METODA COLŢURILOR

Metoda colţurilor este o metodă de învăţare prin cooperare, al cărei scop este să genereze o
dezbatere şi să folosească procesele de grup pentru a genera discuţii în contradictoriu.
Colţurile pot fi folosite în cadrul unei lecţii în care se dezbate basmul, deoarece sunt un mijloc
plăcut de a conduce dezbaterile în cazul problemelor controversate, situaţii în care elevii pot avea
puncte de vedere diferite. Activitatea poate avea loc după lectura în clasă a unui basm, a ascultării unei
prelegeri ,ori după vizionarea unui film care pune o problemă controversată sau, o altă posibilitate ar fi
ca profesorul să identifice, cu ajutorul elevilor, o problemă controversată cu care se confruntă propria lor
comunitate şi să o discute cu elevii- dar, în acest caz, trebuie să vă asiguraţi că toţi elevii cunosc foarte
bine problema.
Prezentarea aceasta trebuie să includă activităţi de evocare şi de realizare a sensului.
Instrucţiunile pentru metoda colţurilor sunt destul de simple: scopul este de a-i face cu adevărat pe elevi
să ia poziţie cu o anumită problemă şi să-şi poată susţine această poziţie. Metoda încurajează
ascultarea celorlalţi cu atenţie şi posibilitatea pe care o are fiecare de a-şi schimba părerea, dacă
argumentele celorlalţi i se par suficient de puternice.
Instrucţiunile pentru metoda “colţurilor” sunt destul de simple. Scopul activităţii este de a-i face,
cu adevărat, pe elevi să ia poziţie în legătură cu o anumită problemă şi să-şi poată susţine această poziţie.
Ea încurajează, de asemenea, ascultarea celorlalţi cu atenţie şi oferă elevilor posibilitatea de a-şi schimba
părerea dacă argumentele celorlalţi îi conving.
Această strategie cuprinde mai mulţi paşi. Unii dintre aceştia presupun munca individuală, alţii
munca în grup.
După alegerea temei, se procedează astfel:
 elevii se gândesc la problema/ tema respectivă
 determinaţi ce poziţii se pot adopta în legătură cu tema discutată (2-3 opţiuni); profesorul poate
stabili dinainte ce poziţii pot lua elevii sau aceştia pot să le stabilească singuri
 elevii optează argumentat pentru una dintre poziţii (în scris sau „în gând”, funcţie de vârsta elevilor)
 elevii care sunt în favoarea poziţiei A se duc într-un colţ al încăperii, cei care sprijină poziţia B
(poziţia opusă poziţiei A) se duc în alt colţ, nedecişii se pot aşeza în mijlocul încăperii sau într-un alt
colţ; dacă există grupuri cu o opinie diferită, acestea vor fi poziţionate în alte părţi ale încăperii;
 timp de cinci minute, elevii trec în revistă propriile argumente în favoarea poziţiei lor şi vor stabili
argumentele grupului; doi purtători de cuvânt ăi vor reprezenta în dezbaterea ce va urma;
 începe dezbaterea, fiecare grup exprimându-şi succint punctul de vedere şi argumentele ce îl susţin;
elevii din toate grupurile trebuie încurajaţi să participe la conversaţie; dacă li se pare dificil, ajutaţi-i
cu întrebări precum: "De ce nu acceptaţi voi, cei din grupul A, părerea celor din grupul B?", "Cu ce
anume nu sunteţi de acord din ceea ce susţine grupul B?" sau "Grupul nedecişilor, aţi auzit ceva care
să vă facă să înclinaţi către unul sau altul din celelalte două grupuri?" sau "De ce nu vă lăsaţi
convinşi voi, cei din grupul B, de ceea ce a afirmat grupul A?"
 dacă în urma dezbaterii elevii şi-au schimbat opinia, aceştia sunt încurajaţi să se mute în grupul ce
susţine acea opinie; aceasta îi obligă pe membrii fiecărui grup să încerce să fie cât se poate de
convingători, pentru a nu-şi pierde aderenţii sau pentru a-şi atrage alţi susţinători. Este, de asemenea,
bine ca elevii să-şi noteze ideile care le vin în timp ce ascultă sau discută. Aceasta îi va ajuta mai
târziu, când vor trebui să-şi exprime şi să-şi susţină poziţia în scris.
 după ce discuţia s-a încheiat şi toată lumea a ajuns în grupul a cărui poziţie o împărtăşeşte, cereţi
fiecărui grup să-şi rezume punctul de vedere şi argumentele. Apoi cereţi fiecărui elev să-şi exprime,
în scris, poziţia şi argumentele (o lucrare mai sofisticată ar trebui să ţină cont şi de contraargumente
şi să încerce să le demonteze).
