I.

DIGESTIA ŞI ABSORBŢIA
Componentele aparatului digestiv – tub digestiv : cavitate bucală, faringe, esofag, stomac,intestin subţire
(duoden, jejun,ileon), intestin gros (cecum, colon,rect);
- glande anexe :glandele salivare, ficat, pancreas.

1. Transformări fizico – chimice ale alimentelor în tubul digestiv

Digestia reprezintă totalitatea transformărilor fizice, mecanice şi chimice suferite de alimente în tubul
digestiv.

Transformări fizice :- modificarea stării de agregare (ex : dizolvarea zahărului);

mecanice : - mărunţirea alimentelor;

- amestecarea cu sucurile digestive;
- transportul în segmentele tubului digestiv;

- chimice : - transformarea substanţelor organice complexe în

substanţe organice simple, sub acţiunea enzimelor digestive
(glicolitice, proteolitice, lipolitice ;

SUBSTANŢE ORGANICE COMPLEXE ENZIME SUBSTANŢE ORGANICE SIMPLE

glucide glicolitice (amilolitice) (amilaze) monozaharide

proteine proteolitice (proteaze) aminoacizi

lipide lipolitice (lipaze) acizi graşi şi glicerol (glicerină)

Pansela Elena PRISACARU

34
 Digestia bucală
 totalitatea transformărilor suferite de alimente în
cavitatea bucală având ca rezultat bolul alimentar
 FUNCŢIA SECRETORIE – secreţia salivei
o saliva - produsă de glandele salivare (parotide,
submaxilare, sublinguale); are PH slab acid (6-
7), înmoaie alimentele, solubilizează anumiţi
componenţi alimentari, hidrolizează amidonul
preparat prin enzima amilolitică numită amilază
salivară (ptialină) până la stadiul de dextrine:
amilaza salivară
amidonul preparat dextrine
(fiert, copt) (ptialina)
Pansela Elena PRISACARU
Digestia gastrică
 totalitatea transformărilor suferite de alimente la
nivelul stomacului având ca rezultat chimul
gastric= lichid laptos).
 FUNCŢIA SECRETORIE – secreţia sucului
gastric o bila – secretată de ficat; PH alcalin (8), nu conţine
o sucul gastric conţine : acid clorhidric (acţiune
antiseptică) – PH acid (1,5 -2,5), mucină
(protejează mucoasa gastrică de acţiunea
autodigestivă a acidului clorhidric şi enzimelor), o
enzime proteolitice şi lipolitice.
enzime proteolitice
1. Pepsina- este principala enzimă a sucului gastric
- secretată sub formă inactivă
(pepsinogen) şi activată în stomac de
către acidul clorhidric sau pepsina
sintetizată anterior.
- scindează proteinele până la stadiul de
polipeptide (albumoze şi peptone)
pepsina
proteine polipeptide
2. Labfermentul – secretat la sugari
- determină coagularea laptelui,
transformând cazeinogenul solubil
în paracazeină care , în prezenţa
calciului se transformă în
paracazeinat de calciu, insolubil
3. Gelatinaza – lichefiază (descompune) gelatina
enzime lipolitice – lipaza gastrică: scindează lipidele 3. Carboxipeptidaza - activată de tripsină, descompune
emulsionate în unităţile componente (acizi graşi şi glicerol)
Digestia intestinală
 totalitatea transformărilor suferite de alimente la
nivelul intestinului subţire ( sub acţiunea bilei,
sucului pancreatic şi sucului intestinal), având ca
rezultat chilul / chimul intestinal.
 FUNCŢIA SECRETORIE -
enzime, conţine săruri biliare (au rol în emulsionarea
lipidelor); pigmenţi biliari, colesterol, lecitină.
sucul pancreatic- secretat de acinii pancreatici; PH
alcalin(8)= conţine bicarbonat de sodiu, enzime
glicolitice, proteolitice şi lipolitice.
enzime amilolitice – amilaza pancreatică : hidrolizează
glucidele până la stadiul de dizaharide (maltoză, lactoză,
zaharoză)
amilaza pancreatică
glucide dizaharide
(maltoză, lactoză, zaharoză)
enzime proteolitice
1. Tripsina – secretată inactiv sub formă de tripsinogen
- activată de către enzima numită enterokinază
(produsă de mucoasa duodenului);
2. Chimiotripsina - secretată inactiv sub formă de
chimiotripsinogen, activat de către tripsină;
- tripsina şi chimiotripsina descompun proteinele şi
polipeptidele, rezultate din digestia gastrică, până la
oligopeptide (fragmente proteice de dimensiuni mici)
tripsina, chimiotripsina
proteine, oligopeptide
polipeptide
oligopeptidele în fragmente mai mici ( tripeptide, dipeptide)
4. Elastaza - activată de tripsină, hidrolizează
proteinele fibroase
35
 enzime lipolitice - lipaza pancreatică: scindează lipidele în
acizi graşi şi glicerol;
- fosfolipaza
- colesterollipaza
o sucul intestinal- secretat de glandele intestinale din
mucoasa intestinală; PH alcalin(8); conţine bicarbonat
acid de sodiu, enzime glicolitice, proteolitice şi
lipolitice

