R

RA
CRONICA

LIB
T Y
SI
DISCUȚIA ASUPRA PROBLEMEI
ALFABETULUI LIMBII TĂTARE DIN DOBROGEA

ER
Tătarii din Dobrogea sînt originari din Crimeea și Stepa Nogaică, de unde au
venit, prin emigrări succesive, începînd din secolul al XVI-lea, dar mai ales în a
IV
doua jumătate a secolului al XlX-lea, după războiul Or^eei x. Deși populația
tătară din Dobrogea constituie o minoritate națională destul de numeroasă (de peste
UN

20.000 de oameni) și bine distinctă, în trecut ea n-a fost considerată ca atare,

fiind confundată cu minoritatea națională turcă. Așa rezultă, de exemplu,
din tabelele recensămintului din 1930, unde turcii și tătarii sînt recensați de-a
valma.
AL

Regimul trecut nu le-a dat tătarilor posibilitatea de a-și dezvolta cultura pro­
prie; lipsiți de scriere, de literatură scrisă și de școli, ei învățau la școlile primare
turcești, la seminarul teologic musulman din Medgidia (unde baza învățămîntului
TR

o formau limba arabă și studierea coranului) sau la școlile romînești. Situația aceasta
s-a schimbat abia după instaurarea în țara noastră a regimului democrat-popular;
în anul 1949, din inițiativa Partidului Muncitoresc Romîn, care de la început
EN

a aplicat și aplică în mod consecvent politica națională leninistă și în ce

privește minoritatea națională tătară, s-au înființat 55 de școli elementare și o
școală pedagogică cu limba de predare tătară. Dar dintr-o insuficientă cunoaș­
/C

tere a realității, Ministerul Învățămîntului a introdus în școlile tătare nou

înființate manuale scrise în limba tătară vorbită în Republica Sovietică Socialistă
Autonomă Tătară. Practica didactică a dovedit că aceste manuale nu pot fi utili­
zate în școlile tătare din Dobrogea: limba tătară din RSSA Tătară se deosebește
SI

foarte mult de limba tătară din Crimeea (deci și de cea din Dobrogea); de fapt
avem de-a face cu două limbi diferite, deși înrudite — lucru bine stabilit de
IA

gramatica comparată a limbilor turcice.' ,

1 Vezi Al. Arbore, Contribuțiuni la studiul așezărilor tătarilor și turcilor în Dobrogea,

CU

în « Arhiva Dobrogei », ’ II (1919), p. 212 și urm.

70
 R
Ținînd seamă de situația creată, în anul 1954 s-a constituit o comisie formată
din reprezentanți ai Ministerului Învățămîntului și ai Academiei Republicii

RA
Populare Romîne x, care a făcut cercetări pe teren asupra situației învățămîntului
în limba tătară. în urma celor constatate, s-a luat hotărîrea de a se înlocui manua­
lele aduse din Cazan cu manuale scrise în limba tătară locală.

LIB
Această hotărîre ridică o serie de probleme importante: alcătuirea unui ■
alfabet și stabilirea normelor ortografice și ■ ortoepice, crearea unei limbi scrise
și literare, crearea terminologiei științifico-tehnice, întocmirea manualelor și '
înființarea unor publicații (în primul rînd a unui ziar), publicarea de broșuri

Y
cu conținut politico-ideologic și cultural, de colecții de folclor și scrieri originale
etc. ■ în rezolvarea tuturor acestor probleme va trebui să se țină seamă de bogata

T
experiență a lingvisticii sovietice, ■ care a contribuit într-o măsură extrem de

SI
importantă la alcătuirea alfabetelor și la stabilirea normelor literare a numeroase
limbi care pînă la Revoluția din Octombrie n-au avut scriere 1

