RIGA CRYPTO ȘI LAPONA ENIGEL

de ION BARBU

1. încadrare în curent

Modernismul este un curent literar apărut ca o reacție împotriva tradiționalismului și romantismului,

care se caracterizează prin introducerea unor idei și concepții noi.

În literatura română, Eugen Lovinescu este cel care teoretizează acest curent literar care are la bază
principiul sincronismului, teoria imitației și teoria mutației valorilor estetice.

Balada Riga Crypto și Lapona Enigel a fost publicată în anul 1924 și integrată apoi în volumul „Joc
secund” făcând parte din a doua etapă a creației lui Barbu. Poemul ilustrează o stranie poveste de
dragoste între două ființe din regnuri diferite: Riga Crypto din regnul vegetal (ciupercă) iar Lapona Enigel
din regnul omenesc. Autorul păstrează din specia tradițională schema epică și personajele antagonice
însă evenimentele narate sunt de natură fantastică și alegorică. Poezia se încadrează în modernism prin
cultivarea ambiguității, intelectualizarea emoției și folosirea unor motive inedite. Pe lângă acestea se
regăsesc și metaforele surprinzătoare și înnoirile prozodice.

2. Tema ilustrată prin comentarea a două imagini sau idei poetice

Tema textului este duală, la fel ca în Luceafărul eminescian. Pe de-o parte regăsim iubirea, stare de
înălțare a spiritului uman, pe cealaltă, condiția omului de geniu.

Din punct de vedere structural, poezia este alcătuită din două părți, fiecare dintre ele prezentând câte o
nuntă:

În prima parte a textului întâlnim ipostaza iubirii împlinite, o nuntă cu oaspeți în care nuntașii încearcă
să convingă menestrelul să cânte povestea tristă a regelui crypto și a Laponei Enigel „Zi-mi de Lapona
Enigel/ Și Crypto, regele ciupercă”.

Primele 4 strofe constituie prologul, au rolul de a contura atmosfera de la spartul nunții trăite și
constituie rama viitoarei povești.

Partea a doua prezintă, oarecum în opoziție, o încercare eșuată de a depăși condiția primară inferioară
printr-o iubire neîmplinită, incompatibilă. Lapona Enigel e atrasă de soare, un simbol al rațiunii, al
cunoașterii, în timp ce Riga Crypto reprezintă omul care trăiește la nivel instinctual. Astfel că, opera pune
în lumină două viziuni de viață foarte diferite.

Portretul celor doi este construit în antiteză, Riga este bârfit de supuși pentru că e „sterp și nărăvaș” și
„nu înflorești” , în timp ce este o ființă solară „mă închin la soarele înțelept”. Povestea propriu-zisă este
fantastică și se desfășoară în visul fetei. Este numit „un Luceafăr întors” deoarece aici principiul
masculin, Crypto, este ființa inferioară, deși în regnul lui este rege. El îi este inferior fetei, Laponei Enigel,
reprezentantă a principiului feminin. Riga este cel care rostește de trei ori descântecul de dragoste
„Enigel, Enigel” și tot de atâtea ori Lapona, îl respinge „Eu de umbră mult mă tem”
Finalul este trist, Riga se transformă într-o ciupercă otrăvitoare alături de făpturi asemenea lui, Laurul
Balaurul și măsălărița. Încercarea ființei inferioare de a-și depăși condiția este pedepsită cu nebunia.

3. analiza a două elemente de compoziție (titlul, prozodia)

Titlul este alcătuit din numele celor două ființe din lumi opuse: Riga Crypto și Lapona Enigel. Acest nume
indică o dragoste imposibilă, deoarece un personaj, este un rege al ciupercilor, iar celălalt o ființă care
aspiră să-și depășească limitele.

Prozodia la început tradițională (catrene cu rimă încrucișată șși măsură de 8-9 silabe) este schimbată cu o
prozodie modernă (măsură variabilă, rima savantă și strofe inegale).

În concluzie, Riga Crypto și Lapona Enigel este o baladă alegorică ce reiese și din trăsăturile menționate
mai sus.