PRINCIPII DE BAZĂ ALE CERCETĂRII

CURS NR. 4

II. CONSTRUIREA ŞI REALIZAREA UINUI PROECT DE CERCETARE

II. 3. Etapele cercetării ştiinţifice

II.4. Testarea iniţială a proiectului

II.3. Etapele cercetării ştiinţifice

II.3.1. Formularea problemei:

a) Problema generală constă în articularea proiectului, cu cercetările

anterioare pentru a contura un cadru operaţional realist şi pertinent; câteva
întreţineri nedirective sau observaţii permit mai buna specificare a problemei.

b) Activitatea cercetătorului, constă în: cercetare teoretică, întâlniri cu

practicieni competenţi, validare director sau responsabil de cercetare;
c) Rezultatele se exemplifică prin: o întrebare pentru a răspunde, o sinteză
teoretică (literatura de specialitate), alegerea unei metodologii;
d) Controlul se realizează printr-o problematizare coerentă, în funcţie de
criteriile de cercetare (corespondenţă cu realitatea, operaţionabilitatea,
posibilitatea de observare etc.); poziţionare critică.

II.3.2. Definirea obiectivelor cercetării:

a) Problema generală o constituie prestructurarea planului de cercetare,

pentru a putea corela studiile empirice, cu problemele sau rezultatele aşteptate.

b) Cercetătorul: formulează întrebări precise şi abordează “terenul” ce va

explorat.

1
 c) Rezultate sunt constituite din: subîntrebări ca elemente de ghidare în
cercetare; o unitate de analiză (organizaţie, grup, individ, problemă);
stabilirea metodologiei în funcţie de obiectivele cercetării şi de
posibilităţile de acces pe teren.
d) Controlul constă în: validarea obiectivelor teoretice de către o autoritate
ştiinţifică şi discutarea deschisă cu practicieni.
e) Selecţia variabilelor cercetării

II.3.3. Pregătirea studiilor empirice şi enunţurilor referinţelor teoretice

a) Problema generală constă în : a cunoaşte diferitele etape prin care va

trece cercetarea, pentru a găsi mereu, oporunităţile metodice şi a elimina
diversiunile posibile.

b) Cercetătorul realizează: o acţiune de cercetare de teren, pentru

observare; adaptarea problematicii, formularea explicită a protocolului de
cercetare, pregătirea cadrului de referinţă pentru analiză;

c) Rezultate constau din stabilirea: unităţii de analiză, terenului, planului

de cercetare, referinţelor importante, precum şi în confruntarea între
teorie şi practică, prin evaluare şi adaptare între obiect şi metodologia
pusă în aplicare;
d) Controlul se realizează: prin validare, prin rezultatele culegerii datelor
vizate şi redactarea părţii metodologice.

II.3.4. Defrişarea terenului şi confruntarea cu teoria

a) Problema generală: discernerea între explicaţiile provizorii, întărite prin

concepte şi propunerile care nu găsesc răspunsuri verificate în teorie;

b) Cercetătorul, în funcţie de problemă şi teren: înregistrează date,

restabileşte lanţul de cauze; realizează confruntarea cu teoria; efectuează
microanalize pe datele observate;

2
 c) Rezultatele sunt evidenţiate într-o bază organizată de date sau de
informaţii şi de referinţe teoretice explicite, prin intermediul unui
dicţionar tematic şi prin analize;
d) Controlul evidenţiază: înregistrarea activităţii cercetătorului în jurnal de
cercetare, diversitatea si fidelitatea surselor, discuţiile cu specialiştii pe
teren.

II.3.5. Analiza

a) Problema generală constă în: trierea si structurarea datelor prin

codificare (se realizează un dicţionar tematic definitiv), redactarea unui raport
de teren (stare, cronologie, situaţie în raport cu teoria);

b) Cercetătorul efectuează construcţia de instrumente de analiză şi

interpretare, realizarea de descrieri, explicaţii (locale, cauzale, globale) şi
verificări contextuale.

c) Rezultate constau din relizarea de propuneri de explicare a realităţii

observate, pe baza întrebărilor iniţiale şi unei argumentaţii explicite
(inducţie, deducţie, recursivă), a legăturilor dintre fapte şi teorie;
probleme de taxonomie1: continuitate, amplitudine, rata de schimbare,
tendinţe, periodicitate;

d) - Control: înregistarea tuturor operaţiilor, etica cercetătorului.

