Cuprinsul

Capitolul I. Prezentarea generală a sistemului bancar din Republica Moldova …………………3

1.1. Prezentarea generală. Cadrul instituțional și cadrul legal
……………………………..3
1.2. Activitatea instituţiei financiare B.C ”Moldova Agroindbank” S.A.
…………….........3
1.3. Structura organizatorică - organigrama
……………………………………………….5

Capitolul II. Desfăşurarea activităţii de practică ………………………………………………….10

Capitolul III. Concluzii şi recomandări …………………………………………………………….30

Bibliografia ………………………………………………………………………………………...…33

2
 Capitolul I. Prezentarea generala a instituţiei financiare
1.1. Prezentarea generală. Cadrul instituțional și cadrul legal.
Sectorul bancar reprezintă componenta de bază a pieţei financiare din Republicii Moldova,
în condiţiile în care alte elemente sunt slab dezvoltate (piaţa de capital), au o pondere redusă
(instituţiile de micro-finanţare şi creditare nebancară, leasing), sau sunt virtual inexistente (fondurile de
investiţii şi capitalul de risc). Acesta este constituit din 2 nivele, reprezentate de Banca Naţională a
Moldovei (BNM) şi 11 bănci comerciale. BNM este responsabilă pentru autorizarea, reglementarea
şi supravegherea activităţii instituţiilor bancare, precum şi pentru elaborarea şi promovarea politicii
monetare a statului. Normele sistemului de reglementare bancară al BNM au la bază Principiile de
bază ale Comitetului Basel pentru supravegherea bancară (Basel II), iar în unele privinţe, mai ales în
ceea ce se referă la suficienţa capitalului şi provizioanele pentru pierderi la credite, sunt chiar mai
stricte, în conformitate cu normele prudențiale stabilite de BNM, art.25 al Legii instituțiilor financiare.
Cadrul instituțional pentru sectorul bancar din Republica Moldova este următorul:
a) Banca Națională a Moldovei
b) Guvernul Republicii Moldova
c) Ministerul Economiei
d) Ministerul Finanțelor
e) Comisia Națională a Pieții Financiare
Băncile se conduc în activitatea lor de Legea instituțiilor financiare, de Legea cu privire la Banca
Naţională a Republicii Moldova, de alte legi ale Republicii Moldova, de normele emise de banca
naţională a Moldovei, precum şi de statutele lor.

1.2. Activitatea instituției financiare BC ”Moldova Agroindbank” S.A.

Legea instituţiilor financiare nr. 550-XIII din 21.07.1995 definește institu ția financiară ca persoană
juridică ce acceptă depozite sau echivalente ale acestora netransferabile prin nici un instrument de
plată şi care utilizează total sau parţial aceste mijloace pentru a acorda credite sau a face investiţii pe
propriul cont şi risc.
Potrivit art.13 a aceleiași legi, băncile sunt organizate ca societăţi pe acţiuni conform legislaţiei
privind societăţile pe acţiuni.
BC ”Moldova Agroindbank” SA își desfășoară activitatea în baza licenței eliberate în temeiul
articolului 4 și 7 al Legii instituțiilor financiare de Banca Naționala a Moldovei.

3
 BC ”Modlova Agroindbank” SA ca și oricare altă bancă, își desfășoară activitatea strict în
conformitate cu prevederile articolului 26 al Legii instituțiilor financiare care permite implicarea în
următoarele activități:
a) acceptarea de depozite (plătibile la vedere sau la termen etc.) cu sau fără dobândă;
b) acordarea de credite (de consum şi ipotecare, factoring cu sau fără drept de regres, finanţarea
tranzacţiilor comerciale, eliberarea garanţiilor şi cauţiunilor etc.);
c) împrumutarea de fonduri, cumpărarea ori vânzarea, în cont propriu sau în contul clienţilor (cu
excepţia subscrierii valorilor mobiliare), de:
- instrumente ale pieţei financiare (cecuri, cambii şi certificate de depozit etc.);
- futures şi opţioane financiare privind titlurile de valoare şi ratele dobânzii;
- instrumente privind rata dobânzii;
d) acordarea de servicii de decontări şi încasări, prestarea serviciilor de plată şi emiterea monedei
electronice, în conformitate cu Legea nr.114 din 18 mai 2012 cu privire la serviciile de plată şi
moneda electronică;
e) emiterea şi administrarea instrumentelor de plată, altele decât cele cuprinse la lit.d);
f) cumpărarea şi vânzarea banilor (inclusiv a valutei străine);
g) leasing financiar;
h) acordarea de servicii aferente la credit;
i) acordarea de servicii ca agent sau consultant financiar, cu excepţia celor de la lit.a) şi b);
j) operaţiuni în valută străină, inclusiv contracte futures de vânzare a valutei străine;
k) acordarea de servicii fiduciare (investirea şi gestionarea fondurilor fiduciare), păstrarea şi
administrarea valorilor mobiliare şi altor valori etc.;
l) acordarea de servicii de gestionare a portofoliului de investiţii şi acordarea de consultaţii
privind investiţiile;
m) subscrierea şi plasarea titlurilor de valoare şi acţiunilor, operaţiunile cu acţiuni;
n) agent bancassurance.
În conformitate cu prevederile art. 27 al Legii instituțiilor financiare și a Legii Concuren ței nr. 183
din 11.07.2012, sunt interzise operațiuni și activități anticompetitive.
La moment BC „Moldova Agroindbank” SA este o bancă modernă de nivel european, cu
management şi servicii de înaltă calitate, care oferă clienţilor un sprijin financiar sigur şi complex.
Moldova Agroindbank oferă un spectru larg de servicii bancare şi financiare în Republica
Moldova, acordând o atenţie deosebită serviciilor bancare avansate.
Prezenţa unor relaţii de corespondenţă cu băncile străine din toate ţările, care au o afacere activă cu
companiile din Republica Moldova, permite rapid şi eficient efectuarea plăţilor bancare pentru clienţii.

4
 O atenţie sporită Modlova Agroindbank dedică deservirii clienţilor corporativi. Banca aspiră la
colaborare cu companii, cu proprietarii şi managerii acestora, care sunt orientaţi spre o dezvoltare plină
de succes, social şi financiar responsabili, care îşi respectă ireproşabil obligaţiunile sale şi cerinţele
legislaţiei. Printre clienţii băncii sunt reprezentanţi din diferite domenii de activitate, precum:
întreprinderile industriale, de investiţii, farmaceutice, agricole şi întreprinderile comerciale.
Oportunităţile de creştere continuă ale BC „Moldova Agroindbank” SA sunt bazate pe strategii de
dezvoltare ale băncii, adoptate de către acţionari care îşi direcţionează profitul spre dezvoltarea şi
perfecţionarea băncii.
Eficacitatea activităţii Băncii se realizează, în primul rând, datorită managementului competitiv şi
personalului înalt calificat. Îmbunătăţirea echipamentului tehnic al Băncii, dezvoltarea noilor
tehnologii informaţionale, permit în mod semnificativ extinderea spectrului larg de servicii propuse şi
efectuarea deservirii clienţilor la un nivel înalt. Ca urmare, îmbunătăţirea continuă a calităţii serviciilor
şi optimizarea tehnologiilor, a proceselor de afaceri interne, oferă băncii perspective clare de
dezvoltare şi succes. 22 de ani de experienţă permit băncii să privească cu încredere spre viitor. Cu
toate acestea, prioritatea Comerţbank constă în asigurarea bunăstării financiare a fiecărui client.
Indicatori de performanţă BC „Moldova Agroindbank” SA..
 Conform situaţiei la 31.12.2015 activele totale ale Băncii au constituit 18 184 991 725 lei.
 Capitalul social – 207,53 mln lei (ceea ce corespunde prevederilor art.5 alin. (1) al Legii
instituțiilor financiare).
 Capitalul normativ total – 2 320,63 mln.lei (ceea ce corespunde exigențelor stipulate în
Regulamentul cu privire la suficiența capitalului ponderat la risc).
 Portofoliul total de credite 8 519 387 lei la situația din 30.11.2015.
 Portofoliul de depozite a constituit 6 010 213 mln.lei la 30.11.2015.
 Coeficientul lichidităţii curente – 38,38% (ceea ce corespunde și depășește normativele stabilite
în Regulamentul BNM cu privire la lichiditatea băncii din 17.12.2009, HCA nr.265 MO al RM
nr.27-28 din 19.02.2010).

1.3. Structura organizatorică a bancii

Din punct de vedere organizatoric, băncile îşi desfăşoară activitatea în condiţii asemănătoare cu ale
celorlalte societăţi comerciale pe acţiuni; sub aspect funcţional, dimpotrivă, pot fi reţinute
particularităţi notabile. Pe plan organizatoric, conducerea, administrarea şi controlul sunt la fel ca la
societăţile pe acţiuni, băncile dispun de un for suprem de conducere (adunarea generală), de structuri
care îi asigură gestiunea curentă (preşedinte, consiliu de administraţie, comitet de direcţie), de organe
proprii de control (comisie de cenzori şi controlul intern al băncii).

5
 Structura organizatorică, conducerea şi administrarea societăţilor bancare se stabilesc prin statutele
proprii, înfiinţarea comitetului de risc, comitetul de administrare a activelor şi pasivelor, comitetul de
credite este obligatoriu.
Funcţional, spre deosebire de societăţile comerciale, total independente în elaborarea propriului
management, băncile sunt obligate să se supună în activitatea lor reglementărilor emise de Banca
Naţională a Moldovei pentru aplicarea politicii monetare, de credit, valutare, de plăţi, de asigurare a
prudenţei bancare şi de supraveghere a societăţilor bancare.
Organigrama este o reprezentare grafică a activităţilor pe care banca le desfăşoară.
Două tipuri de organigramă pot fi utilizate:
a) Organigrama ierarhică (Anexa nr.2) reprezintă structura de ansamblu a băncii,
evidenţiind subdiviziunile organizatorice ale băncii şi raporturile dintre ele, numărul
nivelurilor ierarhice.
Acest tip de organigramă permite izolarea responsabilităţilor prin identificarea factorilor de decizie
şi modul de transmitere a deciziilor, dând o imagine de ansamblu asupra funcţionării şi dimensiunii
băncii.
b) Organigrama funcţională (figura 1.3.1 ) permite identificarea activităţilor băncii şi
nivelurile ierarhice de exercitare a acestor activităţi. În bancă, principalele activităţi
pot fi grupate astfel:
- activitatea de exploatare, asigură relaţiile directe cu clientela. Aceste activităţi se exercită în
principal prin unităţile teritoriale ale băncii. Misiunea principală a acestei activităţi este aceea de a
vinde produse şi servicii clienţilor băncii.
- activitatea de producţie tratează operaţiile iniţiate de exploatare: evidenţa conturilor clienţilor,
calculul dobânzilor, comisioanelor;
- activitatea de asistare, secondează exploatarea, vizând în principal următoarele:
1.asistenţă, resurse materiale (imobile, tratare informaţii) şi de personal;
2.asistenţă de specialitate: marketing, juridic, relaţii externe, pieţe de capital;
3.asistenţă tehnică: trezorerie, inginerie financiară.

