Modulul: IV – Construcția și funcționarea sistemelor de transmisii mecanice și

mecanisme
S1:11-15.09
Tema 1. NOŢIUNI ŞI DEFINIŢII FUNDAMENTALE

În cazul cel mai general instalaţia tehnică este alcătuită din maşina motoare –
MM şi maşina de lucru – ML. Legătura dintre acestea, cât şi construcţia lor implică o
serie de mecanisme şi dispozitive. Cele mai simple elemente care intră în componenţa
maşinilor, mecanismelor şi dispozitivelor sunt organele de maşini (fig. 1.1).

Fig. 1.1 Structura unei instalaţii

tehnice

Maşina este un ansamblu de corpuri materiale (rigide, elastice, fluide), creaţie

tehnică a omului, destinat să transforme o formă de energie (eoliană, hidraulică,
solară, electrică, chimică etc.) în energie mecanică – maşina motoare – sau să efectueze
un lucru mecanic util – maşina de lucru.
În funcţie de forma de energie transformată în energie mecanică, maşinile motoare
pot fi: maşini motoare primare – cele care transformă în energie mecanică o formă
naturală de energie (motoare eoliene, hidraulice, solare etc.) şi maşini motoare
secundare – cele care transformă în energie mecanică o formă de energie obţinută de om
(motorul electric, motorul cu ardere internă, motoarele nucleare, motoarele cu abur etc.).
Maşinile de lucru utilizează energia mecanică în scopul de a realiza
modificarea
proprietăţilor, formei, aspectului, dimensiunilor şi poziţiei materialelor sau obiectelor de
prelucrat (maşinile unelte, maşinile pentru prelucrarea bunurilor de larg consum, maşinile
agricole, pompele, compresoarele, concasoare, centrifuge, maşini de ridicat etc.).
Mecanismul sau transmisia mecanică reprezintă un ansamblu de corpuri materiale
(rigide,
 elastice, fluide), creaţie tehnică a omului, realizat pentru transmiterea şi trasformarea
mişcării – transmisia cinematică şi de ghidare – sau pentru transmiterea simultană a
mişcării şi puterii – transmisia de forţă. El are unu sau mai multe elemente motoare
(conducătoare) care primesc mişcarea şi puterea pe care o transmit celorlalte
elemente, elemente conduse, caracterizate prin mişcări bine determinate în raport cu
un element fix (batiu, sasiu). Funcţionarea mecanismului (transmisiei mecanice) se
caracterizează prin continuitatea şi periodicitatea mişcării.
Dispozitivul reprezintă un ansamblu mai restrâns de corpuri materiale (rigide,
elastice, fluide), creaţie tehnică a omului, realizat în scopul executării unei anumite
funcţiuni atunci când primeşte o comandă din exterior (dispozitive de siguranţă, de control
etc.).
Organele de maşini sunt elemente constitutive care, cu aceeaşi formă sau cu
o formă
asemănătoare, intră în componenţa maşinilor, mecanismelor şi dispozitivelor, putând fi
calculate, proiectate şi realizate în mod independent. Ele pot fi simple (alcătuite dintr-o
singură piesă) – şurubul, pana, arborele etc., sau complexe (alcătuite din mai multe piese,
dar totalitatea acestora constituind un singur organ cu o funcţie bine precizată) – lagărele
cu alunecare, cu rostogolire, cuplajele etc.