Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
oiectul CRED – Curriculum relevant, educație deschisă pentru toți (cod SMIS 2014+: 118327)
Modulul II: Aplicarea noului Curriculum național pentru învățământul primar. Disciplina
de studiu din perspectiva didacticii specialităţii
- București, 2019 -
1
TEMA nr. 1:
Profilul de formare al absolventului din perspectiva disciplinei Joc şi mişcare
„Joc şi mişcare” este cea mai nouă disciplină din Planul-cadru, o ancoră ȋn universul
imediat, concret al copilăriei, ȋncercând să atragă prin spaţiu (de cele mai multe ori, exterior
clasei), prin organizare (ȋmpreună cu ceilalţi, pe echipe, ȋn grup), prin reguli ( deseori distractive,
atractive, uneori, create chiar de copii), prin comunicarea specifică (directă, nemijlocită) şi prin
ruperea barierelor lecţiilor clasice, ȋn bancă, ȋn clasă, cu caiete şi manuale. Ora aceasta ar trebui
să fie “pata de culoare” a fiecărei săptămâni şi punctul de plecare pentru jocurile din pauze, din
timpul liber sau de la sfârşitul programului.
Integrată în cadrul ariei curriculare Educație fizică, sport și sănătate, disciplina are o
viziune integrativă; aceasta completează influenţele din sfera motrică şi fizică (urmărite, cu
precădere, la orele de Educaţie fizică) şi le valorifică ȋn activităţi ce vizează dezvoltarea
intelectuală şi emoţională a elevilor.
Dezvoltarea copilului
prin joc şi mişcare Empatie
Dezvoltare cognitivă Gândire Perseverentă
Limbaj Ȋncredere ȋn sine
Rezolvare de probleme Memorie Controlul impulsurilor
Atenţie Manifestarea/Exprimarea emoţiilor
Viteză de reacţie
Creativitate
2
Mai mult decât la orice altă disciplină, programa permite cadrului didactic să fie creativ, flexibil,
adaptabil, să utilizeze resuse variate, de la cele mai simple, până la cele mai complexe, selectate
şi/ sau create de el ȋnsuşi şi ȋi conferă o libertate totală ȋn alegerea celor mai potrivite activităţi de
ȋnvăţare pentru fiecare moment.
Ceea ce este nou, dar şi interesant ȋn programa “Joc şi mişcare” este modul acccesibil prin
care se propune şi se oferă un demers ce are ȋn centrul său “copilăria copilului universal”.
Un astfel de copil se formează prin joc: informat, motivat, comunicativ, creativ, altruist,
tolerant, respectuos, vesel, cu viteză de reacţie şi, ȋn egală măsură, sănătos şi echilibrat din punct
de vedere socio-afectiv.
Teme de reflecţie: Care este importanţa jocului pentru copil? (luaţi ȋn considerare rolurile pe care
şi le asumă şi le exersează) Dar pentru societate? (Jocul- parte a patrimoniului cultural imaterial).
Cum contribuie jocul la formarea trăsăturilor de caracter?
3
Activităţi de organizare şi
reorganizare a echipei, ȋn
funcţie de puncte forte/ slabe
ale
membrilor, observate pe
parcursul desfăşurării jocului-
Jocuri de analiză a
randamentului echipei
Căutarea/consultarea cu ajutorul
calculatorului a unor informații
cu privire la diferite categorii de
jocuri de mișcare.
A învăța să înveți - Identificarea/clarificarea Jocuri de exersare a unor etape
elementelor pe care le din activitatea propriu-zisă,
presupune sarcina de lucru pentru perfecţionarea executării
înainte de începerea unei acesteia
activități de învățare
- Formularea de întrebări pentru
clarificarea unei sarcini de lucru Explicarea unei reguli/
- Utilizarea de tehnici, metode etape/ soluţii
simple pentru a învăţa, activa coechipierilor
cunoştinţe anterioare şi
înregistra informaţii Activităţi de stabilire a celei mai
- Concentrarea atenţiei,
potrivite soluţii/a unei soluții
perseverarea în lucru la o
alternative pentru ȋndeplinirea
sarcină până la finalizarea
unei sarcini de grup
corespunzătoare şi verificarea
propriei activităţi
Jocuri de exersare a auto
controlului, de concentrare a
atenţiei (de exemplu:
Transmite mai departe
mesajul pe care ȋl simţi scris
pe spate!)
