1.

Rescrie enunțul Le dau lor două cărți, transformând complementul indirect

într-o propoziție subordonată corespunzătoare. ( cui?)
Lor-CI
PP CI PP
Dau 1/cui dorește2 /două cărți1./

2. Rescrie enunțul Am scris tema., transformând complementul direct într-o

propoziție subordonată corespunzătoare.
Tema=CD
PP CD
Am scris /ceea ce ne-a dat ca temă.2/
1

3. Rescrie enunțul M-am gândit la tine., transformând complementul

prepozițional într-o propoziție subordonată corespunzătoare.
LA TINE-CP
PP CP
M-am gândit1 /la cine cine ești tu.2/

4. Rescrie enunțul Mă duc la cules mere., transformând circumstanțialul de CS

într-o propoziție subordonată corespunzătoare.
LA CULES-CS
PP CS
Mă duc / să culeg mere.2/
1

5. Rescrie enunțul Scrisoarea bunicii m-a bucurat., transformând atributul într-o

propoziție subordonată corespunzătoare.
BUNICII-AT
Pp AT PP
Scrisoarea /pe care am primit-o de la bunica /m-a bucurat.1/
1 2

6. Rescrie enunțul A aflat cine l-a pârât., transformând propoziția completivă

directă în partea de propoziție corespunzătoare.
Cine l-a pârât-CD
 A aflat pârâciosul.
Pârâciosul-CD
7. Rescrie enunțul A răspuns cui l-a solicitat., transformând propoziția
completivă indirectă în partea de propoziție corespunzătoare.

Cui l-a solicitat= CI

A răspun profesoarei
A răspuns solicitantului.

a) Aveam pe atunci șapte sau opt ani. Cum era plăpând și bolnăvicios, ai mei nu
voiseră să mă trimită la școală.
Mama mă învățase doar să scriu și să citesc, plus câteva cuvinte spaniole și două
sau trei melodii la chitară, cu ajutorul cărora dobândisem, în familie, reputația unui
copil minune.[…]Acest capitol mă lăsa rece, mărturisesc; chiar am găsit în ruina
noastră o parte foarte plăcută; puteam țopăi în voie prin toată fabrica, ceea ce pe
timpul muncitorilor îmi era îngăduit doar duminica. […]
Profitam de asta jucându-mă cât era ziua de lungă cu Rouget în atelierele pustii, în
care pașii noștri răsunau ca într-o biserică, și în curțile mari, părăsite, cotropite deja
de buruieni.

(Piciul, Alphonse Daudet)

b) Un curcubeu a-ntins o punte

Din casa mea pân-la a ta.

(Curcubeul, Dimitrie Anghel)
c) Se duce noru-n al său zbor
Ca gândul meu rătăcitor.
(Se duce, Alexandru Macedonski)
1. Citește cu atenție afirmațiile de mai jos. Încercuiește litera A, dacă apreciezi afirmația
ca fiind adevărată. Încercuiește litera F, dacă o consideri falsă.
 A/F Cuvântul a ta din textul al doilea este pronume posesiv.
 A/F În primul enunț din text există un pronume posesiv ce denumește mai multe
obiecte posedate și mai mulți posesori.
  A/F În structura Din casa mea cuvântul subliniat este adjectiv pronominal
posesiv
 A/F Adjectivul posesiv are în componență pronumele semiindependent în toate
textele de mai sus. ( articol posesiv genitival)

2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect:

A) În enunțul ai mei nu voiseră să mă trimită la școală. pronumele care apar în text,
sunt în ordine:
a) pronume posesiv, pronume reflexiv;
b) pronume posesiv, pronume personal;
c) pronume personal, pronume reflexiv;
d) pronume reflexiv, pronume personal.

B) Adjectivul pronominal posesiv din secvența pașii noștri răsunau este în cazul:
a) acuzativ;
b) dativ;
c) nominativ;
d) genitiv;
e) vocativ.

C. În secvența .... mă lăsa rece, mărturisesc; chiar am găsit în ruina noastră o parte
foarte plăcută;…există:
a) un pronume reflexiv în acuzativ, cu funcție sintactică de complement direct,
adjectiv pronominal posesiv în nominativ, cu funcție sintactică de atribut adjectival;
b) un pronume personal în acuzativ, cu funcție sintactică de complement direct,
pronume posesiv în acuzativ, cu funcție sintactică de atribut pronominal;
c) un pronume personal în acuzativ, cu funcție sintactică de complement direct,
adjectiv pronominal posesiv în acuzativ, cu funcție sintactică de atribut adjectival.

3.Scrie valoarea morfologică a cuvintelor evidențiate din următoarea structură:

 Din casa mea pân-la a ta.
Mea-adj pron posesiv
A ta -pron posesiv
4. Transformă enunțul din textul-suport pașii noștri răsunau ca într-o biserică, astfel
încât adjectivul pronominal să devină pronume posesiv. Precizează ce schimbare s-a
produs.
Ai noștri răsunau ca într-o biserică.
5. Completează spațiile punctate cu informația corectă.
d) În structura Se duce noru-n al său zbor, cuvântul subliniat are valoare
morfologică de ...............și funcția sintactică de………………. .
 Ultimul adjectiv pronominal posesiv din textul scris de Alexandru
Macedonski este ……………………………………
 Pronumele cu funcția sintactică de complement indirect din enunțul ceea ce pe
timpul muncitorilor îmi era îngăduit doar duminica. este …………………..
 Transformă următoarea sintagmă ... Cum era plăpând și bolnăvicios, astfel
încât subiectul subînțeles să devină exprimat printr-un pronume posesiv.

6. Transcrie din text:

 o structură în care există un subiect exprimat prin pronume posesiv
 o structură care să conțină un adjectiv pronominal posesiv , în cazul nominativ
………………… și una care să conțină un pronume personal, în
acuzativ……………
 o structură care include un pronume reflexiv fără funcțiesintactică, în cazul
acuzativ…………
 o structură care include pronume un pronume posesiv și un adjectiv
pronominal posesiv, ambele în cazul acuzativ .……...................