Nivel ierarhic Președinte

Departamente

Secții

Unități teritoriale
6
1 2 3

Asistare Produc
Activităție
ți Exploatare
 Figura nr. 1.3.1. Organigrama funcțională a băncii.
Sursa: Elaborată de către autor.
Organigrama ierarhică sau funcţională permite reprezentarea grafică a organizării activităţilor
băncii.
În cazul structurii organizatorice a unei bănci, centrala ocupă un loc aparte, ea fiind centrul vital al
băncii, datorită funcţiilor şi rolului pe care-l joacă în cadrul băncii.
Dintre funcţiile exercitate, enumerăm:
 elaborează strategia de dezvoltare a băncii;
 stabileşte politica de creditare, dezvoltare în ţară şi străinătate sau de fuziune şi achiziţii;
 efectuează studii de marketing;
 acordă servicii de consultanţă, audit;
 organizează acţiuni de pregătire a cadrelor;
 iniţiază colaborări cu bănci din ţară şi străinătate;
 asigură lichidităţi şi fonduri de creditare unităţilor subordonate (filiale, sucursale; agenţii);
 stabileşte nivelul dobânzilor şi comisioanelor;
 stabileşte plafoane de credite pentru unităţile subordonate;
 contactează împrumuturi şi plasamente de pe piaţa interbancară
 asigură echilibrul între resurse şi plasamente;
 elaborează norme pentru fiecare activitate şi serviciu în (decontări, operaţiuni de casă, încasări
şi plăţi, evidenţa contabilă, creditare etc.);
 angajează, promovează, concediază personalul de conducere din unităţile subordonate.
Din cele expuse rezultă rolul determinant al managementului central desfăşurarea activităţii tuturor
unităţilor teritoriale, între centrală şi unităţi stabilindu-se relaţii de subordonare.
În teritoriu, unităţile subordonate centralei acţionează ca reprezentante ale acesteia, aplicând politica
şi strategia centralei băncii. Structura organizatorică cuprinde compartimente care asigură
desfăşurarea activităţii la nivelul teritoriului unde ele acţionează. Conducerea acestor unităţi este
asigurată de director, director economic, şef agenţie, contabil-şef şi comitetul de credite constituit din
cadre de conducere ale unităţii. Structura organizatorică variază de la o bancă la alta.
Potrivit articolului 7 al Legii privind societățile pe acțiuni nr. 1134 din 02.04.1997 și articolului 18
alin. (1) al Legii instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21.02.1995, organele de conducere a băncii
sunt:
a) Adunarea generală a acționarilor
b) Consiliul de administrație
c) Organul executiv
d) Comisia de cenzori
Organul de control al băncii este comisia de cenzori care exercită controlul activității ei.1

1 Art. 18 alin. (2) al Legii instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21.02.1995. Republicată în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.78-81/199 din 13.05.2011.

7
 Articolul 19 al Legii instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21.02.1995, spune că consiliul băncii
este format dintr-un număr impar de membri, dar nu mai puţin de trei.
Membrii consiliului sânt aleşi de adunarea generală a acţionarilor băncii pentru un termen de până
la 4 ani. Membrii consiliului pot fi redesemnaţi pentru un nou termen. Adunarea generală a acţionarilor
băncii poate stabili remunerarea membrilor consiliului. Majoritatea membrilor consiliului trebuie să
fie persoane care nu sânt afiliate băncii, cu excepţia afilierii determinate de calitatea de membru al
consiliului băncii. Nu poate fi ales membru al consiliului băncii sau i se retrage această calitate prin
decizie a adunării generale a acţionarilor băncii persoana:
a) care este sau care va deveni membru de consiliu în 2 sau mai multe bănci din Republica
Moldova;
b) este membru a cinci consilii ale altor societăţi pe acţiuni înregistrate în Republica Moldova.
Persoanele alese în consiliile a mai mult de cinci societăţi pe acţiuni pierd de drept funcţia de membru
al Consiliului, obţinută prin depăşirea numărului stabilit de lege, în ordinea cronologică a numirilor lor
şi vor fi obligate să restituie în folosul Băncii sumele primite pentru exercitarea funcţiilor de membru
al Consiliului. Reclamaţiile împotriva acestor membri ai Consiliului vor putea fi înaintate de către
orice acţionar sau de organul de stat competent;
c) care îndeplineşte sau a îndeplinit în decursul a 12 luni precedente funcţii în Consiliul de
administraţie al Băncii Naţionale;
d) prin hotărârea instanţei de judecată este privată de dreptul de a exercita funcţiile membrului
Consiliului Băncii în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova în vigoare.
În conformitate cu articolul 20 al prezentei legi comisia de cenzori este alcătuită dintr-un număr
impar, dar nu mai puţin de 3 membri aleşi de adunarea generală a acţionarilor băncii pentru o perioadă
de până la 4 ani. Membrii consiliului băncii nu pot fi concomitent membri ai comisiei de cenzori.
Majoritatea membrilor comisiei de cenzori trebuie să fie persoane care nu sânt angajaţi ai băncii.
La fel în acest articol se spune despre atribuțiile comisiei de cenzori:
a) verificarea modului în care sunt respectate de către Bancă actele legislative şi normative în
vigoare şi prezentarea rapoartelor respective Consiliului Băncii;
b) aprobarea procedurilor interne de evidenţă şi control contabil, în temeiul regulamentelor Băncii
Naţionale, supravegherea respectării lor şi controlarea conturilor şi altor documente ale Băncii;
c) prezentarea avizelor în problemele solicitate de Consiliul Băncii şi în alte probleme pe care le
consideră necesare;
d) verificarea rapoartelor financiare anuale şi bilanţurilor contabile ale Băncii, prezentarea
concluziilor la acestea, depistarea cauzelor care au condiţionat neconcordanţa rapoartelor
financiare cu datele din documentele primare şi registrele contabile ale Băncii;
e) propunerea recomandărilor pe marginea rezultatelor controalelor efectuate;

8
 f) evaluarea activităţii Secţiei audit intern a Băncii; și altele.
Şedinţele Comisiei de cenzori pot fi ordinare şi extraordinare şi ţinute cu prezenţa membrilor săi,
prin corespondenţă, sau în formă mixtă. Comisia de cenzori se întruneşte în şedinţe ordinare o dată în
trimestru şi în şedinţe extraordinare:
a) din iniţiativa sa, la cererea a doi membri ai săi;
b) la cererea acţionarilor care deţin cel puţin 10 la sută din acţiunile cu drept de vot ale Băncii;
c) la hotărârea Adunării generale sau decizia Consiliului Băncii.2
Deciziile se iau cu votul majorităţii membrilor, care nu sânt în drept să se abţină de la votare.
Legea instituțiilor financiare definește administratorul băncii - membru al consiliului, al organului
executiv, al comisiei de cenzori, contabilul-şef, conducătorul filialei persoanei, precum şi altă persoană
învestită prin lege sau statut să-şi asume obligaţii, de sine stătător sau împreună cu alţii, în numele şi în
contul persoanei.
Exigenţele faţă de administratori sunt stipulate în articolul 21 al Legii instituțiilor financiare nr. 550-
XIII din 21.02.1995 și anume, Persoanele alese sau numite în funcţia de administrator de bancă
trebuie să corespundă criteriilor stabilite de Banca Naţională privind calificarea, experienţa, reputaţia
în cercurile de afaceri, inexistenţa antecedentelor penale şi a probelor care ar demonstra că au purtat
răspundere la locurile anterioare de muncă pentru apariţia de probleme financiare şi administrative,
inexistenţa mărturiilor de escrocherii financiare, de evaziune fiscală etc.
Administratori ai băncii pot fi numai persoane fizice, cu excepţia membrilor comisiei de cenzori ale
căror împuterniciri pot fi delegate organizaţiei de audit, dacă aceasta nu efectuează controlul de audit
al băncii. Aceste persoane trebuie să fie confirmate de Banca Naţională înainte de începerea exercitării
funcţiei.
Articolul 38 alineatul (1) al Legii instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21.02.1995 spune că în
cazul în care administratorul băncii a încălcat prezenta lege sau alte acte normative emise de către
Banca Națională a Moldovei, condiții le licențiere obligaţiile fiduciare, obligaţiile prevăzute de
legislaţia privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, al căror control al
respectării ţine de competenţa Băncii Naţionale, periclitează interesele deponenţilor ori s-au angajat în
operaţiuni riscante sau dubioase, nu au raportat, au raportat cu întârziere, au raportat date eronate
privind indicatorii de prudenţă bancară sau alte exigenţe prevăzute în actele normative ale Băncii
Naţionale, nu au respectat măsurile de remediere stabilite de Banca Naţională sau luând în considerare
specificul situaţiei financiare curente sau din trecut a băncii (instituţiei financiare), se aplică și se
percepe în mod incontestabil administratorilor între 1-10 salarii medii pe activităţi financiare conform
datelor Biroului Naţional de Statistică din luna precedentă datei constatării faptei, inclusiv

2 REGULAMENTUL Comisiei de cenzori a BC „Victoriabank”SA.

9
pentru neîndeplinirea deciziei de sistare a tranzacţiei emise de organul învestit cu atribuţii de
prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului.
În același timp administratorul băncii duce responsabilitatea în conformitate cu Codul Penal al
Republicii Moldova, și anume: art. 191 alin. (1) delapidarea averii, art. 197 alin. (3) distrugerea
deteriorarea intenționată a bunurilor, art. 239 încălcarea regulilor de creditare, art. 239 1 gestiunea
defectuoasă sau frauduloasă a băncii și art. 239 2 obstrucționarea supravegherii bancare, este prevăzută
o pedeapsă de la amendă până la privațiune de libertate și cu privarea dreptului de a de ține func ția de
administrator bancar.
Aceste articole fiind introduse în Codul Penal pe parcursul anului curent în scopul înăspririi
legislației în vigoare pentru combaterea fraudelor și încălcărilor în sectorul bancar din Republica
Moldova.

Capitolul II. Desfăşurarea activităţii de practică.

23.11.2015. Prima zi de practică am început-o cu deplasarea la instanța de judecată împreună cu

reprezentantul secției juridice a BC ”Moldova Agroindbank” SA. Instan ța de judecată urma să- și
pronunțe hotărârea asupra cazului ridicării sechestrului imobilului locativ al debitorului.
La 16.30 a început ședința de judecată în următoarea componență:
1. Judecătorul
2. Grefierul
3. Pârâtul (reprezentantul procuraturii sectorului Botanica)
4. Reclamantul (reprezentantul BC ”Moldova Agroindbank” S.A.)
5. Intervenient principal (reprezentantul organizației de microfinanțare) care era absent de la
proces.
Instanța de judecată a amânat pronunțarea hotărârii sale pe motiv că nu erau clare unele aspecte în
prezentul caz și urmează a fi făcute investigații adiționale.
24.11.2015 – 27.11.2015. Am studiat detaliat cazul a cărui hotărâre a fost amânată de către instanța
de judecată pe data de 23.11.2015.
Circumstanțe de fapt: doi cetățeni a Republicii Moldova (soț și soție) fiind administratori ai unei
companii (SRL) au contractat împrumuturi de la mai mulți creditori și artificial au adus compania la
starea de insolvabilitate. Datorită acestui fapt au adus prejudicii creditorilor în propor ții deosebit de
mari.
Organele de urmărire penală în urma investigațiilor efectuate au transmis dosarul la procuratură
care la rândul său a acționat în judecată și persoanele în cauză au fost cercetați penal în conformitate cu
art. 190 alin. (1) și art. 252 alin. (2) al Codului Penal al Republicii Moldova.

