Gladiator (< lat. gladiator, ōris, m < lat.

gladius, i m „spadă mică, pumnal”)

I. Microunivers, formațiune de luptă

Termenul gladiator își are originea din limba latină – gladiator, ōris, m cu sensuri de:
„sclav sau mercenar care lupta în arenele Romei Antice cu alți luptători sau cu fiare sălbatice” ,
„luptător de circ”, „persoana care organiza luptele de arenă”, „meșter de săbii și de pumnale”.1
Cuvântul are la bază latinescul gladius, i, m „spadă mică, pumnal”,
scurtă și lată, cu tăișuri paralele și cu vârf triunghiular; teaca putea fi
decorată cu motive florale, așa cum apare pe monumentul de la Tropaeum
Traiani, uneori cu lama damaschinată.
https://en.wikipedia.org/wiki/Gladius

În limba română, cuvântul gladiator formează relație de sinonimie relativă cu lexemul

spadasin „persoană care luptă înarmată cu spada”, „persoană
căreia îi place să se dueleze; duelgiu”. În limba latină,
termenul gladiatoria, ae, f desemna evenimentul – „lupta de
gladiatori”.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Gladiator
Se presupune că limba latină a împrumutat formele celtice gladio, kladio sau kladimo
„sabie”.
Gladiatrix, icis, f (termen atestat doar în unele surse) – așa se numeau sclavele împlicate
în aceste lupte. Marele premiu pentru gladiatorii învingători, care-și încheiau cariera de
gladiator, era libertatea și rudis, spada din lemn. Ultima luptă a gladiatorilor, menționată în
textele scrise, datează anul 435 post Chr.
În limba română, cuvântul gladiator definește „(în Roma Antică) bărbatul (sclavul) care se
lupta în arenă cu un alt luptător sau cu fiare sălbatice” – istorie.

1
https://dexonline.ro/definitie/gladiator/definitii
 Dionisiac (< lat. dionysiacus, a, um „impulsiv, pasional” < gr. dionysiakos < gr. Dionysos
„zeul vinului la vechii greci”)
II. Macrounivers, mitologie

Dionisiac este un adjectiv care are la bază adjectivul latin dionysiacus, a, um „impulsiv,
pasional”. Se consideră că de la numele lui Dionis (varianta greacă: Dionysos) „zeul vinului și al
desfătării” s-a format grecescul dionysiakos „ce-i aparține lui Dionysos”.
Festivitățile ținute în cinstea lui
Dionysos, numite „misterele dionisiace”,
„serbările dionisiace” sau „dionisii”,
urmăreau eliberarea de inhibiții și
constrângeri sociale, revenirea, cel puțin
pentru o vreme, la o stare mai aproape de
natură. Aceste serbări au servit drept
model pentru festivitățile romane,
desfășurate în cinstea lui Bacchus, denumite Bacchanalia. https://www.nationalgeographic.fr/histoire/mythologie-

dionysos-bien-plus-quun-dieu-de-la-fete

Termenul dionisiac a fost folosit de Nietzsche, pentru a denumi o atitudine afectivă, care
exprimă impulsurile iraționale ale vieții, extatice, proprii inspirației, entuziasmului, care exprimă
stări pasionale, zbucium sufletesc etc., prin opoziție cu apolinic.2
Dicționarul de termeni literari (1976) definește termenul dionisiac ca pe „spargerea
echilibrului, lipsa de formă, răscolirea instinctelor”, „stările paradoxale, bețiile/orgiile, violența
domnind peste rațiune etc.”
În limba română, cuvântul dionisiac se utilizează în sintagma sărbătorile (sau serbările)
dionisiace și în calitate de substantiv la plural – dionisiace „serbări organizate în Grecia antică
în cinstea zeului Dionysos”; în opoziție cu apolinic „care are o atitudine afectivă cu impulsuri
pasionale, exaltate sau iraționale”.
Actualmente, dionisiac este utilizat în limbajele specializate: în psihologie – „impuls
oscilant și haotic, extravertire, senzualitate, tumult, sexualitate, izbucnire voluptoasă a formelor
spirituale individuale” ; în literatură, arte, cultură – „exstatic, pasionat”.

2
https://ro.wikipedia.org/wiki/Dionisiac
 Faraon (< lat. pharaon, ōnis, m < gr. pharaōn „stăpânul palatului” + < gr. reo „palat”)
[A1] [1]

II.Macrounivers, metafora sacrala

Cuvântul faraon, este titlu folosit pentru desemnarea conducătorului Egiptului Antic din
perioada precreștină. Termenul faraon este o interpretare greacă a cuvântului egiptean pr-
aA (lectura acceptată este „per-a”) „casă mare”, „palatul celor mari”.

Inițial, termenul pr-aА se folosea doar în contextul vieții de

curte: când era vorba despre clădirile palatului, funcțiile sau
lucrările de la tribunal; de exemplu, imy-r pr-aA („garda de
palat”, garda marii case), smr pr-aA („curtean de palat”,
„curtean al marii case”).

https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_Egiptului_Antic

Prima dovadă a folosirii apelativului pr-aA sau faraon la adresa regelui se regăsește într-o
scrisoare către Amenhotep al IV-lea (1353-1336 ante Chr.) în timpul celei de-a XVIII-a dinastii
din perioada Regatului Nou. Înainte de această perioadă, conducătorul Egiptului era
numit Horus de aur, Fiu al lui Ra sau Nebty. Începând cu a XIX-a dinastie, pr-aA are sens
de Majestatea Sa. Așadar, termenul faraon a evoluat de la simplă referire la o clădire mare
(„casă mare, „curte”, „palat”) la o adresare respectuoasă către rege.
Pentru oamenii de rând, faraonul era o persoană intangibilă, fiul
pământean al zeului Ra şi autoritatea supremă în stat.

Actualmente, termenul faraon este „titlu purtat de regii Egiptului

Antic (care se considerau de natură divină și stăpâni deplini ai
teritoriului și ai populației țării)” – istorie, arheologie; cu sens
eufemistic, „diavol” – limbaj uzual.
https://ast.wikipedia.org/wiki/Fara%C3%B3n

[1] https://lexicography.online/etymology/shansky/
%D1%84/%D1%84%D0%B0%D1%80%D0%B0%D0%BE%D0%BD
[A1]Informația nu este pe site-ul englez de etimologie, dar l-am găsit pe un alt site în limba
spaniolă, deci nu știu de unde să iau aspectele morfologice.

Eclipsă (< lat. eclĭpsis, is f < gr. ekleipsis „ dispariție” < gr. ekleipein „a dispărea”)
I.Microunivers, similitudine

Termenul eclipsă este un împrumut din limba franceză, în care are sens de „eclipsă,
întuneric”. Totuși, termenul are origini
savante. În limba latină, eclipsis, is, f
înseamnă „dispariție” din verbul grecesc
ekleipein „a părăsi un loc obișnuit, a nu
apărea, a fi eclipsat”, format din dinek
„afară” și leipein „a pleca”, verb de la care
derivă substantivul ekleipsis „eclipsă,
abandon”; literalmente, „eșec, părăsire”. https://tvrmoldova.md/article/180ee3e8c4e6e82a/o-eclipsa-partiala-de-soare-va-
putea-fi-observata-astazi-in-republica-moldova.html

În limba română, termenul eclipsă desemnează: „dispariție totală sau parțială, de scurtă
durată, a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii unui corp ceresc între el și observator sau a
intrării lui în conul de umbră al altui corp ceresc fără lumină proprie” – astronomie, astrologie;
„intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri” – industria de transport; „instalație de
semnalizare prin semnale Morse, constituită din becuri electrice așezate pe catargul unei nave” –
industria de navigare; cu sens figurat, „dispariție, absență (temporară) a cuiva sau a ceva” –
vocabular uzual; „întunecare temporară a cunoștinței; absență” – psihologie; „scădere a forței
creatoare a unei persoane” – literatură, publicistică; „decăderea, lâncezirea, stagnare într-o stare
patologică a organismului sau a psihiculu uman – medicină.

Glicerină (< gr. glykeros „dulce”)

I.Microunivers, metafora similitudine starilor

Termenul glicerină este un împrumut din limba franceză glycérine și are la bază grecescul
glykerós „dulce”.
 Se presupune că substanța glicerină (sau glicerol), formula chimică CH2OHCHOHCH2OH,
cel mai simplu alcool trihidroxilic cu masa molară 92,09, a fost descoperită de către Scheele
(1780) în apele reziduale, prin saponificarea grăsimilor. Și astăzi se utilizează aceeași metodă de
obșinere a glicerinei.
Actualmente, termenul glicerină desemnează „un alcool cu aspect de lichid uleios, incolor,
inodor, dulceag, extras din grăsimi sau fabricat sintetic - industrie; medicină; cosmetică;
industria explozivilor; industria pielăriei; fabricarea de mase plastice.