7. Construiește enunțuri în care un adjectiv pronominal posesiv ales de tine să fie în

cazurile:
 nominativ
 acuzativ
 genitiv
 dativ
 vocativ
 !Nu ai voie să schimbi persoana sau numărul de posesori și obiecte
posedate ales!
8. Ce tipuri de pronume se regăsesc în următoarele structuri ai mei nu voiseră … și
… ai lui nu voiseră? Explicați.
9. Analizează pronumele evidențiate din următoarele secvențe citate, scriind
valoarea morfologică și funcția sintactică:
 Profitam de asta jucându-mă cât era ziua de lungă?
 Se duce noru-n al său zbor..
10.Alcătuiește un enunț asertiv negativ în care substantivul comun „persoană” să
aibă funcția sintactică de nume predicativ (1) și un enunț exclamativ, în care
adverbul „acum” să aibă funcție sintactică de atribut (2).
Câinele meu nu este o persoana.
Tema de acum este minunată!
Ce intersantă este tema de acum!
11.Alcătuiește un enunț afirmativ, în care pronumele personal „tu” să aibă funcția
sintactică de complement indirect (1) și un enunț negativ, în care substantivul
„Alin” să aibă funcția sintactică de complement direct(2).
Cui? – ție
Ți-am luat ție un cadou.
Nu l-ai supărat pe Alin!

12.Alcătuiește un enunț în care substantivul cu funcție sintactică de nume

predicativ din enunțul „Dar n-am renunțat la ideea de a deveni exploratoare.”
să devină complement indirect.
A deveni- copulativ
Exploratoare-NP
I-am dat exploratoarei o lanternă.CI
13.Completează enunţul în aşa fel încât să-i adaugi o propoziţie principală /
secundară, precizând modalitatea prin care se realizează raportul:
a) Citeam oriunde, în casă și afară, în curtea noastră plină de pomi pe care îi
îngrijea bunicul

b) Învăţătoarea ne-a dojenit /deoarece nu am făcut tema.

c) La şcoală, lucrurile mergeau târâş-grăpiş deși toți învățam. Concesivă CV
 d) Plecarea în toamna aceea a fost posomorâtă așa /cum era de obicei.
e) Nu era nimic de explorat nici în spălătoriile de la ultimele etaje sau în
subsolurile blocurilor și nu avem chef .
14.Precizează numărul de propoziții din enunțul următor și tipul de raport
sintactic existent între prima și a doua propoziție:
a) Cred că avea umor; mi se părea câteodată în ochii umezi și catifelați că văd
ca o lumină de râs omenesc.
b) Fiecare bancă avea două locuri, dar nu erai liber să-ţi alegi singur colegul
sau colega.
c) Mai târziu, elevă fiind, am avut norocul ca în drumul meu spre școală să se
afle o librărie în care intram zilnic: o încăpere dreptunghiulară, cu dușumea
geluită, mirosind a petrosin, cu rafturi de sus până jos, pe trei dintre cei
patru pereți.
d) Îmi aduc aminte că eram copil şi mergeam cu tata, cu două bărci, trebuia să
tragem 30-40 de kilometri până aproape de Tulcea, unde era o pădurice.
e) În primele două clase, mama mă urmărise atent, cu ochi cărora nu le scăpa
niciodată nimic: se uita la lecțiile pe care le scrisesem, îmi cerea să le
transcriu când nu era mulțumită, îmi arăta cum să desenez tuberculi sau
fluturi.
15.Transcrie, din fragmentul de mai jos, trei verbe la timpuri diferite ale modului
indicativ, precizându-le:
a) Știam că urma să fiu pescar toată viaţa, ca bunicul şi ca tatăl meu, şi, de
altfel, m-am şi angajat ca ajutor de pescar, aveam șaisprezece ani. Dar în
sinea mea, visai la altceva...
b) Librăreasa mă cunoaște demult, iar eu știam deja unde se află cărțile pentru
copii, învățasem pe de rost titlurile lor, iar colecția de Povești nemuritoare,
numărând mai bine de treizeci de volume, era pentru mine un punct de
atracție, tot așa cum, ceva mai târziu, cărțile din colecția Jules Verne aveau
să-mi creeze dependență.
16.Transcrie din fragmentul următor trei pronume diferite, pe care le vei preciza.
Ai mei luptau cu greutăți despre care n-aveam habar și care, în egoismul
tinereții, nu m-ar fi tulburat, chiar dacă le-aș fi cunoscut. [...] Când am coborât
din cerdacul cu viță, în întâia dimineață, și am văzut calul înșeuat, am priceput
fără să-mi fi spus nimeni.
TEXT 1
MEMORIILE UNUI MOTAN CĂLĂTOR DE HIRO ARIKAVA
Prolog
 ÎNAINTE SĂ PORNIM ÎN CĂLĂTORIE

Eu sunt Măria-Sa motanul. Deocamdată n-am nume. Acestea sunt cuvintele unui
motan celebru,care mi-a fost compatriot.
N-aş putea spune cu mâna pe inimă cât de celebru era, dar, cel puţin în privinţa
numelui, l-am luat.
Sigur, e cu totul şi cu totul altă chestiune dacă sunt de acord cu numele primit, care,
la drept vorbind, n-are a face cu ce am sub codiţă, căci, la drept vorbind, sunt un
mascul de toată frumusetea .
Numele l-am căpătat acum cinci ani, când îmi serbam „majoratul". Apropo, circulă
tot soiul de zvonuri despre cum se calculează vârsta unei pisici în funcţie de cea a
oamenilor, dar, după cum se pare, cea mai răspândită teorie este aceea în care primul
an din viaţa unei feline ar echivala, grosso modo, cu douăzeci de ani omeneşti"
1. Scrie valoarea morfologică și funcția sintactică
Eu sunt Măria-Sa motanul. Deocamdată n-am nume. Acestea sunt cuvintele
unui motan celebru, care mi-a fost compatriot.
N-aş putea spune cu mâna pe inimă cât de celebru era, dar, cel puţin în privinţa
numelui, l-am luat.
Măria-Sa – loc pronominală de politețe / NP
Motanul- subst comun/ AT
Acestea- pron demonstrativ de apriere?SB
Cuvintele=subst com / NP
Care- pr relativ/ SB
mi-pron pers/ CI
compatriot=subst com/NP
spune- vb predicativ/ CD
2. Scrie felul subordonatelor evidențiate cu roșu

Numele l-am căpătat acum cinci ani, când îmi serbam „majoratul". Apropo,
circulă tot soiul de zvonuri despre cum se calculează vârsta unei pisici în
funcţie de cea a oamenilor, dar, după cum se pare, cea mai răspândită teorie
este aceea în care primul an din viaţa unei feline ar echivala, grosso modo, cu
douăzeci de ani omeneşti"
CÂnd îmi serbam majoratul=CT
despre cum se calculează vârsta unei pisici în funcţie de cea a oamenilor=AT
în care primul an din viaţa unei feline ar echivala, grosso modo, cu douăzeci de
ani omeneşti"=AT

