nu există dovezi de cercetare care să sugereze că un pansament cu hidrocoloid
este mai eficient în vindecarea ulcerului piciorului diabetic sau al ulcerelor venoase decât alte

12
tipuri de pansament (inclusiv pansamente simple) .22, 23 Acest lucru nu reprezintă o contraindicaţie
a utilizării pansamentelor cu hidrocoloid pentru tratarea plăgilor cornice, reprezintă o opţiune.
Pansamentele hidrocoloide au fost, totuși, superioare altor substraturi (de exemplu: alginat,
film, tifon, hidrofibră, silicon) pentru tratarea zonelor donatoare de grefă de piele. 24 Dezavantajele
acestui pansament este apariţia unui reziduu cu miros neplăcut care se observă atunci când
pansamentul este îndepărtat.
Pentru tratarea arsurilor superficiale şi parţial profunde (gradul I si II) hidrogelul are cele
mai bune rezultate de vindecare comparativ cu utilizarea altor pansamente. 25

6.1.3. Răni uscate

Ȋn cazul plăgilor uscate este important ca procesul de vindecare să fie unul lent. Acest lucru
poate fi realizat prin folosirea hidrogelurilor.
Hidrogelurile (geluri ce conţin în mare parte din apă) sunt foarte puțin absorbante și, de
fapt, pot umezi suprafaţa uscată a rănilor. Hidrogelurile sunt considerate mai precis semi-
ocluzive, deoarece permit pătrunderea bacteriilor dacă se usucă. Limitează schimbul de gaze între
patul plăgii și mediu, astfel încât rețin umiditatea în rană. Sunt poate cea mai bună alegere pentru
arsuri (gradul I şi II), răni uscate, post terapii cu laser, plăgi cu necroză, după proceduri de tatuare
a pielii sau microblading. Hidrogelul are şi efect calmant și răcoritor (pentru a reduce durerea şi
inflamaţia poate fi introdus în frigider înainte de a fi aplicat pe plagă).
Hidrocoloizii menţin umiditatea plăgilor şi pot crea un mediu umed ce ȋnmoaie ţesuturile.
Hidrocoloizii cu un strat de suport sunt adevărate pansamente ocluzive și previn schimbul de aer
și apă (hidrocoloizii fără suport sunt considerați semi-ocluzivi). Hidrocoloizii au rate de vindecare
asemănătoare filmelor polimerice.
Filme polimerice transparente au de obicei o parte adezivă care este orientată spre
rană. Nu absorb exudat, dar rana poate fi vizualizată şi menţin umiditatea. Nu se folosesc pe
rănile infectate sau cu exudat. Pot fi folosite pentru răni uscate, plăgi postoperatorii neinfectate,
vindecarea arsurilor minore, rănilor superficiale/partial superficiale (gradul I şi II), ulcerelor de
presiune gradul I şi uneori gradul II, locurilor donatoare, veziculelor, abraziunilor și tăieturi,
locurile de elecţie pentru puncţii sau montarea cateterelor, pentru pacienții imobilizați pe termen
lung, acționând ca un scut pentru a proteja împotriva frecării pielii în zonele vulnerabile sau
pentru a acoperii produsele topice*. (Topic = medicament aplicat pe suprafata corpului)*

6.1.4. Răni infectate

22
Palfreyman, SJ; Nelson EA; Lochiel R; Michaels JA. (2006). Palfreyman, Simon SJ (ed.). "Dressings for healing venous leg
ulcers". Cochrane Database of Systematic Reviews (3): CD001103. doi:10.1002/14651858.CD001103.pub2
23
(Dumville, Jo C.; Deshpande, Sohan; O'Meara, Susan; Speak, Katharine "Hydrocolloid dressings for healing diabetic foot ulcers". The
Cochrane Database of Systematic Reviews)
24
Sinha S, Schreiner AJ, Biernaskie J, Nickerson D, Gabriel VA. Treating pain on skin graft donor sites: Review and clinical
recommendations. J Trauma Acute Care Surg. 2017 Nov;83(5):954-964. doi: 10.1097/TA.0000000000001615. PMID: 28598907.
25
(, J; Cleland, H; Campbell, F; Spinks, A. "Dressings for superficial and partial thickness burns". The Cochrane Database of Systematic
Reviews Wasiak)