enzime amilolitice - dizaharidaze :hidrolizează dizaharidele

(maltoză, lactoză, zaharoză) până la stadiul de
monozaharide (glucoză, fructoză, galactoză)

dizaharide dizaharidaze monozaharide

(maltoză, -maltază (glucoză,
lactoză, - lactază fructoză,
zaharoză) - zaharază galactoză)

enzime proteolitice- peptidaze :descompun oligopeptidele

în aminoacizi

enzime lipolitice - lipaza intestinală: scindează lipidele în

 FUNCŢIA MOTORIE
 masticaţia : procesul prin care alimentele solide
şi semisolide sunt prelucrate mecanic (tăiere,
zdrobire, triturare) formându-se bolul alimentar;
 deglutiţia : lanţ de reflexe prin care bolul
alimentar format în cavitatea bucală ajunge în
stomac.
acizi graşi şi glicerol.
 FUNCŢIA MOTORIE
 contracţii tonice – de adaptare a capacităţii
stomacului la conţinutul său;
 contracţii peristaltice- amestecarea alimentelor
cu sucul gastric;
- evacuarea chimului gastric în duoden.
 FUNCŢIA MOTORIE
 contracţii segmentare- contracţii inelare ce apar în
anumite regiuni, urmate de relaxare şi apariţia altor
contracţii în mijlocul segmentelor delimitate de
contracţiile precedente; amestecă chimul cu
secreţiile digestive
 contracţii peristaltice – de propulsie a chilului
intestinal spre cecum (primul segment al intestinului
gros)

Pansela Elena PRISACARU

36
 DIGESTIA CHIMICĂ

SUBSTANTE DIGESTIA GASTRICĂ DIGESTIA INTESTINALĂ

DIGESTIA BUCALĂ (saliva)
ORGANICE (suc gastric) Suc
Bila Suc pancreatic Nutrimente
intestinal
amidon amilază salivară dextrine
preparat ( ptialina)

_____ amilază dizaharide dizaharidaze monozaharide

GLUCIDE pancreatica (maltoză, ( maltaza (glucoză,
lactoză, lactază fructoză,
zaharoză) zaharază) galactoză)

alte _________
glucide

pepsină polipeptide tripsină

(albumoze, _____ chimiotripsină peptidaze
PROTEINE peptone) oligopeptide aminoacizi
carboxipeptidază
labferment elastază
gelatinaza

lipază acizi
emulsionate gastrică graşi

glicerol
LIPIDE

săruri lipide lipază pancreatică sau lipază intestinală acizi graşi

biliare emulsionate glicerol
neemulsionate fosfolipaza
colesterollipaza

Pansela Elena PRISACARU

37
 2. Absorbţia intestinală
 Reprezintă procesul prin care nutrimentele rezultate în urma digestiei străbat peretele intestinal şi
trec în sânge sau limfă;

 Adaptări ale intestinului subţire pentru realizarea absorbţiei :

- lungimea intestinului subţire (peste 4 m);
- grosimea minimă a peretelui intestinal (epiteliu cilindric simplu);
- suprafaţa mare de contact cu alimentele, determinată de prezenţa valvulelor conivente, vilozităţilor
intestinale, prezenţa microvililor la polii apicali ai celulelor;
- reţea vasculară vilozitară bogată;
- prezenţa muşchilor vilozitari (prin contracţia acestor muşchi se realizează mişcarea
vilozităţilor intestinale).

 Mecanismele absorbţiei active - se realizează cu consum de energie furnizată de ATP

(împotriva gradientului de concentraţie)
- ex: pompele chimice, veziculele de pinocitoză

pasive - se realizează fără consum de energie

(în sensul gradientului de concentraţie)
- ex: difuziune, osmoză, difuziune facilitată

 Apa, mineralele şi vitaminele nu sunt transformate în timpul digestiei.