10
 Instanța de judecată a examinat cererea în fond și a aplicat sechestru asupra imobilului locativ al
soților în temeiul art. 203 alin. (1) al Codului de Procedură Penală a Republicii Moldova în scopul
reparării prejudiciului cauzat.
Încă în anul 2012 în luna august, B.C ”Moldova Agroindbank S.A. a acordat acestei companii un
credit în mărime de 4 800 000,0 lei pe un termen de 3 ani, executarea obligațiilor, potrivit contractului
de ipotecă fiind asigurată cu apartamentul administratorilor.
La momentul actual BC „Moldova Agroindbank” SA a pornit procedura de executare silită, dar nu
poate exercita dreptul de ipotecă deoarece acela fiind sub sechestru în cauza penală.
În scopul exercitării dreptului la ipotecă BC ”Moldova Agroindbank” S.A. depune o plângere la
procuratura sectorului Botanica privind contestarea în temeiul art.209 al Codului de Procedură Penală
a sechestrului aplicat asupra apartamentului administratorilor, ca să fie ridicat sechestru de pe imobilul
gajat pentru ca ulterior a fi realizat și achitat creditul și dobânda aferentă lui.
Legislația aplicabilă a B.C ”Moldova Agroindbank S.A.:
Art.46 alin. (2) al Constituției Republicii Moldova. ”Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o
cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.”
Legea cu privire la ipotecă nr. 142 din 26.06.2008:
art.3 ”ipotecă - drept real în al cărui temei creditorul este în drept să ceară satisfacerea creanţelor
sale, cu preferinţă faţă de ceilalţi creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor imobile depuse în
ipotecă, în cazul în care debitorul omite să execute obligaţiile garantate cu ipotecă.”
art.4 alin. (1) ”Ipoteca se instituie în vederea garantării executării obligaţiei şi reprezintă un raport
de drept accesoriu faţă de obligaţia garantată, fiind condiţionată în timp de durata acesteia, dacă legea
sau contractul de ipotecă nu prevede altfel.”
art.6 alin. (1) ”Ipoteca este instituită în temeiul legii (ipoteca legală) sau a contractului (ipoteca
convenţională).”
art.30 alin. (1) ”Creditorul ipotecar poate să execute dreptul de ipotecă în cazul în care debitorul nu
a îndeplinit sau a îndeplinit în mod necorespunzător obligaţia garantată sau oricare parte a acesteia,
precum şi în alte cazuri prevăzute de contractul de ipotecă.”
alin. (2) ”Dreptul de ipotecă poate fi executat prin următoarele metode:
a) vânzarea bunului imobil ipotecat unei terţe persoane de către creditorul ipotecar sau de către
orice altă persoană împuternicită de creditorul ipotecar;
b) vânzarea bunului imobil ipotecat sub controlul instanţei de judecată;
c) achiziţionarea bunului ipotecat de către creditorul ipotecar;
d) luarea în posesie a bunului imobil ipotecat de către creditorul ipotecar în vederea
administrării.”

11
 alin. (3) ”Creditorul ipotecar care deţine dreptul de ipotecă asupra mai multor bunuri imobile
ipotecate în vederea garantării aceleiaşi obligaţii poate executa dreptul de ipotecă asupra bunurilor
ipotecate în mod simultan sau succesiv, la discreţia sa.”
art.33 alin. (1) ”Executarea silită a dreptului de ipotecă de către creditorul ipotecar se face în
temeiul unei ordonanţe judecătoreşti, pronunţată în acest sens în cadrul procedurii în ordonanţă
(procedura simplificată), sau, dacă este cazul, în temeiul unei hotărâri a instanţei de judecată, cu
respectarea prevederilor Codului de procedură civilă, sau în temeiul contractului de ipotecă învestit cu
formulă executorie prevăzut la art. 331”.
Codul de procedură penală:
art. 203 alin. (2) ”Punerea sub sechestru a bunurilor se aplică pentru a asigura repararea
prejudiciului cauzat de infracţiune, acţiunea civilă sau eventuala confiscare specială a bunurilor ori a
contravalorii bunurilor utilizate la săvârșirea infracţiunii ori rezultate din infracţiune.”
art. 205 alin. (1) ” Punerea sub sechestru a bunurilor poate fi aplicată de către organul de urmărire
penală sau instanţă numai în cazurile în care probele acumulate permit de a presupune întemeiat că
bănuitul, învinuitul, inculpatul sau alte persoane la care se află bunurile urmărite le pot tăinui,
deteriora, cheltui.”
art. 206 alin. (1) ”Costul bunurilor ce urmează a fi puse sub sechestru se determină conform
preţurilor medii de piaţă din localitatea respectivă, fără aplicarea vreunui coeficient.”
alin. (2) ”Valoarea bunurilor puse sub sechestru, în scopul asigurării acţiunii civile
înaintate de partea civilă sau procuror, nu poate depăşi valoarea acţiunii civile.”
art. 209 alin. (1) ” Punerea bunurilor sub sechestru poate fi contestată în modul stabilit de prezentul
cod, însă plângerea sau recursul înaintat nu suspendă executarea acestei acţiuni.”

30.12.2015 – 02.12.2015. Am examinat contractul cu privire la emiterea unui card de plată Visa de
către BC „Moldova Agroindbank” SA pentru persoane fizice.
Prezentul contract este întocmit în conformitate cu Legea cu privire la serviciile de plată şi moneda
electronică nr. 114 din 18.05.2012. Monitorul Oficial nr.193-197/661 din 14.09.2012.
Prezenta lege transpune Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13
noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieţei interne, de modificare a Directivelor
97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE şi 2006/48/CE şi de abrogare a Directivei 97/5/CE, publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 319 din 5 decembrie 2007, precum şi Directiva nr.2009/110/CE
a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate,
desfăşurarea şi supravegherea prudenţială a activităţii instituţiilor emitente de monedă electronică, de
modificare a Directivelor 2005/60/CE şi 2006/48/CE şi de abrogare a Directivei 2000/46/CE, publicată
în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 267 din 10 octombrie 2009.
12
 Obiectul contractului: constă în emiterea de către Prestator a unui card de debit în valuta solicitată
de Deţinător/Utilizator, pentru a efectua, în conformitate cu prevederile reglementărilor în vigoare,
tranzacţii de cumpărare de bunuri/servicii, tranzacţii de retragere de numerar la bancomatele sau
ghişeele banca re, plăţi facturi la furnizorii de utilităţi, etc.
Drepturile și obligațiile părților:
Prestatorul (banca) se obligă:
a) să deschidă cont de plăți și să emită cardul de plată imediat după înregistrarea cererii;
b) să asigure utilizatorul cu documentația necesară;
c) să păstreze evidențele o anumită perioadă de timp, astfel ca tranzac țiile să fie urmărite, iar
erorile rectificate la timp;
d) să execute întocmai și în termen stabilit în contract operațiunile ordonate de deținătorului
cardului;
e) să demonstreze în cazul contestării de către deținătorul cardului a unei tranzac ții, că aceasta a
fost corect înregistrată și evidențiată în conturi, etc.
Prestatorul (banca) este în drept:
a) să facă investigaţii în legătura cu datele completate în cerere, în condiţiile legii;
b) să nu aprobe cererea, fără a fi nevoit să ofere explicaţii cu privire la motivele care au stat la baza
refuzului şi fără a intra în corespondenţa pe această temă;
c) să dispună retragerea cardului, fără îndeplinirea vreo unei formalităţi juridice, în situaţia
nerespectării obligaţiilor asumate de către Deţinător în prezentul contract privind utilizarea
cardului;
d) în cazul în care consideră că s-au efectuat tranzacţii frauduloase, fără o notificare prealabilă a
Deţinătorului: să refuze autorizarea unei tranzacţii cu carduri, să anuleze sau să blocheze accesul
cardului la contul de plăţi, să refuze emiterea unui nou card sau înlocuirea cardului, fără ca prin
aceasta, Deţinătorul să fie exonerat de răspunderea financiară pentru tranzacţiile efectuate deja
cu cardul;
e) să acţioneze potrivit dispoziţiilor legale pentru recuperarea pagubelor provocate de utilizarea
abuzivă sau frauduloasă a cardului;
f) la expirarea termenului de valabilitate a cardului de plată să solicite închiderea contului şi
restituirea cardului, și altele.
Utilizatorul se obligă:
a) să utilizeze cardul, doar în limitele prevăzute de contract;
b) să prezinte Prestatorului, în cazul rezilierii contractului, cererea de închidere a contului de plăţi;
c) să păstreze în bune condiţii cardul şi să ia măsuri rezonabile de protejare a lui;
d) să înştiinţeze Prestatorul imediat ce constată: pierderea, furtul, distrugerea sau blocarea cardul,
pierderea PIN - ului sau a altor coduri care permit identificarea sa, existenţa unor suspiciuni cu
privire la posibilitatea copierii cardului de către persoane neautorizate, înregistrarea în contul
personal a unor tranzacţii neautorizate, etc.
Deţinătorul/Utilizatorul este în drept:
13
 a) să depună la Bancă cererea privind deschiderea contului de plăţi şi emiterea cardului de plată;
b) să obţină de la Prestator lunar sau la cerere informaţii privind tranzacţiile efectuate cu cardul sau
privind situaţia contului;
c) să obţină informaţii privind suma disponibilă existentă în contul de plăţi şi rulajele contului la
bancomatele băncii, ghişeele băncii, la telefon, precum şi prin vizualizarea extrasului on – line;
d) să aleagă dacă doreşte sau nu, să fie informat despre efectuarea operaţiunii de plată prin
modalităţile propuse de prestator;
e) să apeleze la serviciul suport al prestatorului.

