Autor: conf.univ., dr.

, Neli Muntean
Drepturile de autor aparțin integral autoarei
Orice formă de furt intelectual se sancționează în conformitate cu legislația
în vigoare

Program de master: Administrarea afacerilor (90cr)

Administrarea afacerilor (120cr)

Denumirea unității de curs:

ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ AVANSATĂ

Benefeciari: Studenţi-masteranzi ai anului I

Ciclul de învățământ: Studii superioare de Master, ciclul II

Numărul de credite ECTS: 5 (40 ore în auditoriu şi 110 ore de activităţi
individuale)

Titularul unității de curs: conf. univ., dr. Neli MUNTEAN

Tema 2. Analiza echilibrului poziției financiare
2.1.Analiza indicatorilor de activitate.
2.2. Analiza capitalului de lucru
2.3. Analiza bonității financiare a entității.

-1-
Analiza activelor permite de a aprecia şi studia patrimoniul (mijloacele economice) de care
dispune întreprinderea pentru desfășurarea activității sale, indiferent de sursele de finanțare a
acestuia.
Activele reprezintă o sursă controlabilă de entitate, ca rezultat al unor evenimente trecute
de la care se așteaptă beneficii economice viitoare IFRS.
Analiza modificărilor structurale ale patrimoniului se efectuează atât prin metoda verticală
şi orizontală, cât şi prin calcularea ratelor.
La primă etapă se studiază dinamica mijloacelor economice reflectate în activul bilanțului.
În acest scop se aplică analiza pe orizontală.
Tabelul 2.1

Analiza mărimii şi evoluției patrimoniului întreprinderii

Nr. La finele anului, lei Ritmul creşterii,

Indicatori
crt. precedent raportat %

1 2 3 4 5
1. Total activ
1.1. Active imobilizate
1.2. Active circulante
2. Veniturile din vânzări
Concluzie:

Analiza în dinamică a activelor presupune:

1) Determinarea creșterilor și/sau scăderilor valorii activelor pe fiecare compartiment în
parte cu identificarea cauzelor generatoare astfel:
ITA > 100 ceea ce înseamnă o creștere a valorii activelor de la un an la altul. Creșterea valorii
activelor se poate realiza prin achiziționarea imobilizărilor sau activelor circulante, extinderea sau
dezvoltarea activității, diversificarea activității, reevaluarea imobilizărilor corporale, creșterea
costului de achiziție unitar al materiilor prime, scăderii consumului specific, trecerea de la o
metodă de evaluare a stocurilor la alta, etc.
ITA = 100 indică o menținere în timp a aceleiași valori.
ITA < 100 ceea ce înseamnă o diminuare a valorii activelor de la un an la altul: amortizare, vânzare,
casare a activelor imobilizate, diminuarea ritmului de dezvoltare a activității, diminuarea
volumului fizic al vânzărilor, diminuarea costului de achiziție a materialelor, a duratei ciclului de
fabricație, etc.
 2) Analiza corelativă a dinamicii activelor și dinamica volumului activității operaționale,
care se poate prezenta sub trei aspecte:
ITA < IVV – situația reflectă faptul că activele generează beneficii economice viitoare într-un ritm
superior dotării de care dispune, rezultând o creștere a gradului de utilizare a activelor. O astfel de
corelație între cei doi indicatori poate însemna: sporirea eficienței activelor pe total, sau pe fiecare
articol în parte utilizate de entitate, accelerarea vitezei de rotație a activelor, scăderea necesarului
relativ de activ, etc.
ITA = IVV – situația reflectă generarea beneficiilor economice în același ritm.
ITA > IVV – situația reflectă o diminuare a gradului de utilizare a activelor. O astfel de corelație
între cei doi indicatori poate însemna: diminuarea eficienței activelor utilizate de entitate,
reducerea vitezei de rotație, scăderea nivelului de eficiență al activelor.