13
 Pansamentele ocluzive protejează rana atât de invazia patogenă, cât și de traume
ulterioare. Acţionează ca bariere şi împiedică pătrunderea agenţilor patogeni externi care ar putea
infecta rana şi pot întârzia vindecarea.
S-a crezut că ocluzia rănilor poate duce la un risc crescut de infecție bacteriană, dar studiile
au arătat că rănile tratate cu pansamente, care izolează şi menţin mediul umed al plăgii, sunt
asociate cu o rată mai mică de infecție. Colonizarea rănilor cronice este frecventă și nu este o
contraindicație pentru utilizarea pansamentelor umede. Pentru a reduce riscul de exacerbare a
infecţiei (la plăgile infectate) pot fi aplicate antibiotice topice sau antibioterapie sistemică (doar
cu indicaţie medicală). Ȋn plus, unele hidrogeluri pot fi folosite ȋmpreună cu alte geluri/pudre ce
conţin antibiotic. Hidrogelurile accelerează penetrarea antibioticelor ȋn ţesuturile de
granulaţie.
Pansamentele cu ioni de argint pot fi folosite pentru plăgi contaminate sau colonizate cu
germeni, inclusive al bacteriilor multiplu rezistente (MRSA).26, 27
Pansamentele cu eliberare de argint sunt utilizate pe scară largă pentru tratarea rănilor, în
special în tratamentul arsurilor, ulcerelor venoase cornice, răni acute, în special a rănilor infectate
sau care prezintă un risc mai mare de infecție. 28 Aplicarea pansamentului cu argint nu exclude
tratamentul cu antibiotic topic sau sistemic (dacă există o indicaţie medicală).
Pansamentele hidrocoloide sunt concepute pentru a fi lasate mai mult timp pe plagă. Acest
lucru este util în gestionarea ulcerelor curate, dar nu atunci când este necesară inspecția regulată a
plăgii. Astfel, aceste pansamente sunt mai utile în prevenirea, decât în tratarea infecției din plagă.

6.2. Cicatrici cheloide

Sunt rezultatul unei creșteri excesive a țesutului de granulație (colagen precoce) la locul
unei leziuni cutanate vindecate, care este apoi înlocuită lent cu colagen (colagen tardiv).
Colagenul folosit în repararea rănilor, tinde să crească excesiv în această zonă, producând uneori
semne vizibile (nodule) de multe ori mai mare decât cel al cicatricei originale.
Cheloizii sunt leziuni ferme, cauciucate sau fibroase. Pot varia de la roz la culoarea pielii
persoanei sau roșu până la maro închis.29 Se pot dezvolta în orice loc, indiferent de agentul
traumatic care a produs plaga (inclusiv intervenţii chirurgicale). Sunt benigne, nu sunt
contagioase şi pot apărea indiferent de sex sau vârstă (studiile arată că apar mai frecvent la
adolescenţi şi tineri şi mai rar la copii sub 10 ani). Printre factorii predispozanţi pentru
dezvoltarea unei cicatrice hipertrofe/cheloide au fost suspicionaţi: ereditatea, forţele mecanice
asupra plăgii, infecţia plăgii şi reacţiile la corpurile straine. 30