Reclamațiile și litigiile:
Potrivit articolului 104 alin. (1) al Legii cu privire la serviciile de plată şi moneda electronică nr.
114 din 18.05.2012, în cadrul procedurilor sale interne, prestatorul de servicii de plată/emitentul de
monedă electronică stabileşte procedura privind depunerea de către utilizatorii serviciilor de
plată/deţinătorii monedei electronice a reclamaţiilor şi soluţionarea disputelor în legătură cu drepturile
şi obligaţiile ce decurg din prezenta lege. Prestatorul de servicii de plată/emitentul de monedă
electronică examinează reclamaţia utilizatorului de servicii de plată/deţinătorului de monedă
electronică şi comunică decizia sa în cel mult 15 zile de la primirea reclamaţiei.3
Sesizarea autorităţii de supraveghere şi contestaţia în justiţie se face în conformitate cu articolul 105
al prezentei legi, și anume: dacă prestatorul de servicii de plată/emitentul de monedă electronică nu a
examinat reclamaţia în termenul indicat la art.104 alin.(2) sau dacă utilizatorul de servicii de
plată/deţinătorul monedei electronice nu este de acord cu decizia comunicată, acesta, precum şi
asociaţiile de consumatori au dreptul fie să sesizeze autoritatea de supraveghere în funcţie de
competenţă, fie să intenteze acţiune în instanţa de judecată competentă împotriva prestatorului de
servicii de plată/emitentului de monedă electronică.
Răspunderea pentru încălcarea prezentei legi are loc în conformitate cu prevederile articolului 106.
Pentru încălcarea prezentei legi, persoanele fizice şi juridice răspund în conformitate cu legislaţia
civilă, contravenţională sau penală.4
Constituie încălcări ale prezentei legi pasibile de răspundere contravenţională:
a) încălcarea interdicţiilor prevăzute la art.24 alin.(2) şi la art.87 alin.(1);
b) încălcarea dispoziţiilor capitolului IV referitoare la transparenţa condiţiilor şi la cerinţele de
informare privind serviciile de plată;

3 Articolul 104 alin. (2) al Legii cu privire la serviciile de plată şi moneda electronică nr. 114 din 18.05.2012. Monitorul
Oficial nr.193-197/661 din 14.09.2012.

4 Articolul 106 alin. (1) al Legii cu privire la serviciile de plată şi moneda electronică nr. 114 din 18.05.2012. Monitorul
Oficial nr.193-197/661 din 14.09.2012.

14
 03.12.2014.
Am examinat interpelarea de la o persoana fizica prin care se solicita prezentarea informatiei
referitor la extrasele din conturile curente personale deschise in 2007 in filiala BC ”Moldova
Agroindbank” SA Criuleni. Din motivul ca nu era anexata copia buletinului de identitate am elaborat
o scrisoare de raspuns prin care am refuzat furnizarea de informatie din lipsa dovezilor care ar fi
confirmat identitatea persoanei in cauza. Tinind cont de art. 22 alin.1 din Legea Institutiilor Financiare
nr.550-XIII din 21.07.1995, informatia solicitata se clasifica drept secret bancar iar prin prisma art.22
alin.5 lit.a) din Legea Institutiilor Financiare, informatia ce constituie secret bancar urmeaza a fi
furnizata de banca la solicitarea clientului bancii sau a reprezentantului acestuia. Reesind din cele
expuse, banca era indisponibila sa prezinte informatia solicitata deoarece nu a fost stabilita identitatea
solicitantului.

04.12.2015 – 09.12.2015. Am examinat contractul de credit pentru persoane fizice și pentru

persoane juridice .
Activitatea de creditare este desfășurată în baza procedurii interne ale BC „Moldova Agroindbank”
SA elaborată în conformitate cu următoarele acte normative:
a) Legea nr. 202 privind contractele de credit pentru consumatori din 12.07.2013;
b) Legea instituţiilor financiare nr. 550-XIII din 21.07.1995, cu modificările şi completările
ulterioare;
c) Regulamentul BNM cu privire la activitatea de creditare a băncilor care operează în Republica
Moldova nr. 153 din 25.12.1997, cu modificările şi completările ulterioare;
d) Regulamentul BNM cu privire la clasificarea activelor şi angajamentelor condiţionale nr. 231
din 27.10.2011, cu modificările şi completările ulterioare;
Prin contractul de credit bancar, o bancă (creditor) se obligă să pună la dispoziţia unei persoane
(debitor) o sumă de bani (credit), iar debitorul se obligă să restituie suma primită şi să plătească
dobânda şi alte sume aferente prevăzute de contract.5
Contractul de credit bancar prezintă următoarele caractere:
- este un contract consensual: se consideră încheiat şi produce efecte juridice din momentul realizării
acordului de voinţă a părţilor asupra clauzelor esenţiale ale contractului, exprimat în forma cerută de
lege. Normele prezentei secţiuni nu conţin careva prevederi speciale referitor la clauzele esenţiale ale
contractului de credit bancar, de aceea urmează a fi aplicate dispoziţiile generale privind clauzele

5 Articolul 1236 alin. (1) Codul Civil al Republicii Moldova. Publicat: 22.06.2002 în Monitorul Oficial Nr. 82-86 art Nr:
661.

15
 esenţiale ale contractului, conform cărora sânt esenţiale clauzele care sânt stabilite ca atare prin lege,
care reies din natura contractului sau asupra cărora, la cererea uneia din părţi, trebuie de realizat un
acord. Legea instituţiilor financiare 550/1995//M.O.,nr.1-2 din 1.01.1996 (art.3) stipulează că în
acordul încheiat de o instituţie financiară cu o altă persoană se indică: suma şi destinaţia creditului, rata
dobânzii, termenele de rambursare şi alte condiţii. Pentru unele categorii de contracte de credit bancar
clauzele contractuale obligatorii sânt stabilite în acte normative bancare. Astfel, Regulamentul BNM
3/1995 cu privire la acordarea de către băncile comerciale a creditelor în consorţiu Buletinul BNM,
nr.1, 1995, prevede clauzele obligatorii pe care trebuie să le conţină contractele de credit încheiate între
debitor şi participanţii la creditul de consorţiu;
- este un contract sinalagmatic: drepturile şi obligaţiile părţilor sânt reciproce, corelative şi
interdependente;
- este un contract cu titlu oneros: pentru creditul acordat debitorul este obligat să plătească o dobândă şi
alte sume aferente prevăzute de contract.
Părţile contractului de credit bancar sânt creditorul (banca sau altă instituţie financiară autorizată
conform legii, în continuare – bancă), pe de o parte, şi debitorul, pe de altă parte. Conform Legii cu
privire la Banca Naţională a Moldovei 548/1995//M.O., nr.56 - 57 din 10.12.1995 (art.2) şi Legii
instituţiilor financiare 550/1995//M.O., nr.1 - 2 din 1.01.1996 (art.3), entităţile care au capacitatea de a
utiliza mijloacele atrase de la persoane fizice şi juridice pentru a acorda credite sânt băncile şi alte
instituţii financiare. Art. 26 alin.1 al Legii instituţiilor financiare numeşte printre activităţile financiare
„acordarea de credite (de consum şi ipotecare, factoring cu sau fără drept de regres, finanţarea
tranzacţiilor comerciale etc.).
Aceste activități banca le poate exercita numai în baza autorizaţiei eliberate de Banca Naţională (a
se vedea: capitolul II al Legii instituţiilor financiare, Regulamentul BNM 23/1996 cu privire al
autorizarea băncilor//M.O. nr.59 - 60 din 12.09.1996). În calitate de debitor poate fi orice persoană
fizică sau juridică.
Obiectul contractului îl constituie serviciul bancar de punere la dispoziţia debitorului a unei sume
de bani în condiţiile prevăzute de contract. Definiţia creditului bancar conţinută în prezentul articol nu
cuprinde unele servicii bancare, care sânt calificate în legislaţiile altor ţări şi în doctrină ca modalităţi
de creditare, astfel ca creditarea prin transferul unei creanţe (scontul cambiei), „creditele prin
semnătură”(avalul şi acceptarea cambiei, garanţia bancară) etc.
Obligaţia băncii ce rezultă din contract este punerea la dispoziţia debitorului a creditului în
mărimea şi în condiţiile prevăzute în contract. Creditul poate fi pus la dispoziţia debitorului în diferite
modalităţi: prin transferul sumei respective în contul de împrumut deschis special în acest scop (a se
vedea art.art.2,11 ale Regulamentul BNM 415/1999 privind deschiderea şi închiderea conturilor la
băncile din Republica Moldova//M.O., nr.8 - 9 din 20.01.2000); prin transferul sumei respective în

16
 contul curent al debitorului în banca dată sau într-un alt cont în oricare altă bancă indicat de debitor;
prin deschiderea liniei de credit în cazul creditului în cont curent (art.1239 CC); prin eliberarea sumei
respective în numerar. În funcţie de condiţiile contractului, suma creditului poate fi pusă la dispoziţia
debitorului integral sau în tranşe (rate).
Momentul punerii la dispoziţia debitorului a creditului, de obicei, este prevăzut în contract. În caz
contrar momentul executării de către bancă a obligaţiei în cauză se va determina în corespundere cu
dispoziţiile generale ale prezentului cod privind termenul executării obligaţiei (art.575 alin.1 CC).
Obligaţiile debitorului ce rezultă din contract sânt următoarele:
A. Restituirea (rambursarea) creditului. De regulă, creditul se acordă pe un anumit termen. Termenul
creditului se calculează din momentul în care suma creditului a fost pusă la dispoziţia clientului până
în momentul în care suma respectivă a fost înregistrată în contul băncii. Dacă în contract nu este
stabilit termenul rambursării creditului, termenul executării obligaţiei de către debitor se va determina
în corespundere cu art.575 alin.1 CC. În practica bancară sânt cunoscute credite numite on call care
reprezintă credite de scurtă durată rambursabile la prima cerere a băncii.
B. Plata dobânzii şi a altor sume aferente credit ului, prevăzute în contract. Creditul, fiind un instrument
prin care se efectuează operaţiile active – una din principalele surse de venit ale băncii, este remunerat.
Remuneraţia pentru creditul acordat se exprimă sub formă de dobândă (art.1237 CC) şi alte plăţi
aferente, care se compun din comisionul pentru serviciile prestate în legătură cu utilizarea creditului
(art.1238 CC), comisionul de neutilizare (art.1241 CC alin.3), alte sume convenite de părţi.
C. Utilizarea creditului conform destinaţiei, în cazul în care părţile au convenit în acest sens. Deşi
reglementările prezentului cod nu prevăd obligativitatea determinării destinaţiei creditului, finalitatea
economică a creditării bancare conduce adesea la necesitatea inserării în contract a clauzei în această
privinţă.
D. Constituirea şi menţine pe toată perioada executării contractului a garanţiilor de rambursare a
creditului asupra cărora au convenit părţile (art.1240 CC).
E. Părţile pot prevedea în contract şi alte obligaţii ale debitorului, cum ar fi: prezentarea spre verificare a
documentelor privind situaţia financiară a debitorului, privind garanţiile constituite şi bunurile ce fac
obiectul acestora; prezentarea planului de afaceri; obligaţia de a nu înstrăina şi a nu greva cu noi
sarcini bunurile gajate; obligaţia de a încheia contracte de asigurare a bunurilor constituite ca garanţii
şi de a cesiona în favoarea băncii drepturile ce decurg din aceste contracte; obligaţia de a informa
banca despre survenirea unor împrejurări neprevăzute care ar putea periclita executarea obligațiilor etc.
Contractul de credit bancar se încheie în formă scrisă. Nerespectarea formei scrise atrage efectele
prevăzute de art.211. În practică, la încheierea acestor contracte se utilizează formulare tipizate
alcătuite de bancă. Ca şi celelalte contracte bancare, contractul de credit bancar este un contract de
adeziune (art.666 alin.3 CC).

