Critica societății moderne și a valorilor ei - Milan Kundera

Milan Kundera s-a născut în Cehoslovacia în 1929, trăind o viață marcată de schimbări. A fost
exilat în Franța în 1975 și și-a pierdut cetățenia cehoslovacă în 1979. S-a stabilit apoi în
Franța și a devenit cetățean francez în 1981. Acesta și-a exprimat în mod frecvent critica față
de societatea modernă în operele sale, evidențiind aspecte precum consumerismul,
superficialitatea, indiferența și pierderea sensului vieții.
Stilul și tema operei lui Milan Kundera sunt adesea asociate cu existentialismul și analiza
psihologică profundă. El explorează complexitățile relațiilor umane, libertatea individuală,
amintirea și istoria. În operele sale, Milan Kundera folosește adesea structuri narative
complexe și este cunoscut pentru abordarea filozofică a subiectelor sale.
Operele lui Milan Kundera sunt cunoscute cel mai des pentru explorarea adâncă a psihologiei
personajelor și pentru prezentarea relațiilor umane complexe. Prin personajele sale, el scoate
în evidență modul în care societatea modernă și valorile sale afectează indivizii la nivel
emoțional și existențial. Kundera se angajează adesea în explorarea ambiguității și
ambivalenței umane. Personajele sale nu sunt adesea prezentate în termeni simpli de bine sau
de rău, ele se confruntă cu dileme morale, conflicte interioare și incertitudini care aduc
profunzime analizei psihologice. De exemplu, in unul dintre romanele sale “Identitatea”, fiind
a doua carte a sa, scrisă in limba franceză, acesta ne prezinta doua personaje Chantal și Jean-
Marc. Chantal este o femeie divortata care isi regaseste echilibrul langa un barbat ceva mai
tanar decat ea, Jean Marc. Intriga apare cand Chantal constata ca a ajuns la varsta la care
„barbatii nu o mai urmaresc cu privirea pe strada”, ceea ce o intristează și demoralizeză. Nu
stiu cat de puternic este impactul acestei constatari asupra lui Chantal care, totusi suferea,
insa eu am fost mai sensibilizata de reactia iubitului care ii pune in cutia postala scrisori
anonime de la un asa-zis indragostit, pentru a-i spori increderea in sine. Relatia dintre ei se
rupe din pricina necomunicarii, a unor conflicte interioare separate de lipsa cuvintelor ce le-ar
putea clarifica.
Autorul aşază o lumină crudă asupra lumii noastre, o lume în care bărbaţii îşi pierd din ce în
ce mai mult autoritatea, în care femeile îşi dispută mereu întâietatea cu bărbaţii adoptându-le
duritatea, în care familia, prietenia, iubirea au devenit o vorbă goală. O lume, în care oamenii
îşi pierd aproapele şi ajung să nu se mai regăsească pe ei înşişi. “Identitatea” este o carte
conflictuală, o carte în care personajele îşi pierd identitatea şi joacă un joc periculos, prin care
se doreşte alungarea incertitudinilor care există între cele două personaje principale,
incertitudini care se negau la ineputul romanului. Fianlul este brusc, dând sezația celui care
citește ca autorul incerca sa csape cat mai repede de roman. Romanul se termina brusc, lăsând
cititorul cu un milion de întrebări fără nici măcar un răspuns. “Identitatea” este o carte a
resemnării şi a împăcării cu sine, cu atât mai mult importantă ţinând cont că în acest caz sinele
nu este reprezentat de o singură persoană. Un întreg se compune din doua ființe vii, un bărbat
şi o femeie care formează o perfecţiune, o completare a personalităţilor fragile a ambilor
parteneri.
Pierderea valorilor morale este un subiect de preocupare profundă în opera lui Milan Kundera
și în criticile sale la adresa societății moderne. El identifică o tendință spre relativism moral și
o lipsă de claritate în ceea ce privește valorile etice fundamentale în societatea contemporană.
Această pierdere a unui cadru moral solid poate avea consecințe negative asupra indivizilor și
a comunităților în ansamblu. Kundera observă cum politica și mass-media sunt in general
dominate de manipulare și corupție, iar valorile morale sunt subordonate intereselor politice și
economice. Această erodare a eticii în viața noastră publică poate submina încrederea în
instituțiile sociale și poate alimenta disperarea în rândul cetățenilor din societate. Tendința
spre relativism moral, în care fiecare individ își creează propriile sale standarde de bine și rău,
fără un cadru moral obiectiv sau universal. Această abordare poate duce la confuzie morală și
la lipsa unui punct de referință comun pentru orientarea comportamentului uman. La fel cum
pierderea valorilor morale poate slăbi empatia și respectul reciproc în interacțiunile umane.
Fără un fundament moral solid, este mai dificil pentru oameni să se conecteze cu ceilalți și să
își exprime solidaritatea și compasiunea față de cei în suferință. Prin critica sa la adresa
pierderii valorilor morale, Milan Kundera invită cititorii să reflecteze la importanța unui cadru
moral solid în viața individuală și în societate în ansamblu. El subliniază nevoia de a
recunoaște și de a promova valorile etice fundamentale, precum respectul, justiția și
compasiunea, ca fundament al unei vieți umane autentice și împlinite.
O altă carte scrisă de Milan Kundra este “Arta Romanului”. Aceasta conține șapte texte scrise
de autor separat prin ani 80, gandindu-se că intr-o zi le va reuni intr-o singura carte, ceea ce s-
a și intamplat in anul 1986. Eseurile sale sunt de o actualitate extraordinară și astăzi, tot așa
cum Milan Kundera rămâne și acum, la peste 90 de ani, una dintre marile voci literare
europene și mondiale. Astfel, el declară în textele din „Arta romanului” că romancierul nu
este istoriograf, psiholog, sau cine știe ce critic, ci pur și simplu un explorator a tot ce
înseamnă teritoriu omenesc posibil. Acesta este cunoscut pentru abordarea sa distinctivă a
artei romanului. El explorează complexitățile umane și interacțiunile sociale într-un mod
profund și subtil. Operele sale sunt caracterizate de narativa sa inteligentă, deconstrucția
convențiilor literare și ironia fină. Kundera nu numai că surprinde aspecte esențiale ale vieții
umane, dar și examinează rolul memoriei și al istoriei în construirea identității individuale și
colective. Prin operele sale, el ne provoacă pe noi ca cititorii să reflectăm asupra propriei
noastre existențe și asupra lumii din jurul nostru într-un mod profund și convingător. Kundera
e acel scriitor de forță care spune apăsat că romanul este de o rară vitalitate. Romanul vorbește
despre om așa cum n-o face nicio știință, vorbește despre descoperirea unor adevăruri noi
despre om, in lumea in care acesta locuiește. Kundera insistă in aceste esuri că romanele sale
nu sunt psihologice, ci mai degrabă nonpsihologice. Acesta susține că romanul său nu
exploreză psihicul, ci eul, identitatea individuală in esența ei și o face in diverse metode.
Pentru Kundera însă, noua orientare în roman se produce de la Kafka, „orientarea post-
proustiană”, și ea mută radical accentul de la mirajul proustian al sondării infinite a
interiorității la condiționările exterioare care aproape că anihilează interioritatea, diferența
individuală, făcându-ne să semănăm din ce în ce mai mult unii cu ceilalți.
De asemenea, Milan Kundera a fost profund influențat de o varietate de autori și gânditori
literari și filosofici, iar aceste influențe se reflectă în modul în care el abordează temele și
structura operei sale "Arta Romanului". Unul dintre scriitorii de care a fost influențat Kundera

este Franz Kafka. Operele lui Kafka a avut un impact semnificativ asupra literaturii moderne
și a influențat numeroși scriitori și artiști. Stilul său unic și explorarea profundă a condiției
umane au continuat să inspire și să fascineze cititorii de-a lungul generațiilor. De exemplu
intr-unul dintre romanele sale “Metamorfoza” Kafka vorbește despre libertatea individuală dar
si despre conformității. Protagonistul, Gregor Samsa duce o lupta aprigă pentru conformitate
si libertatea individuală, intre a se conforma la așteptările sociale și a-și descoperi propria sa
libertate interioară. Gregor se confruntă cu un conflict interior între a se conforma la
așteptările celor din jur și a-și urma propriile sale dorințe și aspirații. El este divizat între
dorința de a fi acceptat și de a-și păstra legăturile cu familia sa și dorința de a-și urma
propriile sale pasiuni și interese. Acest conflict ilustrează lupta umană universală între a te
adapta la societate și a-ți exprima libertatea interioară. Stilul narativ al acestui autor este
caracterizat de absurditate și alienare, iar acest lucru a avut un impact semnificativ asupra lui
Kundera.
Această influență se poate observa în modul în care Kundera explorează complexitățile
existențiale și absurde în "Arta Romanului", precum și în abordarea sa a identității și libertății
individuale. Un alt scriitor ar fi Albert Camus dar desigur mai sunt multii alții ca Soren
Kierkegaard și Hermann Hesse. Filosofia existentialistă a lui Camus, care se concentrează pe
absurditatea și lipsa de sens a vieții umane, se reflectă în operele lui Kundera. Acesta
explorează idei similare despre condiția umană și absurditatea existenței într-un mod
distinctiv, adesea folosind ironia pentru a sublinia aceste aspecte. Gândirea filosofică a lui
Kierkegaard cu privire la anxietatea existentială și la natura contradicțiilor umane a influențat,
de asemenea, lucrările lui Kundera. În "Arta Romanului", Kundera explorează tensiunea
dintre libertate și responsabilitate, între a fi și a deveni, reflectând astfel ideile
kierkegaardiene.
In concluzie, Milan Kundera exploreazăidentitatea umană dar si condiția umană intr-o lume in
continua schimbare in ambele sale romane, deopotrivă in “Identitatea” cât și in “Arta
Romanului”. In ceea ce privește “ Metamorfoza” de Franz Kafka, romanul explorează tema
alienăriiși transformării, aducând in discutie intrebări existențiale despre identitate, aparență și
umanitate. Prin povestea lui Gregor Samsa, Kafka subliniează dificultățile comunicării si
neintelegerii dintre indivi in societate.

Bibliografie:
1. Milan Kundera - Arta Romanului
2. Milan Kundera - Identitatea
3. Franz Kafka - Metamorfoza