 Pe vremea aceea îmi picase cu tronc capota argintie a unei dubiţe din parcarea
unui bloc, pe care, de altfel, o transformasem în dormitor personal. Zic îmi picase cu
tronc întâi şi-ntâi pentru că nimeni, nu-mi dădea cu flit când dormeam pe ea sau nu
mă lua cu „hai, zât de-aici!" Uneori, oamenii pot fi din cale-afară de îngâmfati, cu
toate că, după mine, nu sunt decât niste maimuţe mătăhăloase, al căror unic merit
este să umble în două picioare.
Nu pricep nici în ruptul capului cum e să-ţi laşi maşina în ploaie şi-n ger, dar să te
apuce pandaliile când găseşti două-trei labe de pisică pe ea. Felinele sunt fiinţe
libere, care calcă pe unde vor muşchii lor. Dar, dacă eşti căscat şi laşi urme pe
capotă, păzea, că disperaţii dau imediat fuga să te gonească.
Una peste alta, dubiţa argintie era dormitorul meu preferat. Îmi amintesc de prima
mea iarnă, când razele soarelui încinseseră capota şi o preschimbaseră într-o podea
încălzită - un loc numai bun de tras un pui de somn.
Primăvara a sosit pe nesimţite, încheind lin ciclul anotimpurilor la care fusesem
martor. Pentru pisici este un privilegiu să vină pe lume primăvara. Sezonul nostru de
împerechere este de două ori pe an, primăvara si toamna, dar pisoii născuti toamna
supravietuiesc cu greu gerului.
Cum stăteam covrig pe capota încălzită de soare, am simţit o privire sfredelitoare
aţintită asupra mea. Am întredeschis binişor ochii. Un tânăr înalt se uita la mine
printre gene, măsurându-mă din cap până-n picioare, de parcă aş fi fost a opta
minune a lumii.
1. Transcrie două substantive în cazuri diferite și trei pronume diferite,
precizându-le

Pe vremea aceea îmi picase cu tronc capota argintie a unei dubiţe din parcarea
unui bloc, pe care, de altfel, o transformasem în dormitor personal. Zic îmi picase cu
tronc întâi şi-ntâi pentru că nimeni, nu-mi dădea cu flit când dormeam pe ea sau nu
mă lua cu „hai, zât de-aici!"
Capota=N
(din) parcarea=AC
A unei dubițe=G
Îmi= pr. pron personal
Nimeni- pr negativ
Ea – pr personal
( pe) care= pr relativ
2. Transcrie două adjective adjective propriu-zise și precizează-le numărul de
forme și gradul de comparație
Uneori, oamenii pot fi din cale-afară de îngâmfati, cu toate că, după mine, nu
sunt decât niste maimuţe mătăhăloase, al căror unic merit este să umble în două
picioare.
 Din calea- afară de îngâmfați-4 forme/ superlativ absolut de superioritate
Mătăhăloase-4 forme/ pozitiv

3. Transcrie subordonatele
Nu pricep nici în ruptul capului cum e să-ţi laşi maşina în ploaie şi-n ger, dar să
te apuce pandaliile când găseşti două-trei labe de pisică pe ea. Felinele sunt
PP CȚ
fiinţe libere /, care calcă /pe unde vor muşchii lor. /Dar /, dacă eşti căscat 2/şi
1 2 3 1

CȚ PP CZ CS
laşi urme pe capotă /, păzea /, că disperaţii dau imediat fuga /să te gonească.5/
3 1 4

Cum e =CD
Să-ți lași mașina în ploaie și ger= SB
Când găsești două-trei labe de pisică pe ea= CT
Care calcă-AT
Pe unde vor mușchii lor= CL

4. Transcrie construcție incidentă

Una peste alta, dubiţa argintie era dormitorul meu preferat. Îmi amintesc de
prima mea iarnă, când razele soarelui încinseseră capota şi o preschimbaseră
într-o podea încălzită - un loc numai bun de tras un pui de somn.

UN LOC NUMAI BUN DE TRAS UN PUI DE SOMN

5. Transcrie două subordonate

Cum stăteam covrig pe capota încălzită de soare, am simţit o privire

sfredelitoare aţintită asupra mea. Am întredeschis binişor ochii. Un tânăr înalt
se uita la mine printre gene, măsurându-mă din cap până-n picioare, de parcă aş
fi fost a opta minune a lumii.

CUM STĂTEAM COVRIG PE CAPOTA ÎNCĂLZITĂ DE SOARE-CT

DE PARCĂ AȘ FI FOST A OPTA MINUNE A LUMII-CM

- Deci aici ţi-ai făcut culcuş? Ei, şi? Care-i buba?

- Ce drăgut esti!
Mda, mi s-a mai spus.
 - Pot să te mângâi?
Nu prea cred!Mi-am agitat uşor labele ca să par cât mai amenintător.
- Chitrosule! s-a strâmbat bărbatul.
Ce, ţie ţi-ar plăcea să te ia cineva la smotocit în timp ce dormi?
- Aha, vrei ceva în schimb, nu?
Hai că mai vii de-acasă! Dacă tot m-ai deranjat din somn, n-ar fi rău să te
revanşezi cumva. Mi-am ridicat brusc capul şi l-am fixat cu privirea. Bărbatul a
început să scotocească prin sacoşele de la minimarket.
- Hm ... Asta nu-i mâncare de pisici.

1. Scrie valoarea morfologică și funcția sintactică

- Deci aici ţi-ai făcut culcuş? Ei, şi? Care-i buba?
Aici- adverb de loc/CL
Ți-pron reflexiv/ CI
Culcuș=subst com/CD
Care- pr interogativ/ NP

2. Transcrie trei verbe la moduri diferite

Hai că mai vii de-acasă! Dacă tot m-ai deranjat din somn, n-ar fi rău să te
revanşezi cumva. Mi-am ridicat brusc capul şi l-am fixat cu privirea.
Bărbatul a început să scotocească prin sacoşele de la minimarket.
Vii= indicativ
Să te revanșezi- conjunctiv
A început-indicativ
n-ar fi =cond-optativ

3. Scrie un enunț asertiv în care pronumele din enunțul de mai jos să fie
atribut și unul din substantive să fie complement prepozițional
- Hm ... Asta nu-i mâncare de pisici.