17
 Contractul de credit bancar are legături strânse cu contractul de împrumut (art.art.867 - 874), astfel
încât normele ce reglementează acest contract se aplică raporturilor de credit bancar în măsura în care
aceste raporturi nu sânt reglementate de prevederile prezentei secţiuni, şi dacă aceste norme nu
contravin esenţei creditului bancar. Există însă deosebiri importante între contractul de împrumut şi
contractul de credit bancar, de care trebuie de ţinut cont în mod necesar la aplicarea cu titlu subsidiar a
nomelor ce reglementează contractul de împrumut.
Aceste deosebiri sânt următoarele:
- contractual de credit bancar este consensual, iar contractul de împrumut este real;
- contractul de credit bancar este sinalagmatic, iar contractul de împrumut este unilateral;
- subiect al contractului de credit bancar în mod obligator este banca, în timp ce în contractul de
împrumut subiecte pot fi orice persoane;
- obiect al creditului bancar sânt bani, iar obiect al împrumutului pot fi atât bani cât şi alte bunuri
fungibile;
- contractul de credit bancar este cu titlu oneros, pe când contractul de împrumut se prezumă gratuit.
Dobânda la creditul bancar este reglementată de articolul 1237 al Codului Civil care la convenirea
părților poate fi fixă sau flotantă, în cazul în care părțile au convenit asupra unei dobânzi flotante
mărimea acesteia poate fi modificată prin acordul părților.6
În contractele de credit cu dobândă flotantă se vor aplica următoarele reguli:
a) dobânda va fi compusă dintr-un indice de referinţă, stabilit conform metodologiei Băncii
Naţionale a Moldovei, la care creditorul poate adăuga o anumită marjă fixă pe toată durata derulării
contractului;
b) modul de calcul al dobânzii trebuie indicat în mod expres în contract, cu precizarea periodicităţii
şi/sau a condiţiilor în care survine modificarea ratei dobânzii flotante, atât în sensul majorării, cât şi în
cel al reducerii acesteia.7
Dobânda este una din componentele remuneraţiei băncii pentru creditul acordat. Unitatea de calcul
a dobânzii la credit este dobânda anuală, adică dobânda aferentă sumei creditului pe care trebuie s-o
plătească debitorul pentru utilizarea acestei sume în decurs de un an. În practică dobânda se calculează
pentru fiecare zi de utilizare a creditului, împărţindu-se suma dobânzii anuale la numărul de zile ale
anului. Părţile pot conveni asupra modalităţii de plată a dobânzii. Astfel, în contract poate fi stipulată
plata dobânzii lunar, trimestrial, odată cu rambursarea sumei creditului sau în alte termene. Părţile pot
6 Articolul 1237 alin. (2) Codul Civil al Republicii Moldova. Publicat: 22.06.2002 în Monitorul Oficial Nr. 82-86 art Nr:
661.

7 Articolul 13 al Legii privind contractele de credit pentru consumatori. Nr. 202 din din 12.07.2013. Publicat: 06.09.2013
în Monitorul Oficial Nr.191-197 art Nr: 619 Data intrării în vigoare: 06.03.2014.

18
 prevedea de asemenea posibilitate a capitalizării dobânzii, adică adăugării sumei acesteia la suma
creditului, dobânda calculându-se în continuare la suma creditului majorată cu suma dobânzii
capitalizate.
În cazul în care părţile omit să stabilească în contract prevederi referitor la dobândă (situaţie puţin
probabilă în practică), creditorul poate pretinde plata dobânzii legale, adică a unei dobânzi egale cu
rata de refinanţare a Băncii Naţionale (art.585 CC). În acest caz nu se vor aplica cu titlu subsidiar
dispoziţiile referitoare la contractul de împrumut, care se prezumă a fi gratuit (art.867 alin.2 CC),
deoarece acest lucru ar contraveni esenţei contractului de credit bancar.
Părţile contractului sânt libere să stabilească rata dobânzii aferente creditului. În funcţie de modul
de stabilire a ratei dobânzii, aceasta poate fi fixă sau flotantă.
Dobânda este fixă atunci când părţile stabilesc rata ei la momentul încheierii contractului şi convin
ca această rată să rămână neschimbată pe tot termenul creditului.
Dobânda este flotantă (variabilă, fluctuantă), atunci când părţile, la încheierea contractului, convin
că, în funcţie de anumiţi factori (modificarea substanţială a ratei de refinanţare a Băncii Naţionale, a
ratei inflaţiei, evoluţia pieţei monetare etc.), părţile pot renegocia rata dobânzii.
Renegocierea dobânzii poate avea loc pe diferite căi:
- prin manifestarea expresă a voinţei de către ambele părţi. În acest caz părţile, în urma negocierilor, vor
încheia un act adiţional la contract, în care va fi stipulată rata nouă a dobânzii;
- prin manifestarea expresă a voinţei băncii, notificată debitorului, care acceptă tacit rata nouă a
dobânzii. În asemenea caz, în funcţie de factorii menţionaţi, banca va stabili o nouă rată a dobânzii, pe
care o va aduce la cunoştinţă debitorului . Dacă pe parcursul unui anumit termen convenit (de
exemplu, 10 zile de la data luării de cunoştinţă) debitorul nu îşi exprimă dezacordul cu noua rată a
dobânzii, se consideră că el a acceptat-o.
Regula alineatului 3 are ca scop protejarea intereselor debitorului care este, de obicei, partea
contractului mai slabă din punct de vedere economic. Întrucât contractul de credit bancar, după cum s-
a menţionat mai sus, este un contract de adeziune, băncile tind să insereze în formularele tipizate
propuse clienți ilor clauza privind dreptul băncii de a modifica în mod unilateral rata dobânzii. Legea
stabileşte că în cazul în care contractul prevede acest drept al băncii, modificarea se va face în funcţie
de anumiţi factori exteriori, de natură obiectivă, independenţi de voinţa băncii: modificarea ratei de
refinanţare a Băncii Naţionale, ratei inflaţiei, evoluţia pieţei.
Regulile echităţii sânt o categorie ce face parte din sfera moralei sociale şi se exprimă în formă de
idei, reprezentări şi sentimente cu privire la coraportul just între acţiunile subiectului vis-a-vis de alţi
subiecţi şi acţiunile respective, corelative ale acestora. Totodată, regulile echităţii reprezintă un sistem
de norme sociale ce reglementată comportamentul persoanelor, iniţial ca norme morale, iar apoi,
edictate la rang de norme juridice. Regulile echităţii, fiind fixate în norme de drept, constituie un

19
 criteriu, recunoscut şi ocrotit de stat, de evaluare a acţiunilor subiecţilor sociali. În domeniul
raporturilor dintre bancă şi client, regulile echităţii presupun protejarea părţii vulnerabile a
contractului, care este clientul, de eventualele abuzuri din partea băncii; respectarea echilibrului
economic al contractului.
În cazul în care creditorul are dreptul să modifice unilateral mărimea dobânzii, el este obligat să
anunţe în scris pe debitor despre aceasta cu cel puţin 10 zile înainte de modificare. Dovada informării
debitorului incumbă băncii.
În cazul modificării ratei dobânzii, dobânda nouă se va aplica la soldul creditului existent la data
modificării.
Dacă debitorul nu este de acord cu noua rată a dobânzii stabilită de creditor, el este îndreptăţit să
rezilieze contractul, anunțându-l pe creditor în termen de 7 zile de la primirea notificării despre
modificarea dobânzii (art.1242 alin3 CC).
Potrivit articolului 1238 al Codului Civil în afară de dobândă, părţile pot conveni asupra unui
comision pentru serviciile prestate în legătură cu utilizarea creditului.
Comisionul, ca şi dobânda, este o parte componentă a remuneraţiei băncii pentru creditul acordat.
Spre deosebire de dobândă care este imanentă creditului ca obligaţie purtătoare de dobândă şi se va
plăti chiar şi în lipsa stipulaţiei contractuale în acest sens, comisionul se va plăti nu mai în cazul în care
părţile au convenit în acest sens. Totodată, în virtutea dispoziţiei art.592 CC, care prevede că costurile
executării obligaţiei le suportă debitorul, banca ar putea pretinde plata unei remuneraţii suplimentare
dobânzii în cazul în care ar dovedi că costurile executării obligaţiei sale depăşeşte suma dobânzii
aferente creditului. Părţile sânt libere să stabilească mărimea comisionului precum şi modalităţile de
plată a lui.
Comisionul poate fi de diferite categorii:
- comisionul pentru confirmarea creditului (comisionul de neutilizare), care se percepe în cazul în care
un credit acordat nu a fost utilizat de debitor, total sau parţial.
- comisionul pentru operaţiunile băncii în legătură cu utilizarea creditului, care se poate înfăţişa în
diferite forme: comisionul de mişcare (calculat pe baza valorii totale a remiterilor); comisionul asupra
soldului debitor cel mai ridicat lunar sau trimestrial ori asupra creditului mediu utilizat lunar sau
trimestrial, aplicabil creditelor în cont curent (art.1239 CC); comisionul pentru serviciile de casierie
legate de utilizarea creditului etc.
În lumina articolului 1239 alin. (1) creditul poate fi acordat prin punere la dispoziţia debitorului a
unei sume de bani (linie de credit), pe care acesta o poate utiliza în rate în funcţie de necesităţile sale.
Alineatul 2 al prezentului articol spune că dobânda pentru creditul în cont curent se calculează în
funcţie de suma creditului utilizată efectiv într-o anumită perioadă.

20
 Creditul în cont curent este o formă de creditare foarte răspândită în practica bancară. După cum
indică și denumirea lui, acest credit este pus la dispoziţia clientului într-un cont curent (a se vedea
art.art.1228 -1235). După cum prevăd dispoziţiile referitoare la conul curent, titularul acestuia poate să
dispună în orice moment şi fără nici o limită de sumele băneşti aflate în contul său. Însă necesităţile
financiare ale clientului sânt fluctuante, adică el poate avea nevoie de sume mai mari decât disponibilul
din contul său curent. În acest scop banca şi clientul încheie un contract, în virtutea căruia la dispoziţia
clientului este pusă o limită de credit, care îi va permite acestuia să utilizeze fonduri suplimentare în
funcţie de necesităţile sale. Dacă clientul utilizează această posibilitate şi efectuează plăţi ce depăşesc
suma disponibilului din cont, soldul contului său devine debitor. Dacă el nu recurge o anumită perioadă
de timp la acest credit, soldul redevine creditor datorită intrărilor care se înregistrează în creditul
contului. Dacă clientul realimentează contul său curent, el poate reutiliza limita de credit la discreţia
sa, fapt pentru care acest credit în limbajul bancar se mai numeşte revolving (reînnoibil în mod
automat).
În conformitate cu prevederile articolului 1240 alin.(1) părţile pot conveni asupra constituirii unor
garanţii reale (gaj) (anexa nr.7), personale (fidejusiune) (anexa nr.8) sau a unor alte garanţii uzuale în
practica bancară.
Garanţiile sânt mijloacele juridice care conferă creditorului titular dreptul prioritar faţă de alţi
creditori în ceea ce priveşte urmărirea silită a unui bun determinat din patrimoniul debitorului, sau
posibilitatea de a urmări şi o altă persoană care s-a angajat alături de debitor. Garanţiile au menirea de
a contracara riscul pierderii ce rezultă pentru creditor din imposibilitatea debitorului de a rambursa
creditul contractat.
În principiu, în calitate de garanţii de rambursare creditului bancar pot servi atât mijloacele de
garantare a executării obligaţiilor prevăzute în capitolul respectiv al prezentului cod: clauza penală
(art.art.624-630), arvuna (art.art.631-633), garanţia debitorului (art.art.634-636), retenţia (art.art.637-
641), cât şi alte instituţii: fidejusiunea (art.art.1146-1165), garanţia bancară (art.art.1246-1254). Banca
poate utiliza şi alte mijloace de garanţie, nenumite, care nu contravin legii. Principalele garanţii
utilizate în practica bancară sânt clasificate în garanţii reale şi garanţii personale.
Convenţia părţilor referitor la garanţia de rambursare a creditului bancar poate fi încheiată în forma
unui act juridic aparte sau, după caz, în forma unei clauze inserate în cuprinsul contractului privind
obligaţia garantată (a se vedea de exemplu art.468 alin.5). Pentru unele categorii de garanţii legea
prevede cerinţe anumite referitor la forma actului juridic privind constituirea garanţiei şi obligaţia de
înregistrare a lui. De exemplu, contractul de ipotecă se încheie în formă autentică şi urmează a fi
înregistrat la organul teritorial cadastral (art.468 alin.2, art.470 alin.2).
10.12.2015 – 12.11.2015. Am participat la brosarea documentelor, a contractelor incheiate cu agenti
economici, cum ar fi:
21
 Contract privind acceptarea cardurilor la plata; Contract de locatiune; Contract de sublocatiune;
Acord de reziliere a contractului de sublocatiune; Acord de confidentialitate; Contract de parteneriat;
Acord de participare; Contract privind acceptarea cardurilor de plata in mediul internet; etc.

