Anexa 4

Fișa de lucru pe grupe: TEORII DESPRE ADEVĂR

1. Identificați și precizați teoriile despre adevăr corespunzătoare următoarelor citate:

a) „Trebuie să afirm că adevărul (…), în conformitate cu noțiunea sa imediată și primordial, există în

inteligență. (…) Adevărul se definește prin conformitatea inteligenței cu realitatea.”

b) „Aceasta este teza pe care vreau să o apăr. Adevărul unei idei nu este o proprietate care i-ar fi
inerentă și care ar rămâne inactivă. Adevărul este un eveniment care se produce în privința unei idei.
Aceasta devine adevărată; ea este făcută adevărată de anumite fapte. Ea își dobândește adevărul
printr-o activitate specială, constând în a o verifica și având drept scop și rezultat verificarea ei.”

c) „A enunța că este ceea ce nu este sau că ceea ce nu este este, constituie o propoziție falsă;
dimpotrivă, o enunțare adevărată este aceea prin care spui că este ceea ce este și că nu este ceea ce
nu este.”

d) „Să luăm mai întâi o judecată de fapt: „Burr l-a ucis pe Hamilton în duel”. (…)
O analiză cât de sumară va arăta că în acest caz corespondența nu poate fi folosită drept criteriu al
adevărului. Căci unul dintre termenii care urmează să fie puși în corespondență a dispărut definitiv: azi nu
mai trăiește nimeni care să fi fost martor la acel duel faimos. (…)
Criteriul real al adevărului judecății este dat de opiniile noastre aflate în conexiune cu aceasta și
care, o dată ce ea ar fi respinsă, ar trebui la rândul lor să fie eliminate.”

e) „(…) cunoștința mea pentru adevăr trebuie să corespundă cu obiectul or, eu nu pot compara obiectul
cu cunoștința mea pentru faptul că îl cunosc. Cunoștința mea ar trebui deci să se confirme singură;
ceea ce nu este suficient pentru adevăr. Căci obiectul fiind în afara mea, iar cunoștința în mine, eu
nu pot aprecia totuși niciodată altceva decât concordanța dintre cunoștința mea despre obiect cu ea
însăși. Un asemenea cerc în definiție era numit de către antici dialelă și realmente această greșeală
le-a fost reproșată întotdeauna logicienilor de către sceptici. Ei remarcau că această definiție a
adevărului seamănă cu situația în care cineva, vrând să facă o depoziție la tribunal, invocă un martor
pe care nu-l cunoaște nimeni. El ar vrea totuși să se facă crezut pe baza afirmației că martorul acela
este un om cinstit.”

2. Fie următoarea situație:

Un fizician afirmă, pentru prima oară în istoria științei, că ,,Pământul este rotund.” El verifică
dacă poate stabili valoarea de adevăr a judecății respective făcând apel, pe rând, la teoria adevărului
corespondență, coerență și, respectiv, pragmatistă.
Rezultatul la care a ajuns este următorul:
a) În cazul teoriei adevărului corespondență, nu se poate verifica corespondența cu respectiva
realitate, Pământul, pentru că, din lipsa mijloacelor tehnice, acesta nu poate fi perceput total.
b) În cazul teoriei adevărului coerență, nu se poate stabili dacă judecata este adevărată pentru
că intră în contradicție cu toate sistemele de judecăți care afirmau că ,,Pământul este plat” și nici
falsă pentru că este considerată cu anumite judecăți care urmează sau nu să devină sistem.
c) În cazul teoriei pragmatiste, succesul ideii (deci adevărul ei) poate fi obținut trimițând o
corabie din punctual A care să se întoarcă în același punct, dar din direcția contrară. Corabia însă
eșuează la jumătatea drumului. Deci insuccesul unei idei în teoria pragmatistă nu are nici o
relevanță epistemică: nu poate determina nici adevărul, nici falsitatea unei idei.

Este corect raționamentul fizicianului?

Împărțiți pe trei grupe care să susțină cele trei teorii despre adevăr, stabiliți dacă există sau nu erori
în exemplul de mai sus, dacă respectivele teorii sunt complete.