Asta-pr dem
Jocul ăsteia era frumos.
Am luat pentru pisici mâncare.CP


Las' că găseşti tu ceva! Să ştii că pisicile vagaboande nu-s deloc mofturoase. Uite,
scoicile alea sunt numa' bune. Am amuşinat pachetele care se iţeau din sacoşă.
Bărbatul mi-a zâmbit ironic şi m-a bătut pe cap. Hei, nu te cam grăbeşti cu
drăgalitul?
- Nu-s de tine. O să-ţi ia gura foc!
 Nu zău! Crezi că un motan vagabond, care trăieşte pe apucate, îşi permite să focă
pe cusurgiul? Important e să-şi pună burta la cale!
Într-un final, bărbatul a scos o bucată de carne pane dintr-un sendvis, i-a dat
deoparte crusta si mi-a întins felia.
Adică să-ţi mănânc direct din palma? Hai, treacămeargă, Dă-te-ncoace, că nu de
puţine ori am eu bafta asta! În timp ce molfăiam cu poftă, am simţit mâna. lui
dreaptă strecurându-mi-se pe sub bărbie, apoi la baza urechilor. Degetele au
continuat să mă scarpine pe după urechi. Din când în când, las oamenii să mă atingă,
mai ales dacă-s drăguţi şi-mi aduc de păpică, dar ce-i al lui e-al lui, bărbatul ăsta ştia
să mângâie! Dacă-mi mai dai ceva bunuţ, poţi să mă mai mângâi sub bărbie. Mi-am
frecat cu subinţeles capul de mâna lui. Perfect!
- Doar sendvişul ăsta-l mai am ...
Cu un zâmbet trist, a scos ultima bucată de carne pane din cel de-al doilea sendviş,
i-a îndepărtat crusta şi mi-a întins felia de carne.
Să ştii că nu mă supăr dacă mi-o dai cu crustă cu tot. Aşa. . . Super! Sărut-mâna
pentru masă!
L-am lăsat să mă mai mângâie nitelus, în contul mâncării. Hai, gata, acum fii bun
şi şterge-o!
Mi-am agitat labele în aer, ca să-l fac să priceapă să-si tină mâinile acasă.
- Bine, bine. Pe curând!
Bărbatul şi-a retras într-o clipă mâna, s-a ridicat şi s-a îndreptat spre scările de la
intrarea în bloc.
La naiba! Omul ăsta chiar ştia când să vină şi când să plece!
Aceasta a fost prima noastră întâlnire. Dar povestea de-abia de-acum urmează!
Seară de seară, au început să se materializeze sub dubiţă, lângă roata din spate,
delicii de tot felul. O porţie de mâncare adusă de om egal o masă copioasă pentru
motan.
1. Transcrie subordonatele
Să ştii că pisicile vagaboande nu-s deloc mofturoase
Crezi că un motan vagabond, care trăieşte pe apucate, îşi permite să focă pe
cusurgiul?
Dacă-mi mai dai ceva bunuţ, poţi să mă mai mângâi sub bărbie.
Omul ăsta chiar ştia când să vină şi când să plece!

Din când în când, las oamenii să mă atingă, mai ales dacă-s drăguţi şi-mi aduc
de păpică, dar ce-i al lui e-al lui, bărbatul ăsta ştia să mângâie!

2. Scrie raportul sintactic dintre propoziții

 Cu un zâmbet trist, a scos ultima bucată de carne pane din cel de-al doilea
sendviş, i-a îndepărtat crusta şi mi-a întins felia de carne

Mi-am agitat labele în aer, ca să-l fac să priceapă să-si tină mâinile acasă.

3. Asociază fragmentul din textul ,,Memoriile unui motan călător” cu un alt text
literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50 - 100
de cuvinte, având ca reper o temă comună, prin referire la câte o secvenţă
relevantă din fiecare text

TEXT 2
DIN COPILĂRIE DE HERMANN HESSE
De câteva zile, pădurea cafenie din depărtare are o licărire veselă de verde crud;
pe Lettensteg am găsit astăzi întâia primulă, pe jumătate înflorită; norii uşori, de
aprilie, visează pe cerul umed şi limpede, iar ogoarele întinse, abia arate, sunt de un
cafeniu atât de strălucitor şi se oferă cu atâta nerăbdare aerului călduţ, de parcă ar
jindui să zămislească, să rodească şi să-şi pună la încercare forţele mute în mii de
muguri verzi şi de mlădiţe care se înalţă - să simtă şi să dăruiască. Toate sunt în
aşteptare, toate forfotesc, toate visează şi răsar într-o delicată febră a devenirii care
îndeamnă blând la grabă - mugurul spre soare, norul spre pământ, iarba fragedă spre
văzduh. In fiecare an la vremea asta, eu stau la pândă cu nerăbdare şi dor, de parcă ar
trebui ca o clipă anume să-mi arate minunea renaşterii, de parcă ar trebui să se
întâmple să văd o dată, pe de-a-ntregul, o oră în şir, dezvăluirea forţei şi a frumuseţii
şi să înţeleg şi să trăiesc felul în care viaţa ţâşneşte râzătoare din pământ şi deschide
ochi mari şi tineri spre lumină. Şi tot an de an minunea revarsă sunete şi miresme
trecând pe lângă mine, iubită şi adorată - şi neînţeleasă; este deja aici şi eu n-am
văzut-o venind, n-am văzut cum plesneşte învelişul seminţei şi nici primul fir gingaş
tremurând în lumină. Dintr-o dată, sunt flori peste tot, copacii strălucesc cu frunzişul
lor luminos sau plini de flori albe şi spumoase şi păsările se avântă fericite, descriind
arcuri desăvârşite prin albastrul cald. Minunea s-a împlinit, chiar dacă eu n-am vă-
zut-o, pădurile se boltesc şi vârfurile munţilor îndepărtaţi te cheamă şi este vremea să
te înarmezi cu cizme, geantă, undiţă şi cele trebuinciose pentru vâslit şi să te bucuri
cu toate simţurile de primăvară care, de fiecare dată, este mai frumoasă decât oricând
şi care, de fiecare dată, pare să treacă mai repede. Cât de lungă, cât de nesfârşit de
lungă fusese o primăvară demult, pe când mai eram un băieţandru!
Şi când ceasul o îngăduie şi inima mi-e veselă, mă întind în iarba umedă sau mă
caţăr pe primul trunchi mai vânjos, mă legăn pe crengi, adulmec parfumul mugurilor
şi cleiul proaspăt, văd păienjenişul de ramuri, de verde şi de albastru încâlcindu-se
deasupra mea şi păşesc în vis, ca un oaspete neauzit, în fericita grădină a copilăriei
mele. Se întâmplă atât de rar şi este atât de încântător să ajungi dintr-un avânt din nou
acolo şi să respiri aerul limpede al dimineţii din copilărie şi să vezi din nou, pentru
câteva clipe, lumea aşa cum a ieşit din mâinile Domnului şi cum am văzut-o cu toţii
în copilărie, când minunea forţei şi a frumuseţii creştea chiar în noi.
Când copacii se înălţau atât de fericiţi şi de semeţi în văzduh, când narcisa şi
zambila răsăreau în grădină strălucind de frumuseţe, iar oamenii, pe care îi
cunoşteam încă atât de puţin, erau atât de blânzi şi de buni cu noi fiindcă mai sim-
ţeau pe frunţile noastre netede suflarea divină despre care noi nu ştiam nimic şi pe
care am pierdut-o, fără să vrem şi fără să ştim, în graba creşterii. Ce băiat sălbatic
şi neastâmpărat am fost, câte griji şi-a făcut tata cu mine, încă de când eram mic, şi
cât s-a temut şi a suspinat mama! - şi totuşi, şi pe fruntea mea a fost o strălucire
divină şi ceea ce priveam era frumos şi viu, iar în gândurile şi în visele mele, chiar
dacă nu erau defel cucernice, intrau şi ieşeau înfrăţindu-se Îngeri şi miracole, şi
basme.
De mirosul ogorului proaspăt arat şi de verdele germinând al pădurilor se leagă,
din copilărie până acum, o amintire, care mă bântuie în fiecare primăvară şi care
mă face să retrăiesc timp de câteva ceasuri acele vremuri, pe jumătate uitate şi
neînţelese. Şi acum mă gândesc într-acolo şi voi încerca, dacă este cu putinţă, să
povestesc despre ele.