Analiza indicatorilor de activitate

Pentru aprecierea utilizării intensive a activelor, se calculează şi analizează ratele de rotaţie a

activelor, indicatorii de activitate. Ratele de rotație a activelor măsoară viteza de transformare a
activelor întreprinderii în lichidități. Ele, deci caracterizează capacitatea activelor de a genera
venituri. Esenţa calculului ratelor de rotaţie a activelor constă în compararea ritmului de modificare
a veniturilor din vânzări şi valorii medii a activelor.
În teoria şi practica economică ratele de rotaţie a activelor (indicatorii de activitate) se
grupează în:
• rate generalizatoare de rotaţie a activelor;
• rate de rotație a părților componente ale activelor totale;
• indicatori particulari ai rotaţiei activelor circulante.
Sistematizarea ratelor de rotaţie a activelor
Rate generalizatoare Rate componente Indicatorii particulari
Numărul de rotaţie Numărul de rotaţie a imobilizărilor
activelor necorporale (VV/𝐴𝐼𝑁̅̅̅̅̅)
(VV/𝐴̅)
Numărul de rotaţie a mijloacelor fixe
̅̅̅̅̅ )
(VV/𝑀𝐹
Numărul de rotație a investițiilor
financiare pe termen lung (VV/𝐼𝐹𝑇𝐿̅̅̅̅̅̅̅)
Numărul de rotaţie a activelor Numărul de rotaţie a Stocurilor
circulante (VV/𝐴𝐶 ̅̅̅̅ ) Inclusiv:
Numărul de rotaţie a materialelor
Numărul de rotaţie a producţiei în curs de execuţie
Numărul de rotaţie a produselor finite
Numărul de rotaţie a creanţelor curente
Rata înzestrării Rata înzestrării venitului din vânzări cu
venitului din vânzări imobilizări necorporale
cu active
Rata înzestrării venitului din vânzări cu
mijloace fixe
Rata înzestrării venitului din vânzări cu
investiții financiare pe termen lung
Rata înzestrării venitului din vânzări cu
active circulante
 Durata (viteza) de Durata (viteza) de rotaţie a
rotaţie a activelor imobilizărilor necorporale
Durata (viteza) de rotaţie a mijloacelor
fixe
Durata (viteza) de rotaţie a investițiilor
financiare pe termen lung
Durata (viteza) de rotaţie a activelor Durata de rotaţie a Stocurilor:
circulante (St x360) / Costul vânzărilor
Inclusiv:
Durata (viteza) de rotaţie a materialelor:
(Valoarea medie a stocului de materiale x 360 )/
Valoarea materialelor consumate în perioada
analizată
Durata (viteza) de rotaţie a producţiei în curs de
execuţie:
(Valoarea medie a stocului de producţie în curs de
execuţie x 360)/ Valoarea contabilă a producţiei
fabricate
Durata (viteza) de rotaţie a produselor finite:
(Valoarea medie a stocurilor de produse x 360)/
Valoarea contabilă a produselor vândute
Durata (viteza) de rotaţie a creanţelor curente
comerciale:
(Valoarea medie a CTS comerciale x 360)/
Venituri din vânzări în credit ) cu plata amânată)

Indicatorii vitezei de trecere a activelor circulante prin fiecare fază de circulație a acestora
sunt numiți indicatori particulari ai rotației activelor circulante. Între indicatorii generalizatori
şi particulari ai rotației activelor circulante există o legătură organică: cu cât perioada de aflare a
activelor circulante în diferite faze de circulație a acestora este mai mică, cu cât mai repede acestea
sunt cheltuite sau ieșite, cu atât mai rapid se termină ciclul de producere şi de desfacere. Astfel,
micșorând nivelul stocurilor, dar, totodată, menținându-l la un nivel suficient pentru înzestrarea
neîntreruptă a procesului de producție, întreprinderea reușește să accelereze rotația generalizatoare
a activelor circulante.
Analiza indicatorilor particulari ai rotației activelor circulante permite determinarea mai
exactă a influenței modificării acestora asupra rotației generalizatoare a activelor circulante şi
urmărirea fazelor la care a avut loc accelerarea sau încetinirea rotației acestora. Anume în aceasta
constă avantajul aplicării indicatorilor particulari ai rotaţiei activelor circulante.
Spre deosebire de ratele rotației părților componente ale activelor totale, la determinarea
cărora se ia în considerație venitul din vânzări, indicatorii particulari ai rotației activelor se
calculează în baza informației specifice cu privire la ieșirea activelor circulante dintr-o formă
funcțională şi trecerea în alta.
• Durata de rotaţie a St – exprimă în câte zile are loc o rotație a St în cursul unei perioade.
• Durata de rotaţie a materialelor - caracterizează perioada de aflare a materialelor la
depozitele întreprinderii din momentul intrării acestora în depozit până la transmiterea acestora în
producere.
• Durata de rotaţie a producției în curs de execuție sau a ciclului de producție, reprezintă
perioada în care are loc fabricarea producției.
• Durata de rotaţiei a produselor finite - reflectă perioada de depozitare a produselor din
momentul ieșirii acestora din producere până la livrarea lor cumpărătorilor.
 • Durata de rotaţiei a creanțelor curente comerciale - caracterizează perioada de aflare a
activelor circulante sub formă de decontări cu consumatorii.
Printre situațiile de aplicare a indicatorilor particulari de rotaţiei a activelor circulante se
poate menţiona utilizarea acestora la determinarea normativului fondului de rulment (capitalului
de lucru).
Prin normativul fondului de rulment se înțelege acea mărime minimă de active
circulante necesară pentru ca întreprinderea să funcționeze normal.
În teoria şi practica economică se utilizează o mulțime de metode pentru determinarea
normativului fondului de rulment, fiecare caracterizându-se prin avantajele şi dezavantajele sale.
Una din cele mai simple şi frecvent aplicate în practica economică metodă o constituie metoda de
calculare a normativului fondului de rulment în baza duratei ciclului financiar.
Pentru aplicarea acestei metode în componenta ciclului operațional (comercial-industrial)
se evidențiază câteva componente, prezentate în figura de mai jos.

