E-BUSINESS MANAGEMENT ȘI MARKETING/

ADMINISTRAREA AFACERILOR IN COMERȚ,

TURISM ȘI ALTE SERVICII
prof.univ.dr. habil. Emilia HERMAN

ECONOMIA DIGITALĂ
- SUPORT DE CURS -

Pentru uzul studenţilor

2021-2022

1
 CUPRINS

Capitolul 1 ...............................................................................................................................3
DEFINIREA ȘI MĂSURAREA ECONOMIEI DIGITALE ...................................................3
1.1. Economia digitală - tipuri de abordări ...................................................................3
1.2. Economia digitală - niveluri de definire și măsurare ............................................8
1.3. Implicații ale variației definiției pentru estimări ale dimensiunii economiei
digitale ................................................................................................................................13
Capitolul 2 .............................................................................................................................14
INDICATORI DE MĂSURARE A ECONOMIEI ȘI SOCIETĂȚII DIGITALE ................14
2.1. Indicele economiei și societății digitale (DESI) .......................................................14
2.2. Indicele intensității digitale la nivel de firmă ..........................................................27
2.3. Indicele de digitalizare EIB .......................................................................................32
2.4. Indicele de competitivitate digitală ..........................................................................38
2.5. Indicatori specifici sectorului TIC - nivel de bază a economiei digitale ...............42
Capitolul 3 .............................................................................................................................47
PRINCIPALELE COMPONENTE ALE ECONOMIEI DIGITALE ...................................47
3.1. Industria 4.0 ............................................................................................................47
3.2. Platformele digitale .................................................................................................57
3.3. Economia colaborativă și platformele colaborative ............................................61
Capitolul 4 .............................................................................................................................70
ECONOMIA DIGITALĂ - O PRIORITATE A POLITICILOR DE DEZVOLTARE
ECONOMICĂ A UNIUNII EUROPENE .............................................................................70
4.1. Piaţa unică digitală în UE - suport şi mecanism de dezvoltare economică .......70
4.2. Strategii de dezvoltare a economiei și societății digitale .....................................72
Referințe bibliografice............................................................................................................85

2
 Capitolul 1
DEFINIREA ȘI MĂSURAREA ECONOMIEI
DIGITALE
1.1. Economia digitală - tipuri de abordări
1.2. Economia digitală - niveluri de definire și
măsurare
1.3. Implicații ale variației definiției Economiei
Digitale pentru estimarea dimensiunii acesteia

1.1. Economia digitală - tipuri de abordări1

Există diverse definiții ale economiei digitale (sau concepte similare) care sunt
utilizate de guverne, firme și organizații internaționale.

În general, se utilizează două abordări largi, în mod convențional, pentru a defini

economia digitală: abordarea ascendentă (bottom-up) și abordare de sus în jos (top-down)
sau bazată pe tendințe.

I. Primul tip de definiție urmează o ABORDARE ASCENDENTĂ (bottom-up) care

caracterizează output-ul sectoarelor și al firmelor sau procesele de producție pentru
a stabili dacă acestea ar trebui incluse în economia digitală (natura output-ului).
Abordarea ascendentă definește economia digitală într-un mod „tradițional” ca agregatul unui
indicator specific (de exemplu, suma valorii adăugate, numărul de persoane ocupate) pentru
un ansamblu de industrii sau sectoare identificate ca actori în economia digitală. Acestea din
urmă pot fi selectate în funcție de diverse criterii, cum ar fi natura produselor realizate (în
sens restrâns) sau ponderea „intrărilor digitale” utilizate în procesele lor de producție (în
sens mai larg).
 În sens restrâns, economia digitală cuprinde toate industriile sau activitățile care
participă direct la producția digitală sau se bazează, în mod crucial, pe intrările digitale.
Această abordare este, de obicei, utilizată în activitatea economică, încercând să cuantifice
contribuția economiei digitale la creșterea totală a economiei.
De exemplu, Biroul de analiză economică al SUA (BEA2) definește economia digitală
ca suma infrastructurii digitale (sectorul TIC), activitatea de comerț electronic (e-commerce)
și activitățile media digitale. În mod similar, Institutul McKinsey ia în calcul valoarea
sectorului TIC (Tehnologia informației și comunicațiilor), a pieței comerțului electronic -

1
OECD (2020), A roadmap toward a common framework for measuring the Digital Economy. Report
for the G20 Digital Economy Task Force, https://www.oecd.org/sti/roadmap-toward-a-common-
framework-for-measuring-the-digital-economy.pdf
2
Bureau of Economic Analysis (BEA), USA

3
măsurată ca vânzări online de bunuri - și a cheltuielilor offline ale consumatorilor pentru
echipamente digitale3.
Conform definiţiei agreate la nivelul Eurostat, sectorul TIC cuprinde activităţile de:
fabricare a componentelor electronice, a calculatoarelor şi echipamentelor periferice, a
echipamentelor de comunicaţii, a produselor electronice de larg consum şi a suporturilor magnetice
şi optice destinate înregistrărilor; editare a produselor software; telecomunicaţii; servicii în tehnologia
informaţiei; activităţi ale portalurilor web, prelucrarea datelor, administrarea paginilor web şi
activităţi conexe; repararea calculatoarelor şi a echipamentelor de comunicaţii conform clasificării
CAEN Rev.2

 În sens larg, economia digitală cuprinde toate industriile/sectoarele care utilizează

intrări digitale ca parte a procesului lor de producție. Aceste intrări includ infrastructură
digitală, echipamente și software, dar pot include și date, precum și abilități complementare.
O perspectivă mai largă a fost utilizată la Summitul G20 (2016), unde economia digitală a
fost definită ca „O gamă largă de activități economice care utilizează informațiile și
cunoștințele digitalizate ca factor cheie de producție, rețelele moderne de informații ca spațiu
important de activitate și utilizarea eficientă a tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC)
ca motor important al creșterii productivității și al optimizării structurale economice”4 .

!!! Limitele acestui tip de definiție:

- Măsurarea economiei digitale dincolo de componentele sale centrale este dificilă,
deoarece impactul „utilizării tehnologiilor digitale poate rezulta din efecte secundare
și din rezultate intangibile” (UNCTAD, 2019)5.
- Dacă economia digitală cuprinde toate activitățile care utilizează date digitalizate,
atunci întreaga economie ar putea fi în curând inclusă în acest concept, făcându-l
potențial neclar (IMF, 20186). O definiție atât de amplă ar risca să reducă semnificativ
analiza posibilă și rezultatele acesteia.

II. Al doilea tip de definiție, urmează o ABORDARE DE SUS ÎN JOS (top-down )

sau bazată pe tendințe, identificându-se mai întâi tendințele cheie care determină
transformarea digitală (tendințele permise de progres și adoptarea tehnologiilor
digitale de către societate) și apoi se analizează măsura în care acestea se reflectă
în economia reală. Se extinde dincolo de domeniul economic, reflectând necesitatea
de a lega diferite domenii de politică (economică, socială, tehnologică etc) pentru
a stabili condițiile necesare pentru o creștere incluzivă și durabilă a economiei
digitale.

3
McKinsey (2018), The rise of Digital Challengers.
https://www.mckinsey.com/~/media/McKinsey/Featured%20Insights/Europe/Central%20and%20Eastern%20Europe%20needs%20
a%20new%20engine%20for%20growth/The-rise-of-Digital-Challengers.ashx
4
G20 DETF (2016), G20 Digital Economy Development and Cooperation Initiative. G20 DETF.
https://www.mofa.go.jp/files/000185874.pdf
5
United Nations Conference on Trade and Development (UNCTAD) (2019), Digital Economy Report
2019: Value Creation and Capture: Implications for Developing Countries, UN publication, New
York and Geneva.
6 IMF (2018), Measuring the Digital Economy. IMF Policy Paper, Washington, DC, 2018.
https://www.imf.org/en/ Publications/Policy-Papers/Issues/2018/04/03/022818-measuring-the-digital-economy

4
  Abordarea top-down nu ia în considerare doar un set de firme, industrii sau sectoare,
ci amploarea digitalizării în toate procesele productive și societale, precum și
modificările care rezultă în cererea și reglementările pieței muncii.
 Confom Băncii Mondiale, „Economia digitală transcende sectorul TIC, cuprinzând
majoritatea sectoarelor economiei și societății. Cu toate acestea, multe guverne
continuă să trateze economia digitală ca pe un sector, cu accent exclusiv pe dezvoltarea
infrastructurii TIC și crearea unei forțe de muncă în tehnologia informației (IT)”
(Grupul Băncii Mondiale, 20167).
 În mod similar, OECD descrie „economia digitală [ca extinzându-se] dincolo de
întreprinderi și piețe [deoarece] include indivizi, comunități și societăți” 8.
 Oxford Economics constată că economia digitală „cuprinde întreprinderi din toate
sectoarele economiei, folosind tehnologiile digitale cu o intensitate din ce în ce mai
mare, pentru a perturba profund modul în care se creează valoarea ”(Oxford
Economics, 20169).

!!! Limitele acestui tip de definiție:

 Prin natură, definițiile de sus în jos tind să nu fie potrivite pentru măsurarea
economică, deoarece oferă un concept deschis, care pare să descrie „economia
digitalizată” mai degrabă decât economia digitală. În timp ce furnizează informații care
pot fi utile pentru stabilirea dezbaterilor politice, definițiile bazate pe tendințe sau de
sus în jos tind să genereze dificultăți de măsurare prin indicatori macroeconomici
(monetari).
 Măsurarea bazată pe o definiție de sus în jos poate servi scopurilor de măsurare dacă
este utilizată pentru a furniza nivelul global al activității digitale a unei țări pe baza
unei măsurări cantitative combinate a unui set de indicatori.
De exemplu, Indicele Economiei și Societății Digitale (DESI) al Comisiei Europene
monitorizează dinamica economiei digitale utilizând un indice compus bazat pe un număr de
indicatori pentru tendințele cheie care determină performanțele țărilor, cum ar fi capitalul
uman sau serviciile publice digitale. În plus, iDESI face referință la economiile UE cu
economii din afara UE, utilizând majoritatea, dar nu toți indicatorii DESI, din cauza
disponibilității datelor.
!!! Cu toate acestea, deși DESI poate oferi o formă de prezentare generală, NU poate fi
utilizat pentru a răspunde la întrebări precum „cât de multă valoare adăugată generează
economia digitală?” sau „câți oameni lucrează în economia digitală?

Diverse variante ale acestor două abordări au fost propuse de diferite organizații
internaționale, birouri naționale de statistici, mediul universitar și sectorul privat, însă niciuna
nu a reușit să surprindă pe deplin toate fațetele și perspectivele economiei digitale (OECD,
2020).

7
World Bank Group (2016), World Development Report 2016: Digital Dividends. World Bank,
Washington, DC https://www.worldbank.org/en/publication/wdr2016
8 OECD (2019) Measuring the Digital Transformation: A Roadmap for the Future, OECD

Publishing, Paris, https://doi.org/10.1787/9789264311992-en .

9
Oxford Economics (2016), Digital Spillover, Measuring the true impact of the Digital Economy,
Oxford, https://www.huawei.com/minisite/gci/en/digital-spillover/files/gci_digital_spillover.pdf

5
 Tabel 1. Definiții ale economiei digitale (OECD, februarie 2020)
ABORDARE ASCENDENTĂ (bottom-up)
United States: “The BEA includes three major
types of goods and services in its definition of the
Digital Economy:
The digital-enabling infrastructure needed an
interconnected computer network to exist and
operate; the e-commerce transactions that take
place using that system and digital media, or the
content that Digital Economy users create and
access. BEA considers data part of the Digital
Economy.
China: “The Digital Economy refers to a broad
range of economic activities that include using
digitised information and knowledge as the key
factor of production, modern information
networks as an important activity space, and the
effective use of information and communication
technology (ICT) as an important driver of
productivity growth and economic structural
optimisation.”
Australia: “the ABS measured the digital
activities in Australia as the production of:
Digital enabling infrastructure (computer
hardware, software, telecommunications
equipment and support services that form and
facilitate the use of computer networks);
Digital media (digital audio, video and
advertisement broadcasting services) and E-
commerce.”
Source: G20 Digital Economy Task Force (DETF) Questionnaire on Measuring the Digital Economy
ABORDAREA TOP-DOWN
Germany: “‘Digital economy’ in the survey
programme means the performing of online
transactions between people and companies.
Examples are the survey modules on E-Commerce,
E-Government and the integrated questions on the
so-called ‘sharing economy’ (also ‘collaborative
economy’) which sort of overlap with other content
of the E-Commerce module.”
Italy: The framework used by Italy is the one
developed by the European Commission at EU level
through the Digital Economy and Society Index
(DESI). (Which is considered by this categorisation,
as using a top down definition of the Digital
Economy given the range of trends and areas
considered. For more detail, see
https://ec.europa.eu/digital-single-
market/en/news/digital-economy-and-society-
index-desi-2019)
France: The framework used by France is the one
developed by the European Commission at EU level
through the Digital Economy and Society Index
(DESI). (Which is considered by this categorisation
to use a top down definition of the Digital Economy
given the range of trends and areas considered. For
more detail, see https://ec.europa.eu/digital-single-
market/en/news/digital-economy-and-society-
index-desi-2019)

III. DEFINIȚIE FLEXIBILĂ A ECONOMIEI DIGITALE

O abordare flexibilă a definirii Economiei digitale este realizată de UNCTAD în
“2019 Digital Report”10 în care se face distincție între utilizarea extensivă și intensivă a
tehnologiilor digitale pentru a stabili limitele economiei digitale (Figura 1).
Conform acestei definiții flexibile, Economia Digitală cuprinde toate sectoarele care
utilizează pe scară largă (extensiv) tehnologiile digitale (adică pentru care existența acestor
sectoare depinde de tehnologiile digitale). Se face deosebire între aceste sectoare și sectoarele
care utilizează intensiv tehnologiile digitale (adică aplică tehnologia digitală doar pentru a
spori productivitatea lor). Pentru Bukht și Heeks (2017)11, economia digitală este dată de

10
Definiție bazată pe lucrarea “Defining, Conceptualising and Measuring the Digital Economy”
(Bukht and Heeks, 2017); United Nations Conference on Trade and Development (UNCTAD)
(2019), “Digital Economy Report 2019: Value Creation and Capture: Implications for Developing
Countries)”, UN publication, New York and Geneva, 2019.
11
Bukht, Rumana & Heeks, Richard. (2017). Defining, Conceptualising and Measuring the Digital
Economy. International Organisations Research Journal. 13. 143-172.

6
ponderea producției/outputului care „este derivată exclusiv sau în principal din tehnologiile
digitale cu un model de afaceri bazat pe produse sau servicii digitale”.

Figura 1: Abordarea Economiei Digitale pe nivele

Sursa: The Digital Economy Report, 2019, UNCTAD

Deoarece cuprinde mai multe niveluri care sunt conectate, dar nu neapărat încorporate
în economia digitală, această definiție este suficient de flexibilă pentru a încorpora inovațiile
modelului de afaceri de-a lungul timpului, excluzând, în același timp, sau clasificând separat
o gamă mai largă de sectoare digitalizate, în care produsele și serviciile digitale sunt din ce în
ce mai utilizate (de exemplu, un comerciant cu amănuntul care vinde și bunuri online).
Această definiție ar permite mutarea diferitelor modele de afaceri din domeniul larg în
domeniul restrâns, o dată ce afacerea lor se bazează pe intrări digitale.
Firmele pot trece de la industriile convenționale ISIC12 la industriile digitale nou definite
pe baza producției lor de bunuri și servicii TIC sau de la utilizarea intensivă la utilizarea
extensivă a digitalizării.
!!! Limitele acestui tip de definiție:
O astfel de flexibilitate poate provoca dificultăți din punct de vedere statistic. Cea mai
evidentă provocare este înregistrarea firmelor și sectoarelor care se deplasează destul de
repede între categorii.

ECONOMIA DIGITALĂ încorporează toate activitățile economice bazate pe intrări

digitale sau îmbunătățite semnificativ prin utilizarea intrărilor digitale (digital inputs),
inclusiv tehnologii digitale, infrastructură digitală, servicii și date digitale. Economia
digitală se referă la toți producătorii și consumatorii, inclusiv guvernul, care utilizează
aceste intrări digitale în activitățile lor economice (OECD, 2020).

12
International Standard Industrial Classification of All Economic Activities
https://unstats.un.org/unsd/publication/seriesm/seriesm_4rev4e.pdf

7
1.2. Economia digitală - niveluri de definire și măsurare13

NIVELURILE (4+1) CARE STAU LA BAZA DEFINIRII ECONOMIEI

DIGITALE (Figura 2):

1) Nivel de bază / măsurare de bază/ a economiei digitale - include doar activitatea

economică a producătorilor de conținut digital, bunuri și servicii TIC = sectorul
de bază.
2) Nivel în sens restrâns - include sectorul de bază, precum și activitatea economică
derivată de la firme care se bazează pe intrări digitale14.
 Digitalizarea a creat multe modele noi de afaceri care depind în totalitate de intrările
digitale, cum ar fi serviciile sau datele digitale care există, dar care nu produc ele însele bunuri
TIC sau servicii TIC și informații, așa cum sunt definite în măsura de bază.
 Platformele intermediare - inclusiv platformele digitale publice - care facilitează
tranzacțiile între producători și consumatori se bazează pe informații și tehnologii digitale
pentru ca această producție să aibă loc. Aceste întreprinderi folosesc intens bunurile și
serviciile TIC pentru a obține noi tipuri de valoare adăugată, dar nu sunt considerate
producători de bunuri și servicii TIC/ servicii de informații.
3) Nivel în sens larg - include primele două niveluri, precum și activitatea economică
a firmelor îmbunătățită semnificativ prin utilizarea intrărilor digitale.
 Bunurile și serviciile TIC au transformat, de asemenea, firmele convenționale care
acum utilizează digitalizarea pentru a îmbunătăți sau extinde activitatea și procesele afacerii.
Serviciile financiare, de exemplu, sunt încă servicii fundamentale de „obținere și redistribuire
a fondurilor”, cu toate acestea, în multe țări, digitalizarea a modificat semnificativ modul în
care firmele financiare produc același serviciu.
 În timp ce includerea cuvântului „semnificativ” creează un element de ambiguitate,
este important să se creeze un nivel la care firmele trebuie să ajungă pentru a fi considerate
parte a economiei digitale. Aproape toate firmele folosesc unele bunuri TIC în afacerea lor
[un computer personal sau e-mail]. Cu toate acestea, pentru a evita o definiție care include
aproape toată activitatea economică, firmele a căror activitate este îmbunătățită semnificativ
prin utilizarea intrărilor digitale trebuie să fie separate de cele care sunt asistate prin utilizarea
acestei tehnologii15.

13
OECD (2020), A roadmap toward a common framework for measuring the Digital Economy.
Report for the G20 Digital Economy Task Force, https://www.oecd.org/sti/roadmap-toward-a-
common-framework-for-measuring-the-digital-economy.pdf
14
această definiție nu se concentrează pe producția finală sau pe metoda tranzacției. În schimb,
factorul determinant care definește acest nivel de măsurare a Economiei digitale este dacă procesul
de producție al bunului sau serviciul depinde de digitalizare.
15
De exemplu, în multe țări, utilizarea intrărilor digitale a îmbunătățit semnificativ nivelul valorii
adăugate produse atât din sectorul agricol, cât și din industria minieră. Dacă aceste sectoare/industrii
sunt incluse într-o definiție stabilită a „economiei produsă digital” ar putea duce la o creștere a
ponderii economiei digitale, deși în aceste industrii are loc o utilizare limitată a digitalizării ⇒ se
supraestimează semnificativ Economia digitală.

8
 Figura 2. Definiții ale Economiei Digitale, pe niveluri de analiză
Sursa: OECD (2020)
4) Nivel final - societatea digitală se extinde mai mult decât economia digitală,
încorporând interacțiuni și activități digitalizate care nu sunt incluse în producția PIB-
ului, cum ar fi utilizarea platformelor digitale gratuite (inclusiv platformele digitale
publice) - servicii digitale cu preț zero. Deși nu este considerată o parte a economiei
digitale în sine, această activitate este importantă pentru o politică digitală eficientă de
către guvern.
5) Măsură suplimentară, ALTERNATIVĂ = acoperă toată activitatea economică care
este comandată digital și / sau livrată digital. Această formă de măsurare a Economiei
Digitale, în delimitarea activităților economice luate în calcul, ia în considerare natura
tranzacțiilor, concentrându-se asupra metodelor de comandă sau livrare a bunurilor
economice, indiferent de modul în care au fost produse.
 Bunurile și serviciile comandate digital ⇔ definiția actuală a comerțului electronic/
e-commerce / deja larg utilizată, care cuprinde „vânzarea sau cumpărarea de bunuri
sau servicii, efectuate prin rețele de calculatoare prin metode special concepute în
scopul primirii sau plasării comenzilor”.
 Servicii furnizate digital ⇔ „toate serviciile care sunt livrate de la distanță într-un
format electronic, utilizând rețele de calculatoare special concepute în acest scop”.
Această categorie include servicii pentru care este necesară o rețea de calculatoare
pentru serviciul administrat, precum și alte bunuri și servicii intangibile/necorporale.
Modul în care aceste niveluri se încadrează în economia mai largă este prezentat în
Figura 3. Diferitele NIVELURI ALE ECONOMIEI DIGITALE sunt plasate într-o matrice
bidimensională care arată tipul de producție- rezultate/output (digital, non-digital, non-
economic) și nivelul de intrări digitale/input utilizate în procesul de producție (ridicat,
mediu, scăzut / niciunul).

9
 Figura 3. Măsurarea Economiei Digitale în cadrul economiei tradiționale
Sursa: OECD (2020)

1. Din Figura 3 se observă că toate REZULTATELE/OUTPUTS „DIGITALE” sunt

considerate ca făcând parte din nivelul de bază a economiei digitale, indiferent de nivelul
intrărilor digitale utilizate în producție ⇒ ieșirea digitală nu include neapărat toate serviciile
furnizate digital; într-adevăr, o cantitate mare de ieșire non-digitală (cum ar fi educația, jocuri
de noroc, servicii guvernamentale) poate fi livrată digital, totuși acest lucru nu o face o un
serviciu digital sau o ieșire digitală. Mai degrabă, nivelul de bază este limitat la activitatea
economică generată de producătorii care aparțin sectorului TIC.
2. Așa cum s-a explicat în definițiile anterioare și prezentat în Figura 3, activitatea
economică inclusă în măsurarea Economiei Digitale, în sens restrâns și în sens larg (2+3),
include producția/output care nu este de natură digitală. Pentru OUTPUT-UL NON-
DIGITAL inclus, factorul de decizie este nivelul de intrări digitale utilizate în procesul de
producție.
o O cantitate mare de intrări digitale face ca o firmă să se califice drept „dependentă” de
intrările digitale și, ca rezultat, inclusă în nivelul în sens restrâns (2).
o Un nivel mediu de intrare digitală face ca firma să se califice drept „îmbunătățită prin
intrări digitale” (sens mai larg-3), mai degrabă decât să se bazeze pe ea. Această
delimitare va fi probabil dificilă în practică ⇔ !!! cu toate acestea o diferență
fundamentală ⇒ „Această activitate economică a apărut doar datorită intrărilor
digitale?”.
⇔ DA - firma care produce activitatea economică depinde probabil de intrări digitale,
⇔ NU - modelul de afaceri al firmei și activitatea economică generată au existat anterior,
deși într-o formă redusă sau mai ineficientă ⇒ firma este probabil îmbunătățită doar de intrări
digitale.
o Economia „tradițională” generează OUTPUT DE NATURĂ NON-DIGITALĂ
utilizând o cantitate zero sau mică de intrări digitale. O cantitate foarte redusă de intrări

10
 digitale este utilizată de firmele tradiționale [aproape toate firmele utilizează o formă
de digitalizare în afacerea lor: utilizarea e-mailului, a unei mașini electronice în
producție (ex. casa de marcat) sau internetul.
ACTIVITATEA ECONOMICĂ, COMANDATĂ DIGITAL ȘI/SAU LIVRATĂ
DIGITAL (5) nu este inclusă în figura anterioară, deoarece NU este un nivel suplimentar de
măsurare, ci mai degrabă o viziune alternativă a economiei digitale, una care oferă țărilor o
viziune mai obiectivă prin delimitarea activității economice, pe baza naturii a tranzacțiilor,
mai degrabă decât a procesului utilizat pentru a o produce. Figura 4 arată ce proporție a
activității economice este inclusă în această delimitare în funcție de modul în care a fost
tranzacționată:

Figura 4: Activitatea economică comandată digital și/sau livrată digital

Sursa: OECD, 2020
1) În timp ce multe bunuri și servicii sunt comandate digital, acestea NU sunt neapărat
livrate digital: tranzacțiile de comerț electronic, rezervările aeriene și hoteliere se
încadrează în cadranul din dreapta sus, în ciuda faptului că nu au fost livrate digital.
2) Există și un număr mare de produse care sunt comandate digital și livrate digital,
inclusiv o cantitate mare de bunuri și servicii necorporale [ex. streaming de filme
online, jocuri de noroc online, utilizarea tehnologiilor cloud etc.]
3) Există, mai rar, servicii livrate digital, dar comandate non-digitală [de ex. un contract
de telecomunicații achiziționat într-un magazin].
4) Există activități economice care nu sunt nici comandate, nici livrate digital.
Toate cele patru cadrane (Figura 4) corespund celor 6 cadrane prezentate ca aparținând
limitei de producție din Figura 3.
Astfel, este posibil ca o cantitate mare de activitate economică inclusă în activitatea
comandată și/ sau livrată digital să provină de la firme incluse în nivelul de bază și nivelul
în sens restrâns. Acest lucru este posibil, deoarece mulți producători incluși în nivelul de
bază nu au de ales decât să-și livreze serviciile digital. De asemenea, multe firme care se
bazează pe intrări digitale sunt dependente, deoarece sistemul digital este singura cale pentru
consumatori de a comanda (UBER) și / sau de a primi (Netflix) serviciul lor. Poate exista mai
puțină suprapunere cu nivelul în sens larg: firmele incluse în acest nivel pot fi îmbunătățite
prin intrări digitale, dar nu neapărat folosind tranzacții digitale cu consumatorii.

11
 Conceptual, există o asemănare importantă între prima (nivel de bază) și ultima măsură-
alternativă (5) a economiei digitale și celelalte trei. Într-adevăr, măsura de bază și cea bazată
pe natura tranzacției SUNT OBIECTIVE prin natura lor, deoarece includerea unui bun sau
serviciu în sectorul delimitat se poate realiza răspunzând la o întrebare binară: „Acest bun
sau serviciu este digital sau nu?” , sau „Acest bun sau serviciu a fost comandat/ livrat
digital sau nu?”.
În schimb, celelalte trei niveluri de măsurare permit MAI MULTĂ
SUBIECTIVITATE, deoarece folosesc cuvinte precum „dependente” și „îmbunătățite”.
Aceste sectoare sunt delimitate pe baza caracteristicii firmelor din economie care sunt
măsurate și sunt astfel delimitate prin adresarea de întrebări începând cu „ Cum?". Această
alegere este deliberată, întrucât nu numai că economiile țărilor se află în diferite etape ale
procesului de digitalizare, dar firmele dintr-o anumită economie sunt, de asemenea,
susceptibile să se deplaseze între sectoare pe baza modului în care afacerea și tehnologia lor
continuă să evolueze.
O măsura alternativă delimitată pe baza naturii tranzacției oferă flexibilitatea și
oportunitatea de a împărți activitatea economică pe produs, care este în interiorul firmei,
mai degrabă decât să atribuie întreaga activitate economică a firmei la un nivel de măsurare a
digitalizării. Deși acest lucru poate avea ca rezultat o măsurare mai laborioasă din cauza
dificultăților determinate de disponibilitatea datelor, se va putea crea o imagine mai detaliată
a economiei digitale.
Un avantaj semnificativ în delimitarea economiei digitale la nivel de firmă este
acela că permite birourilor statistice să aloce toate firmele dependente sau îmbunătățite
semnificativ de intrări digitale la unul dintre nivelurile de măsurare, delimitând astfel
economia într-o activitate economică digitală și o activitate economică care nu este digitală
(economia tradițională din figura 3). Acest lucru asigură contabilizarea tuturor activităților
economice, dar, mai important, contabilizarea activității economice o singură dată.
O definiție care a încercat să separe producția digitală de producția non-digitală într-o
singură firmă ar putea genera o contabilizare dublă !!! în care valoarea adăugată poate fi
considerată atât o parte a economiei digitale, cât și a economiei non-digitale.
Structura Economiei Digitale pe mai multe niveluri prezintă avantajul notabil al oferirii
unor repere și subcategorii suplimentare care vor facilita interpretarea și comparabilitatea
internațională.
A ajunge la un acord cu privire la definirea economiei digitale și a nivelurilor acesteia,
este o etapă prealabilă și crucială, deoarece va defini domeniul de aplicare și elaborare a unui
set de INDICATORI AI ECONOMIEI DIGITALE.
O definiție pe niveluri nu numai că mărește gama de indicatori relevanți care pot fi
concepuți și produși, dar oferă și claritate cu privire la modul în care fiecare dintre aceștia
se raportează la fiecare nivel.

12
1.3. Implicații ale variației definiției pentru estimări ale dimensiunii
economiei digitale16
Necesitatea unor definiții comune și formale ale diferitelor componente ale economiei
digitale este demonstrată în continuare de variația extinsă a modului în care diferite țări
măsoară în prezent economia digitală.
!!! Aceste diferențe în definire au ca rezultat diferențe mari în estimările dimensiunii
economiei digitale.
De exemplu, în 2019, China, Statele Unite și Australia (membrii G20) au publicat
estimări ale dimensiunii economiilor lor digitale pentru anul 2017.
Ca procent din PIB, Australia și Statele Unite au avut proporții similare de 5,8% și
respectiv 6,9% . În contrast, estimarea furnizată de China (Academy of Information and
Communications Technology) a arătat că, în 2017, economia digitală a reprezentat 32,9% din
PIB-ul Chinei. Aceste diferențe în mărimea economiei digitale nu se datorează surselor de
date sau metodologiile diferite, ci faptului că cele trei țări au aplicat definiții diferite ale
economiei digitale (a se vedea Tabelul 1).

AUSTRALIA CHINA

SUA

16
OECD (2020), A roadmap toward a common framework for measuring the Digital Economy.
Report for the G20 Digital Economy Task Force, https://www.oecd.org/sti/roadmap-toward-a-
common-framework-for-measuring-the-digital-economy.pdf

13
 Capitolul 2
INDICATORI DE MĂSURARE A
ECONOMIEI ȘI SOCIETĂȚII DIGITALE

2.1. Indicele economiei și societății digitale (DESI)

2.2. Indicele intensității digitale la nivel de firmă
2.3. Indicele de digitalizare EIB
2.4. Indicele de competitivitate digitală
2.5. Indicatori specifici sectorului TIC - nivel de bază a
economiei digitale

2.1. Indicele economiei și societății digitale (DESI)17

Începând din 2014, Comisia Europeană a monitorizat progresele digitale ale statelor
membre în cadrul rapoartelor privind Indicele Economiei și Societății Digitale (Digital
Economy and Society Index - DESI)18. Indicele economiei și societății digitale măsoară
progresele pe care statele membre ale Uniunii Europene le realizează în direcția unei
economii și a unei societăți digitale.
Comisia Europeană calculează și Indicele internațional al economiei și societății
digitale (I-DESI) care reflectă și extinde indicele economiei și societății digitale al UE28
utilizând 24 de seturi de date pentru a permite analiza tendințelor și compararea
performanțelor digitale din 45 de țări.
DESI este un indice compozit care cuprinde indicatorii relevanți cu privire la
performanța digitală a Europei și urmărește evoluția statelor membre ale UE în ceea ce
privește competitivitatea digitală19.
Până în anul 2020, DESI este calculat anual și este compus din 5 mari dimensiuni:
conectivitate, capital uman, utilizarea internetului, integrarea tehnologiei digitale și
servicii publice digitale. Unele dimensiuni, subdimensiuni și indicatori individuali au o

17
European Commission, Digital Economy and Society Index (DESI) 2020 Thematic chapters.
https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/digital-economy-and-society-index-desi-2020, Digital
Economy and Society Index (DESI) 2021 Thematic chapters, https://ec.europa.eu/digital-single-
market/en/news/digital-economy-and-society-index-desi-2021 Indicele economiei și societății digitale,
2021, România https://digital-strategy.ec.europa.eu/en/policies/desi-romania
18
European Commission, Reports and Studies about Digital Economy and Society Index
https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/digital-economy-and-society-index-desi
19
https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/digital-economy-and-society-index-desi

14
importanță mai mare decât alții, motiv pentru care li s-au acordat o pondere mai mare în
calculul scorului indicelui final pentru fiecare țară.
Tabelul 1 prezintă structura DESI și ponderile generale atribuite principalelor
dimensiuni DESI (2020), ponderi ce reflectă prioritățile politicii digitale ale UE.
Conectivitatea și capitalul uman pot fi considerate cele mai relevante dimensiuni, deoarece
reprezintă infrastructura economiei digitale și a societății. Prin urmare, li s-au atribuit ponderi
mai mari (25%+25%). Integrarea tehnologiei digitale surprinde utilizarea TIC de către
sectorul de afaceri, un sector care contribuie semnificativ la creșterea economică. Din acest
motiv i s-a atribuit o pondere mare (20%), dar nu la fel de mare ca la cele două dimensiuni
anterioare. În cele din urmă, utilizarea internetului (de către cetățeni) și a serviciilor publice
digitale sunt permise de infrastructură și contribuția lor este îmbunătățită de calitatea unei
astfel de infrastructuri. Din acest motiv, au primit o pondere mai mică (15%+15%). Ponderile
au fost, de asemenea, alocate la nivelul fiecărei subdimensiuni și al fiecărui indicator
individual.

Tabel 1. Structura DESI 2020 și prioritățile UE

Dimensiune Sub-dimensiune Indicator
1 Conectivitate 1a Fixed broadband take-up 1a1 Overall fixed broadband take-up
Pondere = 25% 1a2 At least 100 Mbps fixed broadband take-up
Pondere = 25% 1b Fixed broadband coverage 1b1 Fast broadband (NGA) coverage
Pondere = 25% 1b2 Fixed Very High Capacity Network
(VHCN) coverage
1c Mobile broadband 1c1 4G coverage
Pondere = 35% 1c2 Mobile broadband take-up
1c3 5G readiness
1d Broadband price index 1d1 Broadband price index
Pondere = 15%
2 Capital uman 2a Internet user skills 2a1 At least basic digital skills
Pondere = 50% 2a2 Above basic digital skills
Pondere = 25% 2a3 At least basic software skills
2b Advanced skills and 2b1 ICT specialists
development 2b2 Female ICT specialists
Pondere = 50% 2b3 ICT graduates
3 Utilizarea 3a Internet use 3a1 People who never used the internet
serviciilor de Pondere = 25% 3a2 Internet users
internet 3b Activities online 3b1 News
3b2 Music, videos and games
3b3 Video on demand
Pondere = 50% 3b4 Video calls
Pondere = 15% 3b5 Social networks
3b6 Doing an online course
3c Transactions 3c1 Banking
Pondere = 25% 3c2 Shopping
3c3 Selling online
4a Business digitisation 4a1 Electronic information sharing
Pondere = 60% 4a2 Social media

15
4 Integrarea 4a3 Big data
tehnologiei 4a4 Cloud
digitale 4b e-Commerce 4b1 SMEs selling online
Pondere = 40% 4b2 e-Commerce turnover
Pondere = 20% 4b3 Selling online cross-border
5 Servicii publice 5a e-Government 5a1 e-Government users
digitale Pondere = 100% 5a2 Pre-filled forms
5a3 Online service completion
Pondere = 15% 5a4 Digital public services for businesses
5a5 Open data
Sursa: EC (2020). Digital Economy and Society Index (DESI) 2020 Methodological note
https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/digital-economy-and-society-index-desi-2020

Conform DESI 2020, calculat pe baza datelor statistice aferente anului 2019, la nivelul
UE-28 se constată diferențe semnificative între statele membre (Figura 1).

https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/digital-economy-and-society-index-desi
Figura 1. DESI in UE, 2020
România se situează pe locul 26 din cele 28 de state membre ale UE în cadrul Indicelui
economiei și societății digitale (DESI) pentru anul 2020. A înregistrat o dinamică pozitivă în
perioada 2015-2020, însă se constată decalaje negative atât în raport cu media UE-28, cât și
în raport cu țările mai dezoltate ale UE.

16
 În 2021, Comisia Europeană a ajustat DESI pentru a reflecta cele două inițiative de
politică majore care vor avea un impact asupra transformării digitale în UE în următorii ani:
 Mecanismul de redresare și reziliență (the Recovery and Resilience Facility-
RRF) și
 Busola pentru deceniul digital 2020-2030 (Digital Decade Compass)20.
Pentru a alinia DESI la cele patru puncte cardinale (Abilități digitale,
Infrastructură, Afaceri și Servicii publice) și la obiectivele din cadrul Busolei pentru
dimensiunea digitală, a îmbunătăți metodologia și a ține seama de cele mai recente evoluții
tehnologice și de politică, Comisia Europeană a adus o serie de modificări la ediția din 2021
a DESI.

Sursa: https://digital-strategy.ec.europa.eu/en/policies/europes-digital-decade

!!!În prezent (2021), indicatorii DESI sunt structurați în jurul celor patru domenii
principale ale Busolei pentru dimensiunea digitală, înlocuind structura anterioară cu cinci
dimensiuni. Cele 4 dimensiuni au aceeași importanță și o pondere egală.
Punctajele DESI și clasamentele din anii anteriori au fost recalculate pentru toate țările, astfel
încât să reflecte modificările în alegerea indicatorilor și rectificările datelor subiacente
efectuate.
 11 dintre cei 33 de indicatori incluși în DESI 2021 măsoară obiectivele stabilite în
Busola pentru dimensiunea digitală.

20
EUROPEAN COMMISSION, 2030 Digital Compass: the European way for the Digital Decade , Brussels, 9.3.2021
COM(2021) 118 finalhttps://eufordigital.eu/wp-content/uploads/2021/03/2030-Digital-Compass-the-European-way-
for-the-Digital-Decade.pdf

17
 https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/digital-economy-and-society-index-desi
Figura 2. DESI in UE, 2021
Conform DESI 2021, România se situează pe locul 27 din cele 27 de state membre ale
UE.
 În ceea ce privește capitalul uman, România se situează pe locul 26, obținând un
punctaj sub medie pentru majoritatea indicatorilor. Deși România are un număr mare de
absolvenți în domeniul TIC (situându-se pe locul 4), deficitul de specialiști TIC limitează
capacitatea țării de a inova și de a profita de avantajele transformării digitale. În schimb, în
ceea ce privește numărul femeilor specialiste în domeniul TIC, România se situează pe locul
3.
 În ceea ce privește conectivitatea, s-au înregistrat în continuare progrese în 2020 în
ceea ce privește acoperirea în bandă largă fixă, dar adoptarea serviciilor în bandă largă a
progresat într-un ritm mai lent. Cu toate acestea, România se situează pe locul 7 datorită
nivelului ridicat de utilizare a benzii largi de cel puțin 100 Mbps (52%). Conectivitatea în
România ar putea fi îmbunătățită în continuare prin punerea accentului pe eliminarea
decalajului digital dintre zonele urbane și cele rurale, raționalizarea procedurilor de acordare
a autorizațiilor, actualizarea strategiei privind banda largă pentru a reflecta obiectivele pentru
2025 privind gigabiții și transpunerea cadrului de reglementare în conformitate cu legislația
UE.
 Întreprinderile române nu profită pe deplin de tehnologiile digitale (schimbul
electronic de informații, platformele de comunicare socială, volumele mari de date și cloud),
cu excepția inteligenței artificiale.
 Serviciile publice digitale - România se clasează pe ultimul loc în ceea ce privește
indicatorii-cheie, cum ar fi serviciile publice digitale pentru cetățeni și întreprinderi,
utilizatorii de servicii de e-guvernare și formularele precompletate.

18
 Tabel 2. Structura DESI 2021 și prioritățile UE
Dimensiune Sub-dimensiune Indicator
1 Capital uman 1a Internet user skills 1a1 At least basic digital skills
1a2 Above basic digital skills
Pondere = 25% 1a3 At least basic software skills
2b Advanced skills and 1b1 ICT specialists
development 1b2 Female ICT specialists
1b3 Enterprises providing ICT training
1b4 ICT graduates
2 Conectivitate 2a Fixed broadband take-up 2a1 Overall fixed broadband take-up
2a2 At least 100 Mbps fixed broadband take-up
Pondere = 25% 2a3 At least 1 Gbps take-up
2b Fixed broadband coverage 2b1 Fast broadband (NGA) coverage
2b2 Fixed Very High Capacity Network
(VHCN) coverage
2c Mobile broadband 2c1 4G coverage
2c2 5G readiness
2c3 5G coverage
2c4 Mobile broadband take-up
2d Broadband price index 2d1 Broadband price index
3 Integrarea 3a Digital intensity 3a1 SMEs with at least a basic level of digital
tehnologiei intensity
digitale 3b1 Electronic information sharing
3b Digital technologies for 3b2 Social media
businesses
Pondere = 25% 3b3 Big data
3b4 Cloud
3b5 AI
3b6 ICT for environmental sustainability
3b7 e-Invoices
3c e-Commerce 3c1 SMEs selling online
3c2 e-Commerce turnover
3c3 Selling online cross-border
4 Servicii publice 4a e-Government 4a1 e-Government users
digitale 4a2 Pre-filled forms
4a3 Digital public services for citizens
Pondere = 25% 4a4 Digital public services for businesses
4a5 Open data
Sursa:EC (2021). Digital Economy and Society Index (DESI) 2021 Methodological note https://digital-
strategy.ec.europa.eu/en/policies/desi

19
 1. Analiza dimensiunii – CAPITALUL UMAN
Dimensiunea capitalului uman al DESI are două sub-dimensiuni care acoperă „abilitățile
utilizatorilor de internet” și „abilități avansate și dezvoltare”.
Conform Comisiei Europene21 indicatorii de competențe/abilități digitale (Digital skills
indicators)22 sunt indicatori compuși care se bazează pe anumite activități legate de utilizarea
internetului sau a software-ului efectuate de persoane cu vârsta cuprinsă între 16-74 de ani în
patru domenii specifice (informații, comunicare, rezolvarea problemelor, creare de conținut/
abilități software). Se presupune că indivizii care au efectuat anumite activități au abilitățile
corespunzătoare.
Subdimensiunea „Abilități avansate și dezvoltare” se referă la forța de muncă și
potențialul acesteia de a lucra și de a dezvolta economia digitală. Acest lucru ia în considerare
procentul de persoane din forța de muncă cu competențe de specialitate în TIC și include un
indicator separat pentru femeile specializate în TIC. În același timp, analizează ponderea
absolvenților TIC.
Conform celor mai recente date, Finlanda conduce în ambele subdimensiuni ale
capitalului uman, urmată de Suedia, Estonia și Olanda pentru performanța generală. Italia,
România și Bulgaria sunt pe locul cel mai scăzut.

Figura 3. Dimensiunea Capital uman (Score 0-100), DESI 2021

România se situează pe locul 26 din cele 27 de țări ale UE în ceea ce privește capitalul uman.

21
https://ec.europa.eu/eurostat/cache/metadata/en/tepsr_sp410_esmsip2.htm
22
https://ec.europa.eu/eurostat/cache/metadata/en/tepsr_sp410_esmsip2.htm

20
Nota: Locul 4- 1b4; Locul 3- 1b2

Nivelurile competențelor digitale cel puțin elementare/ de bază și al competențelor cel puțin
elementare în materie de software situează România pe locul 27 în rândul statelor membre ale
UE. Mai puțin de o treime dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 16 și 74 de ani au
competențe digitale cel puțin elementare (58% la nivelul UE în ansamblu), în timp ce 35% au
competențe cel puțin elementare în materie de software (față de o medie a UE de 58%). În
ceea ce privește competențele digitale peste nivelul elementar, România se situează pe ultimul
loc în UE, cu doar 10% dintre persoane. Deși s-a înregistrat o creștere ușoară în anul precedent
în ceea ce privește procentajul specialiștilor în domeniul TIC, aceștia reprezintă o proporție
mult mai mică din forța de muncă decât în UE în ansamblu (2,4% față de o medie a UE de
4,3%). Specialistele în domeniul TIC reprezintă reprezintă 26 % din totalul specialiștilor în
acest domeniu (locul 3 In UE). În schimb, România are rezultate bune în ceea ce privește
absolvenții în domeniul TIC, situându-se pe locul 4 în rândul statelor membre, cu 6,3% dintre
toți absolvenții.
Competențele software/ Software skills devin o condiție prealabilă pentru accesul la
multe locuri de muncă. 58% dintre europeni au cel puțin abilități software de bază. În state
membre precum Olanda, Finlanda și Marea Britanie, trei din patru persoane au cel puțin
abilități software de bază (80%, 77% și, respectiv, 75%). În schimb, doar 31% dintre bulgari
și 35% dintre români au cel puțin abilități software de bază. Acest indicator este, de
asemenea, puternic influențat DE ASPECTELE SOCIO-DEMOGRAFICE. De exemplu,
85% dintre tinerii (16-24), 87% dintre cei cu educație formală înaltă, 70% dintre angajații sau
lucrătorii independenți și 91% dintre studenți posedă cel puțin abilități software de bază. Cu
toate acestea, doar 38% dintre cei cu vârste cuprinse între 55-74 de ani și 32% dintre cei
pensionari și cei inactivi posedă abilități de bază în acest domeniu.23

23
European Commission (2020), Digital Economy and Society Index (DESI) 2020 Thematic chapters

21
 2. Analiza dimensiunii – CONECTIVITATE
Dimensiunea de conectivitate a DESI privește atât cererea, cât și oferta de bandă largă fixă
și mobilă.
În ceea ce privește conectivitatea, Danemarca a avut cel mai mare scor, urmată de Olanda,
Spania, Luxemburg, Suedia, Danemarca și Irlanda. Grecia, Bulgaria, Letonia și Cipru au avut
cea mai slabă performanță pentru această dimensiune a DESI. În ceea ce privește
subdimensiunea de bandă largă mobilă (inclusiv indicatorii 2c1, 2c2, 2c3 and 2c4), Olanda,
Danemarca și Austria conduc Europa, în timp ce Potugalia și Lituania au înregistrat cele mai
mici scoruri.

Figura 4. Dimensiunea Conectivitate (Score 0-100), DESI 2021

România se situează pe locul 10 în ceea ce privește conectivitatea. În 2020, aceasta și-

a îmbunătățit rezultatele în ceea ce privește acoperirea, dar a stagnat în ceea ce privește
utilizarea generală. Acoperirea de bandă largă a crescut până la 87%, atingând media UE.
Per ansamblu, utilizarea benzii largi fixe a stagnat în jurul a 67% dintre gospodării pentru al
patrulea an consecutiv, cu mult sub media UE de 77%. Acest lucru este cu atât mai
surprinzător cu cât munca la distanță a fost utilizată pe scară largă în timpul pandemiei, creând
așteptări privind o creștere a cererii. Cu toate acestea, cererea pentru bandă largă fixă de cel
puțin 100 Mbps se reflectă în creșterea gradului de utilizare a benzii largi la 52%, cu mult
peste media UE de 34 %.

22
România a eliminat decalajul în ceea ce privește acoperirea 4G, atingând media UE de 99,7%.
Indicatorul privind utilizareaserviciilor mobile în bandă largă nu a atins încă media UE, în
ciuda prețurilor foarte scăzute pentru conexiunea în bandă largă. Dacă analizăm toate coșurile
de produse (fixe, mobile, convergente), România se clasează în continuare pe primul loc în
UE în ceea ce privește prețurile pentru conexiunea în bandă largă.

3. Analiza dimensiunii – INTEGRAREA TEHNOLOGIEI DIGITALE

Tehnologiile digitale permit firmelor să obțină avantaje competitive, să își

îmbunătățească serviciile și produsele și să își extindă piețele. Transformarea digitală a
afacerilor deschide noi oportunități și stimulează dezvoltarea de tehnologii noi.

Această dimensiune măsoară digitalizarea întreprinderilor și comerțul electronic.

Cele mai performante țări sunt Finlanda, Danemarca și Suedia, iar cele mai neperformante
sunt Bulgaria, Ungaria și România .

23
 Figura 5. Dimensiunea- Integrarea tehnologiei digitale (Score 0-100), 2021

„Intensitatea digitală 3a” exprimată prin indicatorul 3a1 IMM-uri care au cel puțin un
nivel de bază de intensitate digitală (% dintre IMM-uri) reflectă procentul IMM-urilor care
utilizează cel puțin 4 din cele 12 tehnologii digitale care stau la baza calculării indicelui
intensității digitale.
Peste 80% dintre întreprinderile din țările nordice (Danemarca, Finlanda și Suedia) au
atins cel puțin nivelul de bază al intensității digitale, în timp ce în România și Bulgaria este
sub 35% din întreprinderi.

Figura 6. IMM-uri care au cel puțin un nivel de bază de intensitate digitală (% dintre IMM-
uri)

România se situează pe locul 25 în UE în ceea ce privește integrarea tehnologiei

digitale în activitățile întreprinderilor. Majoritatea indicatorilor din această dimensiune se
situează cu mult sub media UE. Doar 33% dintre IMM-uri au cel puțin un nivel de bază de
intensitate digitală, în comparație cu media UE de 60 %. Deși 17% dintre IMM-urile
românești profită de oportunitățile oferite de comerțul online, s-ar putea înregistra mai multe
vânzări transfrontaliere (6% comparativ cu media UE de 8 %). Doar 17% dintre întreprinderi
emit facturi electronice, cu mult sub media UE de 32%. Aproximativ 8% dintre întreprinderi

24
utilizează platformele de comunicare socială (nivel scăzut în comparație cu media UE de
23%), 13% utilizează servicii de tip cloud (media UE: 26%) și numai 5% dintre acestea
analizează volume mari de date. În același timp, 31% dintre întreprinderi utilizează inteligența
artificială, cu mult peste media UE de 25%. Procentul întreprinderilor care utilizează TIC
pentru durabilitate este de 68 %, cu puțin peste media UE de 66 %.

4. Analiza dimensiunii – SERVICII PUBLICE DIGITALE

Adoptarea tehnologiilor digitale și exploatarea întregului potențial al acestor tehnologii
este o provocare cheie pentru organizațiile guvernamentale, și nu numai.
E-guvernarea eficientă poate oferi o mare varietate de beneficii și economisire de resurse,
atât pentru guverne, cât și pentru întreprinderi și cetățeni. De asemenea, poate crește

25
transparența și deschiderea acestor instituții. Această dimensiune măsoară atât cererea și
oferta de servicii publice digitale, cât și transparența datelor.
Cele mai performante state sunt Estonia, Danemarca, Finlanda, Malta, Suedia și Irlanda
toate având scoruri mai mari de 80. Pe de altă parte, România, Grecia și Ungaria, înregistrează
valori sub 50.

Figura 7. Dimensiunea - Servicii publice digitale (Score 0-100), DESI 2021

România se situează pe ultimul loc în ceea ce privește această dimensiune în rândul

statelor membre, deoarece toți indicatorii sunt cu mult sub media UE. Doar 16% dintre
utilizatorii online români interacționează activ cu serviciile de e-guvernare, în comparație cu
media UE de 64 %. În ceea ce privește indicatorul pentru formularele precompletate,
punctajul de 6 al României este cu mult sub media UE de 63. În ceea ce privește serviciile
publice digitale pentru cetățeni și, respectiv, pentru întreprinderi, România are un punctaj de
44 (media UE: 75) și 49 (media UE: 84). Cu un punctaj de 69%, țara are rezultate sub media
UE de 78 % în ceea ce privește datele deschise.
Punctajele scăzute obținute în ceea ce privește formularele precompletate și serviciile
realizate integral online, indică o problemă sistemică în ceea ce privește calitatea și
capacitatea de utilizare a serviciilor oferite.

26
2.2. Indicele intensității digitale la nivel de firmă24

Indicele intensității digitale (Digital Intensity Index- DII), calculat de Comisia

Europeană, măsoară utilizarea diferitelor tehnologii digitale la nivel de întreprindere.
Scorul DII (0-12) al unei întreprinderi este determinat în funcție de câte tehnologii
digitale utilizează. Acest indice compozit arată gradul de penetrare și viteza de adoptare a
diferitelor tehnologii monitorizate. Se analizează 12 tipuri de tehnologii (Tabelul de mai jos).
Conform “Busolei pentru deceniul digital” 2020-2030 (Digital Decade Compass)
până în 2030 mai mult de 90% dintre IMM-uri ar trebui să atingă cel puțin un nivel de
bază de intensitate digitală ( minim 4 tehnologii digitale).
Indicatorii indicelui intensității digitale (% întreprinderi), 2020

Sursa: Eurostat, Community survey on ICT usage and e-commerce in enterprises.

24European Commission (2021), Digital Economy and Society Index (DESI) 2021 Thematic chapters.
https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/digital-economy-and-society-index-desi-2021;
Eurostat, Community survey on ICT usage and e-commerce in enterprises.
https://ec.europa.eu/eurostat/cache/infographs/ict/

27
 Danemarca și Finlanda sunt singurele țări din UE în care procentul de întreprinderi cu
un DII foarte ridicat (adică care posedă cel puțin 10 din cele 12 tehnologii digitale
monitorizate) este peste 5%, urmate de Belgia, Malta și Olanda peste 2%. În schimb, în țări
precum Bulgaria, România, Letonia, Ungaria și Cipru majoritatea întreprinderilor (peste 50%)
au făcut doar o investiție mică în tehnologii digitale (adică au un DII foarte scăzut).
Indicele de intensitate digitală, pe nivele, 2020

Sursa: Eurostat, Community survey on ICT usage and e-commerce in enterprises.

!!!Companiile mari sunt mai digitalizate decât IMM-urile.

 Este evident că întreprinderile mari adoptă noi tehnologii într-o proporție mai mare.
 Întreprinderile mari prezintă avantaje de scară și, ca urmare, 76% dintre ele angajează
specialiști interni în TIC. Ponderea întreprinderilor mici din UE care angajează specialiști TIC
a rămas aproximativ la același nivel (14%) în ultimii 6 ani și, în mod similar, pentru cele
mijlocii, la 42%.
 Schimbul electronic de informații prin intermediul software-ului de planificare a
resurselor întreprinderii (ERP- enterprise resource planning) este mult mai frecvent în
întreprinderile mari (80%) decât în IMM-uri (35%).
 IMM-urile utilizează roboți (in industrie și servicii) (6%) și imprimarea 3D (5%)
mai puțin decât întreprinderile mari (28% respectiv 17%).
 IMM-urile exploatează oportunitățile de comerț electronic într-o măsură limitată,
deoarece doar 17% vând online (față de 39% din întreprinderile mari) și doar 8% vând online
transfrontalier (24% pentru întreprinderile mari).
 Există multe alte oportunități tehnologice care trebuie încă exploatate de IMM-uri,
cum ar fi serviciile cloud și big data.
Firme mari vs. IMM-uri: Adoptarea tehnologiilor digitale (% din întreprinderi), 2019,
2020

Source: Eurostat, Community survey on ICT usage and e-commerce in enterprises.

28
 Conform “Busolei pentru deceniul digital” 2020-2030 (Digital Decade Compass)
până în 2030 mai mult de 75% dintre companiile din UE să adopte CLOUD COMPUTING
(CC). În 2020, 26% dintre întreprinderile din UE au achiziționat servicii de cloud computing
de sofisticare medie-înaltă (găzduirea bazei de date de către întreprinderii, aplicații software
de contabilitate, CRM- customer relationship management software și computing power ) și
au încorporat tehnologii cloud pentru a-și îmbunătăți operațiunile, reducând în același timp
costurile; La nivelul UE a fost o creștere de 15 puncte procentuale față de 2014.
Adoptarea cloud computing (CC) de către companiile mari (48%) a fost mai mare
decât în cazul IMM-urilor (25%) în 2020. Adoptarea/ Integrarea CC este cea mai mare în
sectoarele de programare și consultanță pentru calculatoare (65%), în timp ce în construcții,
comerț cu amănuntul, transport și depozitare, precum și servicii de cazare și alimentație
ponderea este de aproximativ 20%.
Servicii de cloud computing de sofisticare medie-înaltă (% din total firme)

Source: Eurostat, European Union survey on ICT usage and e-commerce in enterprises.

Când se analizează performanța în utilizarea cloud-ului pe sectoare, 65% dintre

întreprinderile din sectorul de programare de calculatoare utilizează servicii de cloud
computing de sofisticare medie-înaltă, urmate de sectorul activităților de publicare cu 50%
și sectorul de telecomunicații cu 42%. Sectoarele cu cea mai mică utilizare a cloud-ului de
aproximativ 19-20% din întreprinderi sunt transportul și depozitarea, construcțiile,
producția (alimente, băuturi, tutun, textile, piele, lemn, hârtie; editura și tipografia), comerțul
cu amănuntul (cu excepția motoarelor). vehicule și motociclete), sectoarele de cazare și
servicii de alimentație.

Conform “Busolei pentru deceniul digital” 2020-2030 (Digital Decade Compass)

până în 2030 mai mult de 75% dintre companiile din UE să adopte tehnologia BIG DATA.
.
Întreprinderile din UE se adaptează în mod constant la noile tehnologii pentru
colectarea, stocarea și analiza datelor. În 2020, 14% dintre companii au efectuat analize de
date mari. Acest lucru le-a ajutat să producă rezultate în timp real (imediate) din date care
vin în diferite tipuri de formate. Companiile mari sunt mai abile/puternice în procesarea
datelor mari (34% dintre ele folosesc date mari), în timp ce IMM-urile ar trebui sa-și

29
îmbunătățească baza de date pentru a profita de toate beneficiile datelor mari (14% folosesc
date mari).
În Malta, aproape o treime dintre întreprinderi analizează datele mari. Urmează
îndeaproape Olanda și Danemarca, cu 27%. Pe de altă parte, doar 5-6% dintre întreprinderile
din România, Slovacia, Cipru și Bulgaria analizează big data.

Pe baza analizei sectoriale a utilizării big data se constată că întreprinderile sunt mai
predispuse să analizeze big data în sectoarele agențiilor de turism (serviciu de rezervare cu
operator de turism și activități conexe) și activităților de publicare (ambele la 28%), urmate
de programarea computerelor și sectorul TIC (ambele la 27%). Doar 14% dintre întreprinderi
efectuează analize de date mari în sectorul comerțului cu amănuntul, 13% în construcții, 12%
în activitățile de cazare și servicii de alimentație și băuturi și 10% în sectorul de producție.

Conform “Busolei pentru deceniul digital” 2020-2030 (Digital Decade Compass)

până în 2030 mai mult de 75% dintre companiile din UE să adopte tehnologia
INTELIGENȚĂ ARTIFICIALĂ (cel puțin 2 tehnologii specifice25).

Când se analizează intensitatea adoptării inteligenței artificiale (AI), un sfert (25%)

dintre întreprinderi utilizează cel puțin două tehnologii AI.

25
“Speech recognition, machine translation or chatbots, also known as natural language processing. 2. Visual
diagnostics, face or image recognition, also known as computer vision. 3. Fraud detection or risk analysis, also
known as anomaly detection. 4. Analysis of emotions or behaviours, also known as sentiment analysis. 5.
Forecasting, price optimisation and decision-making using machine learning algorithms. 6. Process or
equipment optimisation using artificial intelligence. 7. Recommendation and personalisation engines using
artificial intelligence to produce customised recommendations, via matching algorithms or information
retrieval. 8. Process automation using artificial intelligence, including warehouse automation or robotics
process automation (RPA). 9. Autonomous machines, such as smart and autonomous robots or vehicles. 10.
Creative and experimentation activities, such as virtual prototyping, data generation, artificial music or
painting”. EU (2020) European enterprise survey on the use of technologies based on artificial intelligence
2020, https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/f089bbae-f0b0-11ea-991b-01aa75ed71a1

30
 Întreprinderi care utilizează cel puțin două tehnologii AI (% dintre întreprinderi), 2020

EU (2020) European enterprise survey on the use of technologies based on artificial intelligence
https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/f089bbae-f0b0-11ea-991b-01aa75ed71a1

Adoptarea a două sau mai multe tehnologii AI este cea mai mare în Cehia (40%),
urmată de Austria (37%), Grecia și Lituania (ambele). la 34%). Adoptarea a două sau mai
multe tehnologii AI este cea mai scăzută în Irlanda (14%), Slovacia și Estonia (ambele cu
15%).
În ceea ce privește prezentarea generală pe sectoare, adoptarea a cel puțin unei
tehnologii AI este cea mai mare în sectorul TIC (63%), urmat de educație (49%), sănătatea
umană, asistență socială și producție (toate 47%). Sectoarele care au cea mai scăzută adoptare
a IA sunt managementul deșeurilor (31%), construcții, transport și alimentație (toate 36%).
Când se analizează adoptarea a cel puțin două tehnologii AI, sectorul TIC este din nou
lider (43%), urmat de sănătatea umană (29%) și de alimentare cu apă și electricitate (28%),
în timp ce sectorul cu cea mai mică utilizare este petrolul și gaz (19%).

Niveluri de adoptare a AI pe sector (% dintre întreprinderi)

https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/f089bbae-f0b0-11ea-991b-01aa75ed71a1

31
 Impactul adoptării tehnologiilor digitare asupra sustenabilitatății afacerilor
Uniunea Europeană își propune să realizeze până în 2030 o dublă tranziție: digitală și
verde (sustenabilă) fapt ce a determinat determinat Comisia Europeană să analizeze relația
dintre adoptarea tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC) .

Acțiuni de mediu întreprinse de întreprinderi cu ajutorul TIC la nivelul UE (% din

întreprinderi), 2021

Sursa: Ipsos and iCite (2021), Survey on the contribution of ICT to the environmental sustainability
actions of EU enterprises, 2021.
Întreprinderile au raportat cea mai mare contribuție a TIC la acțiuni sustenabile/ de
mediu, în legătură cu facilitarea muncii la distanță (83%) și reducerea călătoriilor de afaceri
(78%). Acest lucru s-ar putea datora faptului că sondajul a fost realizat în timpul pandemiei
de COVID-19, când întreprinderile au sprijinit munca online iar călătoriile de afaceri au fost
reduse la minimum. Respondenții au mai declarat că în compania lor tehnologiile digitale au
contribuit la utilizarea mai puține materiale, echipamente sau consumabile (73%), pentru a
produce mai puține deșeuri (72%) sau să folosească mai puțină energie (70%).

2.3. Indicele de digitalizare EIB26

Indicele de digitalizare EIB (European Investment Bank/Banca Europeană de
Investiții) este un indice compozit care cuprinde indicatorii privind adoptarea tehnologiei
digitale la NIVEL DE FIRMĂ, precum și evaluarea firmelor privind infrastructura digitală
și investițiile. Acest indice se bazează pe percepții și date la nivel de firmă, colectate prin
Sondajul de investiții al Băncii Europene de Investiții (EIB Investment Survey- EIBIS).

26 European Investment Bank (2020). Who is prepared for the new digital age? - Evidence from the
EIB Investment Survey, 2020,
https://www.eib.org/attachments/efs/eibis_2019_report_on_digitalisation_en.pdf

32
 Indicele de digitalizare EIB este format din cinci componente: intensitate digitală,
infrastructură digitală, investiții în software și date, investiții în îmbunătățirea
proceselor organizaționale și de afaceri și sistem strategic de monitorizare27.
Cele cinci componente ale indicelui de digitalizare EIB sunt agregate la nivel de țară,
având următoarele ponderi: 0,4 la intensitatea digitală, 0,3 la infrastructura digitală și 0,1 la
celelalte trei componente.
Țările UE se încadrează în patru grupuri de digitalizare, pe baza scorului (0-100)
Indicelui de Digitalizare BEI: lideri, puternici, moderați și modești.
Conform ultimului raport al Băncii Europeană de Investiții (Who is prepared for the
new digital age? - Evidence from the EIB Investment Survey, 2020), Danemarca este liderul
în digitalizare 2019/2020, urmat de Olanda, Republica Cehă și Finlanda. Aceste țări se
situează chiar peste nivelul Statelor Unite.
Observații cheie pe baza indicelui de digitalizare EIB:
 UE este sub nivelul atins de SUA. În medie, firmele europene sunt mai rar pe “deplin
digitale” (fully digital), în special în sectorul construcțiilor, fapt ce reduce scorul de
intensitate digitală.
 Firmele din SUA investesc o pondere mai mare din total investiții în îmbunătățirile
proceselor de afaceri decât cele din UE. În schimb, firmele din UE și SUA percep
infrastructura digitală în mod similar.
• Cele mai performante țări ale UE, în anumite domenii ale digitalizării, sunt: Olanda
(intensitatea digitală și infrastructura digitală); Republica Cehă (Investiții în software și date
și în îmbunătățirea procesului de organizare și de afaceri); Finlanda (sistem strategic de
monitorizare a afacerii).

27
Intensitatea digitală se bazează pe un scor care atribuie valoarea 1 dacă o firmă a implementat
într-o parte din afacere cel puțin una dintre cele patru tehnologii digitale specifice sectorului [parțial
digitale] și valoarea 2 dacă întreaga afacere este organizată în jurul a cel puțin uneia dintre cele patru
tehnologii [total digitale]. Infrastructura digitală se bazează pe o întrebare de sondaj care arată dacă
lipsa accesului la infrastructura digitală este sau nu un obstacol în calea investițiilor. Investiții în
software și date, precum și în îmbunătățirea proceselor de organizare și de afaceri sunt măsurate
ca procent din investiția totală în anul fiscal anterior. Sistemul strategic de monitorizare se bazează
pe o întrebare de sondaj care arată dacă firma folosește un formal sistem strategic de monitorizare a
afacerii sau nu.

33
 Indicele de digitalizare EIB în statele membre UE și SUA, 2019/2020

ADOPTAREA TEHNOLOGIILOR DIGITALE LA NIVEL DE FIRMĂ

1. Rata de adoptare a tehnologiilor digitale la nivel de firmă, pe sectoare de

activitate
Ratele de adoptare digitală în UE sunt mai mici decât în SUA. Doar 66% dintre firmele
UE, comparativ cu 78% în SUA, raportează că au adoptat cel puțin o tehnologie digitală
(adoptare parțială).

O firmă este identificată ca fiind parțial digitală dacă cel puțin o tehnologie digitală a
fost implementată într-o parte a afacerii; și complet digitală dacă întreaga afacere este
organizată în jurul a cel puțin unei tehnologii digitale.
Diferența este deosebit de mare în sectorul construcțiilor, unde ponderea firmelor
digitale este de 40% în UE și 61% în SUA. Diferența dintre aceste rate între firmele din UE
și SUA este de 13 puncte procentuale (pp) în servicii și 11 pp în sectorul infrastructurii. In
ceea ce privește organizarea totală a afacerii pe baza adoptării a cel puțin unei tehnologii
digitale, UE rămâne în urmă, în special, în sectorul construcțiilor (5% față de 17% în SUA)
și sectorul infrastructurii (15% comparativ cu 20% în SUA).

34
 Ratele de adoptare digitală în România sunt peste media UE pentru sectorul serviciilor,
dar sub nivelul înregistrat în SUA.
2. Adoptarea diferitelor tehnologii digitale pe sectoare de activitate
Firmele din UE au rate mai mici de adoptare a „Internetului obiectelor” (IoT) decât în
SUA. Utilizarea datelor privind tehnologiile digitale specifice în patru sectoare diferite
sugerează că diferența dintre ratele de adoptare între UE și SUA este determinată de ratele
mai mici de adoptare a tehnologiilor IoT (de ex. dispozitivele electronice care comunică între
ele fără asistență). În plus, firmele din sectorul construcțiilor din SUA folosesc drone mai des
decât în UE.

România înregistrează o rată de adoptare a platformelor din sectorul serviciilor peste

media UE și SUA.
3. Adoptarea tehnologiilor digitale în funcție de dimensiunea firmei
Firmele mai mari au rate mai mari de adoptare digitală decât firmele mai mici. Atât în
SUA, cât și în UE și în toate cele patru sectoare, adoptarea tehnologiilor digitale crește o dată
cu dimensiunea firmei. Acest efect de dimensiune este deosebit de pronunțat în rândul
firmelor din industria prelucrătoare: de exemplu, doar 30% dintre firmele din UE cu mai puțin
de 10 angajați au adoptat tehnologii digitale, în timp ce această pondere crește la 79% pentru
firmele cu peste 250 de angajați. În plus, diferența de adoptare digitală între UE și SUA pare
să fie determinată, în principal, de firme mai mici.

35
 4. Productivitatea muncii, în funcție de intensitatea digitală, la nivel de firmă
Firmele care au implementat cel puțin o tehnologie digitală tind să fie mai productive.
Firmele digitale au o productivitate medie a muncii mai mare (cifra de afaceri împărțită la
numărul de angajați) decât firmele non-digitale. Această diferență este deosebit de mare în
SUA și este evidentă în toate sectoarele.

5. Managementul în firmele digitale

Firmele digitale tind să aibă practici de management mai bune. Cultura firmei contează
pentru adoptarea tehnologiilor digitale. Firmele digitale raportează mai des că folosesc un
sistem formal de monitorizare a afacerii decât companiile non-digitale, atât în UE, cât și în
SUA. De asemenea, companiile digitale tind să recompenseze performanțele individuale mai
des cu salarii mai mari - această diferență este mai mare în SUA decât în UE.
În schimb, firmele digitale sunt mai rar deținute sau controlate de directorul executiv
(sau de membrii de familie ai directorului executiv) decât firmele non-digitale.

36
 6. Obstacole principale în adoptarea tehnologiilor digitale
Reglementările pieței muncii, reglementările în domeniul afacerilor și lipsa
disponibilității personalului cu abilități potrivite pot constitui o barieră în adoptarea
tehnologiilor digitale. Firmele non-digitale din UE sunt mai predispuse decât firmele digitale
să raporteze că aceste probleme sunt obstacole majore în calea activităților de investiții,
inclusiv investițiile în adoptarea tehnologiilor digitale.
În același timp, firmele digitale sunt mai predispuse de a raporta că lipsa
disponibilității personalului cu competențele adecvate și accesul la infrastructura digitală
constrâng activitățile de investiții: acest lucru se poate datora cererii mai mari pentru personal
cu competențe specifice din partea firmelor digitale și faptului că trebuie să se bazeze mai
mult pe o infrastructură digitală de calitate înaltă.
În comparație cu SUA, firmele din UE raportează mai des că toate cele cinci obstacole
afectează activitățile lor de investiții într-un mod major, ceea ce poate duce și mai mult
întârzierea adopării tehnologiilor digitale.

37
 DIFERENȚE între Indicele de digitalizare EIB și indicele DESI:
• Indicele de digitalizare EIB se bazează pe evaluarea digitalizării din perspectiva
firmelor.
• DESI surprinde digitalizarea firmelor și utilizarea comerțului electronic, dar se
bazează pe alte tehnologii decât indicele de digitalizare EIB.
• Indicele de digitalizare EIB surprinde cât de des firmele văd infrastructura digitală ca
un obstacol în calea activităților lor de investiții, în timp ce DESI surprinde conectivitatea
prin evoluțiile pieței în bandă largă din UE.
• Indicele de digitalizare EIB nu captează capitalul uman și serviciile publice digitale,
spre deosebire de DESI. Cu toate acestea, Indicele de digitalizare EIB reflectă dacă firmele
au sisteme strategice de monitorizare a afacerii, un indicator util pentru practica de
management.

2.4. Indicele de competitivitate digitală28

Indicele de competitivitate digitală elaborat de IMD World Competitiveness
Center29 (pentru 63 de țări) reflectă măsura în care țările adoptă și exploatează tehnologiile
digitale care duc la transformarea practicilor guvernamentale, a modelelor de afaceri și a
societății în general.
Acest indice compozit ia în considerare faptul că transformarea digitală are loc în
primul rând la nivel de întreprindere (privată sau de stat), dar și la nivel de guvern și societate.
Indicele de competitivitate digitală cuprinde 3 dimensiuni:
 Cunoștințele necesare pentru transformarea digitală a economiei, pentru descoperirea,
construirea, înțelegerea și învățarea noilor tehnologii;
 Factorul tehnologic care evaluează cadrul general favorabil digitalizării (capitalul
disponibil, infrastructura disponibilă, cadrul legislativ)
 Gradul de pregătire privind absorbția tehnologiilor digitale - ce presupune capacitatea
mediului de afaceri de a se transforma pentru a îngloba inovarea, respectiv
adaptabilitatea la noile tendințe digitale.
!!! Fiecare dimensiune cuprinde trei sub-dimeniuni formate pe baza a 52 de indicatori.

28
IMD World Competitiveness Center (2020) IMD WORLD DIGITAL COMPETITIVENESS RANKING
2020, https://www.imd.org/wcc/world-competitiveness-center-rankings/world-digital-competitiveness-
rankings-2020/
29
https://www.imd.org/wcc/world-competitiveness-center/

38
 Cunoștințele - prima dimensiune – cuprinde sub-dimensiunile: Talent30, Educație
și training31 și concentrarea științifică32.
Factorul tehnologic – a doua dimensiune- cuprinde sub-dimensiunile: cadrul
legislativ33, capitalul disponibil34, infrastructura tehnologică disponibilă35.
Gradul de pregătire privind absorbția tehnologiilor digitale – a treia dimensiune
– cuprinde sub-dimensiunile: atitudine adaptativă36, agilitatea afacerii37 și integrarea IT38.
Conform ultimului Raport (IMD WORLD DIGITAL COMPETITIVENESS RANKING
2020), țările cu cea mai mare dezvoltare economică (PIB/capita), precum Statele Unite,
Singapore și Țările Nordice, se mențin și în topul economiilor cu cel mai mare grad de
digitalizare datorită investițiilor în capitalul uman, infrastructurii și adaptabilității la
tehnologiile inovatoare.

30
Talent = Educational assessment PISA - Math PISA survey of 15-year olds, International experience of
senior managers, Foreign highly-skilled personnel are attracted to your country’s business environment,
Management of cities supports business development, Digital/Technological skills are readily available,
Tertiary-level international students inbound minus students outbound (per 1000 people).
31
Training & Education = Employee training- is a high priority in companies, Total public expenditure on
education (% of GDP), Percentage of population that has attained at least tertiary education for persons 25-34,
Number of pupils per teacher (tertiary education), Graduates in Sciences ( % of graduates in ICT, Engineering,
Math & Natural Sciences), Share of women who have a degree in the population 25-65.
32
Scientific Concentration = Total expenditure on R&D (% of GDP ), Total R&D personnel per capita Full-
time work equivalent (FTE) per 1000 people, Female researchers % of total (headcount FT&PT), R&D
productivity by publication/ No. of scientific articles over R&D expenditure (as % GDP), Scientific and
technical employment (% of total employment), High-tech patent grants (% of all patents granted by
applicant’s), Robots in Education and R&D (number of robots).
33
Regulatory framework = Starting a business, Enforcing contracts, Immigration laws, Development and
application of technology (are supported by the legal environment ), Scientific research legislation (Laws
relating to scientific research do encourage innovation), Intellectual property rights.
34
Capital = IT & media stock market capitalization (% of total stock market capitalization), Funding for
technological development (is readily available ), Banking and financial services do support business activities
efficiently, Country credit rating [Index (0-60) of three country credit ratings: Fitch, Moody’s and S&P],
Venture capital is easily available for business, Investment in Telecommunications (% of GDP).
35
Tehnological framework = Communications technology (voice and data) - meets business requirements,
Mobile Broadband subscribers 3G & 4G market (% of mobile market), Wireless broadband Penetration rate
(per 100 people), Number of internet users per 1000 people, Internet bandwidth speed, High-tech exports (%
of manufactured exports).
36
Adaptative attitudine = E-Participation (Use of online services that facilitate public’s interaction with
government), Internet retailing (US$ Per ‘000 People), Tablet possession (% households), Smartphone
possession (% households), Attitudes toward globalization are generally positive in your society.
37
Business agility = Opportunities and threats (Companies are very good at responding quickly to
opportunities and threats), World robots distribution (% of world robots), Agility of companies (Companies
are agile), Use of big data and analytics (Companies are very good at using big data and analytics to support
decision-making), Knowledge transfer is highly developed between companies and universities,
Entrepreneurial fear of failure (% indicating that fear of failure would prevent them from setting up a business).
38
IT integration = E-Government (Provision of online government services to promote access and inclusion
of citizens), Public-private partnerships (Public and private sector ventures are supporting technological
development), Cyber security is being adequately addressed by corporations, Sofware piracy (% of unlicensed
software installation).

39
 Indicele de competitivitate digitală - Top 10 țări, 2020

Performanța factorilor de competitivitate digitală, clasament pe regiuni, 2020

Conform indicelui de competitivitate digitală al IMD, România se clasează pe locul 49 din
63 de țări analizate.

40
ROMÂNIA - Performanța factorilor de competitivitate digitală, 2016-2020

41
2.5. Indicatori specifici sectorului TIC - nivel de bază a economiei
digitale
În centrul schimbărilor economice de mai bine de două decenii, sectorul TIC
acționează ca un factor determinant al puterii competitive în contextul economiei cunoașterii,
atrăgând investiții și creând inovație.
Prin generarea de noi tehnologii aplicabile unei game largi de alte sectoare, sectorul
TIC joacă un rol strategic în promovarea creșterii economice, inovării și competitivității în
toate economiile europene, și nu numai. Efectul acestui sector este crucial pentru creșterea
productivității și eficienței39.
Un sector TIC dezvoltat este esențial pentru adoptarea și valorificarea tehnologiilor
digitale, pentru a ține pasul cu concurenții de pe piețele globalizate generând avantaje
tehnologice.
Conștientizarea importanței sectorului TIC se reflectă în politicile europene, cum ar fi
Monitorizarea economiei și societății digitale 2016-2021 (Monitoring the Digital Economy &
Society 2016-2021), care evidențiază că potențialul de creștere al economiei digitale va aduce
beneficii întregii economii europene.
Datele colectate în cadrul statisticilor din sectorul TIC conțin CINCI INDICATORI
care vizează măsurarea importanței sectorului, precum și atractivitatea sectorului pentru a
capta inovația potențială, prin cheltuieli și personal de cercetare și dezvoltare (C&D):

(1) Contribuția la PIB: Procentul sectorului TIC în PIB

(2) Ocuparea forței de muncă: Procentul de personal TIC în total populație ocupată
(3) Creșterea valorii adăugate (modificarea procentuală a valorii adăugate a sectorului
TIC, la prețurile curente)
(4) Contribuția la cheltuielile totale de cercetare și dezvoltare ale întreprinderilor
(BERD): Cheltuieli de cercetare și dezvoltare în sectorul TIC ca % din cheltuielile totale de
cercetare și dezvoltare.
(5) Contribuția la totalul personalului C&D: personalul C&D din sectorul TIC ca %
din totalul personalului C&D.
Conform clasificării NACE Rev.2, sectorul TIC se grupează pe 3 nivele: sectorul
TIC- total; TIC- producție; TIC- servicii. Conform definiţiei agreate la nivelul Eurostat,
sectorul TIC cuprinde activităţile de40:
o fabricare a componentelor electronice, a calculatoarelor şi PRODUCȚIE
echipamentelor periferice, a echipamentelor de comunicaţii, a TIC
produselor electronice de larg consum şi a suporturilor magnetice şi
optice destinate înregistrărilor;

39
https://ec.europa.eu/eurostat/cache/metadata/en/isoc_se_esms.htm, Herman E. (2020), The Influence of
ICT Sector on the Romanian Labour Market in the European Context, Procedia Manufacturing, 46,
344-351, https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2351978920309288
40 conform clasificării CAEN Rev.2

42
 o editare a produselor software; SERVICII
o telecomunicaţii; TIC
o servicii în tehnologia informaţiei;
o activităţi ale portalurilor web, prelucrarea datelor, administrarea
paginilor web şi activităţi conexe;
o repararea calculatoarelor şi a echipamentelor de comunicaţii

Contribuția sectorului TIC la PIB (% din PIB)

8,05
10,00

5,97
5,95
5,38
6,1

8,00

4,92

4,85
4,56

4,56

4,45
4,31

4,12
3,95

3,74
4,4

3,59

3,59
3,29
3,28

3,58
3,13
6,00
2,49

4,00
2,00
0,00

2010 2018

Sursa: Prelucrare https://ec.europa.eu/eurostat/cache/metadata/en/isoc_se_esms.htm

Structura sectorului TIC (2018) - % din PIB

7,12

TIC productie TIC servicii

6,74

8,00
6,29
5,79

5,76
4,96
4,71
4,67

4,52

4,47
4,42

6,00
4,18

4,07
3,97

4,3
3,88
3,74

3,67
3,28

3,21
3,14
3,5
3,07
3,05

3,03
3,2
2,45

4,00

2,00

0,00
Netherl…
Luxemb…
Germany
Estonia

Portugal
France

Latvia

Austria

UK
Finland
Denmark

Malta

Poland
Spain

Sweden
Hungary

Romania
Slovenia
Czechia

Greece

Croatia
Italy

Slovakia
Belgium

Cyprus

Lithuania
Bulgaria

Sursa: Prelucrare https://ec.europa.eu/eurostat/cache/metadata/en/isoc_se_esms.htm

Personal în sectorul TIC (% din total populație ocupată)

4,77

4,75

6,00
4,15
4,3

3,79

3,64
3,51

3,31
3,6
3,16
3,13

3,07
2,85
2,85

2,72
2,64

2,63
2,57

2,54
2,51
2,48

2,43

4,00
1,51

2,00

0,00
Lithua…

Nether…
Estonia

France

Latvia

Austria
Poland

Finland

UK
Denmark

Malta
Spain

Croatia

Hungary
Greece

Sweden
Italy

Romania
Slovenia
Slovakia
Belgium
Bulgaria
Czechia

Germany

2010 2018
Sursa: Prelucrare https://ec.europa.eu/eurostat/cache/metadata/en/isoc_se_esms.htm

43
APLICAȚIE – SEMINAR!!!
Să se analizeze datele din cele 2 tabele de mai jos cu privire la contribuția fiecărui
sector (agricultură, industrie, construcții, servicii) la crearea de locuri de muncă și la PIB/
VAB, în statele membre ale UE-28, în anul 2019. Stabiliți care sector este mai productiv.
Analizați sectorul “Informații și comunicații” în comparație cu celelalte sectoare din
perspectiva productivității muncii.

Populația ocupată (15-64 ani) pe sectoare de activitate

(% din total populație ocupată) - 2019-
Agricultură, Informații și
etc. Industrie Constructii Servicii comunicații
EU-28 3,61 17,30 6,83 72,25 3,31
Belgium 0,85 13,87 7,03 78,25 3,41
Bulgaria 6,49 22,47 7,90 63,15 3,16
Czechia 2,62 30,54 7,15 59,70 3,25
Denmark 2,03 12,41 6,12 79,43 4,05
Germany 1,13 20,72 6,75 71,40 3,25
Estonia 3,14 20,25 9,07 67,54 5,05
Ireland 3,61 12,61 6,38 77,40 5,48
Greece 10,97 11,67 3,81 73,55 2,67
Spain 3,99 14,05 6,49 75,46 3,07
France 2,40 13,56 6,74 77,30 3,24
Croatia 5,56 21,25 6,67 66,52 3,48
Italy 3,72 20,38 5,78 70,12 2,68
Cyprus 2,06 8,75 9,71 79,48 2,70
Latvia 7,34 14,96 9,13 68,56 2,90
Lithuania 6,24 18,30 7,67 67,79 2,73
LU 0,63 5,64 4,07
Hungary 4,66 24,58 7,68 63,08 2,94
Malta 0,92 6,86 4,01
Netherlands 1,78 9,97 4,63 83,62 3,39
Austria 3,32 17,29 8,27 71,12 2,98
Poland 8,99 24,24 7,98 58,78 2,65
Portugal 3,41 19,13 6,38 71,08 2,87
Romania 19,06 22,47 8,46 50,02 2,11
Slovenia 3,69 28,41 5,84 62,06 3,44
Slovakia 2,78 27,20 9,18 60,83 2,95
Finland 3,35 14,26 7,49 74,90 4,93
Sweden 1,33 11,45 7,07 80,15 5,10
UK 0,88 10,94 7,19 80,99 4,33
Sursa: Prelucrări https://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/setupDownloads.do

44
 Valoarea adăugată brută (VAB) pe sector
(% din total VAB) -2019-
Informații și
Agricultură, etc. Industrie Constructii Servicii comunicații
EU-28 1,6 18,8 5,7 73,9 5,4
Belgium 0,7 16,0 5,4 77,9 4,3
Bulgaria 3,7 20,6 4,5 71,2 7,6
Czechia 2,1 29,2 5,6 63,1 5,9
Denmark 1,5 18,2 6 74,3 4,7
Germany 0,8 24,3 5,4 69,5 4,9
Estonia 2,9 19,0 6,4 71,7 7,6
Ireland 1 35,0 2,6 61,4 14,9
Greece 4,4 13,5 1,4 80,7 3,3
Spain 2,9 16,1 6,4 74,6 3,8
France 1,8 13,5 5,8 78,9 5,4
Croatia 3,6 19,1 5,7 71,6 5
Italy 2,1 19,6 4,3 74,0 3,7
Cyprus 2 8,1 6,4 83,5 6,7
Latvia 4,3 14,9 6,5 74,3 5,6
Lithuania 3,6 20,8 7,3 68,3 3,8
Luxembourg 0,2 6,5 6 87,3 7
Hungary 4 23,8 5,6 66,6 4,9
Malta 0,8 10,1 4,1 85,0 6,8
Netherlands 1,8 14,9 5 78,3 5
Austria 1,2 21,7 6,8 70,3 3,8
Poland 2,7 24,7 7,2 65,4 4,3
Portugal 2,4 17,5 4,3 75,8 3,7
Romania 4,5 24,1 7,1 64,3 6,1
Slovenia 2,3 27,0 6 64,7 4,1
Slovakia 2,8 24,5 7,6 65,1 4,9
Finland 2,7 20,5 7,5 69,3 6
Sweden 1,6 18,2 6,8 73,4 7,7
UK 0,7 13,4 6,6 79,3 6,9
Sursa: Prelucrări https://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/setupDownloads.do

45
 Analiza productivității muncii pe sectoare de activitate

Productivitatea muncii = PIB (VAB) / populație ocupată

Productivitatea muncii = contribuția sectorului la PIB (VAB) /

contribuția sectorului la populație ocupată (PO)

VAB/PO -2019-
Agricultură, Informații și
etc. Industrie Constructii Servicii comunicații
EU-28 0,44 1,09 0,83 1,02 1,63
Belgium 0,82 1,15 0,77 1,00 1,26
Bulgaria 0,57 0,92 0,57 1,13 2,41
Czechia 0,80 0,96 0,78 1,06 1,82
Denmark 0,74 1,47 0,98 0,94 1,16
Germany 0,71 1,17 0,80 0,97 1,51
Estonia 0,92 0,94 0,71 1,06 1,51
Ireland 0,28 2,78 0,41 0,79 2,72
Greece 0,40 1,16 0,37 1,10 1,24
Spain 0,73 1,15 0,99 0,99 1,24
France 0,75 1,00 0,86 1,02 1,67
Croatia 0,65 0,90 0,85 1,08 1,44
Italy 0,56 0,96 0,74 1,06 1,38
Cyprus 0,97 0,93 0,66 1,05 2,48
Latvia 0,59 1,00 0,71 1,08 1,93
Lithuania 0,58 1,14 0,95 1,01 1,39
Luxembourg 0,32 1,06 1,72
Hungary 0,86 0,97 0,73 1,06 1,67
Malta 0,87 0,60 1,70
Netherlands 1,01 1,49 1,08 0,94 1,47
Austria 0,36 1,26 0,82 0,99 1,28
Poland 0,30 1,02 0,90 1,11 1,62
Portugal 0,70 0,91 0,67 1,07 1,29
Romania 0,24 1,07 0,84 1,29 2,89
Slovenia 0,62 0,95 1,03 1,04 1,19
Slovakia 1,01 0,90 0,83 1,07 1,66
Finland 0,81 1,44 1,00 0,93 1,22
Sweden 1,20 1,59 0,96 0,92 1,51
UK 0,80 1,22 0,92 0,98 1,59

46
 Capitolul 3
PRINCIPALELE COMPONENTE ALE
ECONOMIEI DIGITALE
3.1. Industria 4.0
3.2. Platformele digitale
3.3. Economia colaborativă și platformele
colaborative

3.1. Industria 4.0

3.1.1. Scurt istoric al revoluțiilor industriale41
Tehnologiile au evoluat disruptiv42 de la apariţia lor până în prezent, putând fi definite
patru mari revoluţii industriale (denumite în literatură Industry 1.0 până la Industry 4.0)
(Figura 1).
Revoluţiile industriale reprezintă transformarea radicală a structurii unei economii
prin: schimbarea tipului de energie folosită, utilizarea unor noi sisteme de maşini şi de forme
de organizare a producţiei.

Figura 1.
Evoluţia tehnicii de la prima la a
patra revoluţie industrială

41 BANABIC D. (2018) Evoluţia tehnicii şi tehnologiilor de la prima la a patra revoluţie industrială şi impactul
lor social https://academiaromana.ro/sectii/sectia08_tehnica/doc2018/2018-0926-Banabic-DiscursReceptie.pdf ,
https://www.ces.ro/newlib/PDF/AG-AICESIS-2019-RO.pdf
42
„Inovația disruptivă” reprezintă un proces prin care un produs sau serviciu intră pe piață inițial prin intermediul unei
simple aplicații în zona marginală a pieței, iar apoi acaparează continuu cote de piață, înlocuind concurenții tradiționali.

47
 1.0. PRIMA REVOLUŢIE INDUSTRIALĂ a început la mijlocul secolului XVIII,
în Anglia. Cauzele producerii şi localizării ei în Anglia în această perioadă sunt politice şi
economice, dar şi tehnice.
Din punctul de vedere al tehnicii, necesitatea
crescândă de produse textile, de sticlărie şi de fier a condus
la îmbunătăţirea tehnologiilor de prelucrare ale acestora.
Prima revoluţie industrială este caracterizată de
introducerea echipamentelor mecanice de producţie acţionate
de forţa apei sau a aburului. Astfel s-a trecut de la producţia
manuală ⇒ la producţia mecanizată realizată cu ajutorul
maşinilor, muncitorului revenindu-i rolul de supraveghetor
şi organizator al producţiei.
Rolul primordial al agriculturii în viaţa economică şi
socială a fost preluat de industrie. Dacă în perioada
preindustrială producţia era artizanală şi intuitivă, ulterior
aceasta devine de tip industrial şi raţională.

2.0. A DOUA REVOLUŢIE INDUSTRIALĂ a debutat la sfârşitul secolului XIX.

Începând cu prima parte a secolului XIX, descoperirile

şi invenţiile din domeniul electricității şi maşinilor electrice
au avut o dinamică fulminantă. Acest lucru a făcut ca, spre
sfârşitul acestui secol, motorul electric să fie utilizat în
industrie.
Pe de altă parte, necesitatea tot mai mare de produse
a făcut ca fabricile să crească continuu, ceea ce solicita
modalităţi de organizare a producţiei diferite de cele ale
fabricilor/atelierelor de la începutul secolului.
Specific acestei revoluţii este utilizarea acţionării
electrice a echipamentelor de producţie şi realizarea unei
producţii de masă, bazată pe divizarea şi specializarea
activităţilor în procesul muncii prin utilizarea liniilor de
producţie43.
O altă caracteristică a acestei revoluţii a fost dezvoltarea motorului cu ardere internă
care a revoluţionat transporturile şi a deschis era utilizării petrolului ca principală sursă
de energie.

43
Cea mai cunoscută linie de producție şi cu impactul cel mai mare l-a avut introducerea de către Ford, în
anul 1913, a liniei de montaj pentru modelul de automobil Ford T. Dacă în anul 1912 producţia de automobile
Ford T era de 40.000 de bucăţi, în anul 1914, după introducerea liniei de montaj, aceasta a crescut la peste
260.000.

48
 3.0. Dezvoltările tehnologice realizate după cel de-al Doilea Război Mondial atât în
domeniul maşinilor-unelte şi automatizării proceselor de fabricaţie, cât, mai ales, în
domeniul micro-electronicii şi calculatoarelor, au condus la cea de-A TREIA REVOLUŢIE
INDUSTRIALĂ.
Se consideră că începutul acesteia a fost în anul 1969,
când s-a realizat şi utilizat primul Controler Programabil
Logic (PLC)44, Modicon 084, fapt ce a revoluţionat sistemele
de automatizare industriale. Acesta este un dispozitiv
programabil utilizat pentru comanda mașinilor și proceselor
industriale.
Caracteristica de bază a celei de-a treia revoluţii
industriale este utilizarea sistemelor electronice şi
tehnologiei informaţiei, precum şi a roboţilor în
AUTOMATIZAREA PRODUCŢIEI.
Din punct de vedere energetic, începe sa crească
semnificativ utilizarea energiei nucleare.

4.0. Începând cu deceniile 8 şi 9 ale secolului XX, s-au făcut progrese semnificative
în domeniul calculatoarelor, senzorilor şi telecomunicaţiilor. Aceste realizări, împreună cu
apariţia şi generalizarea în masă a INTERNETULUI, au condus la cea de-A PATRA
REVOLUŢIE INDUSTRIALĂ (Industry 4.045).
Aceasta este caracterizată de utilizarea sistemelor
cyber-fizice în procesele de producţie şi în
CONECTIVITATEA acestora.
Tehnologiile avansate specifice celei de-a patra
revoluții industriale sunt: internetul obiectelor (Internet of
Things-IoT), prelucrarea datelor, manufacturarea produselor
în „cloud” (cloud manufacturing), prelucrarea prin adăugare
de material (Additive Manufacturing), realitatea augmentată,
Big Data, roboții autonomi, simularea proceselor, integrarea
sistemelor pe verticală si orizontală46.

Conform WEF (2016)47, megatendințele tehnologiei specifice revoluției industriale

4.0. pot fi analizate din perspectiva a trei forme principale de manifestare, profund
interconectate:
1. Fizică - vehicule autonome, printare 3D, robotică avansată, materiale noi;

44
un computer industrial pentru controlul proceselor de fabricație, cum ar fi liniile de asamblare sau
dispozitivele robotizate, sau orice activitate care necesită fiabilitate ridicată, ușurință în programare și în
procesul de diagnosticare a defectelor.
45
Conceptul de Industrie 4.0 a fost introdus de cancelarul Germaniei Angela Merkel în anul 2011, cu ocazia
deschiderii Târgului de la Hanovra.
46
Exemplu: Aplicarea tehnologiilor digitale în domeniul sănătății - Prin aplicarea acestor noi tehnologii,
momentul în care aplicația de pe telefonul mobil va sesiza, prin intermediul senzorilor, o problemă de sănătate
și va transmite informația doctorului (virtual), care va prescrie rețeta și o va transfera farmaciei, care va
„imprima” medicamentele și le va livra pacientului prin intermediul unei drone, nu este departe!!!?
47
Schwab, K. (2016) “The Fourth Industrial Revolution”. World Economic Forum- WEF

49
 2. Digitală - una dintre principalele punți între aplicațiile fizice și cele digitale activată de a
patra revoluție industrială este internetul lucrurilor (IoT) - În forma sa cea mai simplă,
poate fi descrisă ca o relație între lucruri (produse, servicii, locuri etc.) și oameni care este
posibilă prin tehnologii conectate și diverse platforme.
3. Biologică - Inovațiile în domeniul biologic (în special, în genetică)
Scara și amploarea revoluției tehnologice 4.0. care se desfășoară la ora actuală vor
introduce schimbări economice, sociale și culturale de proporții, spectaculoase, greu sau
aproape imposibil de prevăzut.
În ciuda impactului pozitiv potențial al tehnologiei asupra creșterii economice, se
recunoaște posibilul impact negativ, cel puțin pe termen scurt, pe piața muncii48. Viteza
(totul se întâmplă într-un ritm mult mai rapid decât oricând), dimensiunea și profunzimea
(atât de multe schimbări radicale se produc simultan) și transformarea completă a sistemelor
întregi reprezintă motivele pentru care revoluția tehnologică actuală va provoca mai mult
multă îngrijorare în rândul actorilor specifici pieței muncii decât revoluțiile industriale
anterioare49.
Se estimează că vor crește locurile de muncă înalt calificate, inovative și creative, care
necesită abilități sociale și creative, dar vor scădea foarte mult locurile de muncă de rutină
și repetitive50.
A patra revoluție industrială ne oferă capacitatea de a trăi o viață mai lungă, mai
sănătoasă și mai activă. 51

https://news.cgtn.com/news/2019-06-28/What-is-Society-5-0-at-the-G20-summit--HT4YQ8BXlC/index.html

Temeri cu privire la impactul tehnologiei asupra locurile de muncă nu sunt noi. În 1931, economistul
48

John Maynard Keynes a avertizat despre șomajul tehnologic larg răspândit datorită descoperirii
mijloacelor de economisire a utilizării forței de muncă care depășesc ritmul în care oamenii pot găsi
noi utilizări ale forței de muncă. Acest lucru s-a dovedit a fi greșit.
49
Schwab, K. (2016) “The Fourth Industrial Revolution”. World Economic Forum- WEF
50
McKinsey Global Institute (2017) A Future that works: Automation, employment, and productivity,
McKinsey Global Institute Report;
51
Schwab, K. (2016) “The Fourth Industrial Revolution”. World Economic Forum- WEF; WEF
(2016). The Fourth Industrial Revolution: what it means, how to respond, https://www.weforum.org/agenda/2016/01/the-
fourth-industrial-revolution-what-it-means-and-how-to-respond/

50
 Dacă privim istoria tehnologiilor din punctul de vedere A ADAPTĂRII
ACESTORA LA CERINŢELE CONSUMATORULUI, o putem periodiza în următoarele
patru etape, care se suprapun, în general, peste cele patru revoluţii industriale:
 Perioada dinaintea primei revoluţii industriale (cea a producţiei artizanale) este
caracterizată prin faptul că fiecare produs era proiectat şi realizat pentru un anumit client
(încălţămintea, hainele, harnaşamentele pentru cai etc.).
 Revoluţia industrială din secolele XVIII şi XIX a condus la o creştere a
productivităţii şi a volumului de producţie pe variante de produs, ceea ce a făcut ca, la
începutul secolului XX, să se treacă la o altă paradigmă, aceea a producţiei de masă
(introdusă de Ford în fabricaţia modelului de automobil Ford T). În această etapă este fabricat
un număr limitat de produse, acestea fiind realizate într-un număr foarte mare (de masă),
presupunându-se că vor fi suficienţi cumpărători pentru ele.
Anul 1955 se consideră a fi caracteristic pentru producţia de masă, fiind anul cu
volumul cel mai mare de producţie pentru o anumită variantă de produs. Începând cu acest
an, de cotitură, varietatea produselor creşte, iar numărul de produse pe o variantă începe să
scadă.
 Anul 1969 este anul trecerii într-o nouă etapă, aceea a personalizării de masă (mass
customization), în care clientul selectează produsul dorit, dintr-o listă de opţiuni, înaintea
realizării acestuia (exemplu clasic este cel al alegerii configuraţiei autoturismului de către
client pe baza unei liste de variante şi apoi lansarea acestuia în producţie).

Figura 2. Evoluţia ciclică a tehnologiilor de la prima la a patra revoluţie industrială

 Cea de-a patra etapă tehnologică este aceea a producţiei personalizate, care începe
în prima decadă a secolului XXI. În această perioadă, opţiunile produsului sunt alese de
către client, cumpărate de la producător şi apoi realizate cu sisteme avansate de
prelucrare.

51
 !!! Din cele de mai sus rezultă că tehnologiile au parcurs o dezvoltare ciclică, de la
producţia artizanală personalizată (orientată pe individ) ⇒ la producţia de masă (orientată
pe produs), apoi ⇒ la cea personalizată de masă (orientată pe grupuri de consumatori) şi
revenind la ⇒ producţia personalizată (orientată pe consumatorul individual).

În loc de concluzie - DE ANALIZAT

?!!! Din acest punct de vedere, următoarea revoluţie industrială va apărea în momentul
în care fiecare consumator îşi va produce singur bunurile de care are nevoie, într-un timp
rezonabil, utilizând tehnologii de tipul Additive Manufacturing şi programele necesare pentru
aceasta, descărcate din internet (Cloud).
???În felul acesta, ciclul prezentat în Figura 2 se închide complet, revenindu-se la tipul
de producţie din comuna primitivă, în care fiecare individ îşi producea singur bunurile
necesare.
Industry 4.0 se îndreaptă către Industry 5.0 atunci când
clienții pot să-și personalizeze ceea ce doresc52.
INDUSTRIA 5.0. va fi orientată pe colaborarea dintre
om și “mașina”, inteligența umană lucrând în armonie
cu “cognitive computing”. Prin punerea omului înapoi în
producția industrială alături de roboții colaborativi,
muncitorii vor fi perfecționați (upskilled) pentru a
realiza sarcini cu valoare adăugată în producție, ducând
la personalizarea produselor în masă (mass
customisation) pentru clienți.

3.1.2. INDUSTRIA 4.0.

Industria 4.0 presupune o transformare majoră a întregii producții prin unificarea
tehnologiilor digitale și a Internetului cu industria convențională.
Astfel, la baza automatizării producției și interconectării proceselor acesteia este
un sistem integrat de echipamente, mașini, angajați, dispozitive mobile și sisteme IT, toate
acestea fiind capabile să comunice între ele atât în interiorul, cât și în exteriorul fabricii.
Principalele tehnologii avansate specifice Industriei 4.0. sunt prezentate în Fig. 3.
Acestea sunt: internetul obiectelor (Internet of Things-IoT), securitatea datelor, prelucrarea
datelor, manufacturarea pieselor în “cloud” (cloud manufacturing), prelucrarea prin adăugare
de material, realitatea augmentată, Big Data, roboţii autonomi, simularea proceselor,
integrarea sistemelor pe verticală si orizontală53.

52
Exemplu: Pe baza tehnolohiilor specifice Industry 4.0 consumatorul își poate proiecta online propriile
produse (încălțăminte, îmbrăcăminte etc), iar producătorul ales de client va avea tehnologia potrivită
pentru a livra aceste produse la ușa clientului respectiv.
53Schwab K. (2018), Shaping the Fourth Industrial Revolution, WEF, Geneve.

52
 Figura 3. Tehnologii avansate specifice Industriei 4.0.54

Marea revoluție industrială depinde de “mici revoluții tehnologice” în diverse domenii:

 Aplicarea tehnologiei informației și comunicațiilor pentru a digitiza informația și integra
sisteme la concepție, dezvoltare, fabricație și utilizarea produselor.
 Noi tehnologii software pentru modelare, simulare, virtualizare și fabricație digitală.
 Dezvoltarea sistemelor cyber-fizice pentru a monitoriza și controla procesele fizice.
 Evoluția imprimantelor 3D și additive manufacturing pentru a simplifica fabricația.
 Suport pentru decizie la operatorii umani, apariția uneltelor inteligente și asistență folosind
realitatea augmentată.
 Noi forme de interacțiune om-mașină.

Industria 4.0 prevede că produsul care urmează să fie fabricat este capabil să
interacţioneze cu echipamentele de fabricaţie (maşini şi roboţi) şi să transmită acestora
cerinţele pentru următoarea fază a procesului de prelucrare, realizându-se, astfel,
conectivitatea între elementele procesului. Se realizează, astfel, un sistem inteligent de
producţie capabil să comunice şi să ia decizii optime în mod autonom.
Pentru o înţelegere mai uşoară a diferenţei dintre structurile lanţurilor de proces într-
un sistem de fabricaţie clasic şi unul specific pentru Industry 4.0, acestea s-au reprezentat
sugestiv în Fig. 4.
 În sistemul clasic, procesul de producţie se desfăşoară într-un flux de fabricaţie bine
definit, între celule de lucru independente (fig a).
 În noul concept Industry 4.0 există un flux atât al produselor, cât şi al datelor, integrate
între ele (Fig..b).

54
M. Ruessmann et al. (2015) Industry 4.0: The Future of Productivity and Growth in Manufacturing
Industries, The Boston Consulting Group https://www.bcg.com/en-
hu/publications/2015/engineered_products_project_business_industry_4_future_productivity_growth_manufacturing_industries

53
 Figura 4. Structura lanţurilor de proces într-un sistem de fabricaţie: clasic vs. Industry 4.055

Câteva caracteristici specifice noului concept de fabricaţie sunt:

 comunicare integrată de-a lungul întregului ciclu de lucru (1);
 un mare grad de automatizare, ceea ce va duce la înlocuirea operatorilor care
efectuează munci cu grad scăzut de calificare cu roboţi (2);
 creşterea numărului de persoane cu calificare înaltă pentru monitorizarea şi
managementul fluxului de fabricaţie (2);
 un grad ridicat de comunicare între maşini (Machine to Machine-M2M) respectiv
între maşină şi om (Machine to Human-M2H) (3);
 Optimizarea întregului lanţ de proces prin utilizarea unor programe de inteligenţă
artificială în fiecare structură a lanţului tehnologic.

AVANTAJE
Utilizarea de capabilități avansate de fabricație și mijloace IT pe tot parcursul
proceselor de producție, le aduce companiilor producătoare 4 avantaje majore:
 TIMP: Introducerea datelor și planificarea operațiunilor se realizează automat – timpul
economisit putând fi alocat activităților care produc valoare companiei. În plus, angajații
devin mai productivi în contextul unui sistem optimizat, iar comenzile sunt livrate mai repede.
 COST: Datele sunt precise și prezentate în contextul și formatul potrivit – rezultând
decizii informate și bine documentate și, implicit, o mai bună planificare a costurilor și
veniturilor.
 FLEXIBILITATE : Orice schimbare poate fi adoptată cu ușurință datorită unor sisteme
flexibile deschise către noi oportunitațti, ce permit optimizarea proceselor pe baza analizei
datelor.
 INTEGRARE : Procesul de producție se derulează cu un număr redus de întreruperi,
urmare a integrarii sistemelor folosite cu resursele din fabrica (angajați, mașini, echipamente),
facând posibilă dezvoltarea simultană a produsului și a procesului de fabricație.

!!!Toate acestea vor conduce la o creştere a eficienței fabricației prin reducerea duratei
procesului tehnologic, reducerea rebuturilor în lanțul de proces, o mai mare adaptabilitate la
necesitățile clienților, creşterea calității produselor şi, în final, la reducerea costurilor
produselor fabricate şi a timpilor de aşteptare pentru consumatorul final.

55
M. Ruessmann et al. (2015) Industry 4.0: The Future of Productivity and Growth in Manufacturing
Industries, The Boston Consulting Group

54
 Conform datelor din figura de mai jos, la nivelul statelor membre UE-28, în anul 2018, se
identifică o legătură puternică, pozitivă, între nivelul productivității muncii (VAB/ populație
ocupată) și utilizarea roboților industriali la nivel de firmă (% din total firme). Astfel, în țările
în care există un nivel ridicat al utilizării roboților industriali, există și un nivel ridicat al
productivității muncii (Danemarca, Suedia, Olanda, Finlanda) și vice versa.

Productivitatea muncii și utilizarea roboților industriali: relație pozitivă

120.00 DK

NL
100.00

AT SE FI
DE
FR
Labour productivity (thousand euro)

80.00

IT
ES
60.00
EU-28

SI
40.00 CY HU MT PT
EE

SK CZ
20.00 LT PL
R Sq Linear = 0.75
RO BG
0.00

5.00 10.00 15.00 20.00 25.00 30.00 35.00

Use industrial robots (% of enterprises)

Sursa: Prelucrare pe baza https://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=isoc_eb_p3d&lang=en

ASPECTE GENERALE PRIVIND INDUSTRIA 5.0. ȘI SOCIETATEA 5.0.56

Industria 4.0 s-a concentrat mai puțin pe principiile echității sociale și sustenabilității
și mai mult pe digitalizare și tehnologii bazate pe inteligență artificială pentru creșterea
eficienței și flexibilității producției. ⇒ Conceptul de INDUSTRIE 5.0 oferă un accent diferit
și evidențiază importanța cercetării și inovării pentru a sprijini pe termen lung industria în
folosul umanității ținînd cont de limitele planetei.
Industria 5.0 completează paradigma existentă a Industriei 4.0, evidențiind
cercetarea și inovarea ca factori de tranziție către o industrie europeană durabilă, centrată
pe om și rezilientă. Industria 5.0 încearcă să capteze valoarea noilor tehnologii, oferind
prosperitate dincolo de locuri de muncă și creștere economică, respectând în același timp
limitele planetei și plasând bunăstarea lucrătorului din industrie în centrul procesului de
producție.

!!! Conceptele de Societate 5.0 și Industrie 5.0 sunt legate în sensul că ambele
concepte se referă la o schimbare fundamentală a societății și economiei noastre către o
nouă paradigmă.
Societatea 5.0 încearcă să echilibreze dezvoltarea economică cu rezolvarea
problemelor societale și de mediu. Nu se limitează la sectorul de producție (industrie), ci
abordează provocări sociale mai mari bazate pe integrarea spațiilor fizice și virtuale.

56 European Union (2021)Industry 5.0 Towards a sustainable, human-centric and resilient European
industry. https://ec.europa.eu/info/news/industry-50-towards-more-sustainable-resilient-and-human-centric-
industry-2021-jan-07_en

55
Societatea 5.0 este o societate în care tehnologiile IT avansate, Internetul lucrurilor, roboții,
inteligența artificială și realitatea augmentată sunt utilizate în mod activ în viața de zi cu zi,
în industrie, în asistență medicală și în alte sfere de activitate, nu în primul rând pentru
avantaje economice, ci pentru beneficiul și confortul a fiecărui cetăţean.

Industria 5.0 recunoaște puterea industriei de a atinge obiective societale dincolo de locuri
de muncă și creștere economică, pentru a deveni un furnizor rezilient de prosperitate,
făcând producția industrială să respecte granițele planetei noastre și plasând bunăstarea
lucrătorului din industrie în centrul procesului de producție.

 O abordare CENTRATĂ PE OM în industrie pune nevoile și interesele umane de

bază în centrul procesului de producție, în loc să aibă ca punct de plecare impactul
tehnologiei asupra eficienței economice. În loc să ne întrebăm ce putem face cu noua
tehnologie, ne întrebăm ce poate face tehnologia pentru noi. În loc să cerem lucrătorului din
industrie să-și adapteze abilitățile la nevoile tehnologiei care evoluează rapid, dorim să
folosim tehnologia pentru a adapta procesul de producție la nevoile lucrătorului [de ex. să-
l îndrume și să-l instruiască]. De asemenea, înseamnă să ne asigurăm că utilizarea noilor
tehnologii nu afectează drepturile fundamentale ale lucrătorilor, cum ar fi dreptul la viață
privată, la autonomie și la demnitatea umană.
 Pentru ca industria să respecte limitele planetare, trebuie să fie SUSTENABILĂ.
Trebuie să dezvolte procese circulare care reutilizează și reciclează resursele naturale, reduc
deșeurile și impactul asupra mediului. Sustenabilitatea înseamnă reducerea consumului
energiei și a emisiillor cu efect de seră, pentru a evita epuizarea și degradarea resurselor
naturale, pentru a satisface nevoile generațiilor de astăzi fără a pune în pericol satisfacerea
nevoile generațiilor viitoare. Tehnologii precum inteligența artificială și fabricarea aditivă
(additive manufacturing ) pot juca un rol important, prin optimizarea eficienței resurselor și
minimizarea deșeurilor.
 REZILIENȚA se referă la necesitatea de a dezvolta un grad mai mare de robustețe
în producția industrială, pregătind-o mai bine împotriva perturbărilor și asigurându-se că
poate furniza și sprijini infrastructura critică în perioade de criză. Schimbările geopolitice
și crizele naturale, cum ar fi pandemia de Covid-19, evidențiază fragilitatea abordării actuale

56
a producției globalizate. Ar trebui echilibrată producția industrială prin dezvoltarea
lanțurilor valorice strategice suficient de rezistente, a capacității de producție adaptabile și
a proceselor de afaceri flexibile, în special acolo unde lanțurile valorice servesc nevoilor
umane de bază, cum ar fi asistența medicală sau securitatea57.

3.2. Platformele digitale

Conform OECD (2019)58, platformele digitale intermediare (DIP- Digital
Intermediary Platform) sunt entități online care furnizează un serviciu digital ce facilitează
interacțiunile între două sau mai multe categorii distincte de utilizatori, dar interdependente
(indiferent dacă sunt firme sau persoane fizice), care interacționează prin intermediul
serviciului de Internet.
Din perspectivă macroeconomică, conform definiției OECD-OMC-FMI (2020)59,
DIP sunt interfețe online care facilitează, contra cost, interacțiunea directă între mai mulți
cumpărători și mai mulți vânzători, fără ca platforma să preia proprietatea economică asupra
bunurilor sau serviciilor care sunt vândute (intermediate).
Există multe tipuri diferite de platforme digitale, care oferă o varietate de servicii
diferite.
 În timp ce unele platforme și serviciile pe care le oferă sunt de natură digitală (cum
ar fi jocuri video gratuite, hărți online sau rețele sociale), altele au doar o componentă digitală
care facilitează livrarea unui serviciu non-digital (de ex. rezervarea de cazare sau livrarea de
alimente).
 În timp ce unele platforme taxează în mod explicit utilizatorii pentru serviciul oferit,
multe platforme oferă servicii la prețuri zero (fără nicio taxă explicită pentru consumatorul
serviciului furnizat). În aceste cazuri, platformele generează venituri în alte moduri, fie prin
monetizarea datelor la care au acces și/sau prin furnizarea de spațiu publicitar.
Existența multor servicii digitale ce sunt „consumate” fără un preț de piață, precum și
apariția platformelor digitale publice în domenii precum sănătatea sau plățile digitale,
genererează întrebarea - Cum se stabilește cel mai bine valoarea pe piață a acestor servicii,
precum și unde să se includă în raport cu statisticile macroeconomice existente???
Pe baza a patru principii esențiale (fără hârtie, fără prezență, fără numerar și bazate
pe consimțământ), platformele digitale publice au creat multiple oportunități pentru
întreprinderile mici și mijlocii de a crea soluții inovatoare cu costuri reduse și cu impact
ridicat.
Gratuit sau plătit: De ce anumite servicii digitale sunt înregistrate în mod explicit în
conturile naționale și altele nu?
 Prezența sau absența tranzacțiilor monetare explicite între utilizatorii finali și
platformă are implicații fundamentale atunci când se ia în considerare modul de
57
European Union, 2021, Industry 5.0 Towards a sustainable, human-centric and resilient European
industry. https://ec.europa.eu/info/news/industry-50-towards-more-sustainable-resilient-and-human-centric-
industry-2021-jan-07_en
58
OECD (2019), An Introduction to Online Platforms and Their Role in the Digital Transformation, OECD Publishing,
Paris, 2019. https://doi.org/10.1787/19e6a0f0-en
59
OECD-WTO-IMF (2020), Handbook on Measuring Digital Trade, OECD Publishing, Paris, 2019.
http://www.oecd.org/sdd/its/Handbook-on-Measuring-Digital-Trade-Version-1.pdf

57
 măsurare a activităților economice ale platformelor digitale. Pe scurt, tranzacțiile
monetare pot fi măsurate direct, în timp ce valoarea tranzacțiilor nemonetare trebuie
dedusă.
 Este important să se distingă și să se eticheteze acele platforme care obțin venituri
percepând în mod explicit o taxă, denumite „platforme intermediare digitale (DIP)
care percep o taxă” de platformele care nu percep explicit o taxă, dar care generează
venituri (și adaugă valoare) prin alte mijloace, majoritatea prin publicitate sau
informații de vânzare generate pe baza datelor colectate - denumite „platforme digitale
bazate pe date și publicitate”.
 În cazul ambelor tipuri de platforme, activitatea economică este considerată o
activitate bazată pe intrări digitale. Aceste tipuri de platforme sunt exemple clare
ale noilor tipuri de afaceri care, deși nu oferă infrastructură TIC sau servicii
fundamentale TIC, pot exista doar datorită capacității de a se conecta cu un număr
mare de consumatori/ producători pe baza tehnologiei digitale.

!!!

Fluxurile monetare și reale: consumator- platformă – producător

Platformele de tranzacții60, oferă o infrastructură, de obicei online, care acceptă

schimburile între un număr diferit de participanți. Platforme de tranzacții sunt strâns asociate
cu transformările din economia digitală globală, în care au devenit un model de afaceri de
bază (e- business) pentru marile corporații digitale (Amazon, Alibaba, Facebook, eBay, etc)
precum și pentru cele care susțin sectoarele cu posibilități digitale (Uber, Airbnb, etc).
Platformele de tranzacții digitale pot avea efecte perturbatoare (disruptive) într-o serie
de sectoare. Procesul de “platformare” are implicații atât pentru natura tranzacțiilor în anumite
sectoare cât și pentru capacitatea firmelor de a-și crește dimensiunea rapid (de a beneficia de
economii de scară), afectând astfel structurile sectoarelor.
!!! Atât proprietarii de platforme, cât și utilizatorii (de exemplu, cumpărătorii și
vânzători) pot crea valoare (în sens economic), distribuirea acesteia între diferitele părți
interesate tinde să fie inegală. Unele platforme lider/importante pot impune costuri sau taxe
suplimentare pentru firmele care folosesc aceste platformele. Firmele vor trebui să ia în
considerare compromisul dintre aceste costuri și potențialele oportunități ale pieței.

60
UNCTAD/DER (2019) The Digital Economy Report (DER). Value Creation and Capture: Implications for developing
countries, https://unctad.org/en/PublicationsLibrary/der2019_en.pdf

58
 Un aspect important al economiei digitale se referă la modul în care platformele
modelează relațiile utilizator (consumator final) - producător prin comerț electronic,
inclusiv prin valorificarea informației referitoare la client și interacțiunea într-o măsură mult
mai mare.
Figura de mai jos oferă o imagine de ansamblu asupra platformelor digitale la nivel
global, făcând distincție între platforme orientate spre profit și platforme non-profit,
punându-se accent pe platforme de comerț electronic.
Având în vedere că unele platforme sunt polivalente (obiective multiple), pot apărea
în mai multe locuri din figură. Exemplele prezentate includ platforme atât din țările
dezvoltate, cât și din cele în curs de dezvoltare. Câteva platforme majore de comerț electronic
(de exemplu, Amazon, Alibaba Group, eBay și Rakuten) captează segmente semnificative ale
pieței globale, beneficiind de economiile de scară și efectele rețelei (network effects).

Sursa: UNCTAD/DER (2019) The Digital Economy Report (DER). Value Creation and Capture: Implications for
developing countries, https://unctad.org/en/PublicationsLibrary/der2019_en.pdf

59
Modele de comerț electronic (e-comerț) și platformele digitale61

Comerțul electronic este răspândit astăzi în diferite forme, una dintre cele mai
semnificative modalități de grupare fiind în funcție de natura tranzacției. Corespunzător
acestui criteriu, se disting următoarele modele de comerț electronic :
 Companie⇒Client (B2C: Business-to-Customer): Este forma cea mai
răspândită a comerțului electronic, caracterizată în principal prin tranzacții cu amănuntul,
foarte frecvente, de multe ori anonime, de mică valoare, realizate de cumpărători individuali
(de exemplu, un cumpărător de la www.amazon.com este consumator în acest model).
 Companie⇒Companie (B2B: Business-to-Business)62: Reprezintă forma cea
mai profitabilă din zona comerțului electronic; se află de fapt la granița între comert electronic
și afaceri electronice, incluzând tranzacțiile electronice între organizații, numite și de tip
IOS (Inter-organizational Information Systems).
Tranzacțiile sunt mult mai rare decât în zona B2C, niciodată anonime (presupun
autentificarea utilizatorilor), dar cu o valoare individuală mult mai mare.
Există mai multe tipuri de sisteme inter-organizații: interschimbarea electronică a
datelor (EDI – Electronic Data Interchange) prin rețele cu valoare adăugata (VAN – Value
Added Network), transferul electronic de fonduri (EFT – Electronic Funds Transfer),
extraneturile conectate securizat la Internet, mesajele integrate care combină EDI, poșta
electronică și formularele electronice, bazele de date partajate între extraneturi,
managementul lantului de aprovizionare (SCM – Supply Chain Management) sau de vânzare
(CRM – Customer Relationship Management, SFA – Sales Force Automation).
 Consumator⇒Consumator (C2C: Consumer-to-Consumer): Este un model in
care consumatorii vând direct consumatorilor. De exemplu, persoane care vând proprietăți,
case, mașini, alte bunuri, reclame pe Internet/intranetul companiei pentru serviciile
individuale, vânzări de cunoștințe, expertize, licitații individuale [ cel mai utilizat serviciu de
acest tip fiind e-Bay].
 Consumator⇒Companie (C2B: Consumer-to-Business): În această categorie
sunt incluse persoanele care vând produse sau servicii unor organizații, precum și cele care
caută vânzatori, negociază cu ei și, în final, are loc o tranzacție.
 Afacerile organizațiilor nonprofit (Non-business): Se referă la activitățile
organizațiilor nonprofit, instituții academice, religioase, sociale, agenții guvernamentale, care
folosesc diverse forme ale comerțului electronic în vederea reducerii cheltuielilor,
îmbunatătirii activităților sau a serviciilor prestate. Implicarea guvernelor în activitățile
economice a creat modele particulare, de tip guvern-la-cetațean (G2C), guvern-la-guvern
(G2G) etc.
 Afaceri intraorganizaționale (Intra-business): Conțin activitățile interne, care de
obicei au loc într-un intranet și care implică schimburi de bunuri, servicii, informații.
Activitățile pot varia de la vânzarea produselor corporației către angajați, până la instruirea
lor online.

61
http://informatica.ase.ro/site/A140201/ii_modele_de_comert_electronic.htm
62
https://www.transart.ro/lps/edi-electronic-data-interchange/

60
  Colaborativ: Reprezintă un model în plină ascensiune și se bazează pe colaborarea
mai multor societăți – chiar concurente – în producerea și vânzarea produselor si serviciilor.

!!! Modelele B2C și B2B sunt cele mai răspândite și regulile lor sunt replicate, cu ușoare
modificări, în celelalte modele. Piața electronică poate fi orientată spre consumator (modelul
B2C) sau spre companii-client (modelul B2B). Modelul de piață electronică B2C este
asemănător cu B2B, deoarece companiile pot vinde cu amănuntul unor clienți sau angro unor
companii. Multe companii mari (de exemplu Amazon, Dell Computers, Barnes&Noble, Wal-
mart Online) sunt reprezentate în ambele modele de comerț electronic.

!!!ANALIZA LA SEMINAR - EXEMPLE DE MODELE DE COMERȚ

ELECTRONIC / PLATFORME DIGITALE ⇔ PIAȚA DIN ROMÂNIA ÎN
CONTEXT GLOBAL

3.3. Economia colaborativă și platformele colaborative63

Comisia Europeană64 și alte instituții și organisme internaționale65 evidențiază că

Economia colaborativă creează noi oportunități pentru consumatori și antreprenori.
Economia colaborativă66 poate aduce o contribuție importantă la ocuparea forței de
muncă și la creșterea economică în Uniunea Europeană, dacă este încurajată și dezvoltată într-
un mod responsabil. Bazate pe inovare, noile modele de afaceri au un potențial semnificativ
de a contribui la competitivitate și la creșterea economică.
Succesul platformelor colaborative constituie uneori o provocare pentru participanții
la piață existenți și pentru practicile existente, dar, permițând cetățenilor să ofere servicii, ele
promovează, de asemenea, noi oportunități de ocupare a forței de muncă, condiții de muncă
flexibile și noi surse de venit.

63 Consiliul Concurenței (2020) Implicațiile dezvoltării economiei colaborative asupra mediului

concurențial și a politicii de concurență http://www.consiliulconcurentei.ro/wp-
content/uploads/2020/05/dc-implicatiile_dezvoltarii_economiei_colaborative.pdf
64 EC (2016) A European agenda for the collaborative economy. COM(2016) 356 https://eur-
lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:52016DC0356&from=EN
65
https://www.weforum.org/agenda/2019/01/does-the-sharing-economy-truly-know-how-to-share
66
Economia colaborativă a început să aibă o dezvoltare explozivă începând cu apariția unor companii precum
Uber și AirBnb. Uber a fost înființată în anul 2009, având în prezent 75 de milioane de clienți și 3 milioane
de șoferi în 78 de țări. Conform datelor Uber, din 2009 și până în 2018, s-au realizat 4 miliarde de curse (15
milioane de curse zilnic). Conform companiei, Uber furnizează o serie de „servicii digitale, menite să faciliteze
interacţiunea dintre oameni”, sub termenul de ride-sharing, însă conform deciziei Curții de Justiție a Uniunii
Europene din decembrie 2017, Uber este parte componentă a pieței serviciilor de transport urban. În schimb,
Airbnb funcționează ca o platformă online ce conectează persoanele care doresc servicii de cazare cu
persoanele ce doresc să-și închirieze locuințele pe termen scurt. Similiar primei companii, Airbnb s-a dezvoltat
la scară globală foarte rapid, înregistrând pe platforma sa peste 7 milioane oferte de cazare, în peste 100.000
de orașe din 191 de țări, în cadrul cărora s-au înregistrat aproximativ 500 milioane de check-in-uri, conform
celor mai recente date prezentate pe site-ul propriu https://press.airbnb.com/fast-facts/ . Airbnb devine cea mai
mare firmă hotelieră din lume, fără a fi nevoie să investească în construcții; modelele similare Uber înlocuiesc
serviciile de taxi tradiționale din orașele din întreaga lume.

61
 Pentru consumatori, economia colaborativă poate oferi beneficii prin servicii noi, o
aprovizionare extinsă și prețuri mai mici. De asemenea, ea poate stimula partajarea activelor
și o utilizare mai eficientă a resurselor, ceea ce poate contribui la îndeplinirea obiectivelor UE
referitoare la sustenabilitate, precum și la tranziția către economia circulară.
Economia colaborativă (economia partajată/ sharing economy sau economia de la
individ la individ/ “peer-to-peer”/P2P) reprezintă un model de piaţă conturat într-un mediu
bazat pe încredere şi colaborare, sprijinit de instrumente online.
Economia colaborativă este un model bazat pe colaborare ce utilizează instrumente
online/digitale, care promovează consumul fără proprietate și oferă platforme de potrivire a
raportului cerere-ofertă. În loc de vânzători și cumpărători, există furnizori și utilizatori; în
loc de piețe, există rețele; în loc de proprietate, există acces; în loc de consumerism, există
durabilitate/sustenabilitate67.
Confom Comisiei Europeane (2016)68 termenul de economie colaborativă se referă
la modele de afaceri în care activitățile sunt facilitate de platforme colaborative care
creează o piață deschisă pentru utilizarea temporară a bunurilor sau a serviciilor prestate
adesea de persoane fizice.

ECONOMIA COLABORATIVĂ IMPLICĂ TREI CATEGORII DE ACTORI:

 prestatori de servicii care partajează activele, resursele, timpul și/sau competențele
– aceștia pot fi persoane fizice care oferă servicii în mod ocazional („indivizi”) sau prestatori
de servicii care acționează în cadrul exercitării profesiei („prestatori de servicii
profesionale”);
 utilizatorii acestora; și
 intermediari care pun în legătură – prin intermediul unei platforme online – prestatorii
cu utilizatorii și care facilitează tranzacțiile dintre cele două părți („platforme colaborative”).
Tranzacțiile din economia colaborativă nu implică în general un transfer al dreptului de
proprietate și pot fi realizate cu sau fără scop lucrativ.

Mecanismul economiei colaborative

67
https://www.weforum.org/agenda/2019/01/does-the-sharing-economy-truly-know-how-to-share
68
EC (2016) A European agenda for the collaborative economy. COM(2016) 356 https://eur-
lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:52016DC0356&from=EN

62
Principiile și caracteristicile economiei colaborative sunt următoarele:
 tinde să fie disruptivă;
 implică un anumit nivel de hazard moral (dat fiind sistemul de review-uri caracteristic
acestei forme de afaceri);
 reușește să ofere prețuri mai scăzute;
 ridică probleme de reglementare, schimbând paradigma pe piețele tradiționale pe care
le abordează;
 utilizează mai bine resurse ce rămân adesea neutilizate de economia tradițională;
 pune accentul pe acces la activele neutilizate, nu pe proprietate asupra acestora;
 este caracterizată prin transparență, încredere (sprijinită de sistemul de review-uri,
transferul reputațional etc.) și reciprocitate;
 este favorizată de densitatea urbană și tehnologia informației.

În studiul realizat în anul 2018 de Comisia Europeană69, în vederea monitorizării

dezvoltării economice a economiei colaborative la nivel de sector, în cele 28 de state membre,
a fost luată în considerare următoarea definiție pentru economia colaborativă:
„O economie bazată pe colaborare se bazează pe modele de afaceri, în care indivizii
(furnizorii de servicii) oferă bunuri, servicii sau resurse nefolosite, cu sau fără compensare,
altor persoane particulare sau întreprinderi (clienți) printr-o platformă online colaborativă
care facilitează contactele și tranzacțiile lor.”

Această definiție exclude platformele unde produsele și serviciile tradiționale sunt oferite
spre vânzare (Ebay, Amazon, OLX etc.) și platformele unde companii precum cele care
întreprind servicii profesionale de închiriere de mașini vând aceste bunuri și servicii ca
activitate principală și/sau desfășoară servicii sub licență profesională.
Există o serie de platforme online mixte, în care atât companiile, cât și persoanele private
oferă serviciile lor. Studiul Comisiei a exclus acele platforme mixte care oferă doar o mică
parte din activitățile lor în cadrul unui model de economie colaborativă (ex. Booking.com,
unde marea majoritatea a anunțurilor provine din partea unităților de cazare licențiate și numai
o parte redusă din partea persoanelor fizice ce doresc să-și închirieze pe termen scurt
proprietățile).
Totuși, au fost incluse acele platforme în care majoritatea tranzacțiilor urmează un model
de afaceri specific economiei colaborative (ex. Airbnb) sau care sunt considerate, în general,
ca fiind parte a economiei colaborative și/sau păstrează un număr semnificativ de persoane
private, cum ar fi furnizorii de servicii (chiar dacă includ și anumiți furnizori de servicii
licențiați/profesioniști).
Există, de asemenea, o distincție între platformele colaborative ce urmăresc obținerea de
profit și cele care nu au acest obiectiv.

69
EC (2018) Study to monitor the economic development of the collaborative economy at sector level
in the 28 EU Member States https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/0cc9aab6-7501-11e8-
9483-01aa75ed71a1

63
 Pe baza definiției Comisiei Europene, au fost identificate 651 de platforme
colaborative active în cele 28 de state membre [Servicii financiare-268, Servicii
profesionale-178, Transport-142, Cazare-62], dintre care 5% reprezintă platforme non-profit.
Cele mai multe platforme care nu au ca scop profitul funcționează în sectorul serviciilor
de transport (platforme de partajare a spațiului de parcare, care conectează persoanele care
doresc să împartă costurile cu combustibilul sau închirierea parcărilor) și în sectorul
serviciilor de cazare (în principal platforme care facilitează închirierea și schimbul de case).
Din cele 651 de platforme colaborative, 42 de platforme operează la nivel
internațional70 (majoritatea provenind din Statele Unite ale Americii). De menționat este
faptul că majoritatea platformelor europene operează preponderent la nivel național, numai
51 fiind extinse pe mai multe piețe europene. Acestea sunt defalcate după cum urmează:
 15 platforme colaborative în cadrul serviciilor de transport: cele mai cunoscute
platforme sunt Hero și Foodora (Germania), Takeaway (Olanda), Deliveroo și JustEat
(ambele din Regatul Unit), BlaBlaCar (Franța) și Bolt (Estonia);
 10 platforme colaborative în cadrul serviciilor de cazare pe termen scurt: cele mai
cunoscute platforme fiind Wimdu (Germania) și HomeStay (Irlanda);
 13 platforme colaborative în cadrul serviciilor profesionale;
 13 platforme colaborative în cadrul serviciilor financiare: Funding Circle (Regatul Unit),
Ulule (France), Bondora (Estonia), Twino and Mintos (ambele din Letonia).
Modelele economiei colaborative se pot aplica pe o plajă largă de piețe, deși anumite
sectoare economice sunt mai predispuse la adoptarea acestui nou tip de desfășurare a
activității economice. Se remarcă în acest sens platformele colaborative de pe piața
serviciilor de transport persoane și cazare pe termen scurt. Aceste piețe sunt mai
predispuse să fie încadrate în cadrul economiei colaborative, din cel puțin două motive, ce țin
de:
 Caracteristicile bunurilor: bunurile durabile, în special cele de folosință îndelungată
și cu o rată de utilizare redusă, au în mod evident un potențial mai mare de a fi
tranzacționate pe astfel de piețe comparativ cu bunurile perisabile;
 Accesul pe piață: în general, serviciile care prezintă bariere reduse de intrare pe piață
au un potențial mai ridicat de a face parte din economia colaborativă, comparativ cu
acele domenii puternic reglementate (ex.: serviciile de asistență medicală sau de
utilități).

Principalele platforme colaborative din România

Sector Companie Model de afaceri
Transport
Ride-hailing Uber Aceste tipuri de platforme conectează conducătorii
Bolt (fost auto cu pasagerii ce au nevoie să ajungă din punctul A
Taxify) în punctul B. Pasagerii plătesc un tarif care variază în
Freenow (fost funcție de balanța dintre cerere și ofertă.
CleverGO)
Yango

70
platformele internaționale (Uber, Airbnb, UberEats, Kickstarter etc.) generează aproximativ 10 miliarde
euro (aproximativ 40% din totalul veniturilor din economia colaborativă din UE28).!!!

64
 Ride-sharing (sau BlaBlaCar Conectează conducătorii auto cu pasagerii care merg
car-pooling) ia-macutine.ro în aceeași direcție. Pasagerii plătesc o contribuție
conducătorilor auto, pentru a le compensa costurile (pe
baza unei sugestii și sub un plafon maximal stabilit de
BlaBlaCar).
Car-sharing Ponycar În cazul Ponycar și Spark, platformele conectează
Spark clienții (șoferi) cu mașinile deținute de companiile
Turo (fost respective. Pasagerii plătesc un tarif pe minut, care
Relay Rides) poate să difere în funcție de distanța parcursă.
Perpetoo În cazul Turo sau Perpetoo, platforma conectează
pasagerii (șoferii) cu persoanele sau companiile care
doresc să-și închirieze mașinile pe termen scurt.
Servicii de închiriere a proprietăților pe termen scurt
Home-sharing Airbnb Conectează persoanele care doresc să închirieze pe
Homeaway termen scurt o locuință (sau o parte din ea) cu
Couchsurfing proprietarii dispuși să le închirieze.
Pasagerii plătesc o chirie (și eventual un depozit în
avans) către platformele colaborative (acestea operând
în schimbul unui comision).
Partajarea spațiilor de lucru
Partajarea spațiilor Coworker.com Platforma facilitează găsirea spațiilor de lucru
de lucru disponibile dintr-un anumit oraș pentru lucrătorii
liber-profesioniști (freelancers), oferind totodată
informații referitoare la ofertă (preț, facilități, recenzii
ale clienților etc.)
Abilități online
Contractarea de LiberProfi LiberProfi este o platformă online românească, ce face
diverse servicii Fiverr legătura între pentru furnizorii de servicii (de regulă
casnice sau upWork programatori, copywriteri, designeri) și potențialii
profesionale Freelancer clienți.
(“gig work” )
71
PeoplePerHour Fiverr este o platformă online pentru persoanele care
oferă servicii clienților din întreaga lume. Anunțurile
includ de regulă serviciile de traducere, grafică,
editare video și programare, cu prețuri începând de la
5$.
Servicii financiare

71 Economia de tip sharing (“gig economy”) produce schimbări fundamentale la nivelul forţei de
muncă. Contractele pe perioadă nedeterminată sunt din ce în ce mai rar întâlnite, angajatorii
concentrându-se pe angajarea de forţă de muncă “la comandă”, pentru anumite proiecte, pentru
perioade limitate de timp (contractul pe perioada determinata pe ora sau pe proiect). Un număr tot
mai mare de oameni câștigă o parte sau toate veniturile din muncă mediată prin intermediul
platformelor digitale. În ceea ce este adesea numit „crowdwork” sau „gig work” sau „freelance
online”, persoanele care desfășoară activități independente lucrează din ce în ce mai mult de la
distanță pentru clienții descoperiți prin intermediul platformelor de muncă online, în proiecte care
variază de la activități repetate, de introducere a datelor, până la dezvoltarea de software specializată
și muncă creativă.

65
 Servicii de Kickstarter Platforma permite persoanelor să solicite fonduri
strângere a Indiegogo pentru o idee, pentru un start-up sau pentru cauze
fondurilor pe bază caritabile. În mod concret, platforma face legătura
de recompense între persoane care au o idee inovativă și persoane care
(Reward-based sunt dispuse să finanțeze astfel de proiecte.
funding) Platforma se bazează pe un sistem de recompense
pentru cei care donează. În funcție de suma plătită,
donatorii primesc diferite tipuri de cadouri (ex: noul
produs creat) din partea solicitantului de finanțare.
Sursa: Consiliul Concurenței (2020) Implicațiile dezvoltării economiei colaborative asupra mediului
concurențial și a politicii de concurență http://www.consiliulconcurentei.ro/wp-
content/uploads/2020/05/dc-implicatiile_dezvoltarii_economiei_colaborative.pdf

Conform estimărilor realizate de Forumul Economic Mondial, impactul economiei

colaborative asupra societății va fi din ce în ce mai mare, generând o creștere a veniturilor
globale de la 15 mld. dolari în 2015 la 335 mld. dolari în 2025.

Economia colaborativă versus economie tradițională (venituri globale estimate)

Sursa: https://www.weforum.org/agenda/2019/01/sharing-economy

Pentru a ilustra însă gradul de dezvoltare a economiei colaborative la nivel național, nu

este suficientă o analiză comparativă a numărului de platforme în rândul țărilor. Pentru a
contura o imagine mai clară a gradului de dezvoltare a economiei colaborative dintr-o țară,
se poate utiliza evoluția în timp a numărului de platforme prezente, ponderea veniturilor
economiei colaborative în cadrul PIB sau ponderea numărului de angajați din acest sector în
totalul ocupării forței de muncă.
Conform studiului EC (2018)72, economia colaborativă la nivelul Uniunii Europene a
fost estimată la aproximativ 26,5 mld. de euro în 2016, ceea ce reprezintă aproximativ 0,17%

72
EC (2018) Study to monitor the economic development of the collaborative economy at sector level
in the 28 EU Member States https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/0cc9aab6-7501-
11e8-9483-01aa75ed71a1

66
din PIB-ul Uniunii Europene. Majoritatea veniturilor fiind generate în sectorul serviciilor
financiare (9,6 miliarde euro) și cele de cazare (7,3 miliarde euro). Acestea sunt urmate de
serviciile profesionale (5,6 miliarde euro) și de cele de transport (4 miliarde euro). Din
veniturile totale aproximativ 86% reprezintă veniturile furnizorilor de servicii (22,7 miliarde
euro), în timp ce veniturile platformelor colaborative cumulează aproximativ 14% (3,8
miliarde).
Conform calculelor Comisiei Europene, cea mai substanțială contribuție a economiei
colaborativă în PIB se regăsește în Estonia (0,88% din PIB), Polonia (0,64%) Letonia
(0,63%), Luxemburg (0,44%) și Republica Cehă (0,43%). În acest top, România se află pe
ultimele locuri, economia colaborativă generând o contribuție de doar 0,05% din PIB în 2016,
alături de Slovenia și Belgia (0,04%).
În ceea ce privește contribuția economiei colaborative la generarea de locuri de
muncă, Estonia s-a clasat, de asemenea, pe primul loc în ceea ce privește procentul de
persoane ocupate în economia colaborativă în comparație cu ocuparea totală (cu 0,74%),
confirmând importanța acestui model de afaceri în țară. Estonia a fost urmată de Luxemburg
(0,45%) și Polonia (0,39%), în timp ce ultimele țări au fost Italia (0,06%), Danemarca (0,05%)
și Belgia (0,04%).

Ponderea în PIB a economiei colaborative în Ponderea persoanelor ocupate în economia

fiecare Stat Membru (%, 2016) colaborativă în totalul populației ocupate (%,
2016

O influență semnificativă asupra ritmului de dezvoltare a economiei colaborative o

reprezintă nivelul de dezvoltare a economiei digitale și rata de integrare a noilor tehnologii
în societate și în economie. Conform datelor Comisiei Europene, se poate observa o corelație
între Indicele economiei și societății digitale (DESI- Digital Economy and Society Index și
gradul de dezvoltare a economiei colaborative în statele membre. Conform ultimelor date
disponibile, România se află pe ultimul loc și în această privință, ceea ce constituie un element
inhibator pentru dezvoltarea noilor modele de afaceri inovative.

67
 !!!ANALIZA LA SEMINAR - relația dintre Indicele Economiei și Societății Digitale
(DESI) și gradul de dezvoltare a economiei colaborative la nivelul UE.

Conform sondajului la nivelul UE (EU, 2018)73, care vizează identificarea percepțiilor, a

atitudinilor și a practicilor consumatorilor din Uniunea Europeană în legătură cu platformele
colaborative, consumatorii români care au utilizat serviciile platformelor colaborative
consideră că cel mai important avantaj al acestora (în comparație cu serviciile furnizate
prin intermediul canalelor tradiționale) îl reprezintă accesul convenabil la servicii (65%),
disponibilitatea ratingurilor și a recenziilor din partea altor utilizatori (50%), o gamă mai
largă de servicii (49%) și faptul că serviciile sunt mai ieftine sau gratuite (45%). În schimb,
posibilitatea de a interacționa cu persoane interesante (38%) și posibilitatea de a efectua
schimburi de servicii fără a le plăti (27%) sunt avantajele mai puțin importante ale serviciilor
oferite prin intermediul platformelor colaborative în rândul utilizatorilor români.

Răspunsurile la întrebarea: ”În experiența Dvs. personală, care sunt avantajele utilizării
platformelor colaborative în comparație cu canalele tradiționale? (mai multe răspunsuri posibile)”
Sursa: Flash Eurobarometer 467, Octombrie 2018

Există însă, în percepția consumatorilor, și anumite riscuri sau dezavantaje ale utilizării
serviciilor platformelor colaborative. Astfel, aproximativ 37% dintre respondenți consideră
că lipsa de claritate despre cine este responsabil în cazul unei probleme reprezintă cel mai
mare dezavantaj. De asemenea, respondenții se tem de: ratingurile și recenziile înșelătoare
ale altor utilizatori (36%); utilizarea abuzivă a datelor cu caracter personal (30%); lipsa de
încredere în furnizorii de servicii (29%); faptul că serviciile oferite nu s-au ridicat la nivelul
așteptărilor (27%); problemele legate de plăți sau procesul de rezervare online (25%).

73
EU (2018) The use of the collaborative economy. Flash Eurobarometer 467 Octombrie 2018;
https://data.europa.eu/euodp/en/data/dataset/S2184_467_ENG

68
Răspunsurile la întrebarea: „În experiența dvs. personală, care sunt dezavantajele utilizării
platformelor colaborative în comparație cu canalele tradiționale, dacă există? (mai multe răspunsuri
posibile)” Sursa: Flash Eurobarometer 467, Octombrie 2018

REGLEMENTĂRILE pot proteja consumatorii și pot promova siguranța

consumatorilor, evitând potențialele eșecuri ale pieței sau externalitățile negative (de
exemplu, disconfortul pentru locatari sau fenomenul de supra-turism provocat de cazările
efectuate prin platforma Airbnb; traficul sau poluarea generate de creșterea numărului de
călătorii prin serviciile de car-sharing sau ride-hailing; problematica referitoare la colectarea
taxelor sau la protecția consumatorilor/lucrătorilor etc.).
Reglementările excesive pot însă descuraja inovația și pot limita beneficiile existenței
platformelor în cadrul economiei, prin creșterea barierelor la intrare pe anumite piețe sau prin
creșterea costurilor de operare, în defavoarea consumatorilor.
!!! Comparativ cu afacerile tradiționale, cele specifice economiei colaborative tind să
atingă o dimensiune considerabilă mult mai rapid, deoarece utilizează în mod extensiv noile
tehnologii și deseori companiile nu sunt limitate de reglementările existente pe piețele
tradiționale.
În prezent, se fac eforturi de reglementare a economiei colaborative în Uniunea
Europeană, ca urmare a faptului că noile modele de afaceri au diminuat semnificativ liniile
stabilite între (1) consumator și furnizor de servicii, (2) angajat și lucrător pe cont propriu,
dar și între (3) activitatea considerată independentă și furnizarea de servicii profesionale.
Practic, conform multor aspecte, fie noile modele de business nu sunt suficient de
reglementate, fie activitatea furnizorilor din anumite sectoare economice tinde să fie acoperită
numai parțial de cadrul de reglementare specific piețelor tradiționale. Aceste situații se
manifestă în special în ceea ce privește fiscalizarea partajării activelor, protecția
consumatorilor, dar și în privința legislației muncii, fapt ce determină un grad ridicat de
incertitudine, mai ales atunci când normele aplicabile sunt necoordonate sau sunt divergente
la nivel comunitar sau național.

69
 Capitolul 4
ECONOMIA DIGITALĂ - O PRIORITATE A
POLITICILOR DE DEZVOLTARE
ECONOMICĂ A UNIUNII EUROPENE

4.1 Piaţa unică digitală în UE- suport şi mecanism de

dezvoltare economică
4.2. Strategii de dezvoltare a economiei și societății
digitale

4.1. Piaţa unică digitală în UE - suport şi mecanism de dezvoltare

economică

Una dintre deciziile cele mai importante ale Uniunii Europene (UE) a fost crearea Pieţei
Unice cu scopul de a îmbunătăți economia statelor membre, în momentul în care avansul
tehnologiei în economie lua un avânt deosebit, permițând o alocare mai bună și mai eficientă
a resurselor umane și financiare74.
Ulterior, Uniunea Europeană a actualizat constant obiectivul de a dezvolta piața unică
prin programe generale, prin inițiative separate sau sectoriale, cum ar fi Piața Unică Digitală
(PUD).
Pentru UE, PUD reprezintă un prim pas spre dobândirea statutului de actor digital
global și recuperarea decalajelor față de SUA și Asia, iar pentru statele membre reprezintă
ocazia transformării și adaptării la contextul economic și social ce caracterizează era
informațională/digitală.
!!!Din această perspectivă, PUD constituie o oportunitate de recuperare accelerată a
decalajelor economice și sociale pentru state a căror integrare europeană trebuie
aprofundată [după cum este și cazul României].
Participarea la PUD a statelor membre nu trebuie să constituie numai un obiectiv în
sine, ci un mijloc de dezvoltare a economiei digitale naționale și europene.
De asemenea, trebuie ținut cont că inițiativa PUD este una de tip top-down, ceea ce
poate explica unele întârzieri în implementare în rândul statelor membre, având în vedere
momentele transpunerii în legislația națională a preverilor europene, precum și crearea
cadrelor necesare pentru dezvoltarea economiei și a societății.

74
Gaftea, V.N. (coord.) (2018) România şi Piaţa Unică Digitală a Uniunii Europene. Oportunităţi şi
provocări, Studii de Strategie și Politici - SPOS 2017 - NR. 3 http://ier.gov.ro/wp-
content/uploads/2018/10/SPOS-2017_Studiul_3_FINAL.pdf

70
 Dobândirea de către România a statutului de țară membră a UE (anul 2007) a fost un
moment de referință, care a marcat trecerea la o fază nouă a evoluției economiei, caracterizată
prin deschiderea largă a acesteia spre exterior, restructurarea și modernizarea progresivă a
activităților de producție, identificarea mai atentă de către producătorii autohtoni a cererilor
pe piața internă și pe cea internațională. După aderarea României la UE, au apărut o serie
de noi provocări și oportunităţi, printre care şi participarea la piaţa unică digitală a Uniunii
Europene.
Transformările tehnologice impresionante în tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor
(TIC) și trecerea la era digitală contribuie la schimbări conceptuale în abordarea fără bariere
fizice a activităților socio-economice, în spațiul european.
Scopul pieței unice digitale este, în esență, acela de a înlătura barierele naționale din
calea tranzacțiilor care se desfășoară online. PUD se bazează pe conceptul de piață comună,
menită să elimine barierele comerciale dintre statele membre, pentru a crește prosperitatea
economică și a contribui la o „uniune tot mai profundă între popoarele Europei”, care s-a
dezvoltat ulterior într-un concept de piață internă- „un spațiu fără frontiere interne, în care
libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor este asigurată”75.
Piața unică digitală stimulează economia, reduce impactul asupra mediului și
îmbunătățește calitatea vieții prin intermediul comerțului electronic și al e-guvernării. Piața
și serviciile guvernamentale evoluează de la platformele fixe la cele mobile și devin din ce în
ce mai omniprezente. Aceste evoluții necesită un cadru de reglementare european pentru
dezvoltarea tehnologiilor „cloud”, accesul transfrontalier la conținuturi și accesul fără
frontiere la transferul datelor pe dispozitivele mobile, protejând în același timp viața privată,
datele cu caracter personal și asigurând securitatea cibernetică76.
Avantaje principale ale PUD77:
 PUD are potențialul de a îmbunătăți accesul la informații, de a spori eficiența prin
costuri mai reduse ale tranzacțiilor, un consum dematerializat și o amprentă ecologică redusă,
precum și de a introduce modele administrative și de afaceri îmbunătățite (e-business).
 Intensificarea comerțului electronic/ e-commerce (componentă principală a PUD)
generează beneficii concrete pentru consumatori, cum ar fi noi produse cu o evoluție rapidă,
prețuri mai scăzute, o ofertă mai variată și o mai bună calitate a bunurilor și a serviciilor
datorită comerțului transfrontalier și comparării mai simple a ofertelor.
 Accentuarea prezenței instituționale pe internet (e-guvernare) facilitează
conformitatea online și accesul la locuri de muncă și oportunități de afaceri atât pentru
cetățeni, cât și pentru întreprinderi.
O piață unică digitală înseamnă mai puține obstacole, mai multe oportunități, un spațiu
în care cetățenii și întreprinderile își pot desfășura activitățile, pot inova și interacționa, în
mod legal, în condiții de siguranță și la un cost rezonabil, ușurându-le astfel viața. De
asemenea, întreprinderile vor fi în măsură să utilizeze pe deplin noile tehnologii, iar
întreprinderile mici, în special, vor putea ajunge în cealaltă parte a UE „doar cu un clic” 78.

75
https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/43/piata-unica-digitala-ubicua
76
https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/43/piata-unica-digitala-ubicua
77
https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/43/piata-unica-digitala-ubicua
78
Uniunea Europeană ( 2016) Să înțelegem politicile Uniunii Europene: O piață unică digitală în Europa,
http://www.dce.gov.ro/poli-com/publicatii/digit.pdf

71
4.2. Strategii de dezvoltare a economiei și societății digitale

Uniunea Europeană a inițiat un parcurs riguros pentru digitalizare și a generat cadrele și

documentele strategice necesare trecerii de la o etapă de dezvoltare la alta.
I. Raportul Bangemann (1994)79- Prin acest Raport se evidențiază potențialele efecte
pozitive ale Economiei și societății informaționale și se propun măsurile specifice care trebuie
luate în considerare de Comunitatea UE și de statele membre pentru crearea și îmbunătățirea
infrastructurii în sfera informației (accelerarea procesului de liberalizare a Sectorului
telecomunicațiilor, stabilirea unui cadru de reglementare comun pentru protecția drepturilor
de proprietate intelectuală, a vieții private și a securității informațiilor, etc).

II. Strategia Lisabona 200080 - reprezintă un set de obiective, domenii prioritare de

acțiune, ținte şi măsuri, pentru orientarea politicilor europene de creştere economică şi
ocupare a forței de muncă către realizarea obiectivului strategic al Uniunii Europene de a
deveni cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere – până în anul
2010.
III. Strategia Europa 202081 (elaborată în anul 2010) - Europa 2020 reprezintă strategia
UE de creştere economică pentru următorii zece ani. Într-o lume aflată în permanentă
schimbare, UE doreşte să devină o economie inteligentă, durabilă şi favorabilă
incluziunii. Aceste trei priorități se sprijină reciproc şi sunt în măsură să ajute UE şi statele
membre să obțină un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, de productivitate şi de
coeziune socială.
Se propune stimularea unui nou tip de creștere (inteligentă, durabilă și favorabilă
incluziunii) prin:
 creșterea nivelului competențelor și consolidarea educației de-a lungul vieții;
 încurajarea cercetării și inovării;
 folosirea mai eficientă a rețelelor inteligente și a economiei digitale;
 modernizarea industriei;
 promovarea unei utilizări mai eficiente a energiei și resurselor.

79
EC (1994) Europe and the global information society - Recommendations to the European Council:
Conference G7 - Raport BANGEMANN, Brussels, 26 May 1994 https://op.europa.eu/en/publication-detail/-
/publication/44dad16a-937d-4cb3-be07-0022197d9459
80
Strategia Lisabona a fost adoptată de către Consiliul European extraordinar de la Lisabona, din 23-24
martie 2000 şi reînnoită de către Consiliul European de la Bruxelles din 22-23 martie 2005.
81
EC (2010) EUROPA 2020 O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă
incluziunii. COM(2010) 2020 final https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52010DC2020&from=en

72
 Caracteristici ale Strategiei Europa 2020
4 PRIORITĂȚI: 5 OBIECTIVE: 7 INIȚIATIVE:
 creștere  ocuparea forței de  Agendă digitală pentru Europa;
inteligentă; muncă;  Uniune a inovării;
 creștere durabilă;  creștere, dezvoltare si  Tineretul în miscare;
 creștere favorabilă inovare;  Europă eficientă din punctul de vedere
încluziunii;  schimbări climatice si al utilizării resurselor
 ieșirea din criză energie;  Politică industrială pentru era
 educație; globalizării
 sărăcie și excluziune  Agendă pentru noi competențe si noi
socială. locuri de muncă
 O platformă europeană pentru
combaterea sărăciei.

Strategia Europa 2020: indicatori principali 2008 -2016-2019/2020 EU-28

TARGET
UNIT REFERENCE PERIOD EU28

201 2020
2008 2016 2017 2019
8 *

75% of the population aged 20-64 should be employed

Employment rate - age group % of population aged 20-

73,2 72,5
70.2 71.1 72.2
72,4 75
20-64 64

3% of the EU's GDP should be invested in R&D

Gross domestic expenditure
% of GDP 1.83 2.04 2.08 2.12 2.15 2.32 3
on R&D
Greenhouse gas emissions should be reduced by 20% compared to 1990
The share of renewable energy sources in final energy consumption should be increased to 20%
Energy efficiency should improve by 20%
Greenhouse gas emissions Index 1990 = 100 91 77.92 78.38 76.76 (:) (:) 80

Share of renewable energy in

18.01
gross final energy % 11.378 16.98 17.479
2
18.877 (:) 20
consumption
The share of early school leavers should be under 10% and at least 40% of 30-34 years old should
have completed a tertiary or equivalent education
Early leavers from education % of population aged 18-
14.7 10.7 10.5 10.5 10.3 9.9 10
and training 24

Tertiary educational % of population aged 30-

31.1 39.2 39.9 40.7 41.6 41 40
attainment 34

Poverty should be reduced by lifting at least 20 million people out of the risk of poverty or social
exclusion in the EU-27
People at risk of poverty or Cumulative difference
(:) 830 -4461 -7521 -9856 -6515 (:)
social exclusion from 2008 in thousand

Sursa:https://ec.europa.eu/eurostat/web/europe-2020-indicators/europe-2020-strategy/headline-indicators-
scoreboard; *EU-27 (fără UK).

73
 Strategia Europa 2020: indicatori principali 2008 -2016-2019 ROMÂNIA
TARGET
UNIT REFERENCE PERIOD ROMANIA

2008 2016 2017 2018 2019 2020

75% of the population aged 20-64 should be employed
Employment rate - age group % of population aged
64.4 66.3 68.8 69.9 70.9 70.8 70
20-64 20-64

3% of the EU's GDP should be invested in R&D

Gross domestic expenditure
% of GDP 0.55 0.48 0.5 0.5 0.48 0.47 2
on R&D
Greenhouse gas emissions should be reduced by 20% compared to 1990
The share of renewable energy sources in final energy consumption should be increased to 20%
Energy efficiency should improve by 20%
Greenhouse gas emissions Index 1990 = 100 60.42 46.29 47.39 46.84 (:) (:) (:)

Greenhouse gas emissions in million tonnes of CO2

78.11 73.12 75.36 74.27(p) (:) (:) 89.81
ESD sectors equivalent

Share of renewable energy in

gross final energy % 20.204 25.032 24.454 23.875 24.29 (:) 24
consumption
The share of early school leavers should be under 10% and at least 40% of 30-34 years old should
have completed a tertiary or equivalent education
Early leavers from education % of population aged
15.9 18.5 18.1 16.4 15.3 15.6 11.3
and training 18-24

% of population aged
Tertiary educational attainment 16.0 25.6 26.3 24.6 25.8 26.4 26.7
30-34
Poverty should be reduced by lifting at least 20 million people out of the risk of poverty or social
exclusion in the EU-27
People at risk of poverty or Cumulative difference
0 -1420 -2074 -2755 -3041 -3242 -580
social exclusion(1) from 2008 in thousand

Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/web/europe-2020-indicators/europe-2020-strategy/headline-indicators-scoreboard

IV. Agenda Digitală pentru Europa (2010)82 - drept una dintre cele șapte inițiative
emblematice, recunoscând rolul-cheie de catalizator pe care utilizarea tehnologiei informației
și comunicațiilor (TIC) va trebui să îl joace dacă UE dorește să-și îndeplinească obiectivele
ambițioase pentru 2020.
Obiectivul general al Agendei digitale este de a aduce beneficii economice și sociale
durabile datorită unei piețe unice digitale bazate pe internetul rapid și ultrarapid și pe
aplicațiile interoperabile.
Prin Agenda Digitală pentru Europa se urmărește trasarea unui parcurs/traseu în
scopul de a exploata la maximum potențialul social și economic al TIC, în special al
internetului, care reprezintă un suport vital al activităților economice și sociale.
Implementarea cu succes a acestei Agende va stimula inovația și creșterea economică,
ameliorând în același timp calitatea vieții de zi cu zi a cetățenilor și a întreprinderilor.
Acest mare potențial al TIC poate fi mobilizat prin buna funcționare a unui cerc
virtuos al activităților. Într-un mediu internet interoperabil și fără frontiere, trebuie puse la

82
EC (2010) O agendă digitală pentru Europa, COM(2010)245 final https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/ALL/?uri=CELEX:52010DC0245 , https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52010DC0245&from=RO

74
dispoziție un conținut și servicii atrăgătoare. Acest fapt stimulează cererea de capacități și
viteze mai mari, creând mai departe premizele pentru investiții în rețele mai rapide.
Introducerea și adoptarea acestor rețele deschid, la rândul lor, drumul spre servicii inovatoare
în măsură să valorifice aceste viteze superioare. Procesul este ilustrat în inelul extern din
figura 1 (a se vedea mai jos).
Figura 1: Cercul virtuos al economiei digitale

În inelul interior din figura 1 sunt incluse cele șapte obstacole principale identificate
de CE: Piețe digitale fragmentate, Lipsa de interoperabilitate, Creșterea criminalității
cibernetice și riscul de încredere scăzută în rețele, Lipsa investițiilor în rețele, Eforturi
insuficiente în materie de cercetare și inovare, Nivelul scăzut de „ alfabetizare digitală” și
lipsa competențelor în materie, Oportunități pierdute de soluționare a unor provocări
societale,
Acțiunile cheie ale Agendei digitale pentru Europa sunt structurate pornind de la
necesitatea abordării sistematice a acestor șapte problematici care acoperă, în calitatea lor
de inițiative orizontale, cele trei dimensiuni de creștere definite în Europa 2020.

Agenda Digitală pentru Europa 2020 are următoarea structură:

1. Pilon I – Piața Unică Digitală – permite accesul liber transfrontalier la servicii și
divertisment online.
2. Pilon II – Interoperabilitate & Standarde – permite integrarea dispozitivelor,
aplicațiilor, datelor și serviciilor necesare pentru interacționarea la nivel transfrontalier.
3. Pilon III – Încredere și Securitate – creșterea încrederii utilizatorilor de Internet în
servicii electronice și tranzacții online, în scopul de a stimula consumul de servicii TIC.
4. Pilon IV – Acces rapid și ultra-rapid la Internet – vizează investiții pentru infrastructura
în bandă largă, în scopul de a beneficia de cele mai recente tehnologii și servicii electronice.
5. Pilon V – Cercetare și Inovare în TIC – stimulează o finanțare adecvată pentru creșterea
avantajului competitiv în domeniul TIC.
6. Pilon VI – Creșterea nivelului de alfabetizare digitală, a competențelor și a incluziunii
– creează o punte în privința decalajului digital pentru toți consumatorii, pentru ca aceștia să
beneficieze în mod egal și pe deplin de avantajele serviciilor TIC.
7. Pilon VII – Beneficiile TIC pentru societatea UE - se concentrează pe capacitatea TIC
de a reduce consumul de energie, de a susține asistarea populației în vârstă, de a revoluționa
serviciile de sănătate și de a furniza servicii publice mai bune.

75
 V. Strategia privind Piața Unică Digitală (2015)83.

Începând din 2014, crearea acestei piețe unice digitale și conectate în UE a devenit a
doua prioritate politică importantă a Comisiei Europene, după crearea de locuri de muncă,
creștere și investiții (EU-Priorities, 2014). În iulie 2014, președintele Comisiei Europene,
Jean-Claude Juncker, a declarat că "prin crearea unei piețe unice digitale conectate, putem
genera o creștere suplimentară de până la 250 de miliarde de euro în Europa pe parcursul
mandatului următoarei Comisii, creând astfel sute de mii de noi locuri de muncă (...) " .
Conform agendei politice a Comisiei Europene, piața unică digitală este cea în care se
asigură libera circulație a persoanelor, a serviciilor și a capitalului și unde persoanele fizice
și juridice pot avea acces liber la activități online în condiții de concurență loială, nivel
ridicat de protecție a consumatorilor și a datelor cu caracter personal.
Strategia privind PUD se bazează pe trei piloni și cuprinde 16 inițiative grupate în
jurul a patru domenii (EC-Digital Single Market, 2015):
1. Pilonul 1 – Accesul - îmbunătățirea accesului consumatorilor și al întreprinderilor la
bunuri și servicii digitale în întreaga Europă ⇔ este necesară eliminarea rapidă a principalelor
diferențe dintre mediul online și cel offline pentru a înlătura obstacolele din calea activității
online transfrontaliere.
Pentru a realiza acest lucru, Strategia pieței unice acționează în următoarele direcții:
 reguli îmbunătățite pentru a facilita comerțul electronic transfrontalier (reguli de
comerț electronic transfrontalier în care consumatorii și întreprinderile pot avea încredere);
 livrarea transfrontalieră a coletelor mai eficientă și mai accesibilă;
 prevenirea geo-blocării nejustificate;
 investigarea concurenței antitrust în domeniul comerțului electronic;
 realizarea unui cadru modern european de drepturi de autor;
 reducerea TVA pentru tranzacțiile transfrontaliere.
2. Pilonul 2 – Mediul - crearea condițiilor adecvate și a unor condiții de concurență
echitabile pentru dezvoltarea rețelelor digitale și a serviciilor inovatoare ⇔ sunt necesare
infrastructuri și servicii de conținut de mare viteză, sigure și fiabile, susținute de un cadru de
reglementare adecvat pentru inovare, investiții, concurență loială și condiții echitabile de
concurență.
Pentru realizarea acestui obiectiv, Strategia pieței unice digitale se concentrează pe
următoarele direcții: revizuirea regulilor de telecomunicații; revizuirea cadrului mass-media
audiovizual; analiza rolului platformelor online; combaterea conținutului ilegal pe Internet;
consolidarea încrederii și securității în serviciile digitale și în gestionarea datelor cu caracter
personal; realizarea unui parteneriat cu industria privind securitatea informatică.
3. Pilonul 3 – Economia și societatea - valorificarea la maximum a potențialului de
creștere al economiei și societății sale ⇔ pentru a atinge acest obiectiv sunt necesare investiții

83 EC (2015) A Digital Single Market Strategy for Europe /O strategie privind piața unică digitală pentru
Europa. COM(2015) 192 final https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52015DC0192&from=EN, EC (2017) Evaluarea la jumătatea perioadei a
punerii în aplicare a strategiei privind piața unică digitală: O piață unică digitală conectată pentru toți.
COM(2017) 228 final https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=COM:2017:228:FIN

76
în infrastructurile și tehnologiile TIC, de exemplu cloud computingul și volumele mari de
date (Big Data), precum și cercetare și inovare pentru a stimula competitivitatea industrială
și îmbunătățirea serviciilor publice, a incluziunii și a competențelor.

VI. În iunie 2020, Comisia Europeană (EC, 2020)84 a anunțat că MECANISMUL

DE REDRESARE ȘI REZILIENȚĂ AL UE (the Recovery and Resilience
Facility-RRF) trebuie să ofere DIRECȚII și să construiască o Europă mai durabilă,
mai rezilientă și mai echitabilă pentru generația următoare.
Piața unică digitală va fi un pilon al redresării Uniunii după criza provocată de
COVID-19. Se va concentra pe:
 investiții pentru o mai bună conectivitate;
 o prezență industrială și tehnologică mai puternică în părțile strategice ale lanțului de
aprovizionare (de exemplu, IA, securitatea cibernetică, 5G, infrastructura de tip cloud),
 o economie reală a datelor și spații comune de date europene
 medii de afaceri mai echitabile și mai favorabile.

VII. BUSOLA PENTRU DECENIUL DIGITAL 2020-2030 (Digital Decade

Compass)85
În martie 2021, Comisia Europeană, prin BUSOLA PENTRU DECENIUL DIGITAL
2020-2030, a stabilit realizarea până în anul 2030 a unor OBIECTIVE PRINCIPALE la
nivelul UE incluse în 4 dimensiuni strategice (4 puncte cardinale). Primele două sunt axate
pe capacitățile digitale în materie de infrastructuri și educație și competențe (Abilități
digitale, Infrastructură), iar celelalte două sunt axate pe transformarea digitală a
întreprinderilor și a serviciilor publice (Afaceri și Servicii publice).

Sursa: https://digital-strategy.ec.europa.eu/en/policies/europes-digital-decade

84
EC (2020) Acum este momentul Europei: să reparăm prejudiciile aduse de criză și să pregătim viitorul
pentru noua generație (COM(2020)0456)
https://www.europarl.europa.eu/RegData/docs_autres_institutions/commission_europeenne/com/2020/0456/
COM_COM(2020)0456_RO.pdf
85
EUROPEAN COMMISSION, 2030 Digital Compass: the European way for the Digital Decade , Brussels, 9.3.2021
COM(2021) 118 final https://eufordigital.eu/wp-content/uploads/2021/03/2030-Digital-Compass-the-European-way-
for-the-Digital-Decade.pdf

77
 Busola se va baza pe un sistem de monitorizare îmbunătățit86 care va urmări traiectoria UE
în ceea ce privește ritmul transformării digitale, lacunele în ceea ce privește capacitățile
digitale strategice europene, precum și punerea în aplicare a principiilor digitale.

CELE PATRU PUNCTE CARDINALE PENTRU TRASAREA TRAIECTORIEI

UE- obiective 2030
A. O populație cu competențe digitale și profesioniști înalt calificați în domeniul
digital (Abilități digitale)
1. Planul de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale prevede ca, până în
2030, 80% din adulți să aibă cel puțin competențe digitale de bază87
2. 20 de milioane de specialiști TIC angajați în UE, cu asigurarea parității între femei și
bărbați.

B. Infrastructuri digitale durabile, sigure și performante (infrastructura)

1. toate gospodăriile europene să dispună de o rețea gigabit
2. toate zonele populate să dispună de 5G
3. producția de semiconductori de ultimă generație și durabili în Europa, inclusiv
procesoarele88, să reprezinte cel puțin 20 % din producția mondială ca valoare (ceea
ce înseamnă capacități de producție cu noduri mai mici de 5 nm, cu obiectivul de a
ajunge la noduri de 2 nm și de 10 ori mai eficiente din punct de vedere energetic decât
în prezent)
4. 10 000 de noduri periferice89 foarte sigure și neutre din punctul de vedere al impactului
asupra climei să fie implementate în UE; acestea vor fi distribuite astfel încât să
garanteze accesul la servicii de date cu latență redusă (câteva milisecunde), indiferent
de locul în care sunt situate întreprinderile.
5. până în 2025, Europa să dispună de primul său calculator cu accelerare cuantică90,
urmând apoi ca Europa să se afle în avangarda capacităților cuantice până în 2030.
86
Pentru a măsura progresele Europei către o economie și o societate digitală, Comisia Europeană a creat un instrument
online numit Indicele economiei și societății digitale (DESI) (vezi cap. 2)
87
Planul de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale, COM (2021) 102. Adoptat la 4 martie 2021
88
Conectivitatea este o condiție prealabilă pentru transformarea digitală, însă microprocesoarele se află la începutul
majorității lanțurilor valorice strategice esențiale, cum ar fi automobilele conectate, telefoanele, internetul obiectelor,
computerele de înaltă performanță, tehnica de calcul la margine și inteligența artificială. Europa proiectează și produce
cipuri de înaltă calitate, însă există lacune importante, în special în ceea ce privește tehnologiile de fabricație de ultimă
generație și proiectarea cipurilor, Europa fiind astfel vulnerabilă în mai multe privințe. Pentru a contribui la îndeplinirea
acestui obiectiv, Comisia a adoptat o propunere de înființare a unei întreprinderi comune privind tehnologiile digitale
esențiale care să coordoneze activitățile de cercetare și inovare privind tehnologiile semiconductorilor și ale procesoarelor
în cadrul programului Orizont Europa și a lansat o alianță europeană privind microprocesoarele.
89
Un nod periferic este un computer care acționează ca un portal al utilizatorului final (sau „gateway”) pentru
comunicarea cu alte noduri în cadrul unui cluster computing, în care componentele unui sistem software sunt partajate
între mai multe calculatoare.
90
Revoluția cuantică din următorul deceniu va aduce o schimbare radicală în ceea ce privește apariția și utilizarea
tehnologiilor digitale. Printre exemplele de posibile aplicații practice se numără: — sănătatea: calculatoarele cuantice
vor permite o dezvoltare mai rapidă și eficientă a medicamentelor, cum ar fi simularea unui corp uman („gemenii
digitali”) pentru testarea virtuală a medicamentelor, pentru dezvoltarea de tratamente personalizate împotriva
cancerului, o secvențiere mult mai rapidă a genomului etc.; — creșterea gradului de securitate a comunicațiilor și a
transferurilor de date: sistemele de comunicații cuantice securizate pot proteja comunicațiile sensibile, sistemele de

78
 C. Transformarea digitală a întreprinderilor

Transformarea întreprinderilor va depinde de capacitatea lor de a adopta noi tehnologii

digitale cu celeritate și la toate nivelurile, inclusiv în ecosistemele industriale și de servicii
rămase în urmă.
Sprijinul UE, în special prin intermediul pieței unice, al programului Europa digitală și al
programelor de coeziune, va favoriza implementarea și utilizarea capacităților digitale,
inclusiv a spațiilor de date industriale, a puterii de procesare, a standardelor deschise și a
structurilor de testare și de experimentare.
Întreprinderile ar trebui încurajate să adopte tehnologii și produse digitale cu o amprentă
de mediu mai redusă și cu o eficiență energetică și a materiilor prime mai mare. Tehnologiile
digitale trebuie să fie implementate rapid pentru a permite o utilizare mai intensivă și mai
eficientă a resurselor. Astfel, creșterea productivității materiilor prime în Europa va reduce
atât costurile factorilor de producție, cât și vulnerabilitatea noastră la șocurile în materie de
aprovizionare.
Conform Raportului McKinsey-Modelarea transformării digitale în Europa (2020)91
transformarea digitală a celor cinci ecosisteme esențiale are un potential semnificativ in
economie și societate:
- Industria prelucrătoare: datorită conectivității 5G, dispozitivele din fabrici vor fi și
mai conectate și vor colecta date industriale. Inteligența artificială va oferi instrucțiuni
roboților în timp real, aceștia devenind tot mai colaborativi, și va îmbunătăți condițiile de
muncă, siguranța, productivitatea și bunăstarea lucrătorilor. Producătorii vor putea să
îmbunătățească întreținerea predictivă și să producă la cerere, în funcție de nevoile
consumatorilor, cu stocuri zero, datorită gemenilor digitali, noilor materiale și imprimării 3D.
- Sănătatea: introducerea unei mai mari interacțiuni online, a unor servicii fără
documente pe suport de hârtie, a transmiterii electronice și a accesului electronic la date în
locul documentelor pe suport de hârtie și a automatizării ar putea duce la beneficii de până la
120 de miliarde EUR pe an în Europa.
- Construcțiile: dintre toate sectoarele majore, sectorul construcțiilor înregistrează cea
mai scăzută creștere a productivității din ultimii 20 ani. 70% din managerii din sectorul
construcțiilor consideră că noile tehnologii de producție și digitalizarea sunt motoare ale
schimbării în acest sector.
- Agricultura: datorită tehnologiilor agricole digitale, sectorul agricol poate produce
într-un mod mai adaptat și mai eficient, îmbunătățind astfel durabilitatea, performanța și
competitivitatea sectorului. Agricultura a fost identificată ca fiind un sector-cheie, în care

vot online și tranzacțiile financiare, pot asigura stocarea pe termen lung a datelor medicale sensibile și a celor privind
securitatea națională și pot menține siguranța infrastructurii critice de comunicații; — o mai bună monitorizare a
resurselor: senzorii de gravitație cuantică de pe Pământ sau instalați pe sateliți din spațiu vor măsura câmpurile
gravitaționale, făcând posibilă detectarea obstacolelor, a subsidenței și a resurselor de apă subterane și vor monitoriza
fenomenele naturale, cum ar fi activitatea vulcanică; — mediul de afaceri/mediul înconjurător: calculatoarele cuantice
vor optimiza utilizarea algoritmilor pentru rezolvarea unor probleme logistice și de programare extrem de complexe,
ceea ce va duce la economii de timp și combustibil sau la găsirea celei mai ieftine combinații de surse regenerabile
pentru alimentarea unei rețele energetice.
91
McKinsey report (2020). Shaping the digital transformation in Europe, 2020 https://op.europa.eu/en/publication-
detail/-/publication/917c520f-fd56-11ea-b44f-01aa75ed71a1

79
soluțiile digitale pot contribui la reducerea emisiilor globale de gaze cu efect de seră și a
utilizării de pesticide.
- Mobilitatea: soluțiile digitale pentru mobilitatea conectată și automatizată au un mare
potențial de reducere a accidentelor rutiere, de îmbunătățire a calității vieții și de îmbunătățire
a eficienței sistemelor de transport, inclusiv în ceea ce privește amprenta lor de mediu.
OBIECTIVE 2030:
1. 75% dintre întreprinderile europene să folosească servicii de cloud computing, Big
Data și inteligența artificială;
2. peste 90% dintre IMM-urile europene să ajungă cel puțin la un nivel de bază de
intensitate digitală92;
3. Europa își va lărgi portofoliul de întreprinderi inovatoare în faza de extindere și va
îmbunătăți accesul acestora la finanțare, ceea ce va duce la dublarea numărului de
unicorni93 în Europa.

D. Digitalizarea serviciilor publice

Obiectivul UE este de a se asigura că până în 2030 viața democratică și serviciile publice
în mediul online vor fi pe deplin accesibile tuturor, inclusiv persoanelor cu handicap, și că
vor beneficia de un mediu digital de cea mai bună calitate, care va oferi servicii și instrumente
ușor de utilizat, eficiente și personalizate, cu standarde ridicate de securitate și de
confidențialitate.
Votul electronic securizat ar încuraja o mai mare participare a publicului la viața
democratică.
Serviciile ușor de utilizat vor permite cetățenilor de toate vârstele și întreprinderilor de
toate dimensiunile să influențeze mai eficient direcția și rezultatele activităților
guvernamentale și să îmbunătățească serviciile publice.
Guvernul ca platformă (Government as a Platform), reprezentând o nouă modalitate de
creare de servicii publice digitale, va oferi un acces global și ușor la serviciile publice, cu o
interacțiune continuă a capacităților avansate, cum ar fi prelucrarea datelor, inteligența
artificială și realitatea virtuală.
Guvernul ca platformă va contribui, de asemenea, la stimularea creșterii productivității
întreprinderilor europene, datorită unor servicii mai eficiente, care sunt în mod implicit
digitale31 , precum și modelului prin care întreprinderile, în special IMM-urile, sunt stimulate
să adopte un grad mai ridicat de digitalizare.

92
Indicele de intensitate digitală (Digital Intensity Index – DII) măsoară utilizarea diferitelor tehnologii digitale la nivel
de întreprindere. Punctajul DII (0-12) al unei întreprinderi este determinat de numărul de tehnologii digitale selectate
pe care le utilizează întreprinderea respectivă. Un nivel de bază al intensității digitale corespunde situației în care o
întreprindere obține cel puțin 4 puncte (vezi cap. 2)
93
Prin unicorni se înțelege, în acest context: 1) unicorni realizați, respectiv societăți înființate după 1990 care au avut o
ofertă publică inițială sau o vânzare comercială de peste 1 miliard USD și 2) unicorni nerealizați, respectiv societăți care
au fost evaluate la 1 miliard USD sau mai mult în ultima rundă de finanțare cu capital de risc privat (ceea ce înseamnă
că evaluarea nu a fost confirmată printr-o tranzacție secundară).

80
OBIECTIVE 2030:
1. serviciile publice esențiale disponibile pentru cetățenii și întreprinderile europene să
fie furnizate 100% în mediul online;
2. 100% din cetățenii europeni să aibă acces la dosarele medicale (dosare electronice);
3. 80% din cetățeni să utilizeze o soluție de identificare digitală.

VIII. ALINIEREA ROMÂNIEI LA AGENDA DIGITALĂ PENTRU EUROPA 202094

Strategia Națională privind Agenda Digitală pentru România (februarie 2015) a fost
dezvoltată pe baza programului Agenda Digitală pentru Europa 2020, aceasta fiind cadru
de referință pentru dezvoltarea economiei digitale 2014 - 202095.
Strategia Națională privind Agenda Digitală pentru România vizează în mod direct
sectorul TIC și își propune să contribuie la dezvoltarea economică și creșterea competitivității
României, atât prin acțiuni directe precum dezvoltarea efectivă a sectorului TIC românesc cât
și prin acțiuni indirecte, precum creșterea eficienței și reducerea costurilor sectorului public
din România, îmbunătățirea productivității sectorului privat prin reducerea barierelor
administrative în relația cu statul, prin îmbunătățirea competitivității forței de muncă din
România și nu numai.
În urma unui studiu socio-economic pe baza căruia a fost dezvoltată Strategia privind
Agenda Digitală pentru România și pornind de la situația și contextul actuale în ceea ce
privește îndeplinirea acestor obiective, țintele stabilite și asumate de către România în
contextul obiectivelor Agendei Digitale Europa 2020 sunt detaliate mai jos:

Obiectiv specific Ținta EU Ținta Situația

2020 RO 2020 RO 2014
Acoperire cu broadband fix (total populație) 100% 100% 90% (2013)
(2013)
Acoperire cu broadband peste 30 Mbps (% 100% 80% 66% (2013)
gospodării) (2020)
Conectări la broadband fix peste 100 Mbps (% 50% (2020) 45% 25% (2013)
gospodării)
Populație care cumpără online 50% (2015) 30% 10%
Populație care cumpără online trans-frontalier 20% (2015) 5% 1%
IMM-uri care vând online 33% (2015) 20% 7%
Utilizatori frecvenți de Internet (săptămânal), per 75% (2015) 60% 48%
total populație
Populație care nu a utilizat niciodată Internetul 15% (2015) 30% 39%
Cetățeni care utilizează servicii de eGuvernare 50% (2015) 35% 10%

Strategia
94
națională privind Agenda Digitală pentru România 2020,
https://www.ancom.ro/uploads/links_files/Strategia_nationala_privind_Agenda_Digitala_pentru_Romania_2
020.pdf
95
În anul 2020, în România, s-a creat Autoritatea pentru Digitalizarea României - ADR, o instituție
creată pentru a realiza obiectivele ambițioase ale Guvernului României în sfera
transformării digitale a societății românești https://www.adr.gov.ro/adr/

81
 Cetățeni care returnează formulare completate 25% (2015) 20% 3%

Sursa: Strategia națională privind Agenda Digitală pentru România 2020,

https://www.ancom.ro/uploads/links_files/Strategia_nationala_privind_Agenda_Digitala_pentru_Romania_2020.pdf

Având în vedere cei 7 piloni care stau la baza Agendei Digitale pentru Europa 2020,
România a definit patru domenii majore de acțiune:
 Domeniul de acțiune 1 - eGuvernare, Interoperabilitate, Securitate Cibernetică,
Cloud Computing, Open Data, Big Data și Media Sociale – creșterea eficienței și
reducerea costurilor din sectorul public din România prin modernizarea administrației.
 Domeniul de acțiune 2 – TIC în Educație, Sănătate, Cultură și eInclusion intervine
în provocările sociale la un nivel sectorial și va asigura că investițiile TIC vor crea un
impact pozitiv în contextul social.
Implementarea și corelarea viziunii domeniilor de acțiune 1 și 2 vor genera până în anul 2020
un impact estimat asupra economiei României de 5% creștere PIB și 1% creștere a locurilor
de muncă.
 Domeniul de acțiune 3 - eCommerce, Cercetare, Dezvoltare și Inovare în TIC –
se bazează pe avantajele comparative ale României regionale și sprijină creșterea
economică din sectorul privat.
Punerea în aplicare a măsurilor din domeniul de acțiune 3 va genera până în anul 2020 un
impact estimat asupra economiei românești de creștere de aproximativ 3% la nivelul PIB-ului
și 2% în privința locurilor de muncă.
 Domeniul de acțiune 4 – Broadband și Infrastructura de Servicii Digitale – la baza
implementării domeniilor de acțiune de mai sus și a serviciilor aferente lor, dincolo de
nevoia a investi în echipamente TIC de ultimă generație, stă dezvoltarea infrastructurii
de broadband și de servicii digitale. Prin oferirea condițiilor de acces la echipamente
TIC și Internet se facilitează în același timp incluziunea socială, creșterea gradului de
alfabetizare digitală și îmbunătățirea competențelor digitale.

IX. ALINIEREA ROMÂNIEI LA BUSOLA PENTRU DECENIUL DIGITAL 2020-

203096
Prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) - ca parte al
MECANISMULUI DE REDRESARE ȘI REZILIENȚĂ (MRR) AL UE- România, ca
stat membru UE, și-a asumat tranziția la economia digitală și verde.
Obiectivul general al PNRR al României este corelat în mod direct cu Obiectivul
general al MRR = să promoveze coeziunea economică, socială și teritorială a Uniunii prin
îmbunătățirea rezilienței, a nivelului de pregătire pentru situații de criză, a capacității de
adaptare și a potențialului de creștere ale statelor membre, prin atenuarea impactului social și
economic al crizei în cauză, în special asupra femeilor, prin contribuția la punerea în aplicare
a pilonului european al drepturilor sociale, prin sprijinirea tranziției verzi și a tranziției
digitale, contribuind astfel la convergența economică și socială ascendentă, restabilind și

96
Guvernul României (2021) Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, 2021 https://mfe.gov.ro/wp-
content/uploads/2021/10/facada6fdd5c00de72eecd8ab49da550.pdf

82
promovând creșterea durabilă și integrarea economiilor Uniunii, încurajând crearea de locuri
de muncă de înaltă calitate, contribuind la autonomia strategică a Uniunii alături de o
economie deschisă și creând valoare adăugată europeană.
Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă este structurat pe cei 6 piloni prevăzuţi de
Regulamentul Mecanismului de Redresare şi Rezilienţă şi împărţit în 15 componente,
astfel încât să acopere nevoile ţării şi să urmărească concomitent priorităţile Comisiei
Europene: tranziţia verde, transformarea digitală, creştere inteligentă, coeziune socială şi
teritorială, sănătate şi rezilienţă economică, socială şi instituţională, politici pentru generaţia
următoare, copii şi tineri.
PILONI COMPONENTE
I.Tranziția verde C1. Managementul apei C2. Păduri și protecția
biodiversității C3. Managementul deșeurilor C4.
Transport sustenabil C5. Valul Renovării C6. Energie
II. Transformare digitală C7. Transformare digitală
III. Creștere inteligentă, sustenabilă C8. Reforma fiscala și reforma sistemului de pensii C9.
și favorabilă incluziunii Suport pentru sectorul privat, cercetare, dezvoltare și
inovare C10. Fondul local
IV. Coeziune socială și teritorială C11. Turism și cultură
V. Sănătate, precum și reziliență C12. Sănătate C13. Reforme sociale C14. Bună
economică, socială și instituțională guvernanță
VI. Politici pentru noua generație C15. Educație
Sursa: https://mfe.gov.ro/wp-content/uploads/2021/10/facada6fdd5c00de72eecd8ab49da550.pdf
Prin acest program România are la dispoziţie 29,2 miliarde euro, până în 2026, pentru
modernizare prin reforme şi investiţii esenţiale. Din suma totală, 14,2 miliarde sunt sub formă
de granturi şi 14,9 miliarde împrumuturi. Banii se vor acorda în tranşe, în funcţie de
îndeplinirea unor obiective, numite jaloane şi ţinte. În total, sunt 507 de jaloane şi ţinte de
realizat până la 31 decembrie 2026.
Pilonul II (Transformare digitală) al PNRR al României, prin reformele și investițiile
propuse se aliniază cu prevederile strategiei Europene si celei naționale privind transformarea
digitală a României.
Componenta C7 – Transformare digitală propune 4 reforme și 19 investiții iar bugetul
total alocat este de 1.884,96 mil. euro.
Reformele:
 R1. Dezvoltarea unui cadru unitar pentru definirea arhitecturii unui sistem de tip cloud
guvernamental
 R2. Tranziția către atingerea obiectivelor de conectivitate UE 2025 și stimularea
investițiilor private pentru dezvoltarea rețelelor de foarte mare capacitate
 R3. Asigurarea securității cibernetice a entităților publice și private care dețin
infrastructuri cu valențe critice
 R4. Creșterea competențelor digitale pentru exercitarea funcției publice și educație
digitală pe parcursul vieții pentru cetățeni

83
 Pe baza evaluării PNNR-ului de către Comisia Europeană, s-a constatat că planul
României alocă 21% din suma totală unor măsuri de sprijinire a tranziției digitale. Printre
acestea se numără măsuri de digitalizare a educației, administrației publice și a
întreprinderilor, de îmbunătățire a conectivității, a securității cibernetice și a competențelor
digitale și de dezvoltare a unui sistem integrat de e-sănătate și telemedicină.

ÎN LOC DE CONCLUZII

84
 Referințe bibliografice
1. Banabic D. (2018) Evoluţia tehnicii şi tehnologiilor de la prima la a patra revoluţie
industrială şi impactul lor social https://academiaromana.ro/sectii/sectia08_tehnica/doc2018/2018-0926-
Banabic-DiscursReceptie.pdf , https://www.ces.ro/newlib/PDF/AG-AICESIS-2019-RO.pdf
2. Bukht, R. & Heeks, R. (2017) Defining, Conceptualising and Measuring the Digital Economy.
International Organisations Research Journal. 13. 143-172.
3. Consiliul Concurenței (2020) Implicațiile dezvoltării economiei colaborative asupra mediului
concurențial și a politicii de concurență http://www.consiliulconcurentei.ro/wp-
content/uploads/2020/05/dc-implicatiile_dezvoltarii_economiei_colaborative.pdf
4. European Investment Bank (2020) Who is prepared for the new digital age? - Evidence from
the EIB Investment Survey, 2020,
https://www.eib.org/attachments/efs/eibis_2019_report_on_digitalisation_en.pdf
5. European Commission - EC (1994) Europe and the global information society -
Recommendations to the European Council: Conference G7 - Raport BANGEMANN,
Brussels, 26 May 1994 https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/44dad16a-937d-
4cb3-be07-0022197d9459
6. EC (2010) EUROPA 2020 O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și
favorabilă incluziunii. COM(2010) 2020 final https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52010DC2020&from=en
7. EC (2010) O agendă digitală pentru Europa, COM(2010)245 final https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/ALL/?uri=CELEX:52010DC0245 , https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52010DC0245&from=RO
8. EC (2015) A Digital Single Market Strategy for Europe /O strategie privind piața unică digitală
pentru Europa. COM(2015) 192 final https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52015DC0192&from=EN
9. EC (2016) A European agenda for the collaborative economy. COM(2016) 356 https://eur-
lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:52016DC0356&from=EN
10. EC (2017) Evaluarea la jumătatea perioadei a punerii în aplicare a strategiei privind piața
unică digitală: O piață unică digitală conectată pentru toți. COM(2017) 228 final https://eur-
lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=COM:2017:228:FIN
11. EC (2018) Study to monitor the economic development of the collaborative economy at sector
level in the 28 EU Member States https://op.europa.eu/en/publication-detail/-
/publication/0cc9aab6-7501-11e8-9483-01aa75ed71a1
12. EC (2020) Acum este momentul Europei: să reparăm prejudiciile aduse de criză și să
pregătim viitorul pentru noua generație (COM(2020)0456)
https://www.europarl.europa.eu/RegData/docs_autres_institutions/commission_europeenne/com/202
0/0456/COM_COM(2020)0456_RO.pdf
13. EC (2020) Digital Economy and Society Index (DESI) 2020 Methodological note
https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/digital-economy-and-society-index-desi-2020
14. EC (2020) Digital Economy and Society Index (DESI) 2020 Thematic chapters.
https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/digital-economy-and-society-index-desi-2020
15. EC (2020) Reports and Studies about Digital Economy and Society Index
https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/digital-economy-and-society-index-desi
16. EU (2018) The use of the collaborative economy. Flash Eurobarometer 467 Octombrie 2018;
https://data.europa.eu/euodp/en/data/dataset/S2184_467_ENG
17. EU (2020) European enterprise survey on the use of technologies based on artificial
intelligence 2020, https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/f089bbae-f0b0-11ea-
991b-01aa75ed71a1
18. EC (2021). Digital Economy and Society Index (DESI) 2021 Methodological note
https://digital-strategy.ec.europa.eu/en/policies/desi

85
19. EC (2021) Digital Economy and Society Index (DESI) 2021 Thematic chapters,
https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/digital-economy-and-society-index-desi-2021
20. EC (2021) 2030 Digital Compass: the European way for the Digital Decade, Brussels,
9.3.2021 COM(2021) 118 final, https://eufordigital.eu/wp-content/uploads/2021/03/2030-Digital-
Compass-the-European-way-for-the-Digital-Decade.pdf
21. Eurostat Database (2020), Community survey on ICT usage and e-commerce in enterprises.
https://ec.europa.eu/eurostat/cache/infographs/ict/
22. European Union (2021) Industry 5.0 Towards a sustainable, human-centric and resilient
European industry. https://ec.europa.eu/info/news/industry-50-towards-more-sustainable-resilient-
and-human-centric-industry-2021-jan-07_en
23. Gaftea, V.N. (coord.) (2018) România şi Piaţa Unică Digitală a Uniunii Europene.
Oportunităţi şi provocări, Studii de Strategie și Politici - SPOS 2017 - NR. 3
http://ier.gov.ro/wp-content/uploads/2018/10/SPOS-2017_Studiul_3_FINAL.pdf
24. G20 DETF (2016) G20 Digital Economy Development and Cooperation Initiative, G20
DETF, 2016. https://www.mofa.go.jp/files/000185874.pdf
25. GUVERNUL ROMÂNIEI (2015), Strategia națională privind Agenda Digitală pentru România 2020,
HG 245/2015, M.O. nr 340/2015
https://www.ancom.ro/uploads/links_files/Strategia_nationala_privind_Agenda_Digitala_pentru_Romania_2020.pdf
26. Guvernul României (2021) Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, 2021
https://mfe.gov.ro/wp-content/uploads/2021/10/facada6fdd5c00de72eecd8ab49da550.pdf
27. Herman E. (2020) The Influence of ICT Sector on the Romanian Labour Market in the
European Context, Procedia Manufacturing, 46, 344-351
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2351978920309288
28. IMD World Competitiveness Center (2020) IMD World Digital Competitiveness Ranking
2020,https://www.imd.org/wcc/world-competitiveness-center-rankings/world-digital-competitiveness-
rankings-2020/
29. IMF (2018) Measuring the Digital Economy. IMF Policy Paper, Washington, DC, 2018.
https://www.imf.org/en/Publications/Policy-Papers/Issues/2018/04/03/022818-measuring-
the-digital-economy
30. Ipsos and iCite (2021), Survey on the contribution of ICT to the environmental sustainability
actions of EU enterprises, 2021.
31. OECD (2019) Measuring the Digital Transformation: A Roadmap for the Future, OECD
Publishing, Paris, https://doi.org/10.1787/9789264311992-en .
32. OECD (2019) An Introduction to Online Platforms and Their Role in the Digital
Transformation, OECD Publishing, Paris, 2019. https://doi.org/10.1787/19e6a0f0-en
33. OECD-WTO-IMF (2020) Handbook on Measuring Digital Trade, OECD Publishing, Paris,
2019. http://www.oecd.org/sdd/its/Handbook-on-Measuring-Digital-Trade-Version-1.pdf
34. OECD (2020) A roadmap toward a common framework for measuring the Digital Economy.
Report for the G20 Digital Economy Task Force, https://www.oecd.org/sti/roadmap-toward-a-
common-framework-for-measuring-the-digital-economy.pdf
35. Oxford Economics (2016) Digital Spillover, Measuring the true impact of the Digital
Economy, Oxford, 2016. https://www.huawei.com/minisite/gci/en/digital-spillover/files/gci_digital_spillover.pdf
36. McKinsey Global Institute (2017) A Future that works: Automation, employment, and
productivity, McKinsey Global Institute Report
https://www.mckinsey.com/~/media/mckinsey/featured%20insights/digital%20disruption/harnessing%20automation%20for%20a%20fu
ture%20that%20works/mgi-a-future-that-works_full-report.ashx
37. McKinsey (2018), The rise of Digital Challengers.
https://www.mckinsey.com/~/media/McKinsey/Featured%20Insights/Europe/Central%20and%20Eastern%20Europe%20
needs%20a%20new%20engine%20for%20growth/The-rise-of-Digital-Challengers.ashx
38. Ruessmann M. et al. (2015) Industry 4.0: The Future of Productivity and Growth in
Manufacturing Industries, The Boston Consulting Group https://www.bcg.com/en-
hu/publications/2015/engineered_products_project_business_industry_4_future_productivity_growt
h_manufacturing_industries

86
39. Schwab, K. (2016) The Fourth Industrial Revolution. World Economic Forum- WEF
40. Schwab K. (2018) Shaping the Fourth Industrial Revolution, WEF, Geneve
41. United Nations Conference on Trade and Development (UNCTAD) (2019) Digital Economy
Report 2019: Value Creation and Capture: Implications for Developing Countries), UN
publication, New York and Geneva, 2019.
42. UNCTAD/DER (2019) The Digital Economy Report (DER). Value Creation and Capture:
Implications for developing countries, https://unctad.org/en/PublicationsLibrary/der2019_en.pdf
43. Uniunea Europeană (2016) Să înțelegem politicile Uniunii Europene: O piață unică digitală
în Europa, http://www.dce.gov.ro/poli-com/publicatii/digit.pdf
44. WEF. (2016). The Fourth Industrial Revolution: what it means, how to respond,
https://www.weforum.org/agenda/2016/01/the-fourth-industrial-revolution-what-it-means-and-how-to-respond/
45. World Bank Group (2016), World Development Report 2016: Digital Dividends. World Bank,
Washington, DC. https://www.worldbank.org/en/publication/wdr2016
46. https://ec.europa.eu/eurostat/cache/metadata/en/isoc_se_esms.htm
47. http://informatica.ase.ro/site/A140201/ii_modele_de_comert_electronic.htm
48. https://www.transart.ro/lps/edi-electronic-data-interchange/
49. https://www.weforum.org/agenda/2019/01/does-the-sharing-economy-truly-know-how-to-share
50. https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/43/piata-unica-digitala-ubicua

87