Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Facultatea de Istorie
Tinică Bogdan

Portretele disidenților: Doina Cornea

BIOGRAFIA

Doina Cornea s-a născut la Brașov în 30 mai 1929. Părinții ei (Iacob și Maria) aparțineau
nivelului mediu al societății transilvane interbelice, fiind de confesiune greco – catolică. În 1948
a devenit studentă în Cluj, la facultatea de Litere, secția franceză-italiană. A absolvit facultatea în
1952, devenind (în același an) profesoară de franceză la o școală din orașul Zalău, iar aici se
căsătorește cu avocatul Cornel Leontin Iuhas cu care a avut doi copii, adică Adriana (1954) și
Leontin (1956)1.

Cu sprijinul profesor Henri Jacques în anul 1959 a devenit asistent la Catedra de Franceză
a Universității din Cluj. Pentru că a refuzat să intre în UTM și mai târziu în PCR cariera
universitară i-a fost blocată la gradul de asistent până la pensionarea abuzivă din anul 1983. A
devenit oficial opozant al regimul comunist în august 1982. Atunci postul Radio Europa Liberă îi
publică primul text critic la adresa realităților din România comunistă și care era intitulat
Scrisoare către cei ce n-au încetat să gândească. Până în decembrie 1989, Radio Europa Liberă și
alte ziare importante occidentale avea să publice în jur de 30 de texte ale Doinei Cornea în care
era criticat regimul comunist și Nicolae Ceaușescu.

Împreună cu fiul său a participat la revoluția din Cluj cu începere din 21 decembrie 1989.
În 22 decembrie, fără a fi consultată, a fost inclusă în Consiliul Frontului Salvării Naționale.
După demisia din FSN și până după jumătatea anilor 90, activitatea internă și internațională a
Doinei Cornea a avut ca principal obiectiv democratizarea reală a României, prin realizarea
alternanței la putere. În plan intern a devenit membru fondator al GSD și al Alianței Civice 2.

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Doina_Cornea, accesat la 18.12.2023.
2
https://historia.ro/sectiune/general/doina-cornea-a-murit-fosta-disidenta-a-regimului-570531.html , accesat la
18.12.2023.

1
DISIDENȚA

Nici un alt caz nu a atras mai multă atenție asupra măsurilor draconice de politică internă
ale lui Nicolae Ceaușescu ca acela a Doinei Cornea. Îndoielile ei în legătură cu impactul
regimului lui Ceaușescu asupra societății românești au fost făcute publice pentru prima dată la
Universitatea din Cluj în 1982. La 15 septembrie 1983, ea a fost demisă din postul de lector, iar
într-o serie de scrisori deschise, adresate lui Ceaușescu și de reflecții difuzate la Radio Europa
Liberă între 1982-1989, Doina Cornea a denunțat starea de umilință în care fusese adusă
populația de către conducătorul român. La prima vedere, seria ei de proteste ar putea fi
interpretată ca un act pur politic, în ele regăsindu-se programe de reformă democratice,
denunțarea demolării satelor în cadrul programului de sistematizare și expresii de solidaritate cu
ceilalți disidenți. La baza mesajelor Doinei Cornea se află credință că fiecare individ trebuie să se
simtă răspunzător pentru actele sale și să recunoască faptul că lipsa acțiunii responsabile din
partea fiecăruia avea repercusiunii asupra întregii societăți3.

Drept consecință, după august 1982, s-a lansat intensă activitate intelectuală
semiclandestină. A realizat diverse traduceri din operele lui Mircea Eliade, Ștefan Lupașcu,
Gabriel Marcel, o parte a lor fiind difuzate sub formă de samizdat, cu sprijinul fiului său, Leontin
Iuhas4. Aflând despre revolta muncitorilor de la Brașov, din 15 noiembrie 1987, Doina Cornea a
scris câteva manifeste pe care le-a distribuit împreună cu fiul ei în fața Universității și a fabricilor
din Cluj, chemând muncitorii să se solidarizeze cu cei din Brașov. Amândoi au fost arestați și
reținuți de către Securitate până la sfârșitul lunii decembrie, când au fost eliberați ca rezultat al
protestului public găzduit de mijloacele de informare occidentale și în special al unui documentar
despre România sub Ceaușescu, realizat de Christian Duplan, transmis de televiziunea franceză
la 10 decembrie și conținând un interviu înregistrat anterior cu Doina Cornea. Recunoscând rolul
mass-media în eliberarea sa și exprimând mulțumiri tuturor celor care au demonstrat în favoarea
ei la Paris, Geneva, și Londra, Doina Cornea a formulat un protest împotriva interceptării