ER
Problema care se cere rezolvată în primul rînd este aceea a alcătuirii unui
alfabet. In acest scop, o comisie formată dintr-un delegat al Institutului de
lingvistică (Vladimir Drimba) și o delegație tătară (ing. Ziyaeddin Ismail,
IV
scriitor, Aii Ahmet Nagi și Ekrem Mehmet Aii) a făcut cercetări asupra
foneticii limbii tătare și, într-o ședință de lucru care s-a ținut la Ministerul
învățămîntului în ziua de 8 decembrie 1955, ' a făcut diferite propuneri; în .
UN

urma discuțiilor s-a ajuns la un . punct de vedere comun, iar propunerile

definitive ale comisiei au fost prezentate, sub forma unui proiect redactat de
Vladimir Drimba, Ministerului învățămîntului și Consiliului științific al In­
stitutului de lingvistică. Proiectul prevede următoarele :
AL

Ca bază a alfabetului limbii tătare se propune alfabetul latin în varianta

turcă modernă completată cu cea romînească și cu cîteva semne diacritice
speciale pentru sunetele care n-au corespondente în limba turcă literară
TR

și în limba romînă. Această propunere e motivată prin aceea că, trăind în

Republica Populară Romînă, în mijlocul poporului romîn și contribuind împre­
ună cu acesta la construirea societății socialiste și a unei culturi comune socialiste
EN

în conținut, — minoritatea națională tătară va primi, prin adoptarea alfabetului

latin, un ajutor însemnat în însușirea limbii și culturii romîne și va asigura, prin
aceasta, o bază comună și unitară în însușirea culturii'în două limbi: în limba
/C

maternă și în limba romînă. Din aceleași considerente, alfabetele diferitelor

limbi vorbite în Uniunea Sovietică au fost elaborate pe baza alfabetului rus 8.
SI

1 Din comisie au făcut parte tovarășii: Constantin Drapaca, metodist la Ministerul Învă­
țămîntului, Viorica Dumitrescu, șef de secție la Institutul de cercetări pedagogice,
Ali Ahmet Nagi, redactor la Editura Didactică și Pedagogică, Mihail Guboglu și Ekrem
Mehmet Aii, cercetător la Institutul de istorie, și Vladimir Drimba, șef de sector la
IA

Institutul de lingvistică.
2 Vezi, de exemplu, N. A. Baskakov, Razvitie iazîkov i pismennosti narodov SSSR (Na
materiale tiurkskih iazîkov), în « Voprosî iazîkoznaniia », 1952, nr. 3, p. 19 și urm.
3 Vezi articolul citat al lui N. A. Baskakov, p. 41.
U

71
 R
Pe de altă parte, luarea ca model a variantei turcești a alfabetului latin este
pe deplin justificată prin faptul că cele două limbi, tătară și turcă, au aceeași

RA
structură, făcînd parte din aceeași familie de limbi; iar dintre toate limbile din
această familie numai imba turcă a adoptat alfabetul latin (aproape toate celelalte
limbi turcice fiind vorbite în diferitele republici și regiuni auto■ ome din Uniunea

LIB
Sovietică). Trebuie să se aibă în vedere și faptul că tătarii din Dobrogea conviețu­
iesc nu numai cu romînii, ci și cu turcii, care de asemenea au școli în limba
maternă.
Propunerile cuprind următoarele categorii de semne:

Y
I. Litere comune alfabetului rom îu esc și celui turc

IT
1. Literele a, c, i, o, u, apoi b, d, f, j, m, n, p, r, s, ș, t, v și c nu necesita
nici o explicație specială: sunetele pe care le desemnează sînt aceleași în toate

