Învățarea prin joc

(experiențe distractive de învățare)

“Jocul este cel mai elevat tip de cercetare.” (Albert Einstein)
 DEFINIȚII:

ÎNVĂȚAREA = Învățarea este un proces evolutiv de esență informativ – formativă, constând în

preluarea, prelucrarea și valorificarea internă a experienței individuale de viață din perspectiva utilizării ei
pentru ameliorarea și optimizarea conduitei.

JOCUL = etimologic, din latinescul iocos – glumă, șotie, distracție

= motorul care activează şi determină dezvoltarea plenară a personalităţii în formare a copilului,
îi dă sens vieţii, dezvoltă capacităţile cognitive, intelectuale generale, dezvoltă relaţiile
sociale, ajută la dezvoltarea fizică armonioasă.
= jocul este o formă de activitate specifică pentru copil și hotărâtoare pentru dezvoltarea
lui psihică. (U. Șchiopu)
Jocul este o activitate de gândire, întrucât este orientat spre rezolvarea de probleme, spre
găsirea căilor în vederea depășirii unor obstacole, în care acțiunea și cuvântul constituie principalele
mijloace ale jocului. (P.Popescu-Neveanu)
 TIPURILE ÎNVĂȚĂRII

SPONTANĂ/ SOCIALĂ – neorganizată, are loc în familie, în grupurile de joacă,

ÎNVĂȚAREA în timpul exercitării profesiunii
(I, Neacșu)
SISTEMATICĂ – realizată în școli
– formă de activitate instructiv-educativă planificată

I – Învățarea didactică - urmărește formarea dimensiunii intelectual-cognitive și a personalității; poate avea loc în
condiții individual-solitare; are scop instrumental-operațional (activitate desfășurată în școală);
– Învățare socială - urmărește formarea dimensiunii moral-axiologice, motivaționale, social-comportamentale.
Apare în contexte interpersonale și de grup, apare ca reînvățare, are scopuri umaniste, pregătește pentru viața
socială (activitate desfășurată atât în școală cât și în afara școlii) .
II – Învățarea din experiența altora - învățare indusă sau interînvățare;
– Învățare din propria experiență sau autoînvățare. (M. Zlate)
 Jocul şi învăţarea sunt forme de activitate sub influenţa cărora copilul preşcolar se
formează şi se dezvoltă.

Activități  abilități

Grădinița Jocuri  aptitudini

experiențe de  deprinderi
învățare

Jocul: “formă de activitate prin care, în situaţii imaginare, copilul îşi realizează
tendinţele şi dorinţele nerealizate.” (A. Chircev)
 RAPORTUL: JOC – ÎNVĂȚARE
“Jocul este un fel de teren neutru pe care se revarsă întreaga experienţă despre lume şi viaţă a copilului,
aceasta devenind prin intermediul lui mai subtilă, mai accesibilă.” U. Șchiopu

 cunoștințe
 Activitate firească și naturală a copiilor  abilități
 Instrument de învățare preferat de copil  aptitudini
 Mijloc de educare și instruire  deprinderi
Autonomie

JOC Cadrul didactic ÎNVĂȚARE Sănătate și protecție

Conviețuirea socială
Informații

Realizarea obiectivelor propuse

În joc copilul se detaşează de la realitatea obiectivă, se transpune într-o lume creată de fantezia şi imaginaţia sa.
 Funcțiile jocului

Funcția de adaptare – adaptarea realizată prin joc este un proces reactiv și creativ al cărui echilibru se
realizează prin inteligență;
Funcția formativ-informativă – jocul este cel ce angajează resursele cognitive, afective, volitive, de mare
importanță în formarea individului;
Funcția cathartică/ de descărcare a energiilor și de rezolvare a conflictelor afective, prin jocul simbolic;
Funcția de socializare - copilul asimilează norme, reguli, comportamente, valori. Jean Piaget
 funcția de cunoaștere – asimilarea practică și mentală a caracteristicilor lumii și vieții; (U. Șchiopu)
 funcția formativ – educativă – prin joc sunt educate o serie de trăsături ale caracterului copilului, abilități,
aptitudini și atitudini, precum și viața social (U. Șchiopu);
 funcția de dezvoltare psiho-motrică – jocul asigură o dezvoltare armonioasă a corpului;
 funcția organizatorică – permite o mai bună dozare a resurselor temporale (atât ca educator, cât și pentru
copil)
 funcția distractivă – jocul oferă copilului o modalitate plăcută de a învăța și a-și petrece timpul liber; (U.
Șchiopu)
 funcția terapeutică/ de relaxare.
 CLASIFICAREA JOCURILOR
Jocul = proces interdisciplinar; el încurajează toate tipurile de inteligență conform teoriei lui H. Gardner:
lingvistică, muzicală, logico-matematică, spațială, corporal-kinestezică, personală și socială.
Comportamentul de joc din copilărie este fundamentul creativității viitorului adult.