3
Dennis Deletant, România sub Regimul Comunist, Fundația Academia Civică, București, 2010, p.213.
4
Cornel Jurju, Doina Cornea. Dincolo de zid. Individualitate, autencitate, opoziție în communism, Argounaut, Cluj
Napoca, 2017, p. 53.

2
corespondenței de către autoritățile române, a întreruperii de către acestea a convorbirilor
telefonice și a urmării persoanelor care o vizitau5.

Principala modalitate de acțiune împotriva dictaturii comuniste au rămas epistolele critice

trimise neîncetat la Radio Europa Liberă. Din august 1982 până în decembrie 1989, i-au fost
difuzate un număr de circa 25 de texte: Scrisoarea deschisă adresată încetat să gândească
(1982), Scrisoarea deschisă adresată rectorului Universității din Cluj (1984), Ciclu de texte
adresate tinerilor (difuzate săptămânal în 1985), Scrisoare deschisă adresată doamnei Raluca
Petrulian (1986), Scrisoarea adresată de Doina Cornea tuturor celor care au sprijinit-o (1987),
Scrisoare deschisă adresată președintelui Consiliului de Stat (august 1988), Scrisoarea adresată
Sanctității Sale, Papa Ioan-Paul al-II-lea (1988), Protest, Scrisoare deschisă adresată
președintelui țării (primăvara 1989), Reflecții cu privire la interviul tovarășului Nicolae
Ceaușescu, acordat revistei Newsweek (1989)6.

Sub aspectul conținutului, acest tip de publicistică realiza o radiografie critică, adesea
neiertătoare la adresa comunismului românesc, dar, în aceeași măsură, avansa propuneri radicale
de reformă. Odată redactate, rămânea de rezolvat problema cea mai complicată și riscantă, adică
trimiterea acestor reflecții critice în Occident pentru a fi cunoscute de către opinia publică
internațională și națională. Lumea occidentală trebuia conștientizată cu privire la dimensiunea
reală a abuzurilor pe care dictatura comunistă le săvârșea în România 7.

O altă parte a epistolelor, cele dintre anii 1982-1986, au fost trimise în Franța sub
acoperirea corespondenței private a lectorului francez din Cluj, Gilles Bardy. Comparativ, după
anul 1987, descinderile unor diplomați europeni pe strada Alba Iulia, la domiciliu, au devenit
pentru Doina Cornea împrejurările favorabile pentru expedierea altor scrisori către Occident. În
alte situații, Doina Cornea a fost nevoită să improvizeze. În vara anului 1988 avea de trimis la
Cracovia o comunicare, privitoare la statutul individului în societatea comunistă. Tot atunci avea
pregătit un program radical de reformare pe care dorea să i-l comunice lui Nicolae Ceaușescu
prin intermediul aceluiași Radio Europa Liberă. Neavând alte soluții, s-a deplasat în centrul
Clujului cu intenția de a găsi un străin pe care să-l roage să-i facă insolitul serviciu de curierat.
Așa a fost posibilă una dintre întâlnirile cruciale pentru activitatea de opozant anticomunist a
5
Dennis Deletant, op.cit, p.214.
6
Ibidem,p. 55.
7
Ibidem, p.56.