26
Eberlein T, Haemmerle G, Signer M, Gruber Moesenbacher U, Traber J, Mittlboeck M, Abel M, Strohal R. Comparison of PHMB-containing
dressing and silver dressings in patients with critically colonised or locally infected wounds. J Wound Care. 2012 Jan;21(1):12, 14-6, 18-20. doi:
10.12968/jowc.2012.21.1.12. PMID: 22240928.
27
Strohal R, Schelling M, Takacs M, Jurecka W, Gruber U, Offner F. Nanocrystalline silver dressings as an efficient anti-MRSA barrier: a new
solution to an increasing problem. J Hosp Infect. 2005 Jul;60(3):226-30. doi: 10.1016/j.jhin.2005.04.001. PMID: 15896880.
28
Broussard KC, Powers JG. Wound dressings: selecting the most appropriate type. Am J Clin Dermatol. 2013 Dec;14(6):449-59. doi:
10.1007/s40257-013-0046-4. PMID: 24062083.
29
Lee JY, Yang CC, Chao SC, Wong TW. Histopathological differential diagnosis of keloid and hypertrophic scar. Am J Dermatopathol. 2004
Oct;26(5):379-84. doi: 10.1097/00000372-200410000-00006. PMID: 15365369.
30
Al-Attar A, Mess S, Thomassen JM, Kauffman CL, Davison SP. Keloid pathogenesis and treatment. Plast Reconstr Surg. 2006
Jan;117(1):286-300. doi: 10.1097/01.prs.0000195073.73580.46. PMID: 16404281.

14
 Unul dintre cele mai eficiente tratamente non-invazive pentru prevenirea şi tratarea
cicatricilor chielozate rămâne folia cu gel de silicon31 (Ex: CODOSIL – Medisorb).
Folia cu gel de silicon aplicată local, a fost introdusă ca tratament la începutul anilor 1980.
Ea este utilizată şi în prezent pentru prevenirea şi tratarea cicatricilor cheloide. Există o
multitudine de studii care arată eficienţa ei.32, 33, 34, 35

6.3. Reacţii alergice

Dermatita de contact (atât alergică, cât și iritantă) la pansamente se poate manifesta prin
macerare a tegumentelor, durere şi vindecare întârziată a rănilor. 36, 37
Dermatita alergică de contact poate contribui la întârzierea vindecării rănilor fără a provoca
caracteristicile clinice clasice ale inflamației pielii înconjurătoare. Chiar și pansamentele
hipoalergenice, neaderente pot fi sensibilizante.38
Un studiu efectuat pe 70 de pacienti cu răni cronice, care au utilizat pansamente moderne a
observat ca o parte dintre aceştia au dezvoltat dermatite de contact: 12 pacienţi la hidrogel, 7
pacienţi la hidrocoloid şi 7 pacienţi la pansamente cu ioni de argint. Pacientii cu ulcere active de
mai mult timp au prezentat un numar semnificativ mai mare de sensibilizări cutanate decât
pacienţii cu ulcer de scurtă durată.39
Un alt studiu efectuat în Franţa pe 354 pacienţi (226 de femei și 128 de bărbați) cu ulcere
venoase cronice a demonstrat că 59,6% dintre subiecţi au avut cel puțin o reacție alergică la
pansamente.40
În ciuda avertismentelor, sensibilizarea la tratamentele topice pentru tratarea ulcerului
venos este încă frecventă şi depinde de îngrijirea, şi topicul administrat.41

