332 Cap.

l Fiinţa Întru moarte

§ 50. Schiţa structurii existenţial-ontologice a morţii
Consideraţiile pe care le-am făcut cu privire la rest, sfîrşit
şi integralitate au făcut să apară necesitatea de a interpreta feno­
menul morţii ca fapt-de-a-fi-întru-sfîrşit, pornind de la constitu­
ţia fundamentală a Dasein-ului. Numai în felul acesta se poate
vedea în ce măsură este posibil în Dasein-ul însuşi, potrivit struc­
turii sale de fiinţă, un fapt-de-a-fi-întreg constituit prin faptul­
de-a-fi-întru-sfîrşit. Am văzut că grija este constituţia funda­
mentală a Dasein-ului. Semnificaţia ontologică a acestui cuvînt
a fost exprimată în următoarea "definiţie": faptul-de-a-fi-înain­
tea-lui-însuşi-sălăşluind-deja-în(lwne) ca fapt-de-a-fi-în-preajma
fiinţării întîlnite (în interiorul lumii)7. Sînt exprimate astfel ca­
racteristicile fundamentale ale fiinţei Dasein-ului: existenţa -
[250] prin "înaintea-lui-însuşi"; facticitatea - prin "faptul-de-a-săIăş­
lui-deja-în. . . "; căderea - prin " faptul-de-a-fi-în-preajma. . . ".
Dacă e adevărat că moartea aparţine într-un sens privilegiat fiinţei
Dasein-ului, atunci ea (în speţă faptul-de-a-fi-întru-sfîrşit) tre­
buie să poată fi determinată pornind de la aceste caracteristici.
E cazul mai întîi să lămurim, deocamdată sub formă de schi­
ţă, cum anume existenţa, facticitatea şi căderea se dezvăluie în
fenomenul morţii.
Interpretarea "încă-nu"-ului în sensul unui rest - şi o dată
cu aceasta a "încă-nu"-ului extrem, adică a sfîrşitului Dasein-ului
- a fost respinsă ca inadecvată, deoarece ea implica o înţelegere
ontologic nepotrivită a Dasein-ului în sensul de simplă-prezenţă.
Faptul-de-a-fi-la-� fîrşit înseamnă, existenţial vorbind, fapt-de­
a-fi-întru-sfîrşit. "Incă-nu"-ul extrem are caracterul a ceva la care
D a s e i n-ul se raportează. Sfîrşitul stă în faţa Dasein-ului. Moar-

Sugestiile lui W. Dilthey au fost preluate de Rud. Unger în lucrarea sa Herder,

�'o,'alis und Kleist. Studien iiber die Entwicklung des Todesproblems in Denken und Dich­
lell ,'Oll Sturm llnd Drang zur Romantik / Herder, Novalis şi Kleist. Studii despre dezvol­
:..re.l t'roblemei morţii in gindire şi in poezie de la S t u r m u n d D r a n g la romantism, 1922.
In conferinta Literaturgeschichte als Problemgeschichte. Zur Frage geisteshistorischer Syn­
:;:6:: ": : : �=-5,' l!derer BeziehlHlg auf W. Dilthey / Istoria literară ca istorie a problemelor.

0=,;: :-":,, >�-;::::, '::"a sin tezei itt istoria spiritului, cu referire specială la W. Dilthey (apărută
iI: S;i;n,"tell dor g�i . ; :gs berge r Ge/elerten Gesel/scilaft, Geisteswiss. K1asse I, 1, 1924), Un­
ger vede foarte limpede semnificaţia cercetării fenomenologice pentru o fundamen­
tare mai radicaJ� a "problemelor vieţii" (ibid., p. 17 şi urrn.).
7 Cf. § 41, p. [ 1 92].
 § 50. Schiţa structurii existenţial-ontologice a morţii 333
tea nu este ceva-simplu-prezent care încă nu e aici, nu este un
ultim rest redus la minimum, ci este mai degrabă ceva ce stă
în faţa noastră, o iminentă*.
Totuşi, multe sînt lucrurile care pot sta în faţa Dasein-ului
ca fapt-de-a-fi-în-Iume. Caracterul acesta de iminenţă nu aparţine
exclusiv morţii. Dimpotrivă: această interpretare a morţii ne-ar
putea chiar face să credem că moartea ar trebui înţeleasă în
sensul acelor evenimente iminente care pot fi întîlnite în inte­
riorul lumii. Pot fi iminente, de pildă, o furtună, reamenajarea
unei case, sosirea unui prieten, orice fiinţare-simplu-prezentă,
una la-îndemînă sau una care este laolaltă-cu-noi. Numai că
moartea care ne stă în faţă nu are o fiinţă de acest fel.
Pentru Dasein însă, o călătorie, de pildă, sau o dispută cu un
altul, o renunţare la ceva ce Dasein-ul însuşi poate fi pot fi lucruri
iminente: posibilităţi de a fi care îşi au temeiul în faptul-de­
a-fi-Iaolaltă cu ceilalţi .
Moartea este o posibilitate de fiinţă pe care Dasein-ul însuşi
are de fiecare dată să şi-o asume. Cu moartea, Dasein-ul stă în
faţa lui însuşi în putinţa lui de a fi cea mai proprie. În această
posibilitate, Dasein-ul are ca miză pur şi simplu al său fapt-de­
a-fi-în-Iume . Moartea sa este posibilitatea de-a-nu-mai-putea­
fi-Dasein. Cînd Dasein-ul stă în faţa lui însuşi, luînd chipul aces­
tei posibilităţi, el este în întregime trimis la putinţa sa de a fi cea
mai proprie. Stînd astfel în faţa lui însuşi, toate relaţiile sale cu
orice alt Dasein sînt desfăcute. Această posibilitate de a fi care
este cea mai proprie şi care e desprinsă de orice relaţie cu un
alt Dasein este în acelaşi timp posibilitatea extremă. Ca putin­
ţă-de-a-fi, Dasein-ul nu poate să depăşească posibilitatea mor­
ţii . Moartea este posibilitatea purei imposibilităţi a Dasein-u­
lui. Astfel, moartea se dezvăluie ca fiind posibilitatea cea mai
proprie, desprinsă de orice relaţie şi de nedepăşit. Ca atare, ea este
o iminenţă cu totul aparte. Posibilitatea ei existenţială se înte- [251]

• Bevorstand (în speţă bevorstehen) este tradus aici printr-o dublă echivalenţă: "ceea

ce stă în faţa noastră" şi "iminenţă". Dar, în română, "iminenţă" are un sens mai abrupt
decit Bevorsland în germană. "Ceea ce stă în faţa noastră" este desigur implacabil,
dar nu înseamnă că trebuie să se petreacă - după cum sugerează "iminenţa" - din­
tr-o clipă în alta. Aşadar, cuvîntul "iminenţă" trebuie luat în sens larg, nu atît pe linia
unei urgenţe, cit pe cea a situării unui eveniment în faţa noastră, indiferent de mo­
mentul survenirii lui.
334 Cap. 1 Fiinţa întru moarte
meiază pe faptul că Dasein-ul îşi este în chip esenţial deschis
lui însuşi, deschis în ipostaza de "înaintea-lui-însuşi" . Acest mo­
ment din structura grijii se concretizează în chipul cel mai ori­
ginar în faptul-de-a-fi-întru-moarte. Din punct de vedere feno­
menal, faptul-de-a-fi-întru-sfîrşit devine mai clar dacă e înţeles
ca fapt-de-a-fi întru posibilitatea cu totul aparte a Dasein-ului,
cea pe care tocmai am caracterizat-o.
Însă Dasein-ul nu îşi procură posibilitatea cea mai proprie,
desprinsă de orice relaţie şi de nedepăşit abia într-un tîrziu şi
cu un prilej anume în decursul fiinţei sale. Ci, dacă I?asein-ul
există, el este atunci deja aruncat în această posibilitate. In primă
instanţă şi cel mai adesea, Dasein-ul nu are nici o cunoştinţă
explicită (şi cu atît mai puţin una teoretică) despre faptul că el
este remis morţii şi că moartea aparţine astfel faptului-de-a-fi­
în-lume. Aruncarea în moarte i se dezvăluie într-un chip mai
originar şi mai pătrunzător în situarea afectivă pe care am nu­
mit-o angoasă .8 Angoasa în faţa morţii este angoasă "în faţa"
putinţei-de-a-fi celei mai proprii, desprinsă de orice relaţie şi
de nedepăşit. Acel ceva în faţa căruia survine această angoasă
este însuşi faptul-de-a-fi-în-lume. Acel ceva pentru care survine
această angoasă este pur şi simplu putinţa-de-a-fi a Dasein-ului.
Angoasa în faţa morţii nu trebuie confundată cu frica în faţa
decesului. Ea nu este o dispoziţie "de slăbiciune " pe care indi­
vidul o resimte în chip arbitrar şi întîmplător, ci, ca situare afec­
tivă fundamentală a Dasein-ului, ea este acea stare de deschide­
re care revelează faptul că Dasein-ul există ca fiinţă aruncată întru
sfîrşitul său. Astfel, conceptul existenţial al faptului-de-a-muri
se lămureşte ca un fapt-de-a-fi care, supus fiind stării de arun­
care, se află întru putinţa-de-a-fi cea mai proprie, desprinsă de
orice relaţie şi de nedepăşit. Putem face astfel o delimitare mai
precisă a faptului-de-a-muri de simpla dispariţie, apoi de sim­
pla pieire şi, în sfîrşit, de experienţa "trăirii" decesului.
Faptul-de-a-fi-întru-sfirşit nu ia naştere printr-o atitudine care
se manifestă cînd şi cînd, ci el aparţine în chip esenţial stării
de aruncare a Dasein-ului, această stare dezvăluindu-se în situa­
rea afectivă (în dispoziţie) într-un fel sau altul. "Cunoaşterea "
- sau "necunoaşterea" - factică ce domneşte de fiecare dată