3
Doinea Cornea8. Vestitul plan de sistematizare a satelor al lui Ceaușescu, accelarat pentru a
reduce la jumătate numărul satelor României până în anul 2000, a reușit să atragă atenția
internațională asupra exceselor regimului și a adus Doinei Cornea, cel mai mare sprijin intern
posibil. 27 de profesori, scriitori și muncitori din orașele Cluj, Sibiu, Făgăraș și Zărnești, și-au
pus semnătura pe cea de a treia scrisoare deschisă adresată de către Doina Cornea lui Ceaușescu.
Această scrisoare a constituit un exemplu rar în România de protest colectiv disident din partea
intelectualilor și a muncitorilor. Scrisă în iulie 1988, dar difuzată de Radio Europa Liberă doar la
începutul lunii septembrie și publicată de The Spectator și Le Monde, scrisoarea era dedicată în
întregime planului de sistematizare și reprezenta o condamnare răsunătoare a acestuia.
Argumentele Doinei Cornea erau formulate în limbajul tradiționaliștilor români, care plasau viața
de la sate în miezul identității naționale „Lovind în casa țăranului, dumneavoastră loviți în
sufletul națiunii”9

Controlul informativ al Doinei Cornea este de presupus că a debutat înainte de momentul

primei scrisori din 1982, intensificându-se, apoi, sistematic, până în 1989. Corespondența i-a fost
obsesiv verificată, uneori integral suprimată. Postul telefonic familial a fost permanent ascultat,
cu toate că avea factura plătită la zi. Ieșirile în spațiul public, relaționările sociale, ale sale și ale
apropiaților, erau constant asistate de către agenți informatori, cu o conduită mai mult sau mai
puțin discretă. Cele mai nevinovate activități cotidiene erau acompaniate de prezența stridentă și
deranjată a diverșilor lucrători ai Securității10. Față de scrisorile trimise Europei Libere, reacția
autorităților se derula după același tipar. Fiecare scrisoare difuzată era urmată de un
interogatoriu, dar și de o amendă de 5000 de lei care, era plătită în 48 de ore, se reducea la 500
de lei.

Pe parcursul celor 7 ani de opoziție anticomunistă, Doina Cornea s-a aflat de mai multe
ori în fața anchetatorilor, adică la domiciliu sau la sediul Securității din Cluj). Printre altele,
scopul anchetelor era de a fi stabilite detaliile acțiunilor pe care le desfășurase, de exemplu
modalitățile prin care își trimitea scrisorile la Radio Europa Liberă. Tipul de anchetă administrat
Doinei Cornea a exclus, în general, violența fizică, fiind practicată agresiunea verbală, calomnia
cu deosebire presiunea psihică11.
8
Ibidem, p.57.
9
Dennis Deletant, op.cit, pp. 215-216.
10
Cornel Jurju, op.cit, pp. 58-59.
11
Ibidem, pp. 61-62.

4
 Cel mai grav episod de agresiune fizică s-a produs în primăvara anului 1989, într-o
perioadă în care, cu începere din toamna lui 1988, Doina Cornea era, practic, arestată la
domiciliu. După ce i se interzisese cu câteva zile să iasă din curte, în 18 mai a insistat să plece la
alimentara din apropiere pentru a-și cumpăra pâine. Reacția militantului și de către securistul
Herțea, a fost una extrem de violentă. În fața casei, Doina Cornea a fost, în patru rânduri, snopită
în bătaie de către cei doi, fiind lovită cu pumnii și picioarele. Certificatul medico-legal, obținut
cu dificultate, reținea urmările agresiunii, adică un număr de 17 leziuni corporale și suspiciunea
de coastă fisurată12.

În concluzie, măsurile prin care s-a încercat realinarea Doinei Cornea, le fapt readucerea
în starea de muțenie, au devenit imperative și deosebit de diversificate. Strategia represivă, pusă
în scenă de către autoritățile direct responsabile, a îmbiat elemente tradiționale, cu unele parțial
inovative, adaptate particularităților cazului. Deși la o primă vedere păruse un personaj neajutorat
poate o victimă ușoară, în fapt, acțiunile Doinei Cornea au căpătat o accentuată și rapidă
notorietate internațională13.

BIBLIOGRAFIA

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Doina_Cornea, accesat la 18.12.2023.

12
Ibidem, pp. 62-63.
13
Ibidem, p.58.

5
2. https://historia.ro/sectiune/general/doina-cornea-a-murit-fosta-disidenta-a-regimului-
570531.html, accesat la 18.12.2023.
3. Deletant Dennis, România sub Regimul Comunist, Fundația Academia Civică,
București, 2010.
4. Jurju Cornel, Doina Cornea. Dincolo de zid. Individualitate, autencitate, opoziție în
communism, Argounaut, Cluj Napoca, 2017.