31
Monstrey S, Middelkoop E, Vranckx JJ, Bassetto F, Ziegler UE, Meaume S, Téot L. Updated scar management practical guidelines: non-
invasive and invasive measures. J Plast Reconstr Aesthet Surg. 2014 Aug;67(8):1017-25. doi: 10.1016/j.bjps.2014.04.011. Epub 2014 May 14.
PMID: 24888226.
32
Khansa I, Harrison B, Janis JE. Evidence-Based Scar Management: How to Improve Results with Technique and Technology. Plast Reconstr
Surg. 2016 Sep;138(3 Suppl):165S-178S. doi: 10.1097/PRS.0000000000002647. PMID: 27556757.
33
(Hsu KC, Luan CW, Tsai YW. Review of Silicone Gel Sheeting and Silicone Gel for the Prevention of Hypertrophic Scars and Keloids.
Wounds. 2017 May;29(5):154-158. PMID: 28570253.)
34
Kim JS, Hong JP, Choi JW, Seo DK, Lee ES, Lee HS. The Efficacy of a Silicone Sheet in Postoperative Scar Management. Adv Skin Wound
Care. 2016 Sep;29(9):414-20. doi: 10.1097/01.ASW.0000488665.03896.3d. PMID: 27538109.)
35
Andrews, Jonathan P.; Marttala, Jaana; MacArak, Edward; Rosenbloom "Keloids: The paradigm of skin fibrosis — Pathomechanisms and
treatment".)
36
Alavi A, Goldenberg A, Jacob S, Shelley A, Kirsner RS. Contact dermatitis: An important consideration in leg ulcers. Int J Womens
Dermatol. 2020 Dec 30;7(3):298-303. doi: 10.1016/j.ijwd.2020.12.010. PMID: 34222587; PMCID: PMC8243149.
37
D'Erme AM, Iannone M, Dini V, Romanelli M.J Wound Care, Contact dermatitis in patients with chronic leg ulcers: a common and neglected
problem: a review 2000-2015..)
38
(Annie Price , Natalie M Stone , Keith G Harding, An unusual presentation of a common condition: Allergic contact dermatitis)
39
(Renner R, Simon JC, Treudler R. Contact sensitization to modern wound dressings in 70 patients with chronic leg ulcers. Dermatitis. 2013
Mar-Apr;24(2):60-3. doi: 10.1097/DER.0b013e318284d9f2. PMID: 23474445)
40
(Valois A, Waton J, Avenel-Audran M, Truchetet F, Collet E, Raison-Peyron N, Cuny JF, Bethune B, Schmutz JL, Barbaud A; Dermatology
and Allergy group (GAD) of the French Society of Dermatology, Contact sensitization to modern dressings: a multicentre study on 354 patients
with chronic leg ulcers.)
41
Machet L, Couhé C, Perrinaud A, Hoarau C, Lorette G, Vaillant L. A high prevalence of sensitization still persists in leg ulcer patients: a
retrospective series of 106 patients tested between 2001 and 2002 and a meta-analysis of 1975-2003 data. Br J Dermatol. 2004 May;150(5):929-
35. doi: 10.1111/j.1365-2133.2004.05917.x. PMID: 15149505.

15
 Semnele dermatitei de contact pot fi inversate rapid dacă se îndepărtează cauza de bază (se
alege spre utilizare alt tip de pansament, se evită o perioadă utilizarea pansamentului care a
provocat dermatita, se aplică comprese reci, se monitorizează plaga).

Concluzii:

Pansamentele moderne sunt pansamente active care creează un mediu umed pentru răni.

Caracteristicile pansamentelor moderne sunt menținerea mediului umed, scurtarea și

accelerarea procesului de vindecare a rănilor, protecţie împotriva infecţiei bacteriene, sunt
neaderente la rană asigurând acţiune de debridare. Aceste avantaje ale pansamentelor moderne
ameliorează durerea și îmbunătățesc mediul hipoxic sau anaerob.

Pansamentele moderne cel mai frecvent utilizate în practica medicală sunt hidrogelurile,
hidrocoloidul, alginații, spumele și filmele.

Utilizarea pansamentelor moderne pentru tratarea plăgilor cronice nu exclude tratamentul

afecţiunilor de fond, dar îl poate completa.

Sensibilizarea la pansamente moderne nu este rară. Este absolut necesar să se menţioneze

toţi excipienţii pe ambalaj şi să se respecte modul de utilizare al pansamentelor de acest tip.

