Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Îndrumător: Student:
Bacău, 2021
TITLUL LUCRARII
2
CUPRINS
3
CAPITOLUL 1 NOŢIUNI GENERALE INTRODUCTIVE DESPRE
ORGANELE DE MAŞINI
Organele de maşini sunt părţi sau piese cu aceeaşi formă sau forme asemănătoare, cu
aceeaşi funcţie sau cu funcţii similare, care intră în alcătuirea maşinii sau a subansamblelor ei
şi care constituie o unitate din punct de vedere constructiv, funcţional şi de montaj.
Pot fi calculate şi proiectate separat, cunoscându-se ansamblul şi parametrii săi de
funcţionare [1].
Performanţele funcţionale şi tehnice ale oricărei maşini depind de doi factori
principali:
concepţia proiectantului care elaborează schema de principiu a viitoarei
maşini;
însuşirile calitative ale fiecărui element structural component.
Primul factor poate fi asigurat printr-o temeinică pregătire teoretică şi practica de
specialitate a proiectantului.
Al doilea factor demonstrează că performanţa şi siguranţa în exploatarea maşinii,
durabilitatea şi fiabilitatea sa sunt hotărâte de calitatea fiecărui organ component [1].
Pentru aceasta organele de maşini trebuie să satisfacă următoarele condiţii de bază:
să corespundă integral scopului funcţional pentru care se construiesc;
să fie simple si să prezinte siguranţă în exploatare, adică să reziste solicitărilor
la care sunt supuse;
să asigure durata de funcţionare necesară in raport cu scopul, calitatea
materialului şi a tehnologiei de execuţie.
Transmisiile sunt subansamble ale sistemelor mecanice mobile, dispuse între maşina
motoare şi cea de lucru, cu scopul de a transmite energie şi mişcare, modificând în sensul
dorit parametrii cinematici (viteză unghiulară sau liniară, etc) și implicit parametrii dinamici.
Câteodată soluția constructivă a transmisiei permite impunerea unei anumite legi de
mişcare [1].
Simplitatea constructivă, posibilitatea transmiterii continue la distanţe variate,
funcţionarea silenţioasă, capacitatea de amortizare a vibraţiilor şi siguranţa în funcţionare sunt
caracteristici spre care tinde perfecţionarea continuă a transmisiilor mecanice.
Transmiterea directă a mişcării de rotaţie între arbori situaţi cap la cap se face prin
intermediul cuplajelor (figura 1) [2].
5
Pentru transmiterea mişcării între arbori situaţi la o anumită distantă, dispuşi într-o
anumită poziţie, se folosesc mecanisme speciale, numite transmisii mecanice.
Transmisia mecanica este un ansamblu cinematic de elemente care au ca scop
transmiterea mişcării de rotaţie cu sau fără transformarea acesteia, însoţita de transmiterea
energiei mecanice [2].
Transformarea poate fi cantitativă, când se transmite mişcarea sub un anumit raport de
transmitere i ≠ 0 sau calitativă, când se produce transmiterea prin transformarea mişcării de
rotaţie în mişcare de translaţie sau invers. Transmisiile mecanice transmit mişcări de la
arborele motor numit si arbore conducător la arborele condus.
Rolul funcţional al unei transmisii mecanice este acela de a modifica turaţia arborelui
conducător al maşinii motoare in vederea realizării turaţiei necesare maşinii de lucru în acelaşi
sens sau cu inversarea sensului de mişcare [2].
6
Clasificarea transmisiilor
directe
indirecte
Transmisiile directe se caracterizează prin distanta mica dintre axa arborelui conductor
şi axa arborelui condus.
Pentru transmiterea mişcării de rotaţie între două elemente aparţinând, unul unei
maşini motoare iar altul unei maşini de lucru sau aparţinând ambele aceleiaşi maşini, se
folosesc transmisiile mecanice.
Transmisiile mecanice sunt ansamblele formate din organe de maşini specifice şi în
funcţie de modul cum transmit mişcarea, se împart în două mari categorii:
Transmisi mecanice directe, - care transmit mişcarea prin organe legate de
elementul motor şi cel rezistent cu contact direct între ele:
a) Mecanisme cu roți dințate;
b) Mecanisme cu came;
c) Mecanisme cu roți de fricțiune.
Transmisii mecanice indirecte, - la care intervine un element intermediar între
elementul de intrare şi cel de ieşire.
Transmisiile mecanice indirecte se împart în trei grupe, în funcţie de tipul elementului
intermediar:
a) transmisii prin curele;
b) transmisii prin lanţuri;
c) transmisii prin pârghii.
7
CAPITOLUL 2 TRANSMISIA PRIN CURELE
unde:
ME - motor electric;
TCT - transmisie prin curele trapezoidale;
RT - reductor de turaţie cu roţi dințate;
C - cuplaj-(mai există si sistemul de întindere şi apărători de protecţie)
9
2.2 Clasificarea curelelor și a transmisiilor prin curele
Clasificarea curelelor.
10
Figura 5. Secțiuni si profiluri uzuale de curele [3].
11
Figura 7. Sisteme mecanice de întindere a curelelor [3].