1. Precizează în 2-3 enunțuri o trăsătură a tiparului textual

,,norii uşori, de aprilie, visează pe cerul umed şi limpede, iar ogoarele întinse,
abia arate, sunt de un cafeniu atât de strălucitor şi se oferă cu atâta nerăbdare
aerului călduţ, de parcă ar jindui să zămislească, să rodească şi să-şi pună la
încercare forţele mute în mii de muguri verzi şi de mlădiţe care se înalţă - să
simtă şi să dăruiască„
2. Recunoaște o construcție incidentă
Toate sunt în aşteptare, toate forfotesc, toate visează şi răsar într-o delicată
febră a devenirii care îndeamnă blând la grabă - mugurul spre soare, norul
spre pământ, iarba fragedă spre văzduh.
3. Scrie valoarea morfologică și funcția sintactică
In fiecare an la vremea asta, eu stau la pândă cu nerăbdare şi dor, de parcă ar
trebui ca o clipă anume să-mi arate minunea renaşterii, de parcă ar trebui să
se întâmple să văd o dată, pe de-a-ntregul, o oră în şir, dezvăluirea forţei şi a
frumuseţii şi să înţeleg şi să trăiesc felul în care viaţa ţâşneşte râzătoare din
pământ şi deschide ochi mari şi tineri spre lumină.
4. Trancrie din textul de la exercițiul anterior o construcție verbală impersonală
5. Scrie felul subordonatelor
 Când copacii se înălţau atât de fericiţi şi de semeţi în văzduh, când narcisa şi
zambila răsăreau în grădină strălucind de frumuseţe, iar oamenii, pe care îi
cunoşteam încă atât de puţin, erau atât de blânzi şi de buni cu noi fiindcă mai
simţeau pe frunţile noastre netede suflarea divină despre care noi nu ştiam
nimic şi pe care am pierdut-o, fără să vrem şi fără să ştim, în graba creşterii.
6. Transformă construcția verbală reflexivă în pasivă
De mirosul ogorului proaspăt arat şi de verdele germinând al pădurilor se leagă, din
copilărie până acum, o amintire,
7. Scrie un enunț asertiv în care complementul prepozițional din textul de mai
jos să fie atribut
Şi acum mă gândesc într-acolo şi voi încerca, dacă este cu putinţă, să
povestesc despre ele.

TEXTUL 3
NICOLAE LABIȘ- BĂTRÂNUL PĂDURAR
Bătrânul pădurar visează parcă,
Îndrăgostit de codri ca de-o arcă,
Pe care-n timpi mai vechi ca amintirea
El a durat-o, rânduind în ea
Galop de cerbi, bârlog de urşi şi unduirea
Izvoarelor, să aibă fiarele ce bea.

Sub ochii lui, plini de senin şi zare,

Sub ochii oglindind o depărtare,
Dureri şi bucurii de-ale pădurii
S-au petrecut, şi-n suflet el le-a strâns,
Şi neschimbându-şi apa cătăturii
În taină-a râs cu ele ori a plâns.

Când mierea lunii picură-n frunzişuri,

Ivind peste steiuri albe ascuţişuri,
Cu gâtul încordat prin seară zboară,
Îndrăgostiţi un ţap şi-o căprioară..
El se afundă-n gânduri pe un trunchi,
Privind duios la puşca pe genunchi.

În cicluri neoprite - ierni şi veri -

Ne fură timpul, care cu poveri,
Şi de priveşti a inimii hambare
Mai goale le găseşti la cercetare,
Gândind că sărăcit, ca mâine pleci
În pribegie către neguri reci.

Dar el, privind cămările din sine,

De zi cu zi le află tot mai pline,
Pădurii daruri fermecate toarce -
Ce dăruie, -nsutit i se întoarce,
Şi de va fi cândva de-aici plecat,
Pleca-va dintre toţi cel mai bogat.

Cu-avere simplă codrii îl încarcă..

Adânc el îi iubeşte ca pe-o arcă
Pe care-n timpi mai vechi ca amintirea
El a durat-o, rânduind în ea
Galop de cerbi, bârlog de urşi şi unduirea
Izvoarelor, să aibă fiarele ce bea.
1. Evidențiază în 2-3 enunțuri două elemente de prozodie regăsite în textul de mai
sus
2. Comentează în 2-3 enunțuri o figură de stil
3. Comenteză în cel puțin 30 de cuvinte semnificația a două strofe din poezia dată
4. Fă realizarea propozițională a cuvintelor subliniate
Sub ochii lui, plini de senin şi zare,
Sub ochii oglindind o depărtare,
Dureri şi bucurii de-ale pădurii
S-au petrecut, şi-n suflet el le-a strâns,
Şi neschimbându-şi apa cătăturii
În taină-a râs cu ele ori a plâns.