Bibliografie:

1. Nicolae Angelescu, Tratat de patologie chirurgicală, Vol I si II, Editura

Medicală, Bucureşti, 2003
2. F. Charles Brunicardi, Principiile chirurgiei, Schwart, Editia a X-a, Editura All,
2019

16
 3. Ciprian Plaiașu, Cum își tratau rãnile oamenii din vechime? 26 august
2013, Adevărul - articol Historia
4. O'Donnell TF, Passman MA, Marston WA, Ennis WJ, Dalsing M, Kistner RL,
et al. (August 2014). "Management of venous leg ulcers: clinical practice guidelines of the
Society for Vascular Surgery ® and the American Venous Forum". Journal of Vascular
Surgery. 60 (2 Suppl): 3S–59S. doi:10.1016/j.jvs.2014.04.049
5. James WD, Berger TG, Elston DM (2006). Andrews' Diseases of the Skin:
clinical Dermatology. Saunders Elsevier. ISBN 978-0-7216-2921-6.
6. Bonkemeyer Millan S, Gan R, Townsend PE. Venous Ulcers: Diagnosis and
Treatment. Am Fam Physician. 2019 Sep 1;100(5):298-305. PMID: 31478635.
7. Eklöf B, Rutherford RB, Bergan JJ, Carpentier PH, Gloviczki P, Kistner RL, et al.
(December 2004). "Revision of the CEAP classification for chronic venous disorders:
consensus statement". Journal of Vascular Surgery. 40 (6): 1248–
1252. doi:10.1016/j.jvs.2004.09.027
8. Van Gent WB, Wilschut ED, Wittens C (November 2010). "Management of
venous ulcer disease". BMJ. 341: c6045. doi:10.1136/bmj.c6045. PMID 21075818
9. Norman G, Westby MJ, Rithalia AD, Stubbs N, Soares MO, Dumville JC (iunie
2018). „Pansamente și agenți topici pentru tratarea ulcerelor venoase ale picioarelor”. Baza de
date Cochrane a revizuirilor sistematice. 6(6): CD012583. doi:10.1002/14651858.
CD012583.pub2. PMC 6513558. PMID29906322.
10. Porth, Carol (2007). Essentials of pathophysiology. Lippincott Williams &
Wilkins. p. 41. ISBN 978-0-7817-7087-3
11. „Gangrene – Causes”. NHS Health A–Z. National Health Service (England).
12. Gardner, AW; Afaq, A (2008). „Management of lower extremity peripheral
arterial disease”. Journal of cardiopulmonary rehabilitation and prevention. (6): 349–
357. doi:10.1097/HCR.0b013e31818c3b96
13. Shi E. and Shofler D., Maggot debridement therapy: a systematic review, British
Journal of Community Nursing, 19:Sup12, S6-S13, 2014. PubMed, doi:10.12968/bjcn.2014.
14. Bluestein D, Javaheri A. Pressure ulcers: prevention, evaluation, and
management. Am Fam Physician. 2008 Nov 15;78(10):1186-94. PMID: 19035067.
15. Bhat, Sriram (2013). Srb's Manual of Surgery, 4e. Jaypee Brother Medical Pub.
p. 18. ISBN 9789350259443.
16. Keegan DA. Reducing pain in acute herpes zoster with plain occlusive
dressings: a case report. J Med Case Rep. 2015 Apr 25;9:89. doi: 10.1186/s13256-015-0560-5.
PMID: 25907451; PMCID: PMC4453218.
17. Costa T, Ribeiro A, Machado R, Ribeiro C, Lanceros-Mendez S, Cavaco-Paulo A,
Almeida A, das Neves J, Lúcio M, Viseu T. Polymeric Electrospun Fibrous Dressings for
Topical Co-delivery of Acyclovir and Omega-3 Fatty Acids. Front Bioeng Biotechnol. 2019 Dec
3;7:390. doi: 10.3389/fbioe.2019.00390. PMID: 31850337; PMCID: PMC6901623.