Activităţi de prezentare şi
exersare a unor jocuri auzite de
la părinţi/ bunici/colegi
6
Sensibilizare - Identificarea utilităţii unor Jocuri de utilizare a desenului,
și exprimare meserii/profesii pentru ȋn vederea creării de noi situaţii
culturala membrii comunităţii de ȋnvăţare (de exemplu,
- Recunoaşterea unor elemente
Creează un nou şotron!)
ale contextului cultural local
şi ale patrimoniului naţional
şi universal Crearea unor trasee aplicative,
- Exprimarea bucuriei de a crea personalizate cu ajutorul
prin realizarea de lucrări desenelor
simple și prin explorarea mai
multor medii și forme de
expresivitate Flash-mob cu ocazia unor
- Recunoaşterea unor elemente evenimente
ale contextului cultural local
şi ale patrimoniului naţional Elemente de gimnastică, incluse
şi universal ȋn structuri ritmice
- Participarea la proiecte
culturale (artistice, sportive, Jocuri în care activitatea motrică
de popularizare) organizate
este însoțită de expresivitate
în şcoală şi în comunitatea
artistic-culturală (de exemplu,
locală
prin dansuri, coregrafii,
elemente de gimnastică artistică
și ritmică)
7
TEMA nr. 2:
Programa şcolară Joc şi mişcare promovează necesitatea formării abilităţilor de viaţă ale
elevilor, acestea fiind indispensabile integrării ȋn societate şi relaţionării normale cu ceilalţi, jocul
fiind o „replică” ȋn miniatură a experienţelor de mai târziu, o modalitate de exresare de roluri
diverse şi de rezolvare a diferitelor situaţii problematice, cu care, mai târziu, ȋn viaţa adultă, s-ar
putea ȋntâlni, sub nenumărate alte forme.
Jocul şi mişcarea, desfăşurate ȋn mod organizat, conştient şi sistematic, permit dezvoltarea
echilibrată a fiecărui copil.
Umor
Curaj Mandrie
Rabdare
Organizare
Cooperare
Flexibilitate
Curiozitate Prietenie
Creativitate
Perseverenta
Empatie
• Participarea la jocurile
de mișcare, organizate
sau spontane, în funcție
ludice 2
II. COMPETENŢELE SPECIFICE sunt derivate din competenţele generale, reprezintă etape
în dobândirea acestora şi se formează pe durata unui an şcolar.
III. ACTIVITĂȚILE DE ÎNVĂȚARE sunt doar propuneri, exemple ce ilustrează modalităţi
prin care se dezvoltă competențele specifice, acordând cadrului didactic libertatea de a le folosi
sau nu, de a le adapta sau de identifica el însuşi altele, în funcție de condițiile oferite de
colectivul de elevi, de materialele și mijloacele didactice avute la dispoziție, dar și de
creativitatea și personalitatea fiecărui dascăl.
IV. CONȚINUTURILE sunt organizate pe domenii și reprezintă achiziții de bază, mijloace care
conduc la formarea/dezvoltarea competențelor. Acestea sunt completate de o colecţie de jocuri,
detaliat prezentate şi explicate, ce pot fi organizate la orele de Joc şi mişcare. V. SUGESTIILE
METODOLOGICE au rolul de a orienta cadrul didactic, incluzând recomandări de strategii
didactice şi elemente de evaluare continuă. Pornind de la competenţele generale, sunt analizate
strategiile care contribuie predominant la realizarea acestora. Se urmăreşte astfel realizarea unui
demers didactic personalizat, care să asigure formarea/dezvoltarea competenţelor prevăzute de
programă în contextul specific al fiecărei clase şi al fiecărui elev. Sugestiile metodologice
accentuează necesitatea alegerii acelor strategii care să permită participarea tuturor elevilor la
activităţi, să-i motiveze şi să-i susţină ȋn efortul de a duce la bun sfârşit o activitate.