5. Imaginează-ți că, aflându-te într-o tabără de cercetași, ai petrecut o noapte în pădure.

Redactează o pagină de jurnal, de cel puțin 150 de cuvinte, în care să prezinți această
experiență, incluzând o secvență explicativă și una descriptivă, fiecare de minimum
30 de cuvinte. Data redactării jurnalului este 20 mai 2023
6. Prezintă, în cel puțin de cuvinte, un element de conţinut comun celor două
texte date, valorificând câte o secvenţă relevantă din fiecare text.
7. Asociază fragmentul din Bătrânul pădurar de Nicolae Labiș, cu un alt text
literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50 - 100
 de cuvinte, o valoare morală/culturală comună, prin referire la câte o secvenţă
relevantă din fiecare text

Textul 4
Filip Florian, Toate bufniţele

N-am fost niciodată la grădina zoologică, deşi demult, prin clasa a treia sau a patra,
primăvara, se făcuse o excursie cu autocarul, când mama mi-a spus că n-are bani de
aruncat pe fereastră. În rest, ce să zic, am văzut o mulţime de animale, libere,
alergând, cât n-au văzut alţii în o sută de cuşti şi în o sută de vieţi. N-am întâlnit lei,
rinoceri, antilope, leoparzi sau girafe, habar n-am cât de jigărite sunt lighioanele în
spatele gratiilor, în schimb nu mi-a scăpat nimic de prin pădurile astea nesfârşite, de
pe munţi, ba chiar de pe străzi şi din curţile oamenilor. Iar când vorbesc de străzi şi
curţi, nu mă refer la gâşte, iepuri, găini şi raţe, ci la piticanii ca veveriţele şi aricii ori
la urşi hămesiti, veniti pe la catete si gunoaie. Într-un fel, aici, în oras, veverita e ca
litera A, orice copil o învaţă înaintea celorlalte litere. Până şi Zuri, de pui, când era
cât un pantof, se punea pe mârâit şi începea să latre, urmărind nălucile roşcate, cu
cozi înfoiate. Bietul câine n-a izbutit niciodată să se urce în copaci, dai- mai sare şi
acum pe brazi şi pe fagi, cu labele din faţă, scheunând, vrând să se caţere. De vină
sunt eu, fireşte, care l-am înnebunit de mic, şoptindu-i „veveriţa! veveriţa",
întărâtându-l, cerându-i să atace. Ce-i curios, cu mâţele e prieten bun, de parcă ar
avea în piept o inimă de motan. Le lasă să-i mănânce din strachină, le apără, le linge,
iar uneori, când doarme la soare, Cici şi Pufiţa se tolănesc pe burta lui. Altfel, cu urşii
e o poveste lungă, cu multe episoade, în care prima mea amintire are legătură cu tata
şi vine de pe la cinci ani. În niciun caz nu m-a dus în parc, la plimbare, şi n-a
comandat o poză cu mine alături de un animal împăiat. Nu, a fost mai simplu, în
stilul lui. Într-o seară, iarna, când stăteam cu toţii în bucătărie, s-a auzit un zgomot
ciudat, ca şi cum cineva, în întuneric, s-ar fi împiedicat de un lighean. Frati-miu, care
ronţăia seminţe, s-a ridicat de la masă, s-a uitat afară, pe geam, a luat câteva bucăţi de
pâine uscată şi a ieşit. Când a deschis uşa, tata l-a găsit pe trepte, hrănind un urs viu,
neîmpăiat, care tot clătina din cap. La ce palme i-a tras, Dan a scăpat ieftin, cu
urechea înroşită şi cu obrazul puţin umflat.

Textul 5
Ana Barton, Cine pe cine mângâie, în vol. Cartea simţurilor
 A fost odată ca niciodată o casă mică, mică în care abia încăpeau toţi şase. Stăpânii
şi oamenii.
Stăpânii erau trei pisici, iar oamenii erau animalele lor de companie, parţial
domesticite, că oamenii nu se-ncurcă decât cu zgârie-norii încăpăţânării.
Pisicile făceau parte din specia Felis sapiens sapiens , Oamenii, din Homo
siluestris": În pădurea din care-i aduseseră pisicile, oamenii se trezeau
devreme şi căutau de mâncare. Acum, că aveau adăpost, erau vaccinaţi şi
deparazitaţi periodic, li se dădeau vitamine şi erau mângâiaţi des, nu se mai
grăbeau cu dimineţile. Ştiau că nu trebuie decât să deschidă ochii şi să se
întindă un pic. Imediat, pisicile se ridicau din aşternuturi, îşi lingeau
blănurile, să se trezească, şi porneau spre bucătărie, unde făceau trei boluri
uriaşe de salate diferite, după preferinţele fiecărui om. Puneau apă proaspătă
în trei căni şi le-ntindeau animalelor de companie micul dejun. Oamenii
mâncau fără grabă, spărgând în dinţi nucile, migdalele şi boabele de porumb.
Pisicile îi mângâiau încetişor pe şira spinării. La-nceput, oamenii ne-necau,
că-nghiţeau cu noduri, neobişnuiţi fiind cu mângâierile. La fiecare nod le
tresărea câte o vertebră. Tuşeau cu scuturături, se contorsionau şi le dădeau
lacrimile, aşa că pisicile nu le-au pus sare în salate decât târziu, când i-au mai
îmblânzit nitel. Când ei au învătat să se iubească de la ele.
După ce-i hrăneau pe oameni, mâncau şi ele. Boabe. În boluri mici, tot trei. Apă beau
dintr-unul mai mare, toate din acelaşi. Însă cafeaua o beau pisicile în ceşti mici,
Rosenthal, albe, cu margini dantelate. În timpul ăsta, stăteau de vorbă, citeau ori
ascultau radioul, un post franţuzesc sau, în zilele cu aspect decadent '", unul brazilian,
de jazz. Oamenii le umblau pe la picioare, frecându-li-se de glezne, gambe şi
genunchi. Doi dintre ei cereau frecvent în braţe, scoţând în acest scop clar nişte
sunete specifice, un fel de plângeri cerşetoare, complet neprofetice. Pisicile îi ridicau
şi se făceau leagăne calde, până când le-auzeau visele din gemetele mici, mai mult
şoptite.
1. Precizează o trăsătură a tiparului narativ, ilustrând-o cu o secvenţă din textul
dat
2. Prezintă, în 30 - 70 de cuvinte, un element de conţinut comun celor două texte
date, valorificând câte o secvenţă relevantă din fiecare text.
3. Crezi că stăpânii animalelor de companie ar trebui să se imagineze, din când în
când, în locul lor? Motivează-ţi răspunsul, în 50-100 de cuvinte, valorificând
textul 2.
4. Asociază fragmentul din textul Toate bufniţele, de Filip Florian, cu un alt text
literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50 - 100
de cuvinte, o valoare morală/culturală comună, prin referire la câte o secvenţă
relevantă din fiecare text
 5. Conţin triftong ambele cuvinte din seria
a) ,,zoologică';,,gunoaie'' c) ,,puneau';,,mângâiau''
b) ,,bietul';,,câine". d) ,,făceau';,,radioul''.