17
 18. Patel AR, Romanelli P, Roberts B, Kirsner RS. Treatment of herpes simplex
virus infection: rationale for occlusion. Adv Skin Wound Care. 2007 Jul;20(7):408-12. doi:
10.1097/01.ASW.0000280199.58260.62. PMID: 17620742.
19. Palfreyman, SJ; Nelson EA; Lochiel R; Michaels JA. (2006). Palfreyman, Simon
SJ (ed.). "Dressings for healing venous leg ulcers". Cochrane Database of Systematic
Reviews (3): CD001103. doi:10.1002/14651858.CD001103.pub2
20. Eberlein T, Haemmerle G, Signer M, Gruber Moesenbacher U, Traber J,
Mittlboeck M, Abel M, Strohal R. Comparison of PHMB-containing dressing and silver
dressings in patients with critically colonised or locally infected wounds. J Wound Care. 2012
Jan;21(1):12, 14-6, 18-20. doi: 10.12968/jowc.2012.21.1.12. PMID: 22240928.
21. Strohal R, Schelling M, Takacs M, Jurecka W, Gruber U, Offner F.
Nanocrystalline silver dressings as an efficient anti-MRSA barrier: a new solution to an
increasing problem. J Hosp Infect. 2005 Jul;60(3):226-30. doi: 10.1016/j.jhin.2005.04.001.
PMID: 15896880.
22. Broussard KC, Powers JG. Wound dressings: selecting the most appropriate
type. Am J Clin Dermatol. 2013 Dec;14(6):449-59. doi: 10.1007/s40257-013-0046-4. PMID:
24062083.
23. Lee JY, Yang CC, Chao SC, Wong TW. Histopathological differential diagnosis
of keloid and hypertrophic scar. Am J Dermatopathol. 2004 Oct;26(5):379-84. doi:
10.1097/00000372-200410000-00006. PMID: 15365369.
24. Dumville, Jo C.; Deshpande, Sohan; O'Meara, Susan; Speak,
Katharine "Hydrocolloid dressings for healing diabetic foot ulcers". The Cochrane Database of
Systematic Reviews
25. Sinha S, Schreiner AJ, Biernaskie J, Nickerson D, Gabriel VA. Treating pain on
skin graft donor sites: Review and clinical recommendations. J Trauma Acute Care Surg. 2017
Nov;83(5):954-964. doi: 10.1097/TA.0000000000001615. PMID: 28598907.
26. J; Cleland, H; Campbell, F; Spinks, A. "Dressings for superficial and partial
thickness burns". The Cochrane Database of Systematic Reviews Wasiak
27. Eberlein T, Haemmerle G, Signer M, Gruber Moesenbacher U, Traber J,
Mittlboeck M, Abel M, Strohal R. Comparison of PHMB-containing dressing and silver
dressings in patients with critically colonised or locally infected wounds. J Wound Care. 2012
Jan;21(1):12, 14-6, 18-20. doi: 10.12968/jowc.2012.21.1.12. PMID: 22240928.
28. Strohal R, Schelling M, Takacs M, Jurecka W, Gruber U, Offner F.
Nanocrystalline silver dressings as an efficient anti-MRSA barrier: a new solution to an
increasing problem. J Hosp Infect. 2005 Jul;60(3):226-30. doi: 10.1016/j.jhin.2005.04.001.
PMID: 15896880.
29. Broussard KC, Powers JG. Wound dressings: selecting the most appropriate
type. Am J Clin Dermatol. 2013 Dec;14(6):449-59. doi: 10.1007/s40257-013-0046-4. PMID:
24062083.
30. Lee JY, Yang CC, Chao SC, Wong TW. Histopathological differential diagnosis
of keloid and hypertrophic scar. Am J Dermatopathol. 2004 Oct;26(5):379-84. doi:
10.1097/00000372-200410000-00006. PMID: 15365369.