8 Cf. § 40, p. [ 184] şi urm.

 § 51. Fiinţa Întru moarte şi cotidianitatea D a s e i n-ului 335
în Dasein cînd e vorba de fiinţa lui cea mai proprie întru sfîrşit
nu este deât expresia posibilităţii �xistenţiele de a se menţine în
diferite moduri în această fiinţă. In fapt, sînt mulţi cei care în
primă instanţă şi cel mai adesea nu ştiu nimic de moarte; numai
că acest lucru nu trebuie să treacă drept argument pentru faptul
că fiinţa întru moarte nu ar aparţine Dasein-ului "la nivel gene-
"
ral . Acest lucru dovedeşte doar că Dasein-ul, în primă instanţă
şi cel mai adesea, îşi acoperă, fugind din faţa ei, fiinţa lui cea mai
proprie întru moarte. Dasein-ul moare factic atîta vreme cît el
există, însă în primă instanţă şi cel mai adesea el moare în modul
căderii. Căci faptul-de-a-exista factic nu este doar în general şi în [252]
chip indiferent o putinţă-de-a-fi-în-lume aruncată, ci elAeste în­
totdeauna deja contopit cu "lumea" preocupării sale. In acest
fapt-de-a-fi-în-preajma . . . de ordinul căderii se anunţă fuga din
spaţiul stranietăţii, ceea ce înseamnă acum fuga din faţa fiinţei
lui celei mai proprii întru moarte. Existenţă, facticitate, cădere
caracterizează faptul-de-a-fi-întru-sfîrşit şi sîn! de aceea consti-
tutive pentru conceptul existenţial al morţii. In ce priveşte posi­
bilitatea sa ontologică, faptul-de-a-muri îşi are temeiul în grijă.
Insă dacă faptul-de-a-fi-întru-moarte aparţine în chip ori­
ginar şi esenţial fiinţei Dasein-ului, atunci el trebuie deopotri­
vă - chiar dacă atunci el este în primă instanţă unul neauten­
tic - să poată fi pus în lumină şi în cuprinsul cotidianităţii. Şi
dacă faptul-de-a-fi-întru-sfîrşit ar trebui să ofere posibilitatea
existenţială pentru un existenţiel fapt-de-a-fi-întreg al Dasein-u­
lui, atunci de aici ar putea rezulta confirmarea fenomenală a
următoarei teze: grija este termenul ontologic pentru integra­
litatea întregului structural al Dasein-ului. Totuşi, o schiţă a co­
nexiunii dintre faptul-de-a-fi-întru-moarte şi grijă nu este su­
ficientă pentru a justifica pe deplin la nivelul fenomenelor
această propoziţie. Trebuie să putem vedea această conexiune
în primul rînd în felul nemijlocit de a se concretiza al Dasein-ului,
adică în cotidianitatea sa.

§ 51 . Fiinţa întru moarte şi cotidianitatea D a s e i n-ului

Pentru evidenţierea fiinţei întru moarte în cotidianitatea medie
trebuie să ne orientăm pornind de l� structurile cotidianităţii
pe care le-am obţinut mai devreme. In fiinţa întru moarte, Da-
 336 Cap. l Fiinţa Întru moarte
sein-u} se raportează la el însuşi ca la o putinţă-de-a-fi privile­
giată. Insă sinele cotidianităţii este impersonalul "se"9, care se
constituie prin nivelul public de explicitare; ceea ce a fost expli­
citat astfel este exprimat în flecăreală. Aceasta trebuie aşadar
să facă manifest felul în care Dasein-ul cotidian îşi explicitează
fiinţa sa întru moarte. Fundamentul explicitării este de fiecare
dată un act de înţelegere care este deopotrivă situat afectiv, ceea
ce înseamnă acompaniat de o dispoziţie. Trebuie aşadar să ne
punem întrebarea: cum anume este deschisă fiinţa între moarte
de către acea înţelegere care pune în joc o situare afectivă şi care
rezidă în flecăreala impersonalului "se"? Cum se raportează
impersonalul "se", pe linia înţelegerii, la posibilitatea cea mai
proprie, desprinsă de orice relaţie şi de nedepăşit a Dasein-ului?
Ce situare afectivă îi deschide impersonalului "se" faptul de
a fi remis mortii si în ce mod anume o face?
În spaţiul p�blic pe care îl presupune faptul-de-a-fi-unul-lao­
laltă-cu-altul cotidian, moartea este "cunoscută" ca un caz care
survine constant, ca "moarte a cuiva" . Cutare sau cutare, apro-
[253] piat sau depărtat, "moare". Persoane care ne sînt necunoscute
"mor" în fiecare zi şi în fiecare oră . "Moartea" poate fi întîlnită
ca un eveniment bine cunoscut, care survine în interioru1 1umii.
Ca atare ea rămîne în acea ne-ieşire în evidenţă caracteristică
pentru tot ce întîlnim în viaţa de zi cu ziJo. Impersonalul "se" a
asigurat deja o explicitare a acestui eveniment. Vorba care scapă
"în treacăt", fie că e rostită răspicat, fie, cum se întîmplă cel mai
adesea, cu oarecare reţinere, este mereu aceeaşi; "pînă la urmă,
cîndva, o să murim şi noi, dar pînă una-alta asta nu ni se În­
tîmplă nouă".
Analiza acestui "o să murim. cîndva", care este un "se moare",
dezvăluie fără echivoc felul de a fi al fiinţei cotidiene întru moarte.
Moartea, atunci cînd ne exprimăm astfel, este înţeleasă ca un
ceva nedeterminat care trebuie mai înainte de orice să survină
de undeva anume, dar care în primă instanţă, în ce ne priveşte,
nu este încă prezent şi, de aceea, nu este ameninţător. Expresia
"se moare" răspîndeşte părerea că cel atins, ca să zicem aşa, de
moarte este impersonalul "se" . Explicitarea publică a Dasein-ului