Se poate remarca orientarea programei spre dimensiunea atitudinală a competenţelor,
ca rezultate ale ȋnvăţării, spre formarea unui copil capabil să iniţieze activităţi şi să participe la
acestea, atât ȋn cadrul formal, cât şi ȋn cadrul non-formal şi informal. Se doreste un copil care
comunică adecvat, cooperează şi colaborează cu ceilalţi, pentru a putea desfăşura ȋn bune condiţii
jocurile, acestea fiind activităţi ce valorifică potenţialul individual şi tendinţa naturală spre
mişcare şi relaţionare.
Teme de discuţie în grup:
Urmărind programa de Joc şi mişcare, evidențiați în ce constă progresia, ȋn termeni de achiziţii ale
învățării, între competenţa specifică 1.1 de la clasa a III-a şi competența specifică 1.1. de la clasa a
IV-a?
Care sunt trăsăturile de caracter ce pot fi formate prin activităţile specifice disciplinei Joc şi
mişcare? Identificaţi exemple de activităţi de ȋnvăţare care să susţină răspunsul
Care sunt activităţile de ȋnvăţare propuse de programă care urmăresc evitarea discriminării şi a
etichetării?
9
b. Semnificația enunțurilor competențelor specifice
Exemplu: Pot fi organizate activităţi de parcurgere a unor trasee cu forme din ce ȋn ce mai
complicate (sinuoase), trasate de cadrul didactic, pe podea/ asfalt; traseele cu forme neregulate se
vor parcurge, mai ȋntâi, individual, apoi, ţinându-se de mâini, fără „pierderea” partenerului, ȋn
perechi, ȋn grup de 3-4, până la 8-10 participanţi.
Pe măsură ce grupul devine mai numeros, fiecare copil are obligaţia de a-şi adapta viteza, de a se
acomoda cu ritmul impus de coechipieri, de a găsi soluţiile cele mai bune, pentru a parcurge
traseul, fără a rupe rândul, chiar şi ȋn situaţiile ȋn care cel mai simplu ar fi să elibereze mâinile
celorlalţi. Situaţia de ȋntrecere ȋntre echipe va aduce presiunea timpului de execuţie, astfel că,
deprinderile locomotorii se vor perfecţiona ȋn procesul exersării lor.
Odată formată şi exersată deprinderea de mers (ȋn diferite variante), alergare şi săritură, acestea
pot fi utilizate combinat, ȋn jocuri ce stimulează competiţia. Se pot amenaja trasee aplicative care
să solicite fiecare din aceste variante, fie ȋn ȋntreceri ȋn perechi, fie ȋn cele de tip ştafetă. Ȋn funcţie
de nivelul de formare şi aplicare, cadrul didactic poate organiza alte activităţi, care să solicite
utilizarea acestor deprinderi la un nivel mai ȋnalt de acurateţe a execuţiei.
Exemplu: Se trasează, ȋntre liniile de start ale celor două echipe formate, un traseu format din
cercuri/ orice altă formă geometrică la distanţe ce pot fi parcurse prin sărituri simple de pe două
picioare. La semnal, din fiecare echipă va porni un reprezentant, parcurgând ȋn viteză traseul prin
sărituri, fără a omite niciun marcaj. La ȋntâlnirea celor doi, ei joacă “ Piatră, hârtie, foarfecă”; cel
ce pierde această competiţie părăseşte traseul, de la echipa sa pornește un alt coechipier, ȋn timp ce
câştigătorul ȋşi continuă drumul spre echipa adversă. Pe parcursul jocului, copiii vor părăsi traseul
de mai multe ori şi işi vor regla viteza de parcurgere a distanţei prin sărituri, precum şi capacitatea
de a se opri din deplasare, de a schimba sensul deplasării, de a trece din mişcare ȋn repaos şi
invers, de a trece din săritură ȋn alergare etc. fără a incomoda alți elevi participanți.