18
 31. Al-Attar A, Mess S, Thomassen JM, Kauffman CL, Davison SP. Keloid
pathogenesis and treatment. Plast Reconstr Surg. 2006 Jan;117(1):286-300. doi:
10.1097/01.prs.0000195073.73580.46. PMID: 16404281.
32. Monstrey S, Middelkoop E, Vranckx JJ, Bassetto F, Ziegler UE, Meaume S, Téot
L. Updated scar management practical guidelines: non-invasive and invasive measures. J Plast
Reconstr Aesthet Surg. 2014 Aug;67(8):1017-25. doi: 10.1016/j.bjps.2014.04.011. Epub 2014
May 14. PMID: 24888226.
33. Khansa I, Harrison B, Janis JE. Evidence-Based Scar Management: How to
Improve Results with Technique and Technology. Plast Reconstr Surg. 2016 Sep;138(3
Suppl):165S-178S. doi: 10.1097/PRS.0000000000002647. PMID: 27556757.
34. Hsu KC, Luan CW, Tsai YW. Review of Silicone Gel Sheeting and Silicone Gel
for the Prevention of Hypertrophic Scars and Keloids. Wounds. 2017 May;29(5):154-158.
PMID: 28570253.
35. Kim JS, Hong JP, Choi JW, Seo DK, Lee ES, Lee HS. The Efficacy of a Silicone
Sheet in Postoperative Scar Management. Adv Skin Wound Care. 2016 Sep;29(9):414-20. doi:
10.1097/01.ASW.0000488665.03896.3d. PMID: 27538109.)
36. Andrews, Jonathan P.; Marttala, Jaana; MacArak, Edward; Rosenbloom "Keloids:
The paradigm of skin fibrosis — Pathomechanisms and treatment".)
37. Alavi A, Goldenberg A, Jacob S, Shelley A, Kirsner RS. Contact dermatitis: An
important consideration in leg ulcers. Int J Womens Dermatol. 2020 Dec 30;7(3):298-303. doi:
10.1016/j.ijwd.2020.12.010. PMID: 34222587; PMCID: PMC8243149.
38. D'Erme AM, Iannone M, Dini V, Romanelli M.J Wound Care, Contact dermatitis
in patients with chronic leg ulcers: a common and neglected problem: a review 2000-2015..)
39. Annie Price , Natalie M Stone , Keith G Harding, An unusual presentation of a
common condition: Allergic contact dermatitis
40. Renner R, Simon JC, Treudler R. Contact sensitization to modern wound
dressings in 70 patients with chronic leg ulcers. Dermatitis. 2013 Mar-Apr;24(2):60-3. doi:
10.1097/DER.0b013e318284d9f2. PMID: 23474445
41. (Valois A, Waton J, Avenel-Audran M, Truchetet F, Collet E, Raison-Peyron N,
Cuny JF, Bethune B, Schmutz JL, Barbaud A; Dermatology and Allergy group (GAD) of the
French Society of Dermatology, Contact sensitization to modern dressings: a multicentre study
on 354 patients with chronic leg ulcers.
42. Machet L, Couhé C, Perrinaud A, Hoarau C, Lorette G, Vaillant L. A high
prevalence of sensitization still persists in leg ulcer patients: a retrospective series of 106
patients tested between 2001 and 2002 and a meta-analysis of 1975-2003 data. Br J Dermatol.
2004 May;150(5):929-35. doi: 10.1111/j.1365-2133.2004.05917.x. PMID: 15149505.
43. Babu, M; Meenakshi, J; Jayaraman, V; Ramakrishnan, KM (2005). "Keloids and
hypertrophic scars: A review". Indian Journal of Plastic Surgery. (2): 175–
9. doi:10.4103/0970-0358.19796
44. Sinha S, Schreiner AJ, Biernaskie J, Nickerson D, Gabriel VA (iunie
2017). „Tratamentul durerii pe locurile donatoare de grefă de piele: revizuire și recomandări
clinice”. J Trauma Acute Care Surg . 83 (5): 954–964. doi : 10.1097/TA.0000000000001615

19
 45. Dumville, Jo C.; Deshpande, Sohan; O'Meara, Susan; Speak, Katharine (2013-08-
06). "Hydrocolloid dressings for healing diabetic foot ulcers". The Cochrane Database of
Systematic Reviews (8): CD009099. doi:10.1002/14651858.CD009099.pub3
46. Allergic contact dermatitis: Patient management and education Christen M
1
Mowad , Bryan Anderson , Pamela Scheinman , Suwimon Pootongkam , Susan Nedorost , Bruce
Brod Affiliations expand PMID: 27185422 DOI: 10.1016/j.jaad.2015.02.1144

20