9 Cf. § 27, p . [126] şi urm.

10 Cf. § 16, p. [72] şi urm.
 § 51 . Fiinţa Întru moarte ?i cotidianitatea D a s e i n-ului 337
spune: " se moare", pentru că oricine îşi poate spune (şi deci şi tu
însuţi): în orice caz nu tocmai eu; căci acest "se" (din "se moare")
este nimeni. " Faptul-de-a-muri" suferă o nivelare, fiind redus
la un eveniment care desigur atinge Dasein-ul, dar care nu vizea­
ză pe nimeni anume. Dacă flecăreala este îndeobşte caracterizată
prin ambiguitate, lucrul se vede cel mai bine în felul acesta în
care se vorbeşte despre moarte. Faptul-de-a-muri, care este în
chip esenţial al meu, în aşa fel încît nimeni nu mă poate reprezen­
ta în privinţa lui, este pervertit într-un eveniment care survine
la nivel public şi cu care se întîlneşte impersonalul " se" . Felul
de a vorbi pe care l-am caracterizat se referă la moarte ca la un
" caz" care survine constant. În acest fel de a vorbi, moartea tre­
ce întotdeauna ca " ceva real" şi caracterul ei de posibilitate este
învăluit, iar o dată cu el şi celelalte două momente care apar­
ţin morţii: imposibilitatea depăşirii ei şi lipsa oricărei relaţii cu
un alt Dasein. Printr-o astfel de ambiguitate, Dasein-ul se pune
pe sine în starea de a se pierde în impersonalul "se" în ce priveş­
te o putinţă a sa privilegiată de a fi, care aparţine sinelui său
celui mai propriu. Impersonalul " se" îi dă Dasein-ului îndrep­
tăţirea de a-şi ascunde sieşi fiinţa cea mai proprie întru moarte,
sporindu-i ispita de a face aceasta .ll
Această eschivă în faţa morţii, ca una menită să ascundă, do-
mină cotidianitatea cu o asemenea tenacitate încît, în faptul­
de-a-fi-unul-Iaolaltă-cu-altul, "cei apropiaţi" vor adesea să-I con-
vingă pe " cel ce trage să moară" că el va scăpa de moarte şi că
în scurtă vreme se va reîntoarce în liniştea cotidianităţii, în lumea
preocupărilor sale. O astfel de "grijă-pentru-ceIălalt" îşi propune
să-I " consoleze" pe "muribund" . Ea vrea să-I redea pe acesta
vieţii, să-I readucă în Dasein, ajutîndu-l să învăluie complet posi­
bilitatea sa de fiinţă cea mai proprie, desprinsă de orice relaţie
cu un alt Dasein . Impersonalul "se" procură astfel o permanentă
liniştire în privinţa morţii. În fond însă, liniştirea aceasta îl are în
vedere nu numai pe " muribund", ci tot atît de mult şi pe "conso- [254]
latorii" săi . Şi chiar şi în cazul decesului, spaţiul public nu tre-
buie afectat, în liniştea sa, printr-un astfel de eveniment şi nici
tulburat din lipsa de griji ce-i însoţeşte preocuparea. Căci fap­
tul-de-a-muri al altora este nu rareori privit ca un dezagrement

11 Cf. § 38, p. [1771 şi urm.

338 Cap. l Fiinţa Întru moarte
social, dacă nu chiar ca o lipsă de tact, de care spaţiul public
trebuie ferit.12
însă o dată cu această liniştire care îl abate pe Dasein de la pro­
pria-i moarte, impersonalul se " îşi dă sieşi legitimitate şi res­
"
pectabilitate prin reglarea tacită a felului în care se cuvine în
genere să ne comportăm în privinţa morţii. P'mă şi a te gîndi
"
la moarte " este considerat în spaţiul public ca laşitate, ca semn
de nesiguranţă din partea Dasein-ului, ca sumbră evadare din
lume. Impersonalul "se" împiedică apariţia curajului menit să înfrun­
te angoasa în faţa morţii. Modul în care sînt explicitate la nivel
public lucrurile de către impersonalul se" îşi exercită domina­
"
ţia şi decide deja în privinţa situării afective de la care pornind
trebuie determinată atitudinea faţă de moarte. Prin angoasa în
faţa morţii, Dasein-ul este adus în faţa lui însuşi în sensul că
este remis posibilităţii sale de nedepăşit. Impersonalul se" are
"
grijă să convertească angoasa în frică, în frica în faţa unui eveni­
ment care stă să se petreacă. În plus, angoasa care, prin inter­
mediul ambiguităţii, s-a transformat în frică trece drept o slăbi­
ciune pe care un Dasein sigur de el nu are voie să o cunoască.
Ceea ce, potrivit decretului tacit al impersonalului se", se cuvi­
" "
ne " este calmul indiferent faţă de faptul" că se moare. Cul­
"
tivarea unei astfel de indiferenţe superioare " înstrăinează Da­
"
sein-ul de putinţa sa cea mai proprie de a fi şi desprinsă de orice
relatie cu un alt Dasein.
Î�ă ispitirea, liniştirea şi înstrăinarea caracterizează felul de
a fi al căderii. Fiinţa cotidiană întru moarte, căzută fiind, este o
permanentă fugă din faţa morţii. Faptul-de-a-fi-întru-sfirşit are
aici modul eschivei din faţa morţii - răstălmăcind-o, înţelegînd-o
neautentic şi învăluind-o. Faptul că, factic vorbind, Dasein-ul
propriu moare dintotdeauna - ceea ce înseamnă: el este într-un
fapt-de-a-fi-întru-sfîrşitul-său - faptul acesta rămîne ascuns
în măsura în care moartea este transformată într-un caz" care
"
îi priveşte la nivel cotidian pe ceilalţi, ceea ce la drept vorbind
ne dă o garanţie în plu� pentru faptul că sinele-impersonal "
"
"trăieşte" mai departe. Insă o dată cu acest semn al căderii care
este fuga din faţa morţii, cotidianitatea Dasein-ului atestă că pînă

:: in nuvela sa , !.!oarlea lui Ivan Ilici, L. N. Tolstoi a înfăţişat fenomenul zdrunci­

nării şi prăbuşirii acestui "se moare".
 § 52. Conceptul existenţial deplin al morţii 339
şi impersonalul " se" însuşi este de fiecare dată deja determinat
ca fiintă întru moarte, chiar şi atunci cînd el nu pune în joc în
chip explicit " gîndul la moarte" . Chiar şi în cotidianitatea medie,
D a s e i n-ul are ca miză această putintă-de-a-fi cea mai proprie, des- [255]
prinsă de orice relatie şi de nedepăşit, chiar dacă lucrul nu se petrece
decît în acel mod al preocupării care este indiferenta netulburatăfa t ă
d e APosibilitatea extremă a fiintei sale.
Insă, în acelaşi timp, felul acesta în care am degajat fiinţa coti­
diană întru moarte ne arată cum să încercăm - printr-o inter­
pretare mai pătrunzătoare a fiinţei întru moarte trăite sub sem­
nul căderii, în speţă ca eschivă în faţa morţii - să consolidăm
conceptul existenţial deplin al faptului-de-a-fi-întru-sfîrşit. O
dată ce acel ceva din faţa căruia se fuge a fost făcut vizibil ca feno­
men, trebuie să fie posibil să proiectăm fenomenologic fel ul în
care Dasein-ul însuşi îşi înţelege propria moarte atunci cînd se
eschivează în faţa ei13.

§ 52 . Fiinţa cotidiană întru sfîrşit şi conceptul existenţial

deplin al morţii
Schiţată existenţial, fiinţa întru sfîrşit a fost determinată ca
fiinţă întru putinţa-de-a-fi cea mai proprie, desprinsă de orice
relaţie şi de nedepăşit . Fiinţa care există întru această posibili­
tate se aduce pe sine în faţa imposibilităţii absolute a existenţei.
Dincolo de această aparent vidă caracterizare a fiinţei întru
moarte, ni s-a dezvăluit concretizarea acestei fiinţe în modul
cotidianităţii . Potrivit tendinţei căderii, care este esenţială pen­
tru cotidianitate, fiinta întru moarte s-a vădit a fi o eschivă în
'
faţa morţii, o eschivă prin care moartea este acoperită. În timp
ce pînă acum cercetarea a trecut de la o schiţă formală a struc­
turii ontologice a morţii la analiza concretă a fiinţei cotidiene
întru sfîrşit, acum, urmînd direcţia inversă şi completînd inter­
pretarea pe care am dat-o fiinţei cotidiene, trebuie să obţinem
co�ceptul existenţial deplin al morţii.
In explicarea fiinţei cotidiene întru moarte a rămas să ne ghi­
dăm după flecăreala impersonalului "se", potrivit căreia "o să

J3 Referitor la această posibilitate metodologică, ef. cele spuse cu ocazia analizei

angoasei, § 40, p. [184].