 Substanţele absorbite trec în – sânge şi sunt transportate prin vena portă la ficat : apă.
substanţe
minerale;
vitamine
hidrosolubile;
glucoză;
glicerol;
aminoacizi;
acizi graşi cu lanţ
scurt.

– limfă şi în final ajung în sânge: vitamine liposolubile

acizi graşi cu lanţ lung de atomi de
carbon

Pansela Elena PRISACARU

38
 3. Fiziologia intestinului gros

 intestinul gros primeşte chilul intestinal evacuat fracţionat de către intestinul subţire;

a) Funcţia secretorie – producerea de mucus cu rol în formarea materiilor fecale;

b) Funcţia de absorbţie – se absorb : apă, electroliţi, vitamine (B, K), unele medicamente, mici
cantităţi de glucoză şi aminoacizi;

c) Procesul de fermentaţie – este realizat de către flora bacteriană aerobă , în prima parte a
intestinului
gros;
- sunt descompuse glucidele nedigerate, până la stadiul de acizi
organici
(acid lactic) şi gaze (metan, dioxid de carbon, hidrogen)

d) Procesul de putrefacţie – este realizat de către flora bacteriană anaerobă , începând cu a doua
jumătate a colonului transvers;
- sunt descompuse proteinele neabsorbite, până la stadiul de
aminoacizi
şi gaze toxice (hidrogen sulfurat, mercaptan)
- aminoacizii neabsorbiţi sunt decarboxilaţi şi dezaminaţi rezultând
amine
biogene, indol, scatol, amoniac.

e) Funcţia motorie a intestinului gros

- contracţii segmentare (de amestec/ haustrale) : sunt contracţii ale musculaturii circulare şi
longitudinale colice ce determină proiectarea spre înafară a zonelor nestimulate, sub
forma unor saci numiţi haustere;
- contracţii peristaltice - determină eliminarea materiilor fecale.

f) Defecaţia – reprezintă eliminarea materiilor fecale;

- este un act reflex vegetativ (necondiţionat până la 14 – 16 luni, condiţionat ulterior)
coordonat medular , controlat cortical.

Pansela Elena PRISACARU

39
 4. Noţiuni elementare de igienă
si patologie

BOLI CAUZE SIMPTOME

– sensibilitate la temperatură, alimente
Caria dentară  igiena defectuoasă a dinţilor dure sau dulci;
- distrugerea ţesutului care duce la dezvoltarea unor – durere vie, pulsatorie;
dentar colonii de bacterii – pungă de puroi la rădăcina dintelui.

Stomatita – roşeaţă;
– inflamaţia mucoasei – leziuni;
 virusuri;
bucale; – durere;
 bacterii
– greutate în masticaţie şi deglutiţie.

Enterocolita
– inflamaţie a
 virusuri; – greaţă, vomă;
mucoasei intestinului
 bacterii; – dureri abdominale;
subţire sau
 paraziţi; – febră ;
intestinului gros;
 tratament cu antibiotice – diaree .

Ciroza hepatică
– boală cronică a – lipsa poftei de mâncare;
ficatului prin care se  hepatita cronică; – greţuri, balonări;
distruge parenchimul  infecţii repetate; – oboseală;
hepatic (ţesutul  alcoolism. – mărirea ficatului;
conjunctiv) – creşterea în volum a abdomenului.

– colică biliară;
Litiază biliară
– greţuri, vărsături;
– prezenţa unor calculi
– febră, frisoane;
(„pietre”) în canalul  creşterea concentraţiei de săruri
– dureri vii în partea dreaptă a cavităţii
biliar sau vezica în bilă.
abdominale, mai ales noaptea, iradiind
biliară.
în spate sau în umărul drept;
– icter.
Pancreatită
 intoxicaţii;
– inflamaţia acută sau – dureri abdominale (în epigastru);
 infecţii;
cronică a – greţuri, vărsături, balonare;
 obezitate
pancreasului
 alcoolism.
PREVENIRE
- respectarea regulilor de igienă
– controlul stomatologic periodic al danturii;
– evitarea consumului de alimente şi băuturi prea reci sau prea fierbinţi;
– conservarea şi prepararea corectă a alimentelor;
– spălarea fructelor şi a legumelor;
– respectarea orarului meselor;
– evitarea consumului exagerat de alcool, cafea, tutun, condimente;
– reducerea consumului de grăsimi.

Pansela Elena PRISACARU

40
Pansela Elena PRISACARU
41