RS
cele trei limbi.
2. Literele g, A, & și Z au o situație specială, fiecare dintre ele reprezenrind
cîte două, sau chiar trei sunete:

zare) și constrictiva velară y; VE

g redă oclusiva velară g, oclusiva palatală g (cu diferite grade de palatali-

h redă constrictiva laringală h (adesea palatalizată) și constrictiva velară

k redă oclusiva velară k, oclusiva postvelară q (notată si k) și oclusiva palatală
NI
k' (cu diferite grade de palataliz re);
Z redă laterala alveolară Z (adesea pulatalizată) și laterala velară /, care
LU

este mai puțin velară decît ji rusesc sau l polonez, fiind identic cu Z din
engl. euell, bull. •
Redarea prin același semn a două sunete diferite, unul palatal și altul velar,
este justificată, din punct de vedere fonologie, pentru limbile tunice: în aceste
RA

limbi, datorită legii sinarmonismului \ varietățile palatale și velare ale consoanelor

nu smt Tcît variante combinatorii, fără valoare distinctivă, ale aceluiași fonem
Cu alte cuvinte, într-un cuvînt cu vocale anterioare nu pot apărea decît consoanele
NT

g , h' ,k și Z ' , iar într-un cuvînt cu vocale posterioare nu pot apărea decît consoanele
velare y, /, q și Z; dar și într-un caz și în celălalt vom reda perechile respective
de sunete printr-o singură literă: g, h, k și Z. Deci eger « dacă » și noyut « năut »
CE

se vor scrie eger și nogut, Beh'ic (nume propriu) și yalq « popor » se vor scrie Behiț
și halk, tenek'e « tinichea » și qapaq « capac » se vor scrie teneke și kapak, sepetl'er
«coșuri » și odalar « odăi » se vor scrie sepetler și odalar.
Obseevații: a) Velarele obișnuite k șig se întîlnesc rar,-mai ales
/

în cuvinte de origine străină (ca de exemplu karton, gara). Pentru

SI

aceste cazuri se va atrage atenția că k și g nu se pronunță, ca de

obicei, q și y, ci ca în romînește. (Delegația tătară a propus ca să
IA

se pună deasupra consoanei un accent circumflex.)

1 Sinarmonismul constă în aceea că un cuvînt nu poate conține decît sau vocale anterioare
și consoane palatale, sau vocale posterioare și consoane velare.
CU

72
 R
b) Cînd k', g' și l se află înaintea unui a, palatalizarea va fi mar­
cată, ca și în ortografia turcă, prin accentul circumflex pus deasupra

RA
vocalei. Deci k'dat « hîrtie », ruzgdr _ «vînn », Vale « lalea » se vor
scrie hâat, riizgâr, laie.

LIB
II. Litere luate din alfabetul turc

c redă semioclusiva prepalatală /; deci gam « geam », gez « zestre », guma

« vineri » se vor scrie cam, cez, cuma.

ITY
ț redă semioclusiva prepalatală c (întrebuințată foarte rar) și constrlctlvț-
prepalatală muiată s ': aceasta din urmă este un fonetism regional foarte răspîndit,
dar considerat ca « necorect » chiar de cei care-1 folosesc; deci ciment, catal sau s'«-
tal «furculiță», s'es'ek « floare » se vor scrie țiment, fatal, țefek,

RS
t(—i fără punct) redă vocala i, care este o medială semi-închisă, mai des­
chisă decît î romînesc, avînd o nuanță de ă, deci ispanaq « spanac ». qiz « fată »,
misir « porumb » se vor scrie ispanak, kiz, misir;

E
y redă constrlctlva palatală i (iod); deci iaqa « guler », piiala « oglindă »,
ițldiz « stea », ianmai « semilună » se vor scrie yaka, piyala, yildiz, yarimay.
IV
III. Litere luate din alfabetul romînesc
UN

în afară de litera ș, care a fost împrumutată de alfabetul turc din cel romînesc,
se propune pentru semioclusiva ts, care se întîlnește numai în cuvinte împrumu­
tate recent din limba romînă, litera romînească ț. Deci cuvinte ca militsiian, penitsa,
AL

retseta se vor scrie milițiyan, penița, rețeta.