 340 Cap. 1 Fiinţa întru moarte
murim, desigur, cîndva, însă deocamdată nu" . Pînă acum nu a
fost interpretat ca atare decît acest " o să murim cîndva", acest " se
moare " . Prin acest "cîndva, însă deocamdată nu", cotidianitatea
acceptă în principiu ceva precum o certitudine a morţii. Nimeni
nu se îndoieşte de faptul că " o să murim". Numai că această
" absenţă a îndoielii" nu ajunge să cuprindă în sine acea certitu­
dine care corespunde felului în care moartea - în sensul posi­
bilităţii privilegiate caracterizate mai sus - săIăşluieşte în Da­
sein. Cotidianitatea se limitează la această acceptare ambiguă
[256] a "certitudinii" morţii, tocmai pentru a slăbi această certitudine,
acoperind astfel şi mai mult faptul-de-a-muri, şi pentru a face
mai lesne de suportat starea de aruncare în moarte .
Eschiva menită să acopere moartea, prin însuşi sensul ei, nu
poate fi în chip autentic " sigură" de moarte şi totuşi ea este. Ce
putem spune atunci despre " certitudinea morţii"?
A-avea-certitudine privitor la o fiinţare înseamnă: adevărată
fiind, a o considera adevărată. Însă " adevăr" înseamnă stare de
des-coperire a fiinţării. Numai că orice s tare de des-coperire îşi
are temeiul ontologic în adevărul cel mai originar, în starea de
deschidere a Dasein-ului14. Ca fiinţare care deopotrivă este des­
dusă şi care deschide şi care totodată des-coperă, Dasein-ul este,
prin esenţa sa, "în adevăr" . Însă certitudinea îşi are temeiul în ade­
văr sau îi aparţine ca fiind la fel de originară. Cuvîntul " certitudi­
ne", întocmai precum termenul "adevăr", are o dublă semni­
ficaţie. Originar, " adevăr" înseamnă fapt-de-a-fi-care-deschide,
şi acesta este un comportament al Dasein-ului. Semnificaţia deri­
vată de aici se referă la starea de des-coperire a fiinţării. În mod
corespunzător, certitudinea semnifică originar tot atît cît fap­
tul-de-a-avea-certitudine, înţeles ca fel de a fi al Dasein-ului. Totuşi,
într-o semnificaţie derivată, fiinţarea în legătură cu care Da­
sein-ul poate avea certitudine este numită, la rîndul ei, "certă" .
Un mod al certitudinii este convingerea . În convingere, Da­
sein-ul face din mărturia lucrului însuşi care a fost des-coperit
(şi care este astfel adevărat) elementul determinant pentru fiin­
ţa sa care se raportează prin înţelegere la acel lucru . Faptul-de­
a-considera-ceva-ca-adevărat, înţeles la rîndul lui ca fapt-de-

14 ef. § 4-1, p. [212] şi urm., în special p. [219] şi urm.

 § 52. Conceptul existenţial deplin al morţii 341
a-se-menţine-în-adevăr, este unul suficient dacă el se întemeiază
în fiinţarea des-coperită însăşi şi dacă, ca fiinţă raportată la fiin­
ţarea astfel des-coperită, el şi-a devenit transparent sieşi în pri­
vinţa adecvării sale la această fiinţare. Or, aşa ceva nu se întîm­
plă atunci cînd inventăm pur şi simplu sau cînd nu facem decît
"
" să ne dăm cu părerea în privinţa unei fiinţări.
Cît de suficientă este considerarea-a-ceva-ca-adevărat, aceas­
ta se măsoară după cît de mult adevăr pretindem că ar conţine
această considerare-a-ceva-ca-adevărat. Această pretenţie îşi pri­
meşte j ustificarea de la felul de a fi al fiinţării care trebuie des­
chisă precum şi de la orientarea deschiderii. Felul adevărului
şi, implicit, certitudinea se modifică în funcţie de diversitatea
fiinţării şi potrivit tendinţei călăuzitoare şi gradului deschiderii.
Consideraţia de faţă se limitează la o analiză a faptului-de-a­
avea-certitudine în privinţa morţii; iar acest fapt-de-a-avea-cer­
titudine reprezintă pînă la urmă o certitudine privilegiată a Da­
sein-ului.
Dasein-ul cotidian îşi acoperă sieşi cel mai adesea posibilita­
tea cea mai proprie, desprinsă de orice relaţie şi de nedepăşit
a fiinţei sale. Această tendinţă factică de acoperire confirmă teza:
Dasein-ul este, ca Dasein factic, în "neadevăr " .15 Certitudinea [257]
care aparţine acestei acoperiri a fiinţei întru moarte trebuie să fie
aşadar un mod neadecvat de a considera ceva ca adevărat şi
nu, să zicem, o incertitudine în sensul de îndoială. Certitudinea
aceasta inadecvată menţine lucrul de care ea e sigură în starea
de acoperire. Dacă la nivelul impersonalului " se " moartea este
înţeleasă ca eveniment ce poate fi întîlnit în lumea ambiantă,
atunci certitudinea care se raportează la ea nu are nimic comun
cu fiinţa întru sfîrşit.
Se spune: este cert că " moartea " vine . Se spune aceasta, iar
impersonalul " se" trece cu vederea că, pentru a putea să ai certi­
tudine în privinţa morţii, trebuie de fiecare dată ca Dasein-ul
propriu să aibă el însuşi certitudinea putinţei sale de a fi cea mai
proprie şi care e desprinsă de orice relaţie . Se spune: "moartea
este certă" şi se sădeşte astfel în Dasein iluzia că el însu;.i ar avea
certitudine în privinţa morţii sale. Şi unde se găseşte temeiul

15 ef. § 44 b, p. [222).
 342 Cap. l Fiinţa întru moarte
acestui fapt-de-a-avea-certitudine cotidian? Evident, nu într-o
simplă persuasiune mutuală . Şi totuşi, zi de zi se face experienţa
faptului că ceilalţi mor. Moartea este un "fapt de experienţă",
ce nu poate fi tăgăduit.
Felul în care fiinţa cotidiană întru moarte înţelege certitudi­
nea astfel întemeiată se trădează atunci cînd ea încearcă - chiar
şi cu prudenţă critică, ceea ce înseamnă oarecum adecvat - să
"gîndească" moartea. Toţi oamenii, după cîte ştim, "mor" . Moar­
tea este pentru fiecare om în cel mai înalt grad probabil5, însă
totuşi nu "neapărat" certă . Riguros vorbind, morţii nu-i poate
fi atribuită "decît" o certitudine empirică. Ea rămîne în chip nece­
sar dincoace de certitudinea supremă, cea apodictică, pe care
o atingem în anumite domenii ale cunoaşterii teoretice .
Şi în această determinare "critică" a certitudinii morţii şi a
iminenţei sale se vădeşte din prima clipă aceeaşi necunoaştere
a felului de a fi al Dasein-ului şi a fiinţei sale întru moarte care
este caracteristică cotidianităţii. Faptul că decesul ca eveniment
care survine este cert "numai " empiric nu decide în privinţa certitu­
dinii morţii. Moartea cuiva poate fi de fiecare dată ocazia facti­
că pentru ca Dasein-ul să înceapă în genere să dea atenţie morţii.
Totuşi, cîtă vreme rămîne la certitudinea empirică de care am
vorbit, Dasein-ul nu poate defel să capete certitudinea morţii
în felul în care ea "este" . Chiar dacă, în spaţiul public al imper­
sonalului "se", Dasein-ul pare să nu "vorbească" decît despre
această certitudine "empirică" a morţii, totuşi, în f0l1d, el nu rămîne
exclusiv şi primordial la cazurile de moarte care survin . Eschi-
[258] vîndu-se în faţa morţii sale, chiar şi fiinţa cotidiană întru sfîrşit
are totuşi într-un alt fel certitudinea morţii decît ei înseşi îi place
să creadă atunci cînd nu face decît reflecţii teoretice . Acest "alt
fel" de a avea certitudinea morţii cotidianitatea, cel mai adesea,
îl invăluie. Ea nu îndrăzneşte să se limpezească în această pri­
\inţă . Situarea afectivă cotidiană pe care am caracterizat-o afişează
o superioritate în faţa "realităţii" certe a morţii, o superioritate
aparent eliberată de orice angoasă, dar de fapt preocupată "în
mod. a..'l.x10S" de această realitate certă. În virtutea acestei situări
afe.:ti\·e, cohd ianitatea admite o certitudine "mai înaltă" decît
aceea doar empirică. ştim că moartea este certă şi totuşi nu "avem"
propriu-zis certitudinea ei. Cotidianitatea Dasein-ului, care pune
 § 52. Conceptul existenţial deplin al morţii 343
în joc căderea, cunoaşte certitudinea morţii şi totuşi se eschivea­
ză cînd e vorba de a avea această certitudine. Însă această eschivă
atestă fenomenal, tocmai pornind de la realitatea în faţa căreia
are loc eschiva, că moartea trebuie concepută ca fiind posibili­
tatea cea mai proprie, desprinsă de orice relaţie, de nedepăşit
şi certă.
Se spune: moartea vine în chip cert, dar deocamdată nu încă .
"
Cu acest "dar . . . ", impersonalul "se îi refuză morţii certitudinea.
"Deocamdată nu încă" nu este un simplu enunţ negativ, ci o ex­
plicitare de sine a impersonalului "se" . Prin ea, impersonalul
"
"se se trimite el însuşi la ceea ce în primă instanţă rămîne încă
accesibil Dasein-ului şi care poate constitui conţinutul preocupării
sale. Cotidianitatea ne împinge în stringenţa preocupării şi taie
legăturile cu acea obosită, "inactivă gîndire în marginea morţii".
Moartea este lăsată pe "cîndva mai tîrziu" şi aceasta se face invo­
cîndu-se aşa-numita "opinie generală" . Impersonalul "se" aco­
peră astfel specificitatea certitudinii morţii, faptul cit ea este po­
sibilit în orice moment. Certitudinea morţii merge mînă în mînă
cu indeterminarea momentului ei. Tocmai în faţa acesteia se eschi­
vează fiinţa cotidiană întru moarte, împrumutîndu-i o deter­
minare. Insă o astfel de determinare nu poate să însemne calcu­
larea momentului exact al survenirii decesului. Dasein-ul mai
degrabă fuge din faţa unei astfel de determinări. Preocuparea
cotidiană îşi determină indeterminarea morţii certe în aşa fel
încît ea împinge în faţa ei urgenţele şi posibilităţile cotidianului
nemijlocit, cele pe care ea le poate cuprinde cu privirea .
Însă atunci cînd indeterminarea este acoperită, acoperită este
şi certitudinea . Este învăluit astfel caracterul cel mai propriu
al morţii, caracterul ei de posibilitate: faptul că ea e certă şi în
acelaşi timp indeterminată, adică posibilă în orice clipă.
O dată realizată, interpretarea felului în care impersonalul
"se" vorbeşte despre moarte la nivel cotidian şi a felului în care
moartea săIăşluieşte în Dasein ne-a condus la caracterele de certi­
tudine şi indeterminare. Conceptul existenţial-ontologic deplin
al morţii poate fi specificat acum prin următoarele determinaţii:
moartea, ca sfîrşit al O a s e i n-ului, este posibilitatea cea mai pro-
prie, desprinsă de orice relaţie, certă şi ca atare indeterminată, posi­
bilitatea de nedepăşit a D a s e i n-ului. Moartea, ca sfîrşit al O a - [259]
5 e i n-ului, este în fiinţa acestei fiinţări aflate întru sfîrşitul ei.
344 Cap. l Fiinţa Întru moarte
Delimitarea structurii existenţiale a fiinţei întru sfîrşit ne ajută
să elaborăm un fel de a fi al Dasein-ului în care el, ca O a s e i n, poate
fi întreg. Faptul că pînă şi Dasein-ul cotidian este de fiecare dată
deja întru sfîrşitul său, ceea ce înseamnă că el se confruntă con­
stant, chiar dacă "în treacăt", cu moartea sa, arată că acest sfirşit
definitiv, şi astfel determinant pentru faptul-de-a-fi-întreg, nu
este ceva la care Dasein-ul ajunge abia în cele din urmă, o dată
cu decesul său. În Dasein, ca Dasein care fiintează întru moartea
sa, "încă nu"-ul extrem al lui însuşi - prin raport cu care toate
celelalte "încă nu"-uri sînt lăsate în unnă - este din capul locu­
lui cuprins în Dasein. Iată de ce inferenţa formală prin care soco­
tim că se poate trece de la "încă nu"-ul Dasein-ului - care pe
deasupra mai este şi interpretat ontologic în mod neadecvat,
în speţă ca rest - neintegralitatea lui, nu este corectă . Fenomenul
lui "încă nu ", care a fost extras din acel "înaintea lui însuşi", nu
poate sluji cîtuşi de puţin, aşa cum nici structura grijii nu poate sluji,
ca argument suprem împotriva unui posibil fapt-de-a-fi-întreg la nive­
lul existenţei; acest "înaintea-lui-însuşi" este cel care, mai înainte de
orice, face posibilă o astfel de fiinţă întru sfîrşit. Problema unui po­
sibil fapt-de-a-fi-întreg al fiinţării care sîntem de fiecare dată
noi înşine este legitimă numai dacă grija, în calitatea ei de con­
stituţie fundamentală a Dasein-ului, este "strîns legată" de moar­
te în calitatea ei de posibilitate extremă a acestei fiinţări.
Rămîne totuşi o întrebare, şi anume dacă această problemă
a fost suficient elaborată. Fiinţa întru moarte îşi are temeiul în
grij ă . Ca fapt-de-a-fi-în-Iume aflat în starea de aruncare, Da­
sein-ui este de fiecare dată remis morţii sale. Fiinţînd întru moar­
tea sa, el moare factic, ceea ce înseamnă clipă de clipă, pînă să
fi ajuns la decesul său. "Dasein-ul moare factic" înseamnă în
acelaşi timp că, în fiinţa sa întru moarte, el s-a decis pe sine din
capul locului într-un fel sau într-altul. Eschiva cotidiană (de or­
dinul căderii) în faţa morţii este o fiinţă neautentică întru moar­
te . Neautenticitatea are ca temei posibilitatea autenticităţii .16 Ne­
autenticitatea caracterizează un fel de a fi în care Dasein-ul poate
oricînd să se transpună şi în care cel mai adesea el se şi trans­
p une, fără însă să şi trebuiască să o facă în chip necesar şi con-

:. Problema neautenticităţii Oasein-ului a fost tratată în § 9, p. [42] şi u rm ., § 27,

? [ 130] şi în special in § 38, p. [175] şi urm.
 § 53. Fiinţa autentici'f Întru moarte 345
stant. Deoarece Dasein-ul există, el se determină pe sine ca fiin­
ţare, aşa cum este el, pornind de fiecare dată de la o posibilitate
care el însuşi este şi pe care o înţelege.
Oare poate Dasein-ul de asemenea să înţeleagă în chip autentic
posibilitatea sa cea mai proprie, desprinsă de orice relaţie şi de
nedepăşit, certă şi ca atare indeterminată? Poate el să se men- [260]
ţină într-o fiinţă autentică aflată întru sfîrşitul său? Cîtă vreme
această fiinţă întru moarte nu este pusă în evidenţă şi deter­
minată ontologic, ceva esenţial lipseşte în interpretarea exis­
tenţială a fiinţei întru sfîrşit.
Fiinţa autentică întru moarte semnifică o posibilitate exis­
tenţielă a Dasein-ului. Această putinţă ontică de a fi trebuie, la
rîndul ei, să fie ontologic posibilă. Care sînt condiţiile existen­
ţiale ale acestei posibilităţi? Cum trebuie ea însăşi să devină ac­
cesibilă?