10
De asemenea, se exersează viteza de reacţie (a lua startul la momentul potrivit, a părăsi traseul
rapid, pentru a permite coechipierului să ȋnceapă, a indca mişcarea corectă pentru jocul “de
baraj”), cooperarea şi susţinerea coechipierilor ȋn timpul desfăşurării jocului, acceptarea
ȋnfrângerii/ revanşei etc.
O dată cu fiecare situaţie de joc creată, se poate stimula creativitatea copiilor prin solicitarea
găsirii unui nume pentru echipă (situaţia poate fi complicată prin solicitarea unor nume din
domenii diverse: poveşti, ţări, domnitori etc) şi motivarea alegerii acestuia; ȋn aceste contexte de
ȋnvăţare, stimularea comunicării ȋntre membrii echipei, a asumării rolurilor de “căpitan” şi a
negocierii propunerilor pot fi perfecţionate.
Pentru a gestiona relaţiile intra şi/ sau inter-grup, este nevoie ca, la nivel individual, fiecare copil
să-şi gestioneze sentimentele (pozitive sau negative) generate de situaţiile concrete. Astfel, este
nevoie de activităţi ce presupun controlul gesturilor şi al reacţiilor (în jocurile “ Statuile”, “1-2-3
La perete! Stai!”, “ Simon says” etc.) ȋn acţiuni individuale, apoi organizarea unor situaţii de
ȋnvăţare şi exersare a competenţei de descifrare a mesajelor verbale şi non-verbale ale partenerilor.
Exemplu: Copiii, ȋmpărţiţi ȋn echipe, se așează unul ȋn spatele celuilalt. Cadrul didactic va ȋnmâna
primului copil din rând o foaie cu o literă/ cifră, ce va fi trasată cu degetul pe spatele colegului din
faţă, succesiv, până la ultimul copil. Fără a vorbi, fiecare copil trebuie să transmită, prin trasarea
pe spatele colegului din faţă, mesajul/ simbolul primit. Ultimul copil se deplasează către un loc
prestabilit și va scrie cu cretă ceea ce a descifrat din mesajul primit, reașezându-se în partea din
față a formației. Toți participanții vor confrunta rezultatul cu mesajul iniţial și vor stabili
câștigătorii rundei.
Ȋn cazul unei nepotriviri, se va analiza, ȋn echipă, momentul ȋn care s-a pierdut mesajul corect şi se
va stabili dacă a existat o dificultate de transmitere sau de receptare. Ȋn funcţie de aceasta, echipa
are dreptul să se reorganizeze, schimbând locul membrilor săi, pentru un lucru mai eficient.
Analiza situaţiei, acceptarea punctelor slabe şi identificarea celor forte, negocierea poziţiei ȋn şir
sunt elemente care contribuie la formarea deprinderilor de lucru ȋn echipă şi comunicare eficientă,
asertivă.
Temă de discuţie: Identificaţi şi alte activităţi/ modalităţi prin care competenţa specifică 2.1
Asumarea responsabilităţii ȋn ȋndeplinirea rolurilor individual repartizate ȋn cadrul grupului, ȋn
activităţile de joc şi mişcare- clasa a IV-a se poate transforma ȋn achiziţii transferabile. Specificaţi
modul ȋn care s-a urmărit continuarea şi perfecţionarea achiziţiilor vizate prin competenţa specifică
2.2 la clasa a III-a .
11
c. Clișee didactice
Poate că cel mai răspândit clişeu legat de joc, ȋn general, este acela că doar copiii se joacă.
Adulţii preferă postura de propunător, organizator, observator, dar rareori pe cea de participant cu
drepturi şi responsabilităţi egale. Având ȋn vedere că, ȋn cazul disciplinei „ Joc şi mişcare”,
adultul este cadru didactic, aflat ȋn interacţiune şi proces de predare-ȋnvăţare-evaluare, situaţia
poate şi este necesar să fie schimbată. Participarea adultului la joc conferă importanţă
momentului, atribuie rol educativ şi formativ acestuia. Cadrul didactic trebuie să participe la joc,
fie şi numai ȋn etapa de ȋnceput, aceea de explicare şi demonstrare. Prin participarea la joc,
această activitate capătă importanţă ȋn faţa copiilor, este „ luată ȋn serios” şi, ȋn acelaşi timp, sunt
rupte barierele şi rigiditatea relaţiei adult-copil, cadru didactic- elev.