IV. Senine speciale pentru sunete specifice limbii tătare

TR

1. în limba tătară există trei vocale specifice, cu valoare fonologică:

/: vocală medio-anterioară închisă, între i (sau e) și I (despre valoarea căruia
N

vezi mai sus);

o (sau 0): vocală anterioară labială cu deschidere mijlocie, între o și o; cores­
CE

punde lui o din limba turcă;

u (sau u): vocală anterioară labială închisă, între ii și m; corespunde Iui
ii din limba turcă.
Pentru redarea acestor vocale, se propun semnele i, 6 și u.
/

Deci cuvinte ca til « limbă », ki§i « om », biringi « primul », koz « ochi »,

SI

dqrt «patru», olirn «moarte», tutun «tutun; fum», bulbul «privighetoare» se

vor scrie ZzZ, kiși, birinct, koz, dort, olim, tutun, bulbul.
IA

2. Nazala velară tj are valoare fonologică, servind la diferențierea cuvintelor:

mer\ « neg »/men «eu», e;se «ceafă» - ense «dacă ar coborî», (s^nț-r) qoliq
« mîna ta » / (onirți qolîn « mîna lui » etc. Acest sunet trebuie, deci, neapărat
U

73
 notat cu un semn special; se propune semnul n care, deși în unele alfabete (de

R
exemplu în acela al limbii spaniole) redă pe « (nazală palatală), în unele studii de

RA
lingvistică turcă (de exemplu în gramatica turcă a lui J. Deny) este întrebuințat
tocmai pentru redarea lui tj. Deci cuvintele citate mai sus se vor scrie meh, ehse,
senin koltn.

LIB
3. Constrictiva bilabială u va fi redată prin ze; deci cuvinte ca tau « munte »,
alua « halva », qaue « cafea », maui « albastru », qîsiu sau qîsuu « ițe », guuuna
« se spală » se vor scrie taw, alwa, kawe, mawi, ktsiw sau kisuzv, cununa.
în rezumat, alfabetul propus are în total 32 de litere, și anume 9 care
reprezintă vocale și 23 care reprezintă consoane, a căror ordine este următoarea

Y
(în paranteză se dă denumirea literelor):

IT
a,A (a) U (0 s,S (se)

RS
b,B (be) jJ w ș,Ș Ge)
c,C (ce) ' k,K (ke) t,T (te)
1,L (le) ț,T (fe)
d,D (de) m,M (mc) u,U (u)
e,E (e)
(e
n,N (ne)
n,\ (eh)
VE u,U (u)
v,V (ve)
o,O (o) w,W (zce)
NI
,g/; (g?)
h,H (he) c,O (o) y.Y W
U (0 z,Z (ze)
LU

p,P (Pe)
U (0 r,R (re)

ic
RA

Proiectul prezentat mai sus a fost dezbătut de Consiliul științific al

Institutului de lingvistică din București în ședința din 3 ianuarie 1956.
Deschizînd discuția, acad. E. Petrovici a propus semnele 6 și u în
NT

loc de 6 și w, deoarece, deși reprezintă sunete diferite, ele constituie

respectiv aceleași foneme. Acad. Al. Rosetti s-a raliat propunerii făcute de
acad. E. Petrovici. Atît acad. E. Petrovici cît și acad. Al. Rosetti s-au declarat
CE

de acord cu restul propunerilor.

Acad. A. Graur, apoi prof. J. Byck, prof. D. Macrea, acad. E. Petrovici,
tov. Ilie Stanciu și G. Bolocan au accentuat asupra necesității de a se alcătui
un alfabet cît mai apropiat de alfabetul romînesc, avînd în vedere că tătarii, trăind
/

în mijlocul poporului romîn, își vor însuși în viitor cultura poporului romîn
SI

și vor sta tot mai puțin sub influența culturii turcești. Aproape toate discuțiile ■
care au urmat s-au dus de pe această poziție.
IA

Au fost discutate următoarele semne propuse în proiect:

i — Prof. J. Byck și acad. E. Petrovici au propus ca semnul t să se înlocu­
iască prin semnul z; propunerea a fost sprijinită de acad. A. Graur.
CU

74
 R
i, o, u. — în loc de o si iti, acad. E. Petrovici a propus semnele o și u, pro­
punere cu care acad. Al. Roserti s-a declarat de acord. în loc de t, acad. E. Petro­

RA
vici a propus semnul f; acestei propuneri i s-a alăturat acad. A. Graur, dar tov.
Ziyaeddin atrage atenția asupra faptului că sunetul redat prin i este foarte frecvent,
ipărînd adesea de mai multe ori în același cuvînt; semnul f ar fi, mai ales în

LIB
aceste cazuri, foarte incomod. Prof. D. Macrea și acad. Al. Rosetti au cerut
să se mențină semnele i, o și u propuse în proiect.
c și p — Acad. A. Graur, prof. D. Macrea și acad. E. Petrovici au propus
semnele g și. c; prof. J. Byck s-a alăturat și d-sa acestei propuneri, sugei-md însă,

ITY
pentru sunetul £, semnul c fără nici un semn diacritic. După aceea, acad. A.
Graur a propus ca cele două sunete să se redea, după modelul ortografiei
romînești, prin . ci și gi (deci ciorap, giam).
gâ, kâ, lâ. — Acad. E. Petrovici, apoi acad. A. Graur au obiectat împotriva

RS
redării lui g', k' și l' urmați de a, după modelul ortografiei turcești, prin gâ,
kâ și lâ. VI. Drimba a arătat că cele trei consoane palatale ar putea fi redate prin
gy,ky și ly (deci ruegyar, kyaat, lyale față de riizgâr, kâat, lâle cum s-a propus în

E
proiect). Acad. E. Petrovici a prezentat în locul acestor soluții alte două: sau gi,
kl, li (la care s-a alăturat acad. A. Graur), sau g', k, V (la care s-a alăturat prof.
IV
D. Macrea).
n. — în locul luî n, acad. E. Petrovicî a propus semn! iq sau s<cî^ii^r^<^^t ng,
UN

iar prof. J. Byck a propus semnul n (pe care l-a acceptat apoi și acad. E. Petrovici).
y și w. — în loc de w, prof. J. Byck a propus să se scrie, ca în romfaește,
simplu u. Acad. E. Petrovici face observația că nemarcarea semtvocateror^ și u con­
stituie o lipsă a sistemului ortografic românesc, care nu rrrbuie impusă și alfabetu­
AL

lui tătar; d-sa propune semnele l și ii, cu care acad. A. Graur și apoi prof. J. Byck
se declară de acord. Acad. Al. Rosetti, prof. D. Macrea, Ziyaeddin Ismail, Aii
Ahmet Nagi și VI. Drimba . au cerut ca literele y și w să fie menținute.
TR

în sfîrșit, în ceea ce privește vocalele lungi, acad. E. Petrovici și

acad. A. Graur au propus ca ele să nu fie notate prin nici un semn special.
în încheiere, s-a hotărît ca discuțiile să continue în ziua următoare, într-o
EN

ședință restrînsă de lucru sub conducerea acad. E. Petrovici, pentru a se alcătui

un alfabet tătar cît mai apropiat de alfabetul romînesc.
★
/C

în ziua de 4 ianuarie 1956, într-o ședință de lucru ținută, sub conducerea

acad. E. Petrovici, de autorii proiectului de bază, s-au continuat dezbaterile care
au avut loc în ziua precedentă în ședința Consiliului științific al Institutului de
SI

lingvistică. Au fost adoptate următoarele propuneri făcute în ședința din 3 ianuarie:

î (în loc de i), i și g (în loc de g și c), i și ti (în .loc de y și w). .
IA

Pentru vocalele i, o și u acad. E. Petrovici a făcut acum o nouă propunere:

să se scrie i, 6’ și ti, — iar în loc de gâ, kâ și lâ, propuse în proiect, să se scrie gâ
kâ și lâ (deci ruzgâr, kâat, lâle în loc de ruzgâr, kâat, lâle); acest â reprezintă un a
U

75
 anterior care se întîlnește, rar, și în cuvinte în care nu e precedat de o consoană

R
palatală, ca de exemplu âruSe «frumos, drăguu», nane « mamă », dădăi (care

RA
se vor scrie ârușe, nane, dadă.). -
Alfabetul propus de Consiliul științific este, deci următorul:
a, A («) i. I (0 p, p (pe)

LIB
â, A (d) î, î (£) r, R (re)
b, B (be) I, I '(ie) s, S (se)
c, 0 (ce) j. J 0>) Ș, Ș (?e)
d, D (de) k, k (ke) t, T (te)

Y
e, E (e) 1, L (le) ’■ T (te)
F (fe) m, M (me) u, U (u)

IT
6 G (ge) n, N (ne) u, U (ii)
g G (ge) n, -N (en) ii, U (ue)

RS
h, H (he) o, O (o) v, V (ye)
6 I (Z) 6, 0 (6) z, Z (ze)
★

VE
Alfabetul propus de Institutul de lingvistică a fost luat în discuție în
ședința de consfătuire din 11 aprilie 1956 a cadrelor didactice de la școlile
cu limba de predare tătară din regiunea Constanța.
NI
Majoritatea particlpanțllor (tovarășii Abdulț Șevket, Abdulamit Memet,
Agali Fevziye, Agall Sukurțn, Aii S. Memet, Anefi Ulviye, Bahie Bektaș,
LU

Bosnyak Hayrulț, Cevat Zekeriyț, Izzet Gafer, Menlibay Ekrem, Negmeddin

Halii, Rasim Selim, Renziye Bolat, Resit Ilhan) s-au declarat împotriva lite­
relor z și ii, care prezintă, printre alte inconveniente, mari dificultăți de
ordin didactic, și au propus în locul lor respectiv semnele y și v.
RA

Alți participanțl au propus înlocuirea semnelor i și g cu literilc i și c

din alfabetul turc (tovarășii Abdulț Șevket, Agali Sukurrțn, BahIe Bektaș,
Izzet Gafer), eliminarea llterllor j n și / (tovarășii BJnic Bortemir, Seit
T

Abdulamit, Resit Ilhan) sau introducerea literei x (tov. Behic Bortemir)..

EN

Problema alfabetului limbii tătare a fost din nou discutată de Consiliul

științific al Institutului de lingvistică în ședința din 1 iunie 1956.
/C

Propunerea de a se înlocui litera z cu y a fost acceptată fără rezerve..

In ceea ce privește scrierea sunetului u, la propunerea acad. E. Petro-
vlcl, a fost adoptată litera w, care fusese propusă în proiectul inițial.
Au fost aduse în discuție și literele â, i, 6 și w; VI. Drimbț a propus
SI

să se scrie z, o și Iz; în loc de a, prof. D. Macreț (apoi și prof. J. Byck)

au propus litera â, Iar acad. E. Petrovici a arătat că și i ar putea fi înlo­
IA

cuit, pentru paralelism, cu z. în urma discuțiilor s-a hotărît să se mențină

propunerea anterioară a Consiliului științific, deoarece scrierea cu accent a
acestor vocale este mai comodă decît scrierea cu tremă.
CU

76
 R
Forma definitivă a alfabetului limbii tătare din Dobrogea este următoarea:

RA
a, A (u) f, î (*) ’ r, R (re)
â, A (d) î, î (£) s, S (se)
b, B (M j, J (j< Ș, Ș (Șe)

LIB
c, C (ce) k, K(fce) t, T (te)
d, D (</e) 1, L(Ze) ț, T (/«)
e, E (e) m, M(me) u, U (u)
f, F (fe) n, N (ne) u, tJ (u)
n, N (eh) v, V (ve)

ITY
g. G (Se>
g, S(£e) o, O (o) y, Y (ye)
h, H (he) 6, 0 (o) w, W (ive)
i, I (0 p, P (pe) z, Z (ze)

RS
Alfabetul are, prin urmare, 33 de litere, dintre care 10 reprezintă vocale
iar 23, consoane.
VLADIMIR DRIMBA

VE
NI
LU
RA
NT
/ CE
SI
IA
U