6. Cuvintele subliniate din enunțul

N-am fost niciodată la grădina zoologică, deşi demult, prin clasa a treia sau a
patra, primăvara, se făcuse o excursie cu autocarul:' sunt formate, în ordine,
prin:
a) compunere, compunere, derivare. c) derivare, compunere, compunere.
b) compunere, compunere, conversiune. d) compunere, conversiune, conversiune.

7. „N-am fost niciodată la grădina zoologică, deşi demult, prin clasa a treia sau a
patra, primăvara, se făcuse o excursie cu autocarul:' sunt formate, în ordine,
prin:
c) compunere, compunere, derivare. c) derivare, compunere, compunere.
d) compunere, compunere, conversiune. d) compunere, conversiune, conversiune.
8. Cuvântul subliniat în secvenţa„a luat câteva bucăţi de pâine uscată" este
utilizat cu sens figurat în enunţul
a) Nu poţi învia o prietenie uscată.
b) Câmpia uscată de secetă va fi irigată.
c) Planta uscată este udată mai des.
d) Îmi calc o cămaşă uscată.

9. Selectează, din fragmentul următor, trei substantive în cazuri diferite, pe care

le vei preciza:,,Stăpânii erau trei pisici, iar oamenii erau animalele lor de
companie, parţial domesticite, că oamenii nu se-ncurcă decât cu zgârie-norii
încăpăţânării”
Substantivul selectat Cazul substantivului selectat

10. Alcătuieşte un enunţ asertiv, în care verbul „a domestici” la supin, să fie atribut
(1 ), şi un enunţ interogativ, în care un pronume personal să fle circumstanţial
de cauză (2).
11. Transcrie propoziţiile subordonate din următoarea frază, precizând felul
 lor:,,Când a deschis uşa, tata l-a găsit pe trepte, hrănind un urs viu, neîmpăiat,
care tot clătina din cap”

Subiectul II
Crezi că apropierea foarte mare dintre om şi animale poate produce dezechilibre în
natură? Scrie un text argumentativ, de minimum 150 de cuvinte, în care să susţii
răspunsul la întrebarea de mai sus prin două argumente, valorificând unul dintre
textele date şi experienţa personală/de lectură.

TEXTUL 6
(Lomov intră în salon; e îmbrăcat în frac şi cu mănuşi albe)
CIUBUKOV: (îl primeşte, bucuros) Dar ce-mi văd ochii? Dragul meu Ivan
Vasilievici! Nici nu ştii cât sunt de bucuros! (îi strânge mâna) Mamăăăă! Asta da
surpriză! Ce mai faci?
LOMOV: Mulţumesc, dar dumneata cum o mai duci?
CIUBUKOV: Destul de bine, iubitule! Te salut cu drag, etc., etc .... Ia loc, te rog!
Nu-ţi şade bine că ţi-ai uitat vecinii ... Dar ce-i cu ţinuta asta ultraelegantă, drăguţule?
Frac, mănuşi, mă rog ... Te duci la vreo petrecere?
LOMOV: Nu, stimate Stepan Stepanâci, am venit doar până la
dumneata ... CIUBUKOV: Dar de ce la patru ace, dragă? Că doar nu
e revelionul.
LOMOV: Păi, să vezi ... (îl ia de braţ) Am venit la dumneata, Stepan Stepanâci, cu o
rugăminte. Am mai avut eu onoarea să vin la dumneata, să mă ajuţi. Şi întotdeauna ...
nu ştiu cum să spun ... scuză-mă, sunt emoţionat... te rog dă-mi un pahar cu apă ... (i
se dă, îl bea)
CIUBUKOV: (încet) Te pomeneşti că-mi cere bani. N-o să-i dau. (tare) Şi despre ce
e vorba, scumpule?
LOMOV: Ştii, stimate Stepan Stimabilici, o, iartă-mă, vezi ce gafe fac, Stepan
Stepanâci, sunt chiar foarte emoţionat... ştiu că numai dumneata mă poţi ajuta, cu
toate că n-am niciun drept să aştept vreun ajutor ...
CIUBUKOV: Ho, dragule, da' n-o mai lungi atâta, spune odată despre ce e vorba ...
LOMOV: Imediat, imediat. Uite ce e: am venit să-ţi cer mâna Nataliei Stepanova,
fiica dumitale. CIUBUKOV: (e fericit) Mamăăăă! Ivan Vasilievici, cred că n-am auzit
bine. Repetă, te rog. LOMOV: Am onoarea să-ţi cer ...
CIUBUKOV: O, iubitule, mă bucur etc., etc. Şi eu, chiar aşa ... (îl sărută), şi eu ... De
când îmi doream şi eu ... De fapt asta a fost dorinţa mea dintotdeauna. (ton tânguitor)
Te iubesc ca pe copilul meu de când te ştiu. Să vă dea Dumnezeu înţelegere, dragoste
etc., etc .... Nu-ţi poţi imagina cât am dorit eu să vă ... Dar uite c-am înlemnit de
bucurie, ca un tont. Chiar c-am dorit din toată inima ca voi doi .... Stai să mă duc
după Nataşa etc., etc.
LOMOV: (mişcat) Stimate Stepan Stepanâci, dumneata ce crezi? Ea va fi de acord?
CIUBUKOV: Păi cum? Să nu vrea de soţ un bărbat aşa bine ca dumneata? Cred că-i
îndrăgostită lulea de dumneata etcetera, etcetera ... Revin îndată.[ ... ]

