Tabloul clinic al pacienţilor cu CH este polimorf. În funcţie de prezenţa complicaţiilor,
pacienţii cu CH pot fi ȋncadraţi ȋn: a) faza compensată, asimptomatică. Pentru această formă mai este utilizat termenul de hepatopatie cronică avansată compensată (cACLD) (vezi mai jos “Elastografia hepatică); b) faza decompensată, caracterizată prin apariţia semnelor clinice, cel mai frecvent ascită, hemoragie, encefalopatie sau icter. Simptomatologia pacienţilor cu CH poate cuprinde: anorexie; astenie şi fatigabilitate; scădere ponderală. Malnutriţia protein-calorică prin deficit de aport este frecventă şi se asociază cu prognostic infaust; prurit, determinat de colestază. Este sugestiv pentru colangita biliară primitivă; febră, ce poate sugera complicaţii infecţioase, un episod sever de citoliză sau dezvoltarea hepatocarcinomului. La examenul clinic ȋn CH pot fi evidenţiate: a) modificări cardiovasculare. În evoluţia CH apare progresiv scăderea tensiunii arteriale medii şi pacienţii anterior hipertensivi devin normo- sau hipotensivi. Valorile tensionale medii <82 mmHg sunt un factor de prognostic negativ; b) modificări cutaneo-mucoase: - icter, asociat cu valori ale bilirubinei >2-3 mg%. Consecutiv apare urina hipercromă; - modificări de culoare ale unghiilor: benzi albe orizontale sau coloraţia albă ȋn 2/3 proximale ale lamei unghiale. Sunt puţin specifice, putând fi ȋntâlnite şi ȋn alte afecţiuni cu hipoalbuminemie; - unghii hipocratice (ȋn “geam de ceasornic”) sau degete hipocratice (ȋn “băţ de tobă”) sunt mai des ȋntâlnite ȋn colangita biliară primitivă, dar sunt puţin specifice; - xantoame/xantelasme (asociate cu colangita biliară primitivă); - edemele pot ȋnsoţi ascita la cei cu hipoproteinemie marcată; c) modificări respiratorii: -fetor hepaticus este mirosul specific, dulceag, ȋnţepător al respiraţiei pacienţilor cu CH. Este provocat de eliminarea respiratorie a mercaptanilor şi sugerează prezenţa unor şunturi portosistemice importante; d) modificări endocrine, secundare tulburărilor metabolismului hormonilor sexuali: - ginecomastie, prezentă la aproximativ 66% din pacienţii cu CH. Uneori poate fi iatrogenă, după tratament cu spironolactonă; - la bărbaţi, dispoziţie ginoidă a pilozităţii şi semne de hipogonadism (impotenţa, infertilitatea sau atrofia testiculară), ȋn special la cei cu ciroză alcoolică sau hemocromatoză; - la femei, tulburări de ciclu menstrual până la amenoree; - steluţe vasculare (angioame stelate), formate dintr-o arteriolă centrală pulsatilă ce alimentează o - reţea periferică radială de mici vase. Numărul şi dimensiunea lor sunt corelate cu severitatea CH. Nu sunt specifice pentru CH, putând fi ȋntâlnite ȋn număr mic şi la unii subiecţi sănătoşi sau tranzitor la gravide; - eritem palmar, vizibil ȋn special la nivelul eminenţelor tenară şi hipotenară. Nu este specific pentru CH putând apărea şi ȋn sarcină; e) modificări abdominale: - palparea ficatului poate releva consistenţa mult crescută (“dură”), suprafaţa nodulară şi marginea anterioară neregulată, ascuţită, “tăioasă”. În CH dimensiunile ficatului pot fi normale, reduse (atrofie) sau crescute (hepatomegalie); - splenomegalia este frecvent ȋntâlnită, mai evidentă la cei cu CH non-alcoolică. Este consecinţa congestiei secundare hipertensiunii portale; - circulaţia colaterală de tip portocav (“capul de meduză”) este consecinţa hipertensiunii portale urmate de repermeabilizarea venei ombilicale cu şuntarea sângelui portal către venele peretelui abdominal anterior şi dilatarea acestora. Uneori se poate percepe la acest nivel murmurul Cruveilhier-Baumgarten.; - ascita (vezi capitolul “Complicaţiile cirozei hepatice”); f) alte modificări: - retracţia aponevrotică Dupuytren, prin ȋngroşarea şi scurtarea fasciei palmare, cu deformarea ȋn flexie a degetelor. Este frecvent ȋntâlnită ȋn CH alcoolică dar nu este specifică bolilor hepatice, putând apărea de exemplu şi la diabetici; - hipertrofia parotidiană, sugestivă pentru boala hepatică alcoolică. Apare prin infiltrarea adipoasă, fibroza şi edemul glandular, cauzate de alcool şi nu de CH; - asterixis (flapping tremor) (vezi capitolul “Complicaţiile cirozei hepatice”).