Plasarea comenzii
pentru material Intrarea Ciclul operaţional Încasarea plăţii
materialului de la cumpărător

Vânzarea producţiei
finite

Perioada de rotaţie a stocurilor Perioada de rotaţie a creanţelor

zile

Perioada de rotaţie a datoriilor Ciclul financiar

Achitarea
materialului

Figura 1. Concordanţa dintre ciclul operaţional şi cel financiar

Din figura 1 rezultă că ciclul financiar reprezintă perioada dintre momentul achitării
materialelor procurate şi momentul încasării numerarului de la realizarea producției fabricate, în
decursul căreia întreprinderea trebuie să posede active circulante suficiente.
Conținutul metodei se prezintă în felul următor: pentru determinarea normativului fondului
de rulment la perioada rotaţiei stocurilor se adaugă perioada încasării creanţelor şi se scade
perioada achitării datoriilor curente, iar rezultatul obţinut se înmulţeşte cu vânzările zilnice.
Calculul normativului fondului de rulment poate fi efectuat prin două modalităţi:
• conform datelor referitoare la stocurile şi decontările curente, ce se atribuie nemijlocit
procesului de producere;
• conform datelor despre suma totală a stocurilor şi decontărilor curente cu debitorii şi
creditorii.
În calitate de sursă de informaţii, în ambele cazuri, serveşte Planul de afaceri. Calcularea
normativului fondului de rulment net presupune aplicarea coeficienţilor particulari de rotaţie
pentru efectuarea următoarelor etape.
Se determină viteza de rotaţie a stocurilor (St) în zile:
Durata medie St
=
a rotaţiei St VV

Se calculează viteza de rotaţie a creanţelor curente (CTS) în zile:

Durata medie CTS
=
de încasare a CTS
VV

Se determină viteza de rotaţie a datoriilor curente (DTS) în zile:

DTS
Durata medie
= VV
de achitare a DTS
Apoi, se determină durata ciclului operațional și financiar în zile:

Durata ciclului Durata medie Durata medie

= +
operațional a rotaţiei St de încasare a CTS

Durata ciclului Durata medie Durata medie Durata medie

= + –
financiar a rotaţiei St de încasare a CTS de achitare a DC
Se calculează normativul fondului de rulment net în lei:
Normativul fondului Durata ciclului Volumul vânzărilor
= 
de rulment financiar 360
Tabelul 2.2
Date inițiale pentru calcularea normativului fondului de rulment
Nr.
Indicatori Suma în mii lei
crt.
1 2 3
1. Venituri din vânzări – total
2. St
3. CTS
4. DTS

Calculul normativului fondului de rulment în baza duratei ciclului financiar

Nr.
Indicatori Calculul Rezultatul
crt.
1 2 3 4
1. Durata de rotaţie a stocurilor (în zile)
2. Durata de rotaţie a creanţelor pe termen scurt (în zile)
3. Durata de rotaţie a datoriilor pe termen scurt (în zile)
4. Durata ciclului operațional (în zile)
5. Durata ciclului financiar (în zile)
6. Vânzările medii zilnice (în lei)
7. Normativul fondului de rulment (în lei)
 În baza informaţiei din tabelul de mai sus putem concluziona că pentru desfăşurarea
normală a activităţii operaţionale întreprinderea în cursul anului de gestiune are nevoie de un fond
de rulment în suma totală de ___________mii lei.