V Ciubukov,
Natalia
CIUBUKOV: Ducă-se la dracu'! (se plimbă agitat)
NATALIA: Ticălosul! Şi să mai ai încredere în vecini!
CIUBUKOV: Canalia! Şi ridicol pe deasupra!
NATALIA: Hidoşenia naibii! După ce că a luat cu japca pământul altuia, ne mai
şi insultă ... CIUBUKOV: Şi ăsta, orbeţul ăsta, sperietoarea ciorilor, are tupeul să
vină să ceară ...
NATALIA: Ce-a cerut?
CIUBUKOV: Păi, cum, nu ştii? Pe tine te-a cerut, de nevastă.
NATALIA: Pe mine? Şi de ce nu m-ai prevenit?
CIUBUKOV: De asta s-a împopoţonat cu fracul! Parcă era un parizer!
NATALIA: Să mă ceară? Pe mine? Ah! (cade în fotoliu, geme) Cheamă-l înapoi!
Adu-l înapoi! Adu-l![ ... ]
(A.P. Cehov, Cerere în căsătorie)
TEXTUL 7
În fiecare piesă a lui Cehov, personajele îşi spun minciuni frumoase, lucruri care
au de-a face cu iluzia, nu cu realitatea. Se refugiază în iluzie, asta este boala acestor
oameni. Este foarte greu să fii sincer, implică un risc, riscul expunerii. Implică o
transformare de stare. Felul în care sunt de obicei nu mă ajută, trebuie să fiu diferit,
să accept vidul din mine, să accept lipsa de intenţie, de scop în viaţă, să accept că aşa
sunt.
Când această sinceritate apare, apare şi momentul despre „mine însumi" al
personajului, despre cine sunt cu adevărat, se naşte nevoia de a-ţi abandona pentru
moment gândurile, să fii atent la ceva mai adevărat - posibilitatea unui nou fel de a-ţi
trăi viaţa, posibilitatea unei atitudini noi, altceva, o altă viaţă! Ca atunci când stai în
faţa uşii care s-ar putea deschide spre o realitate necunoscută. Stau, dar nu am
răbdare, nu am curaj, mi-e frică. Fug înapoi la ceea ce ştiu şi, de aceea, uşa rămâne
închisă. Aceste momente ale adevărului au o durată foarte scurtă. În fiecare piesă
există aceste momente scurte.[ ... ]
Ideea de dragoste, sentimentul de dragoste la Cehov este atât de clar, şi atât de
neînţeles, pentru că, atunci când vedem un spectacol de Cehov, spunem „câtă iubire,
cât de multă dragoste, generozitate". Nimic mai neadevărat! Am lucrat toate piesele
lui Cehov şi pot să vă spun în detaliu, pe fiecare piesă, că fiecare personaj crede că
iubeşte şi, de fapt, fiecare se iubeşte doar pe sine.
(Fragment din conferinţa despre Cehov ţinută de regizorul
Andrei Şerban, în ianuarie 2011, la Teatrul Naţional din Bucureşti,
https://www.ziarulmetropolis.ro)
1. Prezintă, în două - trei enunţuri, rolul indicaţiilor scenice din fragmentul
următor.
,,(Lomov intră în salon; e îmbrăcat în frac şi cu mănuşi albe)
CIUBUKOV: (îl primeşte, bucuros) Dar ce-mi văd ochii? Dragul meu Ivan
Vasilievici! Nici nu ştii cât sunt de bucuros! (îi strânge mâna) Mamăăăă! Asta da
surpriză! Ce mai faci?"

2. Prezintă, în 30 - 70 de cuvinte, o trăsătură a personajelor care se regăseşte în

ambele texte date, valorificând câte o secvenţă relevantă din fiecare.

3. Crezi că a fi sincer implică anumite riscuri? Motivează-ţi răspunsul, în SO - 100

de cuvinte, valorificând textul 7.

4. Asociază fragmentul din textul dramatic Cerere în căsătorie, de A.P. Cehov, cu

un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând,
în 5O - 100 de cuvinte, o valoare culturală/morală comună, prin referire la câte o
secvenţă relevantă din fiecare text.
5. Imaginează-ţi că ai avut ocazia să asişti la ultima repetiţie pentru premiera
piesei ,,Cerere in căsătorie” , de A P. Cehov. Scrie un text narativ, de cel puţin
150 de cuvinte, în care să prezinţi o întâmplare desfăşurata în timpul repetiţiei,
incluzând o secvenţă dialogată, de minimum patru replici, şi una explicativă, de
minimum 30 de cuvinte.
Text 8
Numai poetul de Mihai Eminescu

Lumea toată-i trecătoare,

Oamenii se trec şi mor
Ca şi miile de unde,
Ce un suflet le pătrunde,
Treierând necontenit
Sânul mării infinit.
Numai poetul,
Ca păsări ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpurilui:
În ramurile gândului,
În sfintele lunci,
Unde păsări ca el
Se-ntrec în cântări.

1. Comentează în cel puțin 30 de cuvinte titlul poeziei

2. Transcrie 2 figuri de stil diferite și precizează-le
3. Evidențiază în 2-3 enunțuri 2 elemente de prozodie

CUVÂNT DE TUDOR ARGHEZI

Vrui, cititorule, sa-ti fac un dar,

O carte pentru buzunar,
O carte mica, o carticica.
Din slove am ales micile
Si din intelesuri furnicile.
Am voit sa umplu celule
Cu suflete de molecule.
Mi-a trebuit un violoncel:
Am ales un brotacel
Pe-o foaie de trestie-ngusta.
O harpa: am ales o lacusta.
Cimpoiul trebuia sa fie un scatiu.
Si nu mai stiu...

Farmece as fi voit sa fac

Si printr-o ureche de ac
Sa strecor pe un fir de ata
Micsorata, subtiata si nepipaita viata
Pana-n mana, cititorule, a dumitale.

Macar cateva crampeie,

Macar o tandara cu curcubeie,
Macar nitica scama de zare,
Nitica nevinovatie, nitica departare.
 As fi voit sa culeg drojdii de roua,
intr-o carticica noua,
Parfumul umbrei si cenusa lui.
Nimicul nepipait sa-l caut vrui,
Acela care tresare
Nici nu stii de unde si cum.

Am rascolit pulberi de fum...

4. Comentează în cel puțin 30 de cuvinte titlul poeziei

5. Transcrie 2 figuri de stil diferite și precizează-le
6. Evidențiază în 2-3 enunțuri 2 elemente de prozodie
7. Evidențiază în cel puțin 30 de cuvinte semnificațiile mesajului unei strofe

Stilul ludic- stilul copilăros, jucăuș

Monolog liric adresat
Poezie senzorială care se folosește de sinestezii ( o imagine se adresează mai multor
simțuri) : ,, Și scârțâiau coroanele de plumb” – angoasă existențială, un univers în
care nu mai poate trăi
Transfigurare artistică – sensurile pe care la dă creatorul cuvintelor care devin în felul
acesta ,, cuvinte potrivite”
Metaforele revelatorii care se caracterizează prin ambiguitate și sugestie
/intelectualizarea mesajului
= alchimist al cuvântului
Poeta faber= poetul muncitor/lucrător
Arta poetică = poezia în care poetul explică ce înseamnă pt el arta de a crea, relația cu
procesul creator și cu cititorul

Temă 2 la alegere!!!