Un alt clişeu legat de joc, ca formă de activitate didactică, este cel conform căruia
propunerea şi organizarea acestuia ȋi revin ȋntotdeauna cadrului didactic. O schimbare radicală a
acestei concepţii conduce la o atitudine pozitivă a elevilor faţa de şcoală şi la rezultate mai bune
ale ȋnvăţării. Oferindu-i-se şansa să creeze propriul joc, cu reguli, să devină executant al
propriilor idei, să vadă cum ceea ce a propus prinde formă, prin activitatea colegilor săi, copilul
se simte mult mai ȋncrezător ȋn forţele sale, devine dornic să comunice şi să se afirme şi ȋn alte
situaţii.
Teme de reflecţie: Identificaţi şi alte clişee legate de jocuri şi propuneţi modalităţi de depăşire a
acestora. Putem introduce elemente specifice ale disciplinei Joc şi mişcare la alte discipline cum
ar fi Matematică, Geografie sau Istorie? Cum?
12
TEMA nr. 3:
Pentru a transfera curriculumul oficial în învățare efectivă la nivelul unui grup concret de
elevi, este necesară o proiectare didactică atentă care să găsească acele contexte potrivite prin
care rezultatele învățării listate în programe să devină reale în cazul fiecărui copil. Aşadar, ȋn
acest proces trebuie să se regăsească ȋn mod obligatoriu personalitatea şi stilul fiecărui cadru
didactic, dar şi sintalitatea grupului de elevi. Proiectarea didactică este, astfel, un act personalizat
ȋn dublu sens: particularizat de viziunea cadrului didactic asupra ȋnvăţării, dar şi de
particularităţile clasei. Are rolul de „organizator” al activităţii, cu ordonare pe etape şi alocare de
timp secvenţelor parcursului didactic. Rezultatele procesului de planificare și proiectare a
activității didactice, Planificarea calendaristică anuală şi proiectele unităţilor de ȋnvăţare sunt
instrumente utile şi indispensabile, la care cadrul didactic se raportează permanent.
13
Toţi pentru unul, unul •Jocuri pentru exersarea •Jocuri de mişcare şi inter grup („Piatră ,
pentru toţi rolurilor de conducător şi trasee aplicative pentru hârtie, foarfece pe
2.1 2.2 executant („Vizitiul şi perfecţionarea echipe”)
căluţul”) interacţiunilor intra şi • Jocuri pentru exersarea
tehnicilor de comunicare •Jocuri pentru orientare 27.X -4 I
eficientă în jocuri de spaţio- temporală .XI 2018
mișcare (gesturi, semne, („Figurile geometrice”,
semnale); („Impulsul”, „Rece, cald, fierbinte”)
„Cursa vocalelor”) 4 S4-S7
Vacanţa
14
2.1 cuprinzând variante de
alergare – cu ocolire de
obstacole; („ Poşta merge”,
„ Acul cu aţă”)
• Jocuri de mișcare,
cuprinzând aruncarea
azvârlită la distanță („
Raţele şi vânătorii”)
• Jocuri de mișcare și
ștafete, cuprinzând
aruncarea azvârlită la
țintă;(„ Țintașii iscusiți”)
•Ştafete şi jocuri de
mişcare pentru exersarea
capacităţii de ascultare şi
acceptare a opiniei
celorlalţi („ Apărătorul
cetăţii”)
Vacanţa de iarnă
Vacanţă intersemestrială
15
• Jocuri de mişcare şi
ştafete cuprinzând
aruncarea lansată cu două
mâini, ȋnainte, ȋn sus şi
deasupra capului („ Intre
două focuri”)
• Jocuri de mişcare şi
ştafete cuprinzând
prinderea cu o mână prin
apucare („ Pescarul cu
plasă”)
II
Cu 1.1 • Jocuri de mișcare și 3 ore S5-S7
matematica 1.2 ștafete cuprinzând
la joacă 1.3 variante de sărituri cu