 Rezumarea poziţiei şi argumentelor grupului şi apoi redactarea unor lucrări scrise individuale,
aşa cum cere ultima etapă, este o activitate de reflecţie. Atât activitatea de grup, cât şi cea individuală
subliniază faptul că elevii sunt, în cele din urmă, responsabili de opiniile şi convingerile lor proprii,
pe care trebuie să şi le poată susţine. Bineînţeles că părerile lor pot să se întemeieze pe gândurile şi
înţelepciunea altora dar, în final, ei trebuie să poată să şi le exprime în propriile lor cuvinte.
A argumenta este un obiectiv necesar încă din clasele primare. Având în faţă textul Făt -
Frumos din lacrimă de Mihai Eminescu, am încercat o argumentare a personajelor pozitive şi a
personajelor negative.
Putem formula un prim aspect al problematizării: Cine vorbeşte în text? Care sunt
personajele? Ce rol joacă aceste personaje? Care sunt elementele /argumentele care confirmă rolul
lor? Aş propune un tablou cu cerinţe precise, menite să ducă la rezolvarea problematicii, după cum
urmează.
Făt Frumos are ca scop imediat să câştige răsplata de la babă, calul năzdrăvan, iar ca scop
îndepărtat, să-i ducă împăratului fata Genarului. El se foloseşte de lupta dreaptă, de angajarea la muncă
cinstită, de ajutoarele miraculoase, iar după un efort supraomenesc, eroul reuşeşte să capete calul cu
şapte vieţi. Datorită acestor lucruri, Făt - Frumos este un erou pozitiv.
Baba are ca scop distrugerea şi stăpânirea, ea acţionând ca dominator tiranic, pentru a-şi
atinge scopul, să i se păzească iepele, iar cel care nu reuşeşte, să fie ucis. Atitudinea ei este prefăcută,
singura ei putere se află în vrăjitorii şi în magie. Baba se foloseşte de diferite mijloace de a convinge
interlocutorii: bătaie pentru fată şi iepe, bunăvoinţă pentru Făt - Frumos. Rezultatul este că ura nu duce
niciodată la reuşită. Eşecul babei în acţiunile sale sunt percepute ca răsplată pentru tot răul făcut.
Ţânţarul şi racul sunt o piatră de încercare pentru Făt Frumos, ''constituie elemente de magie
adaptată la condiţia umană''1, capacitatea de a vorbi a animalelor. Ele sunt personaje alegorice,
simbolizând recunoştinţa şi aprecierea gesturilor nobile. Rezultatul lor este răsplătirea lui Făt - Frumos
pentru actele sale. Rolul personajelor acestora este de a pune la încercare calităţile umane şi morale ale
lui Făt – Frumos.
Un alt exemplu:am dezbătut basmul lui Ioan Slavici Doi feţi cu stea în frunte începând la
evocare cu un brainstorming: ,,Ce vă spune sintagma "mamă vitregă"? Li se dat elevilor un fragment
din basm şi li s-a cerut să formuleze o opinie în legătură cu întrebarea scrisă pe fişă: "A procedat bine
mama vitregă ?"
Elevii au lucrat independent cinci minute, deoarece a trebuit ca fiecare să ia o atitudine, înainte
de a afla părerea celorlalţi, fără a fi influenţat.
A urmat afirmarea publică a gândirii fiecărui elev, deoarece fiecare opinie în metoda
colţurilor contează.
S-au grupat fizic în trei colţuri în clasă: cei cu Nu , cei cu Da şi grupa Indecişilor. Eu am scris pe fişe
în faţa lor grupa.
Etapa realizării sensului a constat în etapa în care elevii au ascultat părerile colegilor, au
cântărit sensurile care s-au construit în legătură cu problema discutată. Pasul ce a urmat a oferit elevilor
posibilitatea de a-şi schimba punctul de vedere şi de a îl face public.
La reflecţie a avut loc notarea şi rezumarea poziţiei grupului, a argumentelor precum şi
redactarea unor lucrări scrise individuale. Elevii sunt responsabili în acest mod de opiniile şi propriile
convingeri, pe care trebuie să şi le poată şi susţine.

1
Învăţământ Primar, Editura Discipol nr. 4, 2000, p. 33