14.12.2015 – 16.12.2015. Am studiat și am examinat contractul de depozit bancar.

Prin contractul de depozit bancar, banca sau o altă instituţie financiară (bancă), autorizată conform
legii, primeşte de la clientul său (deponent) sau de la un terţ în folosul deponentului o sumă de bani pe
care se obligă să o restituie deponentului după un anumit termen (depozit la termen) sau la cerere
(depozit la vedere).8
Contractul depozit bancar prezintă următoarele caractere juridice:
- este un contract real: se consideră încheiat şi produce efecte juridice din momentul vărsământului
fondurilor băneşti în contul de depozit deschis la bancă;
- este un contract unilateral: obligaţii din contract revin numai băncii; ea este obligată să restituie
deponentului suma de bani depusă şi, eventual, dobânda aferentă, iar deponentului îi revine dreptul
corelativ de a cere executarea acestor obligaţii;
- în principiu, este un contract cu titlu oneros: banca plăteşte deponentului o dobândă, dacă părţile nu
convin altfel.
Părţile contractului de depozit bancar sânt banca sau altă instituţie financiară autorizată conform
legii, e de o parte, şi deponentul, pe de altă parte. Conform Legii cu privire la Banca Naţională a
Moldovei 548/1995//M.O., nr.56-57 din 10.12.1995 (art.2) şi Legii instituţiilor financiare
550/1995//M.O., nr.1-2 din 1.01.1996 (art.3), entităţile care au capacitatea de a accepta depozite de la
persoane fizice şi juridice sânt băncile şi alte instituţii financiare. Art. 26 alin.1 al Legii instituţiilor
financiare numeşte printre activităţile financiare „acceptarea de depozite (plătibile la vedere sau la
termen etc.) cu sau fără dobândă”. De facto, băncile sânt acele instituţii care sânt abilitate de a atrage
depozite băneşti aparținând publicului. Această activitate banca o poate exercita numai în baza
autorizaţiei eliberate de Banca Naţională (a se vedea: capitolul II al Legii instituţiilor financiare,
regulamentul BNM 23/1996 cu privire al autorizarea băncilor//M.O. nr.59-60 din 12.09.1996).
În calitate de deponent pot fi atât persoanele fizice cât şi persoanele juridice. Legea nu stabileşte
careva restricţii privind persoanele ce pot fi deponenţi. Conform art. 21 alin.2, minorul care a împlinit
vârsta de 14 ani are dreptul să facă de sine stătător depuneri în instituţiile financiare şi să dispună de
aceste depuneri în conformitate cu legea.

8 Articolul 1222 alin. (1) Codul Civil al Republicii Moldova. Publicat: 22.06.2002 în Monitorul Oficial Nr. 82-86 art Nr:
661.

22
 Legea prevede posibilitatea depunerii fondurilor băneşti în folosul deponentului de către terţi. Actul
juridic prin care o persoană efectuează depuneri băneşti la bancă în favoarea altei persoane poate fi
săvârșit, de exemplu, în baza unui contract de donaţie (art.art.827-838), sau a unui contract în folosul
unui terţ (art.art.721-724). Însă actul juridic prin care se efectuează depunerea este independent de
actul juridic care a stat la baza lui, astfel încât ultimul nu este opozabil băncii. Din moment ce
vărsământul a fost efectuat, terţul nu mai poate dispune de fondurile vărsate în folosul beneficiarului
(deponentului), acesta din urmă fiind unicul titular al drepturilor ce decurg din contractul de depozit
bancar.
Obiectul contractului îl constitute obligaţia băncii de a primi o sumă de bani de la deponent sau de
la un terţ în folosul deponentului şi de a restitui aceeaşi sumă la cerere ca la termenul stabilit, precum
şi obligaţia de a plăti dobânda aferentă , în cazul când acest lucru este prevăzut în contract. O problemă
controversată este cea a dreptului de proprietate asupra fondurilor depuse la bancă. Legea nu prevede
expres cine este proprietarul sumei băneşti depuse - banca sau deponentul. În doctrină au fost expuse
opinii diferite referitor la această problemă. Unii autori consideră că fondurile băneşti sânt transmise
băncii cu titlu de proprietate, alţii susţin că banca doar păstrează fondurile depuse, proprietarul lor
rămânând deponentul. Prima soluţie pare a fi acceptabilă, reieşind din caracterul înrudit al contractului
de depozit bancar cu contractul de împrumut. Care nu ar fi soluţia, este important, sub aspect practic,
că banca are dreptul să fructifice fondurile băneşti depuse de clienţii săi, să dispună de ele în interes
propriu, depozitul bancar fiind unul din instrumentele principale prin care se realizează operaţiile
pasive ale băncii - atragerea fondurilor băneşti aparținând publicului în vederea plasării lor ulterioară
în nume propriu prin intermediul operaţiunilor active.
Secretul bancar are legături strânse cu categoriile de secret comercial (Legea 171/1994 cu privire la
secretul comercial//M.O. nr.13 din 10.11.1994) şi secret profesional (al avocaţilor, notarilor, medicilor
etc.). În considerarea interacţiunii acestor trei categorii, regula prezentului articol poate fi exprimată în
felul următor: banca, în calitatea sa de profesionist (comerciant ce profesează activitatea bancară) este
ţinută să păstreze confidenţialitatea informaţiilor ce constituie secretele comerciale al clienţilor săi.
După cum s-a menţionat mai sus, obligaţia de a păstra secretul bancar se bazează nu numai pe
contract, dar şi pe dispoziţiile imperative ale legii. Astfel, art.22 al Legii instituţiilor financiare 5
50/1995//M.O., nr.1-2 din 1.01.1996 dispune că administratorii, funcţionarii şi agenţii băncii, actuali şi
precedenţi, sânt obligaţi să păstreze secretul comercial, să nu folosească în interes personal sau al unor
terţi, decât al băncii în care lucrează sau au lucrat, informaţiile obţinute în exerciţiul funcţiunii şi să nu
permită accesul altor persoane la aceste informaţii.
Din analiza prevederilor legale sus numite se desprind următoarele consideraţii:
- deşi Legea instituţiilor financiare operează cu termenul secret comercial aceste informaţii totodată
constituie şi secret bancar, în virtutea corelaţiei dintre aceste categorii, despre care s-a relatat mai sus;
23
 - obligaţia de nedivulgare a secretului comercial (bancar) este completată cu obligaţia de neutilizare
a acestor informaţii nici pentru sine, nici pentru alţii;
- şi obligaţia de nedivulgare şi cea de neutilizare sânt valabile atât pe parcursul activităţii în
serviciul băncii, cât şi ulterior;
- deşi divulgarea secretului comercial (bancar) are loc de obicei prin intermediul acţiunilor
personalului băncii, banca, în orice caz, poartă răspundere pentru nerespectarea obligaţiei de păstrare a
secretului bancar, inclusiv dacă această informaţie a fost divulgată prin acţiuni culpabile ale
lucrătorilor ei.
Obligaţia de păstrare a secretului bancar incumbă atât personalului băncii, cât şi altor persoane,
care, în orice mod, obţin informaţii calificate ca secret bancar. Asemenea persoane sânt, de exemplu,
funcţionarii Băncii Naţionale, care obţin astfel de informaţie în cadrul exercitării atribu țiilor sale.
Conform Legii cu privire la Banca Naţională a Moldovei 548/1995//M.O., nr.56-57 din 10.12.1995
(art.36 alin.1), acestor persoane le este interzis:
a) să permită oricărei alte persoane accesul la această informaţie, să o divulge sau să o publice;
b) să folosească această informaţie sau să permită folosirea ei în interes personal.
Legea instituţiilor financiare (art.22 alin.2) prevede cazurile în care informaţiile calificate ca secret
comercial (bancar) pot fi aduse la cunoştinţa altor persoane: Băncii Naţionale, inspectorilor ei,
experţilor contabili şi contabililor autorizaţi externi acceptaţi de ea, organelor judiciare şi de anchetă,
după cum prevede legislaţia, precum şi în cadrul unor acţiuni în justiţie, în cazul în care protecţia
intereselor băncii necesită dezvăluirea acestor informaţii.
O serie de derogări de la principiul respectării secretului bancar au fost instituite prin lege în
vederea combaterii criminalităţii economice. Astfel, Legea nr. 633/2001 cu privire la prevenirea şi
combaterea spălării banilor//M.O., nr.139-140 din 15.11.2001 prevede că transmiterea de către bănci a
informaţiilor despre activitatea economico-financiară, operaţiunile şi depunerile efectuate pe conturile
persoanelor fizice sau juridice în cazurile în care există indicii de pregătire, realizare curentă sau
practicarea anterioară a acţiunilor de spălare a banilor proveniţi din săvârșirea crimelor către
Procuratura Generală, către organele cu funcţii de control fiscal şi financiar, către alte organe similare
sau către organele de cercetare penală, de anchetă preliminară, către organele procuraturii sau
instanţele de judecată, în cazurile prevăzute de legislaţie, nu poate fi calificată drept divulgare a
secretului comercial (art.6).
Clientul, drepturile căruia au fost lezate prin divulgarea de către bancă a informaţiilor ce constituie
secret bancar poate cere repararea prejudiciilor, conform prevederilor art.14. Dacă prin divulgarea
acestor informaţii a fost lezată onoarea, demnitatea sau reputaţia de afaceri a clientului, acesta poate
cere şi repararea prejudiciului moral, în corespundere cu art.16 alin.8.

24
 Reieşind din definiţia contractului de depozit bancar (art.1222 CC), depozitul la termen este atunci
când banca se obligă să restituie deponentului suma depusă după un anumit termen, asupra căruia
părţile au convenit în contract, iar depozitul la vedere este atunci când banca se obligă să restituie
deponentului suma depusă în orice moment, la simpla cerere a acestuia.

16.12.2015 – 21.12.2015. Am examinat și am studiat interpelările referitoare la conturile

persoanelor fizice ce vin în adresa Băncii.
În conformitate cu art. 1234 din Codul Civil și art. 22 alin. (1) din Legea institu țiilor financiare nr.
550 – XIII din 21.07.1995 orice informaţie referitoare la persoana, la bunurile, la activitatea, la
afacerea, la relaţiile personale sau de afaceri ale clienţilor băncii, la conturile clienţilor (solduri, rulaje,
operaţiuni derulate), la tranzacţiile încheiate de clienţi, precum şi altă informaţie despre clienţi,
care i-a devenit cunoscută băncii.
În înţelesul prezentului articol, client al băncii este considerată orice persoană care
beneficiază sau a beneficiat de serviciile unei bănci ori persoana cu care banca a negociat o
tranzacţie, chiar dacă tranzacţia respectivă nu s-a finalizat.9
Alineatul 5 al prezentului articol spune că Informaţia ce constituie secret bancar urmează a fi
furnizată de bancă, în măsura în care furnizarea acestei informaţii este justificată de scopul pentru
care este solicitată, în următoarele cazuri:
a) la solicitarea clientului băncii sau a reprezentantului acestuia;
b) în cazul decesului clientului băncii, la solicitarea moştenitorului acestuia, cu anexarea
certificatului de moştenitor, precum şi la solicitarea notarului care a deschis procedura succesorală, cu
anexarea copiei certificatului de deces al clientului băncii;
c) la solicitarea organului de urmărire penală, cu autorizaţia judecătorului de instrucţie, privind
cauza penală concretă;
d) la solicitarea instanţei de judecată, în scopul soluţionării unei cauze aflate pe rol;
e) la solicitarea organului fiscal, în scopul exercitării atribuţiilor stabilite de legislaţia fiscală;
f) la solicitarea organului vamal, în privinţa persoanei supuse supravegherii vamale, în
conformitate cu prevederile Codului vamal;
g) la solicitarea Curţii de Conturi, în privinţa persoanei audiate, potrivit legii speciale ce
reglementează activitatea Curţii de Conturi;
h) la solicitarea Serviciului de Informaţii şi Securitate, în scopul exercitării atribuţiilor ce ţin de
asigurarea securităţii de stat;

9 Articolul 22 alin.(2) al Legii instituțiilor financiare nr . 550 – XIII din 21.07.1995.Republicat: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.78-81/199 din 13.05.2011.

25
 i) la solicitarea Centrului Naţional Anticorupţie, în privinţa persoanei care cade sub incidenţa
legislaţiei cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului;
j) la solicitarea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare, în scopul exercitării atribuţiilor ce ţin de
domeniul pieţei financiare nebancare;
j1) la solicitarea Ministerului Finanţelor, în scopul exercitării atribuţiilor pentru conturile deschise
în bănci de către instituţiile publice finanţate de la bugetul public naţional;
k) la solicitarea organului de executare, în temeiul şi în limitele prevăzute de documentul
executoriu;
l) când banca justifică un interes legitim.
Efectuarea operaţiunilor bancare, inclusiv celor legate de contul curent, implică obţinerea de către
bancă a unor informaţii ce au o valoare economică importantă pentru clienţii cu care banca întreţine
relaţii de afaceri.
Prevederile prezentului articol completează cele ale art. 1226, şi se referă la obligaţia băncii de a
păstra confidenţialitatea asupra tuturor informaţiilor care i-au devenit cunoscute în cadrul relaţiilor de
afaceri cu clientul. Deşi aceste prevederi sânt situate în secţiunea „contul curent bancar”, ele sânt
valabile pentru toate raporturile dintre bancă şi client ce se nasc în cadrul efectuării operaţiilor bancare.
Legea nu precizează care anume informaţii cad sub incidenţa acestei norme, ci doar exclude din
domeniul informaţiilor confidenţiale informaţiile generale a căror dezvăluire nu prejudiciază interesele
justificate ale clientului. Astfel, de obicei nu sânt calificate drept confidenţiale informaţiile privind
comportamentul clientului, în general, în relaţiile de afaceri cu banca, lipsa incidentelor de plăţi etc.,
conţinute în aşa-numitele scrisori de bonitate eliberate de bănci. De asemenea, nu sânt confidenţiale
nici informaţiile precise, dacă ele sânt deja cunoscute publicului larg, bunăoară referitoare la fapte care
constituie obiectul unor dezbateri judiciare.
Informaţiile confidenţi ale pot fi furnizate numai cu autorizarea clientului, sau, fără autorizarea lui,
când, în virtutea unor dispoziţii legale, banca este obligată să furnizeze astfel de informaţii unor alţi
subiecţi.
Banca este ţinută să păstreze confidenţialitatea informaţiilor referitoare la client atât în timpul
derulării relaţiilor contractuale, cât şi după încetarea lor. În cazul divulgării acestor informaţii, clientul
poate cere repararea prejudiciilor astfel cauzate, inclusiv prejudiciului moral.
În cazul în care interpelarea parvenită în adresa Băncii întrunește prevederile art. 22 alin.(5) al Legii
instituțiilor financiare, Banca furnizează informația organelor ce o solicită. Prelucrarea ulterioară a
acestor date poate fi efectuată numai în condițiile prevăzute de Legea nr.133 din 08.07.2011 privind
protecția datelor cu caracter personal. În momentul ridicării datelor pentru o cauză ce se află pe rol sau
în baza hotărârii judecătorești se întocmește proces verbal (Anexa nr.16).

26
 22.12.2015. Am studiat și am examinat ordinul de plată la banca comercială B.C ”Moldova
Agroindbank S.A.
Articolul 1256 alin.(1) al Codului Civil al Republicii Moldova definește ordinul de plată ca
dispoziţia dată de o persoană (ordonator) unei bănci (banca ordonatoare) de a plăti o anumită sumă în
favoarea unei alte persoane (beneficiar) pentru stingerea unei obligaţii băneşti a ordonatorului faţă de
beneficiar.
Ordinul de plată este unul din documentele de decontare utilizat pe larg în decontările fără numerar.
Raţiunea unui atare instrument de plată îşi găseşte sorgintea în p.6 al Regulamentului privind utilizarea
documentelor de plată la efectuarea plăţilor fără numerar pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin
Hotărârea Băncii Naţionale a Moldovei nr.150 din 26 iunie 2003. Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.141-145 (1234-1238) din 11 iulie 2003, care stipulează tranşant că titularii de conturi
bancare (instituţiile, întreprinderile, organizaţiile înregistrate în conformitate cu prevederile legislaţiei
în vigoare) trebuie să efectueze plăţile conform obligaţiilor faţă de alte întreprinderi, instituţii şi
organizaţii prin virament, dacă legislaţia în vigoare nu prevede altfel.
Prin definiţie, ordinul de plată este utilizat pentru stingerea unor obligaţii devenite exigibile şi
reprezintă o dispoziţie dată de un client băncii sale în scopul efectuării unei plăţi în favoarea unei terţe
persoane.
Mai sus sunt enumeraţi participanţii unui transfer-credit din cadrul ordinului de plată: ordonatorul
(persoane juridice şi fizice); banca ordonatoare – societatea bancară iniţiatoare, în conturile căreia
ordonatorul îşi menţine mijloacele băneşti; beneficiarul, adică persoana desemnată de plătitor prin
ordin de plată de a primi o sumă de bani, ea putând fi şi un client al băncii destinatare sau chiar banca
însăşi. În cazul în care beneficiarul este clientul altei bănci decât cea unde îşi menţine mijloacele
băneşti ordonatorul, apare încă un participant şi anume: banca plătitoare – societatea bancară
destinatară, care este ultima societate bancară ce recepţionează şi acceptă un ordin de plată, fie în
numele său, fie pentru a pune la dispoziţia beneficiarului o anumită sumă de bani.

23.12.2015-24.12.15. Am examinat contractul de cont curent bancar. (Anexa nr.17).

Prin contractul de cont curent bancar, banca se obligă să primească şi să înregistreze în contul
titularului de cont (client) sumele băneşti depuse de acesta sau de un terţ în numerar sau transferate
(virate) din conturile altor persoane, să execute în limitele disponibilului din cont ordinele clientului
privind transferul unor sume către alte persoane, retragerile de numerar, precum şi să efectueze alte
operaţiuni în contul clientului din însărcinarea lui în conformitate cu legea, cu contractul şi cu uzanţele
bancare, iar clientul să achite o remuneraţie pentru prestarea serviciilor menţionate.
Contractul de cont curent bancar prezintă următoarele caractere:

27
- este un contract consensual: se consideră încheiat şi produce efecte juridice din momentul realizării
acordului de voinţă a părţilor, îmbrăcat în forma cuvenită, şi nu din momentul vărsământului fondurilor
băneşti, ca în cazul contractului de depozit (a se vedea art. 1222 şi comentariul). Legea nu prevede
careva dispoziţii speciale referitor la forma contractului, prin urmare trebuie să fie aplicate dispoziţiile
generale privind forma actului juridic (art.art.208–211). În practică asemenea contracte se încheie
numai în formă scrisă, cu ajutorul formularelor tipizate. Ca şi celelalte contracte bancare, contractul de
cont curent bancar;
- este un contract de adeziune (a se vedea art.666 alin.3 şi p.3,4 al comentariului la art.1223);
- este un contract sinalagmatic: drepturile şi obligaţiile părţilor sânt reciproce, corelative şi
interdependente;
- este un contract cu titlu oneros: clientul este dator să achite o remuneraţie pentru serviciile băncii, iar
banca datorează o dobândă pentru utilizarea fondurilor din contul clientului (art.1232).
Părţile contractului de cont curent bancar sânt banca şi clientul (titularul contului). Conform Legii
cu privire la Banca Naţională a Moldovei 548/1995//M.O., nr.56-57 din 10.12.1995 (art.2) şi Legii
instituţiilor financiare 550/1995//M.O., nr.1-2 din 1.01.1996 (art.3), banca este acea entitate care are
atribuţia de a transfera prin diferite instrumente de plată depozitele sau echivalente ale acestora atrase
de la persoane fizice sau juridice. Atribuţia băncii de a efectua transferuri de fonduri o deosebeşte de
alte instituţii financiare, care în virtutea prevederilor legale sus numite, nu au această capacitate. Art.
26 alin.1 al Legii instituţiilor financiare numeşte printre activităţile financiare „acordarea de servicii de
decontări şi încasări” şi „emiterea şi administrarea instrumentelor de plată”. Aceste activită ți banca le
poate exercita numai în baza autorizaţiei eliberate de Banca Naţională (a se vedea: capitolul II al Legii
instituţiilor financiare, Regulamentul BNM 23/1996 cu privire al autorizarea băncilor//M.O. nr.59-60
din 12.09.1996).
În calitate de titulari ai conturilor curente pot fi atât persoanele fizice cât şi persoanele juridice.
Legea nu stabileşte careva restricţii privind persoanele ce pot fi titulari ai conturilor curente.
Particularităţile contractului, modul de deschidere, gestiune şi închidere a contului, modalităţile de
efectuare a operaţiilor în cont sânt determinate de statutul juridic al clientului: persoană fizică sau
juridică, rezident sau nerezident etc. (a se vedea Regulamentul BNM 415/1999 privind deschiderea şi
închiderea conturilor la băncile din Republica Moldova//M.O., nr.8-9 din 20.01.2000).
Obiect al contactului sânt acele acţiuni ale băncii efectuarea cărora este îndreptăţit s-o pretindă clientul.
Banca are următoarele obligaţii:
A. Înregistrarea în contul clientului a sumelor băneşti depuse de acesta sau de un terţ în numerar sau
transferate din conturile altor persoane. Sub aspect contabil, aceste sume sânt înregistrate în creditul
contului clientului. Sub aspect juridic, ele reprezintă creanţele clientului faţă de bancă; clientul este
creditor al băncii, iar banca are obligaţia de a restitui fondurile.
B. Executarea ordinelor clientului privind:

28
 - transferul unor sume către alte persoane;
- retragerile de numerar.
Sub aspect contabil, aceste operaţii se înscriu în debitul contului clientului. Sub aspect juridic,
valabilitatea operaţiilor date este condiţionată de:
a) validitatea actului prin care se ordonă plata; clientul trebuie să aibă capacitatea de a dispune de
fonduri. Interes practic prezintă situaţia îndeplinirii măsurii sechestrului (a se vedea capitolul XIII al
Codului de procedură civilă din 30.05.2003) şi situația insolvabilităţii clientului (a se vedea Legea
insolvabilităţii nr. 632/2001//M.O., nr. 139 –140 din 15.11.2001).
b) corecta identificare a persoanei-beneficiare a plăţii. Deci banca trebuie să se asigure că ordinul
emană de la clientul său sau de la persoana împuternicită de acesta, că el este în drept să dispună de
aceste fonduri şi că primitorul fondurilor este persoana indicată de client.
C. Efectuarea altor operaţiuni în contul clientului din însărcinarea lui. Prezentul articol nu conţine o
listă exhaustivă a operaţiunilor care pot constitui obiectul contractului.
În cazul neexecutării, executării necorespunzătoare sau tardive a obligaţiilor de către bancă (de
exemplu, neînregistrarea sau înregistrarea tardivă în cont a sumelor depuse/transferate de client sau de
un terţ în favoarea clientului; neîndeplinirea, îndeplinirea incorectă sau tardivă a ordinelor clientului
privind transferul fondurilor sau eliberarea de numerar; efectuarea ilegală a operaţiilor în contul
clientului fără acordul lui etc.) clientul poate pretinde repararea prejudiciilor. Dacă părţile nu au stabilit
în contract anumite penalităţi aplicabile în asemenea cazuri, clientul este îndreptăţit să ceară plata
dobânzii de întârziere asupra sumelor care nu au fost înregistrate, eliberate sau transferate în termenul
cuvenit, în corespundere cu art. 619. Clientul este în drept, de asemenea, să ceară repararea
prejudiciului neacoperit prin plata dobânzii de întârziere, conform regulii generale privind efectele
neexecutării obligaţiei, consacrate în art. 602. Întinderea despăgubirii pentru prejudiciul cauzat
clientului se va determina în corespundere cu prevederile art. 610. Clientul este obligat să remunereze
banca pentru serviciile prestate. Cuantumul şi modalităţile remuneraţiei se stabilesc în contract.
În practică băncile inserează lista tarifelor pentru serviciile prestate în formulare tipizate care
constituie părţi integrante ale contactelor încheiate cu clienţii. Contractul poate prevedea plata
remuneraţiei prin prelevarea de către bancă a sumelor respective din soldul contului clientului.

Capitolul III. Concluzii şi recomandări

Pe parcursul efectuării stagiului meu de practică în secția juridică în cadrul băncii comerciale BC
„Moldova Agroindbank” SA am reușit să studiez cele mai răspândite aspecte juridice specifice
sectorului bancar. Banca își exercită activitatea strict în conformitate cu legislația în vigoare precum și
în baza statutului băncii, actelor normative interne și alte acte relevante.

29
 De asemenea, pe parcursul stagiului de practică am reușit să în țeleg principalele probleme cu care
se confruntă nu doar BC „Moldova Agroindbank” SA ci și oricare altă bancă din Republica Moldova
în raportul său cu clienții și mai ales cu instanțele de judecată.
Conflicte reclamate de către clienţi
 Dobânzi calculate greşit;
 Mărirea nejustificată a dobânzilor ,,fixe” pe perioada derulării întregului contract;

 Comisioane nejustificate;

 Erori în procesarea tranzacţiilor cu carduri;

 Erori în procesarea tranzacţiilor efectuate de clienţi prin online banking;

 Fraude bancare;

 Înregistrări nejustificate ca rău platnic în cadrul și Biroul de Credit;

 Introducerea în contractele de credit a unor clauze abuzive;

 Necomunicarea majorării ratei dobânzii;

 Modificarea clauzelor convenţiei fără consultarea şi acordul părţilor contractante şi ne

consemnarea prin act adiţional semnat de ambele părţi;

 Prelucrarea cu întârziere a ordinelor de plată care aduc prejudicii clienţilor;

 Alte conflicte financiare.

Conflicte reclamate de către bancă
 Neplata cu rea credinţă de către clienţii debitori a datoriilor băneşti;
 Plata repetată cu întârziere de către clienţii debitori peste data scadentă a datoriei;
 Refuzul plăţii nejustificate din partea clienţilor debitori băncii creditoare a dobânzilor şi
penalităţilor calculate legal;
 Ameninţarea, insultarea, calomnierea sau lovirea de către clienţii a angajaţilor băncilor;
 Conflicte intervenite între angajaţii băncilor;
 Hărţuirea sexuală;
 Desfacerea fără temei a Contractului Individual de Muncă;
30
  Purtarea abuzivă cu subalterni ori lovirea acestora de către şefi şi invers;
 Conflictul de interese;
 Neplata unor drepturi băneşti angajaţilor;
 Discriminarea angajaţilor pe temei de ură, rasă, sex, apartenenţă politică etc.;
 Conflicte intervenite între bănci şi colaboratorii externi ai acestora (firme de leasing, firme de
recrutare personal, evaluatori, traducători, translatori, consilieri juridici, avocaţi, notari precum
şi alţi specialişti etc.).
Dacă în debutul procesului de reformă s-a optat pentru un sistem judiciar format din patru trepte,
atunci în 2003 a fost pusă temelia unei noi organizări a sistemului instanţelor judecătoreşti, prin
excluderea verigii tribunalelor. Ca urmare, justiţia se înfăptuieşte în prezent prin intermediul
următoarelor instanţe judecătoreşti:
- Curtea Supremă de Justiţie (CSJ);
- curţile de apel;
- judecătorii.
Alte realizări de natură instituţională vizează instituirea:
- Curţii Constituţionale (CC) – unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica Moldova;
- Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) – organ de organizare şi autoadministrare a sistemului
judecătoresc şi garant al independenţei puterii judecătoreşti;
- judecătoriilor economice şi militare – instanţe specializate;
Departamentului de executare a deciziilor judiciare – structură, creată pe lângă Ministerul Justiţiei,
responsabilă de executarea hotărârilor judecătoreşti non privative de libertate şi a deciziilor altor
autorităţi.
Problemele existente în justiție
Chiar dacă s-au înregistrat tendinţe pozitive de reformare a sistemului judiciar în Republica
Moldova, ele nu au produs efectele dorite pentru că a lipsit consecvenţa şi perseverenţa guvernelor în
vederea reformării ireversibile a acestui sistem în spiritul concepţiei de reformă, normelor
constituţionale şi practicii internaţionale. Carenţele existente în sistemul judiciar prejudiciază imaginea
justiţiei, afectează nivelul de dezvoltare economică, socială şi politică a statului în general şi reduce
credibilitatea statului în plan extern. De aceea, devine imperioasă abordarea sistemică şi
multidimensională a problemelor din sistemul judiciar.
Printre problemele existente în sistemul judiciar putem menţiona:
- instanţele judecătoreşti nu sânt dorite a fi percepute de către elita politică drept o ramură distinctă a
puterii de stat, fapt care explică imixtiunile celorlalte puteri în afacerile puterii judecătoreşti;
- epurările de cadre din sistemul judecătoresc, adeseori în virtutea altor criterii decât celor profesioniste;

31
- managementul inadecvat al instanţelor judiciare;
- lipsa accesului la serviciile juridice şi judiciare;
- calitatea scăzută a deciziilor;
- costul mare al serviciilor;
- judecătorii de rând nu sânt reprezentaţi adecvat în structurile guvernamentale şi nu au posibilitatea de
a-şi exprima interesele;
- neasigurarea principiului egalităţii părţilor în proces;
- tergiversarea executării deciziilor judiciare;
- numărul mare de hotărâri judecătoreşti neexecutate;
- lipsa transparenţei în cazul organizării concursurilor pentru ocuparea funcţiilor de judecători, procurori
etc. sau lipsa, în general, a unor astfel de concursuri;
- insuficienţa informaţională;
În urma efectuării stagiului de practică și în baza materialelor studiate am evidențiat problemele
cele mai importante care apăreau sau pot apărea într-un litigiu:
1. Legislația în vigoare nu dă o noțiune a caracterului rezonabil al dobânzii la împrumuturi.
Contrar art. 118 al CPC, reclamanţii nu prezintă probe care să indice asupra lipsei relaţiei
rezonabile dintre rata dobânzii indicată în clauzele contestate din contract şi rata de refinanţare/rata de
bază. Paralel, legea nu cere ca rata dobânzii la împrumut să fie egală cu rata de refinanţare / rata de
bază. Aşadar, considerăm că formularea „într-o relaţie rezonabilă cu rata de bază a BNM” nu
presupune existenţa unei valori concrete a dobânzii, ci invers, acordă părţilor posibilitatea să
stabilească de comun acord această relaţie rezonabilă.
Prin urmare, semnarea unui contract de împrumut bilateral prin care sunt stabilite toate condiţiile
acordării împrumutului, ar însemna că părţile de comun acord au stabilit pentru dân șii rezonabilitatea
dobânzii prevăzute de contract.
Menţionăm că caracterul rezonabil se determină în fiecare caz aparte, în dependență de condiţiile
de acordare a împrumutului, factori macroeconomici, etc. Printre condițiile care urmează a fi luate în
considerație la stabilirea faptului dacă relaţia este rezonabilă sau nu se numără:
- stabilitatea financiară și capacitatea de plată a împrumutaților
- documentația care se prezintă în vederea obținerii împrumutului
- bunurile oferite ca garanție de rambursare a împrumutului
- termenul şi condiţiile în care împrumutătorul oferă banii de la momentul solicitării acestora
- rata inflaţiei
- costul resurselor atrase
- etc

32
 Având în vedere toate circumstanțele de acordare a împrumutului și factorii de mai sus, cred că
caracterul rezonabil al ratei dobânzii se stabileşte direct de către creditor pe de o parte şi debitor pe de
altă parte.

33