2.2 desprindere de pe un
picior
(„Şotronul”-
variante clasice, dar
si variante create de
copii)
• Trasee aplicative
și ștafete
cuprinzând
variante de alergare,
cu ocolire de
obstacole ( „ Cursa
pe numere”, „
Calculatoarele”)
• Jocuri de mișcare și
ștafete cu transport și
punere de obiecte („ X
şi O pe echipe”)
17
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Cu matematica la joacă
Timp alocat: 3 ore
Perioada: 3 săptămâni
Proiectul unităţii de ȋnvăţare
Detalieri de CS Activități de învățare (eventual Resurse Evaluare
conținut (nr.) forme de organizare a clasei) (eventu
al
forme
de
organiz
a re a
clasei)
18
• Jocuri de 1.2 Jocul „ X şi O pe echipe” Resurse Observare
mișcare și 2.2 - delimitarea spaţială a suprafeţei de materia sistematică
joc; l
ștafete cu
- activităţi specifice de stabilire a e: cretă,
transport și
echipelor şi a regulilor; pioni Feed back
punere de
-activităţi de adaptare a vitezei şi a (câte 3 ( tip
obiecte
sensului de deplasare, ȋn funcţie de de 2 sandwich)
partener/ parteneri; culori
-realizarea unor sarcini de colaborare diferite)
ȋn activitate;
- activităţi de perfecţionare a
comunicării verbale şi non-verbale ȋn
grup;
- implicarea activă în evitarea/
medierea conflictelor în activitățile
de joc și mișcare;
- autoanaliza randamentului;
Proiectul unităţii de ȋnvăţare este un instrument util profesorului, adaptat la realitatea din
clasă (în primul rând la trăsăturile colectivului de elevi și particularitățile individuale ale
acestora). În egală măsură, proiectul unității de învățare poate suferi schimbări, adaptări, în
funcție de contextul și condițiile de desfășurare a unei activități (chiar și denumirea surprinde
acest lucru, documentul fiind un proiect).
„Mingea călătoare” este un joc simplu şi distractiv. Se ȋmpart copiii ȋn 2 echipe, dispuse în
perechi. Fiecare pereche, ţinându-se de mâini, trebuie să ocolească şirul, transportând o minge, pe
care o predau următorilor coechipieri. Câştigă echipa care ajunge prima ȋn formația iniţială. Pe
lângă deplasare, coordonare, transport de obiecte, viteză, se exersează şi ȋndemânarea,
cooperarea, dar şi rezolvarea de probleme, deoarece, ȋn caz de pierdere a mingii, partenerii nu au
voie să-şi
19
desprindă mâinile pentru a o recupera. Este important să luăm ȋn considerare posibilitatea de a nu
putea face totul conform proiectării, ȋntr-un anumit moment, şi să tratăm situaţiile particulare cu
luciditate şi flexibilitate. Creativitatea şi spontaneitatea copiilor ne pot fi, deseori, un real sprijin.
Aşadar, orice joc nou trebuie explicat, demonstrat, exersat, cu respectarea ȋntocmai a
etapelor de execuţie şi a mişcărilor. Toate acestea au rolul de a forma, exersa şi perfecţiona
deprinderile, de a duce la acurateţea mişcărilor în scopul formării/exersării competențelor
normate de programă. Ajungând, ȋnsă la aspecte legate de formarea conduitei şi conştiinţei
morale, descoperim că metode precum problematizarea sau brainstorming-ul sunt foarte potrivite
ȋn analiza randamentului propriu/ al echipei, ȋn etapa de găsire a unei soluţii pentru situaţia
problematică, ȋn
etapa de decizie asupra ordinii/ rolului de conducător/ coordonator al grupului etc.