Clasificarea transmisiilor
12
Parametrul Curele Curele Curele Curele trapezoidale Curele
late politriunghiulare dinţate Clasice Înguste rotunde
Indicele costului
1,1 1,2 1,4 1,4 1,0 ND*)
instalării
Întreţinere Da Da Nu Da Da Da
Raport putere/volum 0,8 1,7 1,9 0,7 1,8
3 ND*)
(kW/cm )
Frecvenţa maximă a 200 100 200 40 80 40
îndoirilor
Încărcarea arborilor*) (2…3)Fu (2…2,5) Fu Fu (2…2,5) Fu (2…3) Fu
Randament % 97…98 97 98 95 96 95
*)
Raportul Fu/F0 0,3…0,4 0,4…0,5 1 0,5…0,6 0,4
*)
ND – nu sunt date; Fu – forţa utilă; F0 – forţa de pretensionare.
Materialele din care se confecţionează curelele trebuie să îndeplinească o serie de condiţii [4]:
să fie elastice, pentru ca la înfăşurarea curelei pe roată, tensiunile de
încovoiere care iau naştere să fie mici;
coeficientul de frecare, dintre curea şi roată, să fie mare; să fie rezistente la
uzură şi oboseală şi cu deformaţii plastice mici;
să fie rezistente la acţiunea agenţilor externi;
să fie ieftine şi să nu fie deficitare.
13
CAPITOLUL 3 TRANSMISIA PRIN CABLU
3.1 Cablurile
Cablul reprezintă un ansamblu format din fire textile sau metalice grupate prin
răsucire sau împletire (cablare).
Cablurile au o sectiune rotunda si pot fi clasificate, dupa materialul din care sunt
confectionate, in :
cabluri textile ;
cabluri metalice .
Cablurile textile se mai numesc funii, frânghii, odgoane sau parâme.
Ele sunt folosite pentru maşini de ridicat sarcini mici, transmisii cu precizie mai
scăzută, ancorări care nu prezintă pericol de accidentări şi pe o durată limitată.
14
Cablurile textile sunt formate din toroane răsucite formate, la rândul lor din fire
răsucite. În secţiune, aceste toroane se înscriu într-un cerc al cărui diametru se numeşte
diametru nominal (figura 9) [5].
Cabluri metalice sunt mai des utilizate, datorită faptului că prezintă rezistenţe mult
mai mari decât ale cablurilor textile (figura 10).
Execuţia lor este asemănătoare cu cea a cablurilor textile. În situaţia care este necesară
o mare flexibilitate, toroanele din sârmă se răsucesc împrejurul unei inimi vegetale
impregnate cu ulei.
În acest fel se realizează şi o ungere a fibrelor metalice, ceea ce duce la creşterea
flexibilităţii cablului.
Calculul cablurilor metalice se face ţinându-se seama de solicitarea acestora la
întindere şi la incovaiere. Eforturile de strivire şi torsiune apărute în cablu nu pot fi calculate,
dar ele au fost constatate în practică [5].
15
Efectul lor este marcat printr-un coeficient K ce este luat în calculul eforturilor unitare
care are valoarea de 0,5-1.
Pentru distanţe foarte mari, care depăşesc o 100 m, cablurile sunt sprijinite de role de
conducere.
Cablurile sunt folosite la:
transmisii de putere şi de forţă;
maşini de ridicat;
funiculare, având rol de cabluri purtătoare;
susţinerea podurilor suspendate;
ancorări.
3.2 Asamblare transmisiilor prin cablu
16
Ø formarea unui ochi terminal şi fixarea acestuia cu braturi de strângere
fixate prin şuruburi ca în figura 12.
17
Ø prinderea în dispozitiv demontabil şi fixarea cu şuruburi ca în figura 14.
18
CAPITOLUL 4 TRANSMISIA PRIN LANȚURI
Transmisia prin lanţuri se realizează între arbori paraleli. Mişcarea se transmite prin
înfăşurarea şi angrenarea lanţurilor cu roţile montate pe arbori şi având prelucrată o dantură
specială la periferie [5].
Transmisiile prin lanţuri sunt utilizate pentru antrenarea arborilor care lucrează în
condiţii grele, situaţi la distanţe mici, între 0,5-5 m unul de altul.
Acest tip de transmisie prezintă avantaje și dezavantaje.
Avantaje:
evită alunecările pe roţi;
unghiurile de înfăşurare sunt mult mai mici decât la transmisia prin curele;
lanţurile sunt folosite la transmiterea de sarcini mari.
Dezavantaje:
zgomot mare în timpul funcţionare;
lanţurile sunt mai puţin elastice decât curelele şi deci transmisia este sensibilă
la şocuri;
uzarea mare în zonele de articulaţie ale zalelor.
4.1 Lanțul
Lantul este alcatuit dintr-o serie de piese identice, articulate intre ele.Elementele
lantului se numesc zale.
Din acest punct de vedere constructive, lanturile se clasifica astfel (figura 16):
19
BIBLIOGRAFIE
[1]***https://www.im.ugal.ro/om/biblioteca/ORGANE%20DE%20MASINI%20VOL%20I.pdf
[2]*** https://dokumen.tips/documents/proiect-absolvire-transmisii-prin-curele.html
[3]*** http://webbut.unitbv.ro/Carti%20on-line/TM/Capitol_3.pdf
20
[4]*** http://webbut.unitbv.ro/Carti%20on-line/OM/JulaChisuLates/Col10.pdf
[5]*** https://www.academia.edu/23671267/TRANSMISII_PRIN_CABLU_Cuprins
21