 După funcția formativă Exersează funcții generale (senzoriale, motrice și psihice-intelectuale și afective)
(E. Claparède) Exersează funcții speciale (jocuri de luptă, vânătoare, sociale, familiale, de imitație)

 După criteriul psihologic/
etapele dezvoltării
intelectuale a copilului
(J. Piaget)
Jocuri-exercițiu (jocuri senzorio-motorii/de mânuire + jocuri de exersare a gândirii)
Jocuri simbolice (cu simbolistică conștientă/ inconștientă)
Jocuri cu reguli (cu reguli spontane/ cu reguli transmise de la o generație la alta)
Jocuri de construcție – se dezvoltă pe baza jocului simbolic, presupun anumite
cunoștințe, o bună coordonare oculo-motorie

Jocul didactic – specie de joc care îmbină armonios elementul instructiv educativ cu cel distractiv. - Băncilă
( Dicționar de pedagogie)
– mijloc de facilitare a trecerii copilului de la activitatea dominantă de joc, la cea de învățare
(Mateiaș A., Popescu E., - Pedagogie preșcolară.Manual pentru școlile normale)
 STRUCTURA JOCULUI DIDACTIC

SARCINĂ ELEMENTE REGULI

SCOP DIDACTICĂ DE
CONȚINUT
- reprezintă JOC - precizează
= o finalitate
OBIECTIVE elementul de - deprinderile și
medie ca grad modalitatea
OPERAȚIONALE instruire prin care cunoștințele pe -mijloace de
de în care
se exersează care copiii le realizare a
generalitate și copiii
- finalități concrete, operațiile gândirii achiziționează sau sarcinii
se formulează trebuie să
observabile și (analiza, sinteza, consolidează didactice
prin raportare - desfășoare
măsurabile pentru comparația, -variate –
la finalitățile jocul.
fiecare joc în parte descrierea, - accesibil, plăcut aplauze,
specifice.  
recunoașterea, recompense,
- formularea lui
etc). surprize, etc
trebuie să fie
- în funcție de vârsta
clară și
copiilor și de
precisă.
conținutul jocului
 ÎNVĂȚAREA PRIN DIVERSE
TIPURI DE JOC
Exemple de bune practici

Jocurile senzorio-motorii
Jocul senzorial este orice activitate care stimulează simțurile
copilului și îi oferă posibilități nemăsurate de explorare și învățare.
În funcție de simțul pe care îl antrenează, jocurile senzoriale pot fi:
de atingere, vedere, auz, miros și gust. Fie că vorbim de explorarea
unor materiale sau manipularea lor, amestecare, măsurare sau
mutare, jocurile senzoriale favorizează dobândirea și
îmbunătățirea abilităților motorii.
Alee senzorială
ʺTot mălaiul l-am cernut,
Iată ce am obţinut!
Grăunţele-amestecate,
Pe cărare aşezate ,
De furnicuţe ordonate.ʺ
ʺCu scoici şi seminţe ne jucăm ʺCu seminţe ne jucăm,
Şi litere noi formăm.ʺ În pământ le semănăm.ʺ
ʺCu degeţelul prin făinăʺ
ʺCodiţe de purceluş
Pictate c-un picioruşʺ
 ʺToamna sub lupăʺ
Explorarea mediului înconjurător
ʺPrimăvara sub lupăʺ
Explorarea mediului
înconjurător
ʺCutia misterioasăʺ
 Jocuri experiment