Dacă temerea cea mai mare a cadrelor didactice este, la celelalte discipline, că ȋn fiecare
grup, doar acei elevi care au mai multe cunostinţe şi deprinderi mai bune de lucru intelectual vor
realiza sarcinile de lucru, iar ceilalţi doar îi vor urma, la disciplina Joc şi mişcare nu ar trebui să
existe această temere, dată fiind tendinţa naturală a copilului spre mişcare şi pornirea sa spre joc.
Exersând cooperarea şi colaborarea pentru ȋndeplinirea unei sarcini, copilul ȋnvaţă mai uşor, nu
mai percepe presiunea la nivel individual, capătă explicaţii şi lămuriri de la cei ce ȋi sunt parteneri
de joc, ȋntr-un mod, deseori, mai accesibil. Această abilitate de a lucra ȋn echipă şi a ȋnvăţa prin
21
cooperare va fi calea spre ȋmbunătătirea activităţii la lucrul ȋn echipă ȋn orice alt moment al
demersului didactic.
Cooperarea este mult mai utilă decât competiţia. A considera competiţia drept singura formă de a
motiva elevul ȋn obţinerea de performanţe ȋnseamnă a dezechilibra tot procesul devenirii sale.
Teme de reflecţie:
Dacă eşti copil, poate părea amuzant să primeşti calificativ pentru cât de bine te joci, de
vreme ce acesta-i lucrul pe care-l faci cel mai bine!
Ȋnsă, dacă eşti cadru didactic, dacă ai de respectat o programă şi ţi-ai proiectat cu grijă
totul, a evalua este o necesitate. Evaluarea este oglinda ȋn care-l privim pe elevul nostru, văzând
acolo nu numai schimbarea lui, ci şi rodul activităţii noastre. Această imagine este cea care ne dă
măsura ȋndeplinirii obiectivelor propuse, a realizării schimbării aşteptate şi, ȋn egală măsură, cea
care trebuie să ne ordoneze acţiunile viitoare.
Comportamente
observate
23
Deplasarea individuală
corectă - viteză, direcţie
CS 2.2. Cf/2.II
Comunicarea cu B/9.II
membrii echipei
oponente
(ȋncurajarea,
acordarea revanşei)
Ceea ce este important este ca acestea să ofere informaţii valoroase, care să ajute la
aprecierea formării competențelor programei pentru fiecare elev ȋn parte, astfel ȋncât să se poată
lua măsuri ameliorative, să se creeze acele situaţii de ȋnvăţare care să permită progresul.
Aşadar, citind, pe verticală, „ tabloul” elevului B.L., putem concluziona, la un anumit
moment că a avut dificultăţi ȋn deplasarea individuală, ȋnsă a reuşit să se deplaseze corect,
conform cerinţelor. Are capacitatea de a respecta regulile jocului şi etapele de desfăşurare.
Comunică foarte bine atât cu coechipierii, cât şi cu colegii din echipa adversă, neavând tendinţa
de a se opune
24
acordării revanşei. Rămâne ȋn curs de formare deplasarea ȋn relaţie cu un coleg (neadaptarea
vitezei proprii la viteza de deplasare a celuilalt), transportul de obiecte, precum şi atitudinea faţă
de situaţiile de coordonare a echipei. Elevul B.L. nu acceptă niciodată rolul de căpitan, fiind un
bun executant; ȋşi subevaluează performanţele, nefiind ȋncrezător ȋn forţele proprii.
Pentru elevul B.L., următoarele măsuri ameliorative sunt avute ȋn vedere:
Având ȋn vedere ponderea Ariei curriculare Educație fizică, sport și sănătate ȋn Planul
cadru al claselor pregătitoare, I, a II-a , a III-a şi a IV-a, precum şi completarea fericită pe care o
aduc orele de Muzică şi mişcare, propunem un opţional „integrativ” de tipul euritmiei sau al
teatrului, care să exerseze atât deprinderile formate prin Joc şi mişcare (de mişcare şi răspuns la
comenzi, de respectare a etapelor unui joc şi a regulilor acestuia, abilitatea de a lucra ȋn echipa),
cât şi capacitatea de exprimare lingvistică şi emoţională.
Bibliografie: