1.

Prezentați conceptele de comunicare dialectică și comunicare eristică, precizând și

deosebirile dintre ele.
Comunicarea dialectică este un proces de comunicare bazat pe dialog și explorare
comună a ideilor. Ea implică o abordare deschisă, în care participanții caută înțelegerea
reciprocă și rezolvarea de probleme prin intermediul dezbaterii și discuției argumentative.
Caracteristici:
- Colaborativă: Participanții își unesc eforturile pentru a găsi soluții comune.
- Deschisă: Abordarea este orientată către înțelegere și acceptare reciprocă.
- Exploratoare: Se încurajează descoperirea comună a adevărului sau a soluțiilor.
- Argumentativă: Dezbaterea se bazează pe argumente și evidențe.
Comunicarea eristică are la bază disputa și convingerea prin orice mijloace, chiar și prin
manipulare sau utilizarea de tactici retorice. Scopul principal este obținerea victoriei în
discuție, fără a ține neapărat cont de adevăr sau dezbateri oneste.
Caracteristici:
- Competitivă-Partea principală este obținerea victoriei în dispută.
- Manipulatoare: Se recurge la strategii de manipulare sau retorică pentru a influența
opinia celorlalți.
- Orientată către convingere: Scopul este de a-i determina pe ceilalți să adopte o
anumită poziție, indiferent de validitatea argumentelor.
- Distructivă: Poate crea tensiuni și conflict, accentuând diferențele în loc să
promoveze înțelegerea.
Deosebirile dintre Comunicarea Dialectică și Comunicarea Eristică:
- Scopul: Comunicarea dialectică urmărește înțelegerea reciprocă și găsirea soluțiilor
comune, în timp ce comunicarea eristică se concentrează pe obținerea victoriei în
discuție.
- Atitudinea: Comunicarea dialectică este deschisă și colaborativă, în timp ce
comunicarea eristică poate fi mai competitivă și manipulatoare.
- Abordarea argumentativă: În comunicarea dialectică, argumentele sunt utilizate pentru
a susține o poziție și pentru a ajunge la o înțelegere comună, pe când în comunicarea
eristică, argumentele pot fi folosite strategic pentru a manipula sau a câștiga o discuție.
- Efecte asupra relațiilor:Comunicarea dialectică contribuie la dezvoltarea relațiilor și la
construirea încrederii, în timp ce comunicarea eristică poate duce la tensiuni și
deteriorarea relațiilor.

2. Prezentați principiul politeții și principiul cooperării, precizând care este rolul și

importanța lor în discursul diplomatic.
Principiul politeții în comunicare reprezintă un set de reguli și strategii lingvistice menite
să asigure menținerea unui ton respectuos, cooperant și non-confruntativ în cadrul
dialogului. Acest principiu nu este doar o chestiune de buna creștere, ci servește la
instituirea, menținerea sau dezvoltarea relațiilor interpersonale. În discursul
diplomatic,politețea este esențială pentru a gestiona relațiile dintre actorii implicați,
inclusiv în situații sensibile sau tensionate.
Rolul și importanța principiului politeții în discursul diplomatic includ:
- Menținerea echilibrului social: Politețea contribuie la menținerea unei atmosfere de
respect reciproc în cadrul discuțiilor diplomatice, ajutând la evitarea conflictelor sau
tensiunilor nejustificate.
-Cultură diplomatică: Diplomatia este strâns legată de concepte precum respectul reciproc
și comportamentul adecvat în interacțiunile oficiale. Principiul politeții reflectă respectul
pentru valorile și normele culturale ale celorlalți.
- Evitarea escaladării: Prin aplicarea principiului politeții, diplomații pot evita escaladarea
conflictelor sau situațiilor tensionate. Un limbaj diplomat și respectuos poate facilita
dialogul și rezolvarea pașnică a disputelor.
Principiul cooperării în comunicare se referă la necesitatea colaborării și contribuției
constructive a părților implicate într-un schimb verbal. A fost formulat de H.P. Grice și
presupune că succesul unei conversații se bazează pe colaborarea dintre vorbitori. În
discursul diplomatic, principiul cooperării este esențial pentru a atinge obiectivele
comune și pentru a facilita înțelegerea reciprocă.

Rolul și importanța principiului cooperării în discursul diplomatic includ:

- Atingerea obiectivelor comune: Diplomatia implică adesea negocieri și colaborare

pentru a atinge acorduri sau soluții benefice ambelor părți implicate. Principiul cooperării
asigură că dialogul este orientat către obiective comune.

- Construirea încrederii- Colaborarea și contribuția activă la dialog contribuie la

construirea încrederii între actorii implicați în discursul diplomatic. Încrederea reciprocă
este esențială pentru funcționarea eficientă a relațiilor internaționale.
- Evitarea eșecurilor diplomatice: Un limbaj colaborativ și cooperativ poate reduce riscul
eșecului în discursul diplomatic. Prin respectarea principiului cooperării, diplomații pot
lucra împreună pentru a depăși obstacolele și pentru a evita impasurile în negocieri.

3.Comentați următoarea definiție, potrivit căreia diplomația ar fi „arta de a spune

«drăguț cățel» până când reușești să găsești o piatră” (Wynn Catlin).
În conformitate cu Wynn Catlin, diplomația poate fi conceptualizată drept "arta de a
spune «drăguț cățel» până când reușești să găsești o piatră." Această definiție subliniază
complexitatea și subtilitatea implicată în procesul diplomatic.

Prima parte a expresiei, "arta de a spune «drăguț cățel»," sugerează că diplomația este, în
primul rând, o abilitate comunicativă sofisticată. Diplomatul trebuie să fie capabil să
utilizeze un limbaj plăcut, politicos și tacticos pentru a menține o atmosferă favorabilă în
cadrul negocierilor. Aceasta poate include exprimarea cuvintelor într-un mod care să nu
creeze tensiuni inutile și să mențină relații cordiale între părți.

Partea a doua a expresiei, "până când reușești să găsești o piatră," evidențiază faptul că, în
ciuda aparențelor amabile, diplomația implică și identificarea și gestionarea obstacolelor
sau a problemelor în cadrul relațiilor internaționale. Găsirea unei "pietre" poate însemna
identificarea unei soluții sau a unui compromis, dar și navigarea cu abilitate prin conflicte
sau divergențe de interese.

În final, această definiție subliniază că diplomația nu este doar un exercițiu retoric, ci și o

artă care necesită abilități variate, inclusiv comunicare eficientă, negociere strategică și
adaptabilitate în fața provocărilor. Diplomatul este un artist în a echilibra amabilitatea cu
pragmatismul pentru a atinge obiectivele țării sale într-un mediu internațional complex.