Cheia învățării prin experiment constă în identificarea

unor teme, unor povești și unor jocuri care să le dea copiilor
o stare de confort, plăcere, entuziasm și bucurie.
Experimentele simple, cu materiale din natură care explică
lumea înconjurătoare sunt cele mai îndrăgite. Fiecare copil
va îndrăgi experimentele și va învăța din propriile
descoperiri care vor deschide drumul către DORINȚA DE A
ȘTI. ʺVulcanulʺ
ʺTopeşte gheaţa!ʺ
ʺ Mărul pluteşte?ʺ
 Jocuri de rol
Jocul de rol constă în implicarea copilului în construcţia unui personaj. Copilul va deveni altcineva, un personaj,
iar pe baza alegerii lui va trebui să creeze şi un scenariu. În jocul de rol, copilul nu joacă doar ,,rolul” personajului
ales. El devine – la nivel profund – acel personaj, erou, animal sau obiect, iar scenele pe care le construieşte şi le
interpretează înseamnă viziune. Acest tip de joc îţi poate arăta modurile în care copilul interpretează lumea și modul
în care el înțelege comportamentele, acțiunile și ideile pe care le experimentează. În jocul de rol, copilul va intra în
pielea personajului, imitând câteva acţiuni ale personajului, începând să devină personajul însuşi. El va încerca să
vorbească exact ca el, să se comporte ca el, să îi adopte ideile sau, din contră, să i le modifice.
În Safari şi în junglă
Joc cu marionete
Marionete cu emoţii
Jocuri de mişcare
Jocul este modalitatea firească de manifestare a copilului. Este prima limbă pe care o învaţă în timp ce se joacă,
merge, fuge, se află în mişcare aproape tot timpul. După deprinderea motrică pe care o formează jocurile de mişcare se
clasifică astfel: mers, alergare, săritură, aruncare şi prindere, echilibru, căţărare-coborâre, tracţiuni, împingeri şi transport
de greutăţi. O caracteristică a jocurilor de mișcare este că deprinderile motrice de bază se dezvoltă simultan. De asemenea
presupun colaborare, cu colegii de joacă, armonizarea intereselor, asumarea unor responsabilităţi.
ʺGrădina misterelorʺ
Aşează la locul potrivit! ʺPompierii în misiuneʺ
ʺCulegând castane pe cărarea toamneiʺ
 Jocuri pentru dezvoltarea socio-
emoţională
Jocul este un proces interdisciplinar, el
încurajează toate tipurile de inteligenţă,
conform teoriei inteligenţelor multiple a lui H.
Gardner (1983): lingvistică, muzicală, logico-
matematică, spaţială, corporal-chinestezică,
personală şi socială. Inteligența emoțională din
viața adultă își are originea în dezvoltarea
competențelor emoționale și sociale în perioada
preșcolară, aceasta fiind o perioadă de achiziții
fundamentale în plan emoțional, social și
cognitiv. Ca urmare, aceasta este perioada cea
mai indicată pentru dezvoltarea și optimizarea
competențelor emoționale și sociale esențiale
pentru funcționarea și adaptarea în viața adultă.
Competențele educaționale sunt împărțite în trei
categorii.
- prima se referă la trăirea și exprimarea
emoțiilor
- a doua-înțelegerea și recunoașterea
emoțiilor
- ultima este reglarea emoțională.
Joc ʺAsa DA, asa NU!ʺ
 Jocul didactic
Jocul didactic este o activitate
instructiv-educativă plăcută şi
distractivă pentru copiii de vârstă
preşcolară. Prin joc și prin exercițiu,
copilul de fapt își valorifică potențialul
ludic, creativ, cognitiv și nu numai,
copilul devine mult mai dotat, mai apt
de a face lucruri, mai informat și, mai
ales, mai capabil de interacțiune cu
ceilalți coechipieri. La vârsta preșcolară,
jocul didactic are o pondere foarte mare
în rândul activităților desfășurate la
grupă, pe toate domeniile de activitate
și pe toate sectoarele deschise zi de zi,
în grădiniță.
ʺGrădinarii iscusiţiʺ

Descompunerea numărului 8