II.3.6. Revenirea pe teren

a) Problema generală constă în: asocierea actorilor de pe teren, la

explicaţiile furnizate; libertatea de asociere a acestora, este principiul esenţial,
în cercetare;

1
Taxonomia (taxologia) este o disciplină ştiinţifică, ce se ocup cu stabilirea unor legi de clasificare şi sistematizare a
unor domenii reale, caracterizate printr-o structură complexă

3
 b) Cercetătorul: propune rezultate actorilor de teren, înregistrează
acceptarea sau criticile acestora, întegrează reacţiile acestora, în analiză;
c) Rezultatele constau în : validarea de către actorii de teren şi îmbogăţirea
rezultatelor sau posibilitatea generării unei noi problematici;
d) Controlul se realizează prin: discuţii, dezbateri, confruntări de la egal la
egal, cu actorii de teren, pentru a testa înţelegerea teoretico-empirică.

II. 3.7. Revenirea la teorie

a) Problema generală constă în: articularea explicită a teoriei şi practicii;

consolidarea componentei teoretice;

b) Cercetătorul: confruntă rezultatele obţinute, cu teoriile anterioare, face

propuneri de respingere, îmbogăţire, experimentare.
c) Rezultate redau: înţelegerea contribuţiei cercetării la problematica
ştiinţifică şi la acumularea de cunoştinţe.

d) Controlul se realizează prin: discutarea criteriilor care probează

caracterul ştiinţific (pertinenţă, fecunditate, validitate, fidelitate), al
elementelor de contribuţie, pentru a disocia ceea ce este de domeniul
rezultatelor, propunerile şi construcţiile teoretice;

II.3.8. Redactarea finală

a) Problema generală constă în: disocierea analizei de prezentare a

analizelor; prezentare raţionalizată (problematică, literatură de specialitate,
metodologie, analize, rezultate şi discuţii) considerând scopul: comunicarea
ştiinţifică;

b) Cercetătorul scrie cu rigoare şi grijă, pentru a stârni interes asupra

rezultatelor cercetării.

4
 c) Rezultatele constau dintr-un document comunicabil pentru comunitatea
vizată; documente explicative pentru actorii cercetării;
d) Controlul evidenţiază inteligibilitatea documentelor pe baza criteriilor
ştiinţifice specifice metodologiei folosite.

II.3.9. Comunicarea

a) Problema generală: în funcţie de modul de prezentare (comunicare,

articol, studiu de cercetare, raport de cercetare, monografie sintetică etc.), se
realizează o sistematizare, argumentare, demonstrare, pentru convingerea
specialiştilor în domeniu;

b) Cercetătorul: realizează o prezentare atentă, pertinentă, coerentă

structurată şi atractivă, prin folosirea unor stimuli specifici de atragere a

atenţiei;

c) Rezultatele au ca scop: sensibilizarea sau convingerea publicului vizat;

recunoaşterea valorii rezultatelor obţinute;
d) Controlul se realizează prin: opiniile exprimate ale specialiştilor în
domeniu; impactul asupra domeniului; modul de utilizare practică a
rezultatelor.

II. 4. Testarea initiala a proiectului stabileşte relaţia dintre certificarea

calităţii şi performanţă.

Prin testarea iniţială a proiectului, se realizează:

- înţelegerea de către actorii sau specialiştii domeniului;

-corespondenţa cu realitatea;

-diferenţierea strategiilor marilor grupuri de distrubuţie;

-reperarea contextelor semnificative (legitimitatea empirică) ;

-verificabilitatea.

5
 În această fază de testare iniţială a proiectului, se pune accent pe:

-discursurile strategice ale conducătorilor de întreprinderi;

-accesul la teren sau fapte, durata şi amploarea muncii;

-operaţionalibilitate;

-validitatea actuală a conceptelor.

Se va menţiona justificarea teoretică sau paradoxul neexplicat (în caz ca

testarea iniţială va scoate în evidenţă unele disfuncţionalităţi ale proiectului privind
verificabilitatea proiectului), plauzibilitatea.

Se vor da exemple de proceduri folosite de testarea iniţială a proiectului.

Se va face testul iniţial, apoi se va stabili criteriul de validare.