Care este diferența dintre Basm și Poveste

Ca substantive diferența dintre basm și poveste este că „basm” este

narațiune (populară) cu elemente fantastice supranaturale, care
simbolizează forțele binelui și ale răului în lupta pentru și împotriva fericirii
omului iar „poveste” este specie a epicii (populare) în proză în care se
relatează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu
personaje nefaste și în care binele triumfă; basm; (p.ext.) narațiune
cuprinzând fapte posibile sau reale.
Basm - narațiune (populară) cu elemente fantastice supranaturale, care
simbolizează forțele binelui și ale răului în lupta pentru și împotriva fericirii
omului.
născocire, minciună, scornitură.
Poveste specie a epicii (populare) în proză în care se relatează întâmplări
fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste și în
care binele triumfă; basm; (p.ext.) narațiune cuprinzând fapte posibile sau
reale.
născocire, scornitură, minciună.
istoria sau relatarea faptelor, a peripețiilor, a vieții cuiva.
întâmplare, fapt, problemă (care atrage atenția, care merită atenție).
(pop.) proverb, zicătoare, maximă.
Principalele caracteristici ale unui produs de basm sunt următoarele:
 Un interesant complot.
 Prezența dezvoltării acțiunilor și a evoluției neobișnuite a
evenimentelor.
 limbă specială de narațiune.
 Multiplicitatea repetării cuvintelor, acțiunile eroilor.
. Basmul este opera in care ni se prezinta intamplari fantastice,unde
personajele sunt in lupta dintre bine si rau (binele invingand)
Povestea este naratiunea in care ni se relateaza fapte reale sau
imaginare care pornesc de la adevar.

Basmul este opera epică în proză, de dimensiuni medii, în care se

prezintă lupta dintre bine și rău, care este încheiată odată cu victoria
binelui. Este una dintre cele mai vechi specii ale literaturii orare care,
indiferent de tip, diferă de restul scrierilor fantastice. Vezi trăsături și
clasificare pentru basm.
Basmul este specia genului epic în proză, care aparține literaturii
populare, creație anonimă, orală, colectivă și sincretică, unde
întâmplările realiste se împletesc cu cele fantastice.
Cum se clasifică basmul -Basmul popular Basmul nuvelistic Basmul cult,
popular După autor, basmele pot fi: Basme populare – creație a
colectivității anonime; Basme culte – creație a unui autor cunoscut.
După caracteristica personajelor, tematica acțiunii, dar și specificul și
predominanța elementelor miraculoase ori a aspectelor concrete de
viață, basmele pot fi: Basme fantastice – cele mai semnificative și
răspândite, cu o pregnanță a fenomenelor miraculoase; Basme
animaliere – provin din dezvoltarea narativă a legendelor totemice,
despre animale sau chiar despre plante; Basme nuvelistice – se
semnalează ca o puternică inserție a aspectelor reale, concrete de viață.
Basmul popular Prin basm fantastic sau popular se înțelege o narațiune
continuă, în proză, de o anumită lungime, centrată pe un erou sau o
eroină, care, după mai multe aventuri în care elementul supranatural
joacă un rol important, își atinge scopul și trăiește fericită. Basmul
nuvelistic Este o narațiune ce are un caracter general, iar eroul este
urmărit din copilărie până la o vârstă fragedă a împlinirii în viață. În acest
tip de basm, eroul combină inteligența cu viclenia, iar în cele din urmă
reușește să depășească orice obstacol.
În literatura română, basme nuvelistice populare sunt: “Păcală” – de Ion
Creangă și “Băiet sărac” – de Ioan Slavici. Basmul cult Spre deosebire
de eforturile de fixare în scris a basmului popular, basmul cult preia
motivele și tehnicile narative ale acestuia. Basmul cult își armonizează
structurile narative, dobândind unitate și fluență discursivă, preluând
viziunea scriitorului și integrând teme caracteristice ale operei acestuia.
Cei mai cunoscuți autori canonici și nu numai ai basmului cult din
literatura română sunt: Ion Creangă, Mihai Eminescu, Ion Luca
Caragiale, Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu, Barbu Ștefănescu
Delavrancea. Basmul – caracteristici generale Acțiunea basmului este
simplă; Personajele sunt numeroase și au însușiri supranaturale;
Elementele reale se împletesc cu cele fantastice; Apar obiecte și
substanțe miraculoase, ființe supranaturale și animale fabuloase; Timpul
și spațiul sunt imaginare, neprecizate; În basm apar motive specifice
precum: motivul promisiunii și încălcării promisiunii, motivul luptei, al
drumului, al obstacolelor, motivul animalelor sau motivul victoriei;
Acțiunea basmului se desfășoară în lumea noastră, dar și pe tărâmul
celălalt; Apar cifre magice precum: 3, 7. Finalul basmului este unul
fericit.

Povestea ca pe un gen POVÉSTE, povești, s. f. 1. Specie a

epicii (populare) în proză în care se relatează întâmplări
fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu
personaje nefaste și în care binele triumfă; basm; p. ext.
narațiune cuprinzând fapte posibile sau reale.

În al doilea grup - povești literare. Scriitorul lor este renumit. Poveștile

literare sunt lucrări gata făcute, în care cititorii nu pot face schimbări.

Poveștile, spre deosebire de multe alte creații, se caracterizează prin

simplitatea prezentării și chiar prin unele naivități, deoarece cele mai
multe dintre ele sunt create pentru copii. Straightness de complot și
ușurința de narațiune a face basm cât mai mult posibil de înțeles. Totul
aici se bazează pe acțiune. Într-un basm nu vei găsi reflecții filosofice
grave și aruncări psihologice ale eroilor.
Diferența evidentă dintre basme și alte opere este triumful bunului.
Oricare ar fi urmele și coborâșurile actorilor, dușmanii sunt întotdeauna
înfrânți și totul se termină bine. În alte lucrări, cum ar fi dramele și
tragediile, lucrurile nu sunt atât de optimiste.

În basme, moralitatea este evidentă. Fiecare astfel de narațiune este o

lecție definită. În mod clar a urmărit ideea că bunătatea, diligența,
modestia sunt răsplătite, iar viclenia și răul primesc ceea ce merită.
Moralitatea poate fi prezentă, de exemplu, și în fabulă. Dar rezultatul nu
este întotdeauna de succes.

Care este diferența dintre basme și alte opere, dacă te concentrezi pe

personajele în sine? Faptul că în basme sunt lipsite de ambiguități. Un
caracter particular poate fi fie rău, fie excepțional de bun. În plus,
adesea același erou este prezent în diferite povești, păstrând propriile
caracteristici, în timp ce în alte genuri personajele sunt asociate doar cu
munca lor.