§ 53 . Proiectul existenţial al unei fiinţe autentice întru moarte

La nivel factic, Dasein-ul se menţine în primă instanţă şi cel
mai adesea într-o fiinţă neautentică întru moarte. Cum anume
trebuie caracterizată "în chip obiectiv" posibilitatea ontologică
a unei fiinţe autentice întru moarte dacă Dasein-ul, pînă la urmă,
nu se raportează niciodată autentic la sfîrşitul său sau dacă
această fiinţă autentică trebuie, potrivit sensului ei, să rămînă
ascunsă pentru ceilalţi? Nu este oare proiectul posibilităţii exis­
tenţiale a unei putinţe-de-a-fi existenţiele atît de problematice
o întreprindere fantezistă? Ce anume trebuie să facem pentru
ca un asemenea proiect să fie mai mult decît o simplă construc­
ţie fictivă, arbitrară? Oferă Dasein-ul însuşi indicaţii pentru acest
proiect? Pot fi luate de la Dasein-ul însuşi temeiuri pentru legi­
timarea fenomenală a acestui proiect? Sarcina ontologică pe care
ne-am fixat-o în acest moment, poate ea oare să furnizeze, por­
nind de la analiza de pînă acum a Oasein-ului, prescripţii me­
nite să aşeze pe un drum sigur împlinirea acestei sarcini?
Conceptul existenţial al morţii a fost fixat şi, o dată cu el, a
fost fixat şi acel ceva la care o fiinţă autentică întru sfîrşit tre­
buie să se poată raporta. A fost caracterizată apoi fiinţa neau­
tentică întru moarte şi astfel am schiţat, pe o cale negativă, cum
 346 Cap. l Fiinţa Întru moarte
anume nu poate să fie fiinţa autentică întru moarte . Pe baza
acestor indicaţii pozitive şi prohibitive trebuie acum să poată
fi proiectat edificiul existenţial al unei fiinţe autentice întru
moarte.
Dasein-ul este constituit prin starea de deschidere, adică prin­
tr-o înţelegere situată afectiv. O fiinţă autentică întru moarte nu
se poate eschiva în faţa posibilităţii sale celei mai proprii, des­
prinsă de orice relaţie, nici nu o poate acoperi fugind de ea şi
nici nu o poate răstălmăci pentru a o aduce la nivelul simţului
comun al impersonalului "se" . De aceea, proiectul existenţial
al unei fiinţe autentice întru moarte trebuie să degajeze momen­
tele unei astfel de fiinţe, momente care sînt constitutive pen­
tru ea ca înţelegere a morţii în sensul unei fiinţe întru acea posi­
bilitate pe care am caracterizat-o, o fiinţă care nici nu fuge de
ea şi nici nu o acoperă.
[261] Mai întîi se cuvine să caracterizăm fiinţa întru moarte ca fiin-
ţă întru o posibilitate, în speţă întru o posibilitate privilegiată a
Dasein-ului însuşi. Fiinţa întru o posibilitate, adică întru un lucru
posibil, poate să însemne: a fi în afara ta, exercitîndu-te* asupra
unui posibil în forma preocupării pentru actualizarea lui. Noi
întîlnim la tot pasul astfel de posibilităţi în cîmpul fiinţării-Ia-în­
demînă şi al celei simplu-prezente: e vorba de tot ceea ce pu­
tem realiza, controla, practica şi aşa mai departe. Faptul-de­
a-fi-în-afara-ta-exercitîndu-te asupra unui posibil în spaţiul
preocupării are tendinţa de a anihila posibilitf.1 tea posibilului toc­
mai prin punerea lui la dispoziţia noastră. Insă actualizarea în
spaţiul preocupării a ustensilului la-îndemînă (ca producere a
lui, ca punere a lui la dispoziţie, ca reajustare a lui etc.) este în­
totdeauna doar relativă, în măsura în care chiar şi ceea ce este
actualizat (şi tocmai el) continuă să aibă caracterul de fiinţă al
menirii funcţionale . Chiar şi actualizat, el rămîne, ca actual, un
posibil pentru . . . , caracterizat printr-un "pentru-a" . O atare ana­
liză e chemată doar să arate cum anume se raportează la posi­
bil faptul-de-a-fi-în-afara-ta-exercitîndu-te-asupra-a-ceva prin
preocupare: şi anume nu prin considerarea tematic-teoretică a
posibilului ca posibil şi cu atît mai puţin potrivit posibilităţii
sale ca atare, ci în aşa fel încît el, prin privirea-am bien tală, îşi

• Cf. supra, nota tra d . de la p. [195] .

 § 53. Fiinţa autentică Întru moarte 347
întoarce privirea de la posibilul ca atare şi priveşte către "pen­
tru-ce" -ul posibil.
În chip evident, fiinţa întru moarte care face acum obiectul
întrebării noastre nu poate avea caracterul faptului-de-a-fi-în-afa­
ra-ta-exercitîndu-te prin preocupare în direcţia actualizării
morţii. Mai întîi că moartea ca posibil nu este un posibil de ordi­
nul fiinţării-Ia-îndemînă sau al fiinţării-simplu-prezente, ci o po­
sibilitate de fiinţă a D a s e i n-ului. Apoi, a te preocupa de ac­
tualizarea acestui posibil ar fi totuna cu provocarea decesului.
Însă în felul acesta Dasein-ul şi-ar sustrage tocmai terenul ne­
cesar pentru o fiinţă care, existînd, este întru moarte.
Astfel, dacă prin fiinţa întru moarte nu este avută în vedere
o "actualizare" a acesteia, ea nu înseanmă nici a zăbovi în-preaj­
ma sfîrşitului şi în posibilitatea lui. Un asemenea comportament
ar fi totuna cu "a te gîndi fără încetare la moarte" . O astfel de
atitudine înseanmă a transforma posibilitatea în obiect de medi­
taţie, a pîndi momentul şi felul în care ea ar putea să se actua­
lizeze. Această meditaţie stăruitoare asupra morţii nu-i răpeşte
desigur pe de-a-ntregul caracterul de posibilitate, de vreme ce
moartea continuă să fie gîndită ca ceva care vine, numai că ea
îl debilitează prin voinţa calculatoare de a dispune de moarte.
- Fiind ceva posibil, moartea trebuie să-şi arate din posibilitatea
sa cît mai puţin posibil. În fiinţa întru moarte, dacă rolul ei e
de a deschide posibilitatea pe care am caracterizat-o, înţele­
gînd-o ca atare, atunci posibilitatea trebuie înţeleasă neatenuat
ca posibilitate, ea trebuie cultivată ca posibilitate şi, în atitudinea
faţă de ea, ea trebuie suportată ca posibilitate.
Totuşi, Dasein-ul se raportează la ceva posibil în posibilitatea
sa prin aşteptare. Pentru cineva care se află încordat tot în direc-
ţia unui posibil, posibilul acesta poate fi întîlnit nestingherit şi [262]
neştirbit în al său " survine sau nu survine sau în cele din urmă
totuşi survine" . Însă atunci, cu acest fenomen al aşteptării, nu
cade oare analiza peste acelaşi fel de a ne raporta la posibil care
a fost deja caracterizat ca fapt-de-a-fi-în-afara-ta-exercitîndu-te
asupra a ceva prin preocupare? Orice aşteptare înţelege şi îşi
"are" posibilul ei, ghidîndu-se după, dacă şi cînd şi cum va fi
el în chip actual simplă-prezenţă. Aşteptarea nu este doar în chip
ocazional o întoarcere a privirii de la posibil şi o orientare a ei
 348 Cap. l Fiinţa Întru moarte
către posibila lui actualizare, ci în chip esenţial ea este o aştepta­
re a acestei actualizări. Chiar şi în aşteptare, noi ne desprindem
de posibil pentru a pune piciorul în acel real pentru care aştep­
tatul este aşteptat. Prin chiar natura aşteptării, posibilul este
anţrenat în real, pornind de la real şi orientîndu-se către el.
Insă fiinţa întru posibilitate ca fiinţă întru moarte trebuie să
se raporteze la moarte în aşa fel încît aceasta să se dezvăluie ca
posibilitate. O astfel de fiinţă întru posibilitate o surprindem ter­
minologic ca pre-mergere în posibilitate. Însă acest tip de compor­
tament nu ascunde în sine o apropiere de posibil? Iar cînd ne
apropiem de posibil nu apare tocmai actualizarea lui? Să obser­
văm totuşi că această aducere-în-apropiere nu tinde să facă acce­
sibil, în spaţiul preocupării, ceva actual, ci prin această venire-în­
apropiere, care se desfăşoară în spaţiul înţelegerii, posibilitatea
posibilului nu face decît să "sporească" . Apropierea cea mai apro­
piată a fiinţei Întru moarte ca posibilitate este cît mai îndepărtată posi­
bil faţă de ceva actual. Cu cît mai neînvăluit este înţeleasă această
posibilitate, cu atît mai pur înţelegerea pătrunde în ea ca posi­
bilitate a imposibilităţii existenţei în genere. Moartea ca posibilita­
te nu-i dă Dasein-ului nimic de actualizat şi nimic care Dasein-ul,
ca actual, ar putea fi el însuşi. Ea este posibilitatea imposibi­
lităţii oricărei raportări la . . . , al oricărui mod de a exista . Prin
pre-mergerea în această posibilitate, această posibilitate devine
"tot mai mare", adică se dezvăluie ca o posibilitate care e străină
de orice măsură, care nu cunoaşte un mai mult sau un mai puţin,
ci semnifică posibilitatea imposibilităţii nemăsurate a existenţei.
Potrivit esenţei sale, această posibilitate nu ne încurajează să
aşteptăm cu încordare ceva anume, să "dăm un chip" realului
posibil şi, făcînd astfel, să uităm posibilitatea. Fiinţa întru moarte
ca pre-mergere în posibilitate face posibilă, ea abia, această posi­
bilitate şi o face liberă ca posibilitate .
Fiinţa Întru moarte este pre-mergerea într-o putinţă-de-a-fi
a acelei fiinţări al cărei fel de a fi este pre-mergerea însăşi. În
dez\"ăluirea prin pre-mergere a acestei putinţe-de-a-fi, Dasei!:z -ul
se deschide lui însuşi în privinţa posibilităţii sale extreme . Insă
a se proiecta că tre această putinţă-de-a-fi cea mai proprie în­
seamnă: a putea să se înţeleagă pe sine însuşi în fiinţa fiinţării
[263] astfel dezvăluite, adică: a exista . Pre-mergerea se vădeşte a fi
 § 53. Fiinţa autentică Întru moarte 349
posibilitatea de a înţelege putinţa extremă de a fi şi cea mai pro­
prie, în speţă posibilitatea existenţei autentice. Constituţia ontolo­
gică a acesteia trebuie să fie făcută vizibilă prin evidenţierea
structurii concrete a pre-mergerii în moarte. Cum se realizează
delimitarea ca fenomen a acestei structuri? Evident, prin deter­
minarea acelor caractere care trebuie să aparţină deschiderii prin
pre-mergere, astfel încît aceasta să poată deveni o pură înţele­
gere a posibilităţii celei mai proprii, desprinse de orice relaţie,
a posibîlităţii de nedepăşit, certe şi, ca atare, indeterminate. Tre­
buie să observăm că înţelegere nu înseamnă aici în primul rmd
considerarea stăruitoare a unui sens, ci faptul de a se înţelege
pe sine prin putinţa-de-a-fi care se dezvăluie în proiect,17
Moartea este posibilitatea cea mai proprie a Dasein-ului. Fiind
întru această posibilitate, Dasein-ului îi este deschisă putinţa
sa de a fi cea mai proprie, cea în care Dasein-ul are ca miză propria
sa fiinţă . În această putinţă-de-a-fi poate să devină manifest pen­
tru Dasein faptul că, aflîndu-se în această posibilitate privilegiată
a lui însuşi, el este smuls impersonalului "se" . Ceea ce înseamnă
că prin pre-mergere el poate, de fiecare dată deja, să se smul­
gă din acesta. Însă abia înţelegerea acestui "a putea " dezvăluie
pierderea factică în cotidianitatea sinelui-impersonal.
Posibilitatea cea mai proprie este desprinsă de orice relaţie. Pre­
mergerea îl face pe Dasein să înţeleagă că acea putinţă-de-a-fi
în care el se preocupă pur şi simplu de fiinţa sa cea mai pro­
prie trebuie să fie asumată de nimeni altul decît de Dasein-ul
însuşi. Moartea nu se limitează să "aparţină " în chip indiferent
Dasein-ului propriu, ci ea îl revendică pe acesta ca D a s e i n indi­
vidual. Caracterul non-relaţional al morţii, înţeles în pre-mergere,
individualizează Dasein-ul, orientîndu-l către el însuşi. Această
individualizare este un mod prin care "locul-de-deschidere"
este deschis pentru existenţă. Ea face manifest că orice fapt-de­
a-fi-în-preajma fiinţărilor de care ne preocupăm şi orice fapt­
de-a-fi-laolaltă cu ceilalţi încetează să funcţioneze din clipa în
care este în joc putinţa-de-a-fi cea mai proprie. Dasein-ul poate
fi în chip autentic el însuşi numai atunci cînd devine apt pentru
acest lucru pornind de la el însuşi. Faptul că preocuparea şi gri-

17 Cf. § 31, p. (142) şi urm.

 350 Cap . l Fiinţa Întru moarte

ja-pentru-ceIălalt devin nefuncţionale nu Înseamnă totuşi defel

că aceste moduri ale Dasein-ului se desprind de autenticul fapt­
de-a-fi-sine. Ca structuri esenţiale ale constituţiei Dasein-ului,
ele aparţin în chip intim condiţiei de posibilitate a existenţei în
genere. Dasein-ul este autentic el însuşi numai în măsura în care,
ca fapt-de-a-fi-în-preajma de ordinul preocupării şi ca fapt-de-a­
fi-îngrijorat-pentru-ceilalţi, el se proiectează primordial către
putinţa sa de a fi cea mai proprie şi nu către posibilitatea sine­
lui-impersonal. Pre-mergerea în posibilitatea desprinsă de orice
relaţie constrînge fiinţa rea care pre-merge în posibilitate să-şi
[264] asume, prin ea însăşi şi pornind de la ea însăşi, fiinţa sa cea
mai proprie.
Posibilitatea cea mai proprie şi desprinsă de orice relaţie este
de nedepăfit. Faptul că este întru această posibilitate îl face pe
Dasein să înţeleagă că el are în faţă, ca posibilitate extremă a
existenţei, renunţarea la sine. Însă pre-mergerea, spre deosebire
de fiinţa neautentică întru moarte, nu se eschivează în faţa carac­
terului de nedepăşit al morţii, ci devine liberit pentru a-l accepta .
Faptul de a deveni liber, prin pre-mergere, pentru propria moar­
te, eliberează de pierderea în acele posibilităţi care nu ne dau
ghes decît în mod accidental. Şi devenim liberi în aşa fel încît,
pentru prima oară acum, putem înţelege şi alege în chip auten­
tic între posibilităţile factice care se află dincoace de posibilita­
tea de nedepăşit. Pre-mergerea deschide existenţei renunţarea
la sine ca posibilitate extremă a existenţei şi zdrobeşte astfel orice
încremenire în una sau alta din formele pe care existenţa le atin­
ge. Prin pre-mergere, Dasein-ul este ferit să recadă înapoia lui
însuşi sau să revină dincoace de putinţa-de-a-fi pe care el a în­
ţeles-o şi, astfel, lI să devină prea vîrstnic pentru victoriile sale"
(Nietzsche) . Liber pentru posibilităţile sale cele mai proprii, care
sînt determinate pornind de la sfîrşit şi înţelese astfel ca finite,
D.13eill-ul înlătură primejdia de a nu-şi da seama - ca urmare
a propriei sale înţelegeri finite a existenţei - că el este depăşit
de posibilităţile de existenţă ale celorlalţi sau, interpretînd greşit
aceste posibilităţi, să le rabată asupra propriilor sale posibilităţi,
cu �,dul de a se desprinde de existenţa sa factică cea mai pro­
prie . lnsă moartea, ca posibilitate desprinsă de orice relaţie şi
de nedepăşit, nu individualizează decît pentru a face ca Da-
 § 53. Fiinţa autentică întru moarte 351
sein-uI, ca fapt-de-a-fi-Iaolaltă, să ajungă să înţeleagă putin­
ţa-de-a-fi a celorlalţi . Deoarece pre-mergerea în posibilitatea de
nedepăşit deschide totodată toate posibilităţile care se află din­
coace de această posibilitate, în ea rezidă posibilitatea unei anti­
cipări existenţiele a întregului Dasein, adică posibilitatea Da­
sein-ului de a exista ca putinţă-de-a-fi întreagă.
Posibilitatea cea mai proprie, desprinsă de orice relaţie şi de
nedepăşit este certă. Modul în care avem certitudinea ei se deter-
mină pornind de la adevărul (adică de la starea de deschidere)
care îi corespunde . Însă posibilitatea certă a morţii nu deschide
Dasein-ul ca posibilitate decît în măsura în care el, pre-mergînd
către posibilitatea aceasta, face posibilă pentru sine această posi­
bilitate ca putinţă-de-a-fi cea mai proprie . Starea de deschidere
a posibilităţii îşi are temeiul în faptul că pre-mergerea face toate
acestea cu putinţă. Menţinerea în acest adevăr - adică fap­
tul-de-a-avea-certitudinea a ceea ce a fost deschis - acesta este
lucrul pe care, înainte de toate, îl revendică pre-mergerea. Certi­
tudinea morţii nu poate fi rezultatul unui calcul obţinut prin
constatarea cazurilor de moarte întîlnite. Ea nu se menţine defel
într-un adevăr propriu fiinţării-simplu-prezente, al acelei fiinţări
care, în ce priveşte starea sa de des-coperire, este întîlnită în
fonna sa cea mai pură printr-un mod de a o întîlni care se mulţu-
meşte să considere pur şi simplu fiinţarea în ea însăşi. Dasein-ul
trebuie să se fi pierdut mai întîi în circumstanţe factuale - şi [265]
aceasta poate fi, la limită, una dintre sarcinile şi posibilităţile
proprii grijii -, pentru ca să poată obţine apoi pura obiectivitate,
în speţă indiferenţa caracteristică evidenţei apodictice. Dacă fap­
tul-de-a-avea-certitudine în privinţa morţii nu are acest carac-
ter, atunci aceasta nu înseamnă că el are un grad inferior faţă de
evidenţa apodictică, ci pur şi simplu că el nu aparţine defel or-
dinii ierarhice a evidenţelor privitoare la fiinţarea-simplu-prezentă.
Faptul de a considera moartea ca adevărată - moartea nu
este de fiecare dată decît moarte proprie - se arată a fi de un alt
tip, unul mai originar decît orice certitudine referitoare la o fiin­
ţare întîlnită intramundan sau una referitoare la obiecte fonnale;
căci certitudinea priveşte acum faptul-de-a-fi-în-Iume . Ca atare,
considerarea morţii ca adevărată nu pretinde doar 1111 anumit
tip de comportament al Dasein-ului, ci îl revendică pe Dasein
 352 Cap . l Fiinţa întru moarte

în deplina autenticitate a existenţei sale.1 8 Abia prin pre-merge­

re Dasein-ul se poate asigura de fiinţa sa cea mai proprie, în inte­
gralitatea ei de nedepăşit. De aceea, evidenţa care aparţine da­
tului nemijlocit al trăirilor, al eului şi al conştiinţei trebuie să
rămînă dincoace de certitudinea pe care o implică pre-mergerea.
Şi aceasta nu pentru că modul lor de a sesiza nu ar fi riguros,
ci pentru că ele nu pot din principiu să considere drept adevitrat
(adică deschis) ceea ce ele vor în fond să "deţină" ca adevărat:
anume Dasein-ul care sînt eu însumi şi care, ca putinţă-de-a-fi,
eu nu pot să fiu în chip autentic decît prin pre-mergere.
Posibilitatea cea mai proprie, desprinsă de orice relaţie, de
nedepăşit şi certă este, în privinţa certitudinii ei, indeterminatif.
Dar cum anume deschide pre-mergerea acest caracter al posibi­
lităţii privilegiate a Dasein-ului? În ce fel anume înţelegerea care
pre-merge se proiectează către o putinţă certă de a fi care este
permanent posibilă, şi anume în aşa fel încît acel "cînd" în care
devine posibilă pura şi simpla imposibilitate a existenţei rămîne
în mod constant indeterminat? Prin pre-mergerea întru moartea
indeterminată şi totuşi certă, Dasein-ul se deschide către o ame­
ninţare constantă, una care izvorăşte din însuşi locul lui de des­
chidere. Fiinţa întru sfîrşit trebuie să se menţină în această amenin­
ţare şi ea nu poate cîtuşi de puţin să o ascundă privirii, cu atît
mai mult cu cît, dimpotrivă, ea trebuie să cultive caracterul in­
determinat al certitudinii . Cum este existenţial posibilă deschi­
derea genuină a acestei ameninţări constante? Orice înţelegere
presupune o situare afectivă. Dispoziţia aduce Dasein-ul în faţa
stării de aruncare proprie faptului "că-el-este-aici " 19. 1nsă situa­
rea afectivă care este capabilă sit menţină deschisă ameninţarea con­
stantă şi absolută de sine însuşi care se ridică din fiinta individua-
[266] lizată cea mai proprie a D a s e i n-ului este angoasa.20 Prin ea ajunge
Dasein-ul să se găsească în fata nimicului ce însoţeşte imposibi­
litatea posibilă a existenţei sale. Angoasa se angoasează pen­
tru putinţa-de-a-fi a fiinţării astfel determinate şi deschide ast­
fel posibilitatea extremă. Pre-mergerea individualizează pur şi
simplu Dasein-ul şi, prin această individuali zare de sine însuşi,

18 Cf. § 62, p. [305] şi urm.

19 Cf. § 29, p. [134] şi urm .

20 Cf. § 40, p . [184] şi urm.

 § 53. Fiinta autentică Întru moarte 353
ea îl face să capete certitudinea integralităţii putinţei sale de a
fi. Şi aşa se face că angoasa, ca situare afectivă fundamentală,
aparţine acestei înţelegeri de sine a Dasein-ului ce-şi are temeiul
în Dasein-ul însuşi . Fiinţa întru moarte este în chip esenţial an­
goasă . Atestarea fără tăgadă, fie ea "doar" indirectă, pentru acest
lucru, este dată de fiinţa întru moarte, atunci cînd ea preschim­
bă angoasa în frică laşă şi, prin depăşirea acestei frici, face cunos­
cută laşitatea noastră în faţa angoasei.
Caracterizarea fiinţei autentice întru moarte, ca fiinţă pro­
iectată existenţial, poate fi rezumată după cum urmează: pre-mer­
gerea îi dezvăluie D a s e i n-ului pierderea lui în sinele-impersonal
şi îl aduce în faţa posibilităţii de a fi el însuşi - şi aceasta fără a aş­
tepta mai întîi sprijinul care vine îndeobşte ca grijă-pentru-celălalt
de ordinul preocupării - însă un a fi el însuşi în acea 1 i b e r t a t e
pasionată, desprinsă de iluziile impersonalului "se", o libertate facti­
că, certă în privinţa ei înseşi şi cuprinsă de angoasă, 1 i b e r t a t e a
î n t r u m o a r t e.
Toate relaţiile care aparţin fiinţei întru moarte şi care trimit
la conţinutul deplin al posibilităţii extreme a Dasein-ului îşi află
convergenţa în faptul că ele dezvăluie, desfăşoară şi menţin
pre-mergerea constituită prin ele ca posibilizare a acestei posi­
bilităţi. Definirea pre-mergerii cu ajutorul proiectului existenţial
a făcut vizibilă posibilitatea ontologică a unei fiinţe existenţiel-au­
tentice întru moarte. Însă o dată cu aceasta îşi face apariţia po­
sibilitatea unei autentice putinţe-de-a-fi-întreg a Oasein -ului ­

dar numai ca o posibilitate ontologică. Desigur, în proiectul existen­

ţial al pre-mergerii ne-am menţinut în limitele structurilor Da­
sein-ului obţinute anterior şi am lăsat, aşa zicînd, ca Dasein-ul
să se proiecteze el însuşi către aceste posibilităţi, fără să-i punem
în faţă un ideal de existenţă cu un anumit "conţinut" şi fără să
i-l impunem "din exterior" . Şi totuşi, această fiinţă existenţial
"posibilă" întru moarte rămîne, din punct de vedere existenţiel,
o pretenţie fantezistă . Faptul că o autentică putinţă-de-a-fi-în­
treg a Dasein-ului este ontologic posibilă nu înseamnă nimic
atîta timp cît o putinţă ontică de a fi - şi care ar corespunde
celei ontologice - nu a fost dovedită în Dasein-ul însuşi. Oare
Dasein-ul se aruncă de fiecare dată în chip factic într-o astfel de
fiintă întru moarte? Cere el oare, fie si numai în virtutea fiintei
, , ,
 354 Cap. 1 Fiinţa întru moarte
sale celei mai proprii, o putinţă-de-a-fi autentică, care să fie de­
terminată prin pre-mergere?
(267J Înainte de a răspunde la aceste întrebări, e cazul să investi-
găm în ce măsură în genere şi în ce fel anume Dasein-ul face dova­
da, pornind de la putinţa sa de a fi cea mai proprie, a unei po­
sibile autenticităţi a existenţei sale, şi aceasta nu numai făcînd-o
cunoscută ca existenţiel posibilă, ci tocmai cerînd-o el însuşi .
Întrebarea privitoare la un autentic fapt-de-a-fi-întreg al Da­
sein-ului şi la constituţia existenţială a acestuia continuă să ră­
mînă în suspensie . Ea nu va putea fi adusă pe un sol fenomenal
verificat decît dacă va reuşi să se menţină într-o autenticitate
posibilă a fiinţei Dasein-ului, atestată de Dasein-ul însuşi . Dacă
vom reuşi să aducem fenomenologic la lumină o asemenea ates­
tare şi totodată ceea ce ea atestă, atunci se va pune din nou
problema dacă pre-mergerea întru moarte, care nu a fost pînă acum
proiectată decît în posibilitatea ei o n t o l o g i c ă, se află într-o cone­
xiune esenţială cu putinţa-de-a-fi autentică ce a fost a t e s t a t ă.