Cum ne comportam cu prescolarul-referat

Comportamentul parintilor este important in educatia copiilor.Desi nu sunt

multi care sa recunoasca aceste lucruri, comportamentul copilului are in mare
parte legatura cu modul in care parintii lui reactioneaza. Asa ca, inainte de a te
plange de cat de incapatanat este copilul tau, urmareste ce faci tu. Ai laudat
vreodata o fapta buna a copilului tau? Sau primul impuls este sa-i certi fapta
rea? Daca raspunsul este pozitiv la a doua intrebare, atunci afla ca gresesti. Iata
explicatia. In momentul in care un copil face ceva bun si nu primeste nici un
raspuns din partea parintelui, iar data viitoare observa ca la o fapta rea a primit
feed-back, se va “incapatana” sa faca numai nazbatii. De ce? Pentru ca doar
asa primeste atentie. Pentru el cearta nu e cearta, in mintea lui se formeaza
imaginea unui parinte care il baga in seama.Asadar, primul pas pe care un un
parinte trebuie sa-l faca este sa-si urmareasca copiii si sa le laude fiecare lucru
pozitiv pe care il fac, sa-i incurajeze si sa-i sprijine. Cu cat se vor concentra mai
mult pe faptele bune, cu atat mai mult vor primi rezultate bune din partea
copiilor.
Tactici:
- Lauda fapta buna, nu comenta ca a facut-o intr-un timp mai lung decat ar fi
necesitat
- Daca ii dai celui mic o sarcina de facut, ai grija sa fie precisa si inteleasa.
- Apreciaza efortul copilului de a duce la indeplinire sarcina, chiar daca nu a
reusit sa o faca
- Schimba recompensele, astfel incat sa-l iei de fiecare data prin surprindere
altfel va sti ca primeste “inca 5 minute in plus la desene”, de exemplu, si nu va
mai fi motivat sa faca fapte bune. Recompensele trebuie adaptate varstei
copilului.
Regulile sunt clare si precise, dar nu uitati de negociere in educatia copiilor
Daca vrei ca cel mic sa fie ascultator si sa indeplineasca sarcinile trasate (cum
ar fi sa-si faca ordine in camera), el trebuie sa stie ce consecinte suporta daca
nu termina ce are de facut, dupa cum si ce recompensa va primi. Regulile sunt
clare si precise, dar asta nu exclude “negocierea”. Nu trebuie insa sa ajungeti la
parlamentari fara sfarsit. Regula de aur este trei optiuni, nu mai multe: ori, ori,
ori. Nu se negociaza programul de somn, orele de masa, mersul la scoala,
regulile de igiena sau alte reguli importante ale familiei.
Cand vezi ca cel mic da semne de incapatanare, NU te enerva. Copilul va intra
intr-o stare defensiva si nu vei obtine nimic bun. Cand ii trasezi o sarcina
trebuie sa fii tot timpul la nivelul lui, ochi in ochi, astfel incat sa nu-i dai
impresia ca ai avantajul marimii asupra lui (acest lucru il va aduce din nou in
defensiva). Vorbeste calm, dar hotarat, multumeste, si da-i un termen limita.
Niciodata nu se traseaza o regula sub forma “Nu iesi din camera ta pana nu faci
curat”. De altfel este de evitat folosirea propozitiilor negative (Mergi mai incet,
in loc de NU alerga, Vorbeste mai incet – NU tipa etc.). Cel mai bine este sa-i
spui “Te rog sa faci curatenie in camera ta. Ai la dispozitie X minute. Ma voi
intoarce peste Y minute sa vad ce ai facut. Daca nu esti gata in X minute atunci
vei avea de suportat consecinta A, B sau C.
De multe ori parintii trec peste consecinte si se ajunge la bataie. O abordare
total gresita din mai multe puncte de vedere. In primul rand, ii faci rau
propriului copil (chiar daca se spune ca o palma n-a omorat pe nimeni, unde da
mama/tata creste sau bataia e rupta din rai). In al doilea rand copilul nu
intelege nimic, ba mai mult considera ca si-a ispasit pedeapsa si poate continua
sa faca oricealtceva decat i-ai spus tu. In al treilea rand, foarte rar se schimba
comportamentul unui copil dupa ce a luat bataie.
Tactici:
- Daca ai promis ceva tine-te de cuvant.
- Nu accepta daca copilul impinge dead-line-ul stabilit. Arata-te nemultumit
daca-l vezi ca isi lasa treburile pe ultima suta de metri. Chiar daca si-a dus
sarcina la bun sfarsit, se va obisnui sa faca asa tot timpul.
- Nu face copilul sa se simta vinovat, dupa cum nu te simti vinovat daca
alegerea lui a fost sa nu faca ce i s-a cerut, iar acum suporta consecintele.
- Fii sigur ca cel mic a inteles sarcinile trasate.
La copiii prescolari foloseste mai putine cuvinte si mai multe gesturi.
Bibliografie:
Cerghit