Scopul oricărei întreprinderi constă în utilizarea cât mai eficientă a activelor, în accelerarea
rotaţiei acestora. Accelerarea rotaţiei activelor duce la sustragerea (eliberarea) activelor din
circuitul economic, iar încetinirea – la atragerea (imobilizarea) suplimentară a acestora în circuit.
Durata Durata
Venituri din vânzări curente
± Efectul = de rotaţie – de rotaţie de  .
Numărul de zile în perioada
curentă bază
curentă

Semnul “+” se apreciază negativ și semnifică încetinirea rotației activelor ceea ce presupune
atragerea surselor suplimentare în circuitul economic pentru a menține același nivel al vânzărilor.
Semnul “-” se apreciază pozitiv semnifică accelerarea rotației activelor ceea ce presupune că
întreprinderea poate sustrage această valoare a activelor din circuitul economic pentru a le investi
în alte direcții și valoarea veniturilor din vânzări nu se va modifica.

Vom determina suma mijloacelor sustrase sau atrase în circuit în urma modificării rotaţiei activelor
circulante ale întreprinderii analizate în comparație cu realizările anului precedent.

±E=

Așadar, în urma încetinirii rotației activelor circulante cu _____ zile, întreprinderea trebuie să
atragă suplimentar, în circuitul economic, active circulante în sumă de ___________________ lei.
 -2-
Analiza capitalului de lucru
Activele nete reflectă mărimea patrimoniului care este format numai pe seama surselor proprii şi
nu este împovărat cu datorii. Cea mai simplă modalitate de determinare a valorii de bilanţ a
activelor nete este următoarea:
Active nete = Total active la valoarea de bilanț - Datorii pe termen lung - Datorii pe
termen scurt.
În practica mondială uneori pentru determinarea patrimoniului net din componența
activelor se exclud în prealabil bunurile învechite, creanțele dubioase, imobilizări necorporale, şi
alte elemente patrimoniale care nu pot fi comercializate întotdeauna în caz de necesitate.
Analiza patrimoniului net se efectuează nemijlocit în dinamică. Patrimoniul net trebuie să
fie pozitiv şi crescător, ceea ce va reflecta o gestiune economică sănătoasă a întreprinderii.

Valoarea totală pozitivă a activelor nete poate fi compusă din componente negative. De aceea,
următoarea etapă de analiză constă în analiza structurii Activelor Nete. La această etapă de
analiză pot fi distinse două părți componente ale activelor nete: active nete pe termen lung și cea
a activelor circulante nete (capitalul de lucru sau fondul de rulment). În acest scop, ar trebui să se
aplice una dintre regulile fundamentale ale echilibrului financiar, care prevede că activele
imobilizate ar trebui să fie finanțate prin capitalul permanent (capitalul propriu și datoriile pe
termen lung), și activele circulante - de datorii curente. Valoarea negativă a activelor nete pe
termen lung implică încălcarea principiului finanțării, și anume: creditele și împrumuturile pe
termen lung destinate pentru cumpărarea sau reînnoirea activelor imobilizate au fost utilizate
pentru finanțarea sarcinilor curente (achiziționarea de materiale, salarii , taxe, etc). Prin urmare,
acest fapt poate duce la deprecierea potențialului tehnic al întreprinderii. În același timp, existența
unei valori negative a fondului de rulment denotă încălcarea disciplinei financiare precum: credite,
împrumuturi și alte surse pe termen scurt (datorii față de furnizori, angajați, buget) au fost plasate
în active imobilizate. Datele inițiale pentru analiza structurii activelor nete ar putea fi luate din
bilanț.
Tabel 2.3.
Analiza echilibrului financiar
Nr. Indicatori Anul precedent Anul curent
1 2 3 4
1 Active imobilizate
2 Datorii pe termen lung
3 Active nete pe termen lung (1-2)
4 Active circulante
5 Datorii curente
6 Active circulante nete (Fond de rulment, capital de
lucru) (4-5)
7 Active nete (3+6)
Concluzie:
 În teoria şi practica economică există două variante (modalităţi, metode) de determinare a
fondului de rulment (capital de lucru).
• Fondul de rulment este depăşirea mărimii activelor circulante asupra datoriilor curente,
adică:
Fond de rulment = Active circulante – Datorii curente
• Fondul de rulment este o parte a capitalului permanent, îndreptat spre finanțarea activelor
circulante, adică:
Fond de rulment = (CPr+DTL) - AI = Capital permanent – Active imobilizate

Este evident că rezultatele obținute prin ambele modalități de calcul al fondului de rulment trebuie
să fie absolut identice. Orice necorespundere demonstrează prezența greșelilor în calculele
efectuate sau în Bilanțul.

Tabelul 2.4
Calculul fondului de rulment
Nr. Indicatori Anul precedent Anul curent
1 2 3 4
1. Prima variantă de calcul
1.1. Activele circulante
1.2. Datoriile curente
1.3. Fondul de rulment (rd.1.1 – 1.2)
2. A doua variantă de calcul
2.1. Capitalul propriu
2.2. Datoriile pe termen lung
2.3. Capitalul permanent (rd.2.1.+ 2.2.)
2.4. Activele imobilizate
2.5. Fondul de rulment (rd.2.3 – 2.4)

De regulă, în urma desfăşurării activităţii economice eficiente, întreprinderea reuşeşte să majoreze

mărimea reală a fondului de rulment. Totodată, creşterea mărimii fondului de rulment nu
întotdeauna înseamnă satisfacerea nevoilor curente ale întreprinderii. În această privință devine
necesară analiza respectării normativului fondului de rulment.
În urma confruntării mărimii reale a fondului de rulment cu normativul acestuia, se stabilesc
trei diferite situații. O variantă optimă se consideră cazul când valoarea efectivă a fondului de
rulment coincide cu mărimea programată. Mai frecvente sunt următoarele abateri:
- excedentul fondului de rulment, în cazul când valoarea lui depășește mărimea necesară;
- deficitul fondului de rulment, în cazul când valoarea lui este mai mică decât mărimea
necesară.
Este de menționat faptul că ambele abateri (excedentul şi deficitul) influențează negativ asupra
situației financiare a întreprinderii.
Deficitul fondului de rulment este mult mai periculos şi nedorit, pentru că poate crea:
• staționări în procesul desfășurării activității operaționale din cauza lipsei resurselor
materiale;
• greve din cauza reținerii salariilor;
• amenzi, penalități de plătit creditorilor, furnizorilor, bugetului în legătură cu încălcarea
termenelor de achitare;
• faliment.
 Excedentul fondului de rulment, cu toate că este mai preferabil, are, de asemenea, o serie
de urmări financiare negative:
• micșorarea rentabilității (capitalul investit în stocurile activelor curente peste norme nu
aduce profit);
• învechirea, deteriorarea şi pierderea stocurilor excedente;
• cheltuieli suplimentare privind păstrarea şi asigurarea stocurilor excedente.

Tabelul 2.5
Analiza respectării normativului fondului de rulment
(în lei)
Nr. Indicatorii Anul precedent Anul curent
1 2 3 4
1. Suma efectivă a fondului de rulment
2. Normativul fondului de rulment
3. Excedentul fondului de rulment
4. Deficitul fondului de rulment
Concluzie

-3-
Analiza bonității financiare a entității
În cadrul echilibrului financiar capacitatea de plată, lichiditatea, solvabilitatea caracterizează
una din cele mai importante condiţii de existenţă a întreprinderii pe piaţă – posibilitatea de a-şi
onora obligaţiile de plată la termenele scadente sau bonitatea entității.

Din definiţia lichidităţii Bilanţului poate fi dedusă formula de bază a acestui indice:

Mijloacele de plată disponibile

Lichiditatea =
Obligaţiile de plată pe termen scurt

Lichiditatea bilanţului – capacitatea întreprinderii de a-şi achita

Capacitatea de plată
(Bonitatea) – capacitatea
întreprinderii de a-şi onora
obligaţiile de plată
datoriile pe termen scurt.
Lichiditatea activelor – proprietatea elementelor patrimoniale de a
se transforma în numerar
Solvabilitatea pe termen lung – capacitatea întreprinderii de a face
faşă datoriilor pe o perioadă mai ungă de timp

Gruparea activelor după în funcţie de capacitatea de a se transforma în numerar:

A1 – active perfect lichide (numerar)
A2 – uşor realizabile (produse finite, mărfuri, investiţii şi creanţe curente)
A3 – lent realizabile (stocuri, investiţii pe termen lung)
A4 – greu realizabile (activele imobilizate)

Gruparea surselor de finanţare în dependenţa de necesitatea achitării la termenele scadente:

P1 – datorii urgente
P2 – datorii curente cu termenul de plată neexpirat
P3 – datorii pe termen lung
P4 – capital propriu

Bilanţul contabil se consideră absolut lichid, dacă se respectă următoarele relaţii:

A1≥ P1; A2≥ P2; A3≥ P3; A4≤ P4.

Analiza lichidității în cadrul analizei exprese

În funcţie de componenţa numărătorului şi numitorului formulei de bază, pot fi constituite
numeroase variante de indicatori ai lichidităţii. Vom examina cele mai frecvent folosite rate.

Coeficientul cel mai general şi frecvent utilizat este lichiditatea curentă, care indică dacă
întreprinderea dispune de active circulante suficiente pentru achitarea datoriilor curente în suma
deplină. Unul dintre neajunsurile lichidităţii curente constă în faptul că aceasta nu ţine cont de
componenţa (structura) activelor circulante. Într-adevăr, ele pot să aibă o dimensiune suficientă,
dar o structură inadecvată. Este evident că numerarul sau creanţele sunt mai uşor disponibile pentru
stingerea datoriilor decât stocurile. În acest context, analiza lichidităţii curente se completează prin
calcularea şi interpretarea lichidităţii intermediare şi lichidităţii absolute.

Lichiditatea intermediară reflectă cota datoriilor pe termen scurt care întreprinderea este capabilă
să achite prin mobilizarea numerarului, investiţiilor pe termen scurt şi creanţelor pe termen scurt.

Cel mai strict şi dur criteriu de apreciere a lichidităţii îl reprezintă coeficientul lichidităţii absolute
care caracterizează cota datoriilor curente care întreprinderea este capabilă să achite imediat
utilizând numai numerar disponibil la moment.

În literatura de specialitate există diferite păreri în privinţa parametrilor de apreciere a lichidităţii

care sunt prezentate în ultima coloana din tabelul 1. Nivelul insuficient al coeficienţilor lichidităţii
poate cauza un şir de consecinţe negative:
Ca un factor pozitiv se apreciază creşterea lichidităţii, dar până la nivelul maximal
recomandat. Cu alte cuvinte, creşterea excesivă a coeficienţilor nu este binevenită. Depăşirea
nivelului maximal recomandat reflectă o structură iraţională a activelor întreprinderii, când o parte
de mijloace sunt “îngheţate” în stocuri anormale şi nejustificate, care nu aduc venit.
 Analiza lichidităţii în cadrul analizei exprese
Denumirea coeficientului Modul de calcul Sursa de Interval
informație optim
Lichiditatea curentă, de gradul III; Bilanţ 2-2,5
coeficientul de acoperire 1-2,5
>2
Lichiditatea intermediară, de gradul II; Bilanţ 0,7-0,8
“testul acid” >1
Lichiditatea absolută, rapidă, imediată, Bilanţ 0,2-0,25
de gradul I 0,05-0,1
Cauzele posibile de depășire a coeficientului lichidităţii curente
• Stocuri de materiale excesive, inutile, deteriorate,
• Comenzi anulate ale consumătorilor insolvabile (în componenţa producţiei în curs de
execuţie),
• Creşterea stocurilor produselor finite,
• Creanţe consumătorilor cu termenul de plată expirat, creanţe dubioase,
• Suma excesivă de mijloace în conturi bancare.
Consecințele depășirii coeficientului lichidității curente:
• Reducerea rentabilității din cauză acumulării activelor care nu aduc profit,
• Cheltuieli suplimentare legate de păstrarea stocurilor excesive,
• Riscul învechirii a stocurilor,
• Riscul creșterii lipsirilor de deferită natură.
Avantajele aprecierii lichidității în cadrul analizei exprese:
➢ Simplitatea calculării coeficienților;
➢ Accesibilitatea sursei informaționale – Bilanțului.
Dezavantajele aprecierii lichidității în cadrul analizei exprese:
➢ Calculul acestor coeficienţi se bazează pe datele statice din Bilanţ şi nu permit de a aprecia
starea viitoare a mijloacelor şi obligaţiunilor de plată în viitor.
➢ Caracterul subiectiv al intervalelor optimale a acestor coeficienţi, care s-au stabilit ţinând cont
de practica activităţii întreprinderilor în condiţiile pieţei dezvoltate.
➢ Ignorarea gradului deferit de lichiditate a activelor reflectate în bilanţ (creanţe pe termen lung
din cauza creşterii volumului activităţii întreprinderii sau din cauza creşterii creanţelor cu
termen expirat).
Tabelul 2.6
Analiza lichidității

Coeficienţii Metoda de calcul Anul precedent Anul curent Abaterea (+;-)

L curentă (2,0 – 2,5)
L intermediară (0,7 - 0,8)
L absolută (